516 matches
-
mare parte din ceea ce scrisesem în ultima perioadă (ceva mai puțin de un an). Și chiar dacă unii amici sau cunoscuți, ageamii sau cititori instruiți, și-au dat cu părerea cum că între firavele coperți albastre ar fi ceva substanță poetică, iertat să îmi fie, îi ignor și mă adresez dvs. îndrăznesc să vă rog a-mi răsfoi cartea și dacă veți găsi ceva poezii demne și de atenția altora, m-aș simți onorat să le găsesc publicate în revistă". Stimate poet
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
de a fi cum suntem ne poate salva. În loc să facem asta, ne comportăm ca un „rahat într-un ciorap de mătase“, cum îl considera Napoleon pe Talleyrand. * Senzația că divinitatea ne invocă până la rugămintea melodramatică a bețivului care se cere iertat îmi dă fiorul singurătății ignorate. * În 1709, trupele lui Petru cel Mare înfrâng la Poltava armata lui Carol XII al Suediei. Rușii înaintau, pentru prima dată în istorie, pe teritoriul Moldovei, cu gândul de a smulge Bizanțul din ghearele turcilor
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu singurătatea. Prăpăstioși Temerile devin tot mai greu de suportat pe măsura supradimensionării subiective a eventualelor primejdii. Învățat Prin muncă asiduă și perseverență poate deveni învățat orice om înzestrat cu inteligență medie. Păcat Păcatul rămâne păcat chiar dacă a fost pedepsit, iertat sau uitat. Blazare Cele dintâi semne ale blazării sunt neglijențele igienice și vestimentare. Zicere Fiecare trăiește după cum i-i mintea, vrerea și puterea. Urmări Urmările unei fapte nechibzuite nu se pot înlătura cu regrete. Drum Cu cât drumul de parcurs
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Cosmin Ciotloș 1 O dată cu Submarinul iertat (meșteșugit, împreună cu Ruxandra Cesereanu, după algoritmii unui poem epistolar sau ai unui exquisite corpse lipsit de norme), vom vorbi cu mult mai multă destindere și cu mult mai netulburată încredere despre poetul român Andrei Codrescu. Scrisă - iată - direct în limba
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
tot soiul de pledoarii estetice neutre - este ca volumele pe care le recomandă explicit și entuziast să ajungă cumva sub ochii avizi și confienți ai cititorilor. În bibliotecile cu polițe încărcate ale cumpărătorilor. În mințile înzestrate ale devoratorilor. Cazul Submarinului iertat ruinează pe rând toate visele acestui sistem circulator bazat pe argumentări sofisticate. Publicul țintă rămâne, fără vina lui, inactiv și inert, atâta vreme cât volumul semnat de Ruxandra Cesereanu & Andrei Codrescu îi este, practic, inaccesibil. Soluția internetului - un compromis pe gustul criticilor
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
seamănă acest pasaj? 6 Și, întreb cu o oarecare ipocrizie, de ce vă mai amintește suma lor? De unde își trage sevele spațiosul conglomerat psihedelic ce reiese de aici? Vă asigur că, dacă aș continua să reproduc părți aleatoriu selectate din Submarinul iertat, toate aproximațiile comparatiste s-ar clătina serios. Așa cum o demonstrează cu asupra de măsură, subminant, prefața excelentă și empatică a lui Mircea Cărtărescu. Volumul acesta e, fără nici o retorică gratuită, singular în spațiul poeziei românești. Și prin felul de a
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
contemporan, să trasăm liniile unei povești care se petrece într-un nicăieri geografic, să luăm în serios aventura subacvatică a unui cuplu oniric și afrodisiac cu totul și cu totul straniu. Așa stând lucrurile, nu putem decât să suspectăm Submarinul iertat de a se fi născut dintr-o ambiguizare permanentă a unui scenariu centrat vag pe o poveste propriu-zisă. Dintre acelea care se ascultă în copilărie și din care se scriu doar la maturitate. 8 De ce un asemenea titlu? Ce sau
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
o ambiguizare permanentă a unui scenariu centrat vag pe o poveste propriu-zisă. Dintre acelea care se ascultă în copilărie și din care se scriu doar la maturitate. 8 De ce un asemenea titlu? Ce sau cine e, în definitiv, acest submarin iertat? În ce relații se află cu ruda sa britanică, muzicală și galbenă? O simplă proiecție mentală ne va clarifica. Unul se poate desena, celălalt nu. Unul poate - la rigoare - antrena câteva echipe de ingineri gata să-l construiască, celălalt nu
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
o ediție critică a operei integrale a lui Petru Dumitriu, în care să avem toate scrierile și tot dosarul unor cărți lamentabile ca Drum fără pulbere (1951), Pasărea furtunii (1954), Cronică de la câmpie și Focul nestins (ambele din 1955), pe lângă iertata Cronică de familie. Opera lui Petru Dumitriu merită cu adevărat să fie studiată numai ca un caz întristător de pervertire a unui mare talent. Între cele două versiuni ale Cronicii de familie, prefer varianta scurtă, cea din 1955, cu numai
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
ci nesăbuința ei, hazardarea într-o bătălie cu o viață în care lipsa suportului moral și material ar fi trebuit să-i dea de gândit înainte de a face primul pas pe un drum plin de povârnișuri. Acum toate acestea trebuiau iertate. Ce rost mai avea să reediteze implicațiile întregii povești, când sfârșitul rămânea irevocabil același. Totuși, de undeva dintr-un izvor necunoscut, se iveau ape tulburi a căror limpezire era greu de presupus ca durată în timp. Uitarea se afla undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sau am iertat-o), dar nu pot uita răul ce mi l-a făcut...”. Eu nu puteam înțelege aceste persoane. Pentru mine, a ierta era foarte ușor și nu țineam nimic dosit în inima mea. Dacă iertam ceva cuiva, apoi iertat era. Nu vreau să spun că nu-mi mai aminteam de cele întâmplate sau că le uitam. Îmi aminteam, dar nu simțeam niciun fel de durere, aveam inima ușoară. Nu uram pe nimeni. Și era atât de ușor de trăit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
stilu-i inconfundabil, ne oferă și Miruna Runcan; ea se dedică aici instituțiilor de spectacol. Rememorează miniștri de resort (fix zece!) care n-au reușit să facă mai nimic pentru instituțiile teatrale naționale. E o criză managerială, după 1990, mai vizibilă (iertat fiindu-mi gradul de comparație!) decît Înainte. Înainte erau directori ; acum trebuie manageri. Și de unde manageri, cînd singura cu titlu s-a dovedit o conducătoare imperfectă de teatru? Pe de altă parte, profit de ocazie să atrag atenția că, printre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mă ...ăsta pe mine, la icre? Ia te uită, ce tupeu! Gerard nu mai știa la care lovitură să riposteze. Pe cea cu unchiul general n-o mai auzise. Vasăzică așa se pune problema? Dacă ar ști unchiul Epa, fie iertat, că cineva nici acuma nu are loc de el... În sutimi de secundă, Gerard hotărî să treacă cu vederea, aluzia la unchiul Epa pentru a riposta la aberațiile legate de text. Ar fi trebuit să i dea totuși, directorului înfierbântat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care conține facsimilul celei originale, adică L'alito eterna plus Femeia neagră...), bibliografia strict românească a lui Andrei Codrescu se amplifică - fără exagerări - văzând cu ochii. După amintitul Instrumentul negru, după dialogatul Miracol și catastrofă, după "cadavrul desăvârșit" al Submarinului iertat, iată încă o dovadă care zdruncină expedierea cumva prea lejeră a acestui autor în raftul de literatură americană. Patru cărți în limba maternă legitimează deja, orice s-ar zice, un scriitor afirmat într-o cultură străină. Chiar dacă redactate în plină
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
Lazăr -, și dacă așa mi-i soarta, măcar să știu cine m-a turnat cu pocherul. Tu și pocher! face un gest de lehamite profesorul, depărtîndu-se, aruncînd iarăși privirea spre cele două bătrîne, sorbind din ochi cărțile așternute pe masă. Mă iertați! se aplecă el spre stăpîna cățelușei soțul dumneavoastră n-a fost profesor universitar? De ce? Dumneavoastră ați predat Latina și Franceza. Nu-mi amintesc să vă fi avut elev. Mă iertați! spune profesorul, retrăgîndu-se. Nu vor să vă dea și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
două bătrîne, sorbind din ochi cărțile așternute pe masă. Mă iertați! se aplecă el spre stăpîna cățelușei soțul dumneavoastră n-a fost profesor universitar? De ce? Dumneavoastră ați predat Latina și Franceza. Nu-mi amintesc să vă fi avut elev. Mă iertați! spune profesorul, retrăgîndu-se. Nu vor să vă dea și dumneavoastră în cărți, dom' profesor? îl întreabă Lazăr cînd profesorul a ajuns în dreptul saltelei pe care el și studenta încearcă s-o așeze mai bine lîngă perete. Ce mai puteți spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la Valea Brândușelor și dacă mă toarnă careva? Am de crescut un copil. Ce vă pasă? Post mare, bani mulți, prieten cu Săteanu, copii nu, poate doar prin vecini... rîde Lazăr ridicîndu-se, dar observînd privirea încruntată a profesorului, retractează: Mă iertați ! Vinul... Merge și se întinde pe saltea, lîngă Radu. Ce-o fi vrînd puștiul ăla? arată doctorul, discret, cu capul spre Dorin. Văd că se uită lung... E ciudat tipul. Ieri a stat pînă noaptea tîrziu în șosea, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toți tații se mai supără câteodată, ca și cel mai bun, tatăl meu, care-mi spunea Răsfăț pe băț și o ruga pe Uca să nu-mi mai ia atâtea jucării, probabil vroia să mi le cumpere el, tații trebuie iertați când se supără, au și ei motivele lor, sunt obosiți, sunt singuri, sunt triști, și chiar dacă nu merg pe tractor, cunosc o mie de alte chestii, cum se construiesc avioanele din hârtie și ce trebuie să faci ca o mămăligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noi nu putem face acest lucru. Doar știi că Serviciul nostru n-a greșit niciodată și de aceea pentru el nici nu există iertarea greșelilor. Cei mari, cînd greșesc, nu sînt iertați, ci li se ia capul. Doar prostimea este iertată." Leonard Bîlbîie era complet năucit. Mai ales cînd se gîndea că totul izvora nu din raportul său, ci din felul în care l-a redactat. "Vreau să te avertizez că nu e o treabă ușoară. În primul rînd nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
inima, nu mintea, dar, mă rog, asta-i situația, deci o farsă este pusă la cale și s-ar putea să se termine cu o dramă, poate chiar cu o tragedie, ori asistăm la o desfășurare dramatică de evenimente care, iertată să-mi fie aprecierea, ca toate desfășurările provinciale, se va sfârși cu un bairam în toată legea, unde toată lumea se va pupa în "peața endependenții"?" Prințul Basarab Cantaeuzino deschise ochii brusc, o lumină rece, dar, în sfîrșit, o lumină, izvora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de o dragoste sfâșietoare. Pentru Luana, momentul întâlnirii celor doi avu efectul unei lovituri de cuțit. Se prăbuși lângă fereastră răpusă, copleșită de o cascadă de lacrimi. Obligat de iubirea pentru soție și copil, de greșeala pe care o dorea iertată și îndreptată, de existența lipsită de sens și valoare în afara lor, Noia venea zilnic, după terminarea programului, să-și ocupe locul de veghe și ispășire. Luana nu suporta să-l știe acolo. Sanda, orbită de resentimentele împotriva acestui individ, intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la scrisoarea doamnei Ster. Se simțea vinovat de Întârzierea cu care o lua În seamă. O va citi, Însă, În aroma primei cafele din cele trei care Îl ajutau să treacă cu bine deșertul fiecărei zile și va fi, poate, iertat. 2. Feldiu, 15 XII '95 Stimate domnule profesor, Ca de fiecare dată, În drum spre gară, am trecut pe la cimitir. Mormintele alor mei sunt În paragină. Zilele Îmi sunt numărate și trebuie să mă mișc repede. Prin urmare voi vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
îngrozitor. Și atunci ea i-a declarat părintelui că e vinovată de păcatul sinuciderii și că îi cere lui să intervină pentru ea, spre a putea fi iertată. Bine, dar ești încă în viață! Asta se cheamă că ești deja iertată, viața ți-a fost dată înapoi și acum va trebui să-i mulțumești lui prin a-i dovedi că vei ști s-o păstrezi de-aici înainte și s-o trăiești altfel. Ești absolvită și iertată! Oricare îți vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cheamă că ești deja iertată, viața ți-a fost dată înapoi și acum va trebui să-i mulțumești lui prin a-i dovedi că vei ști s-o păstrezi de-aici înainte și s-o trăiești altfel. Ești absolvită și iertată! Oricare îți vor fi fost motivele ce te-au condus aici! a tunat părintele făcându-și larg semnul crucii. Ea îi mulțumește atunci, schițând o plecăciune rapidă și pleacă ca din pușcă spre apartamentul ei, ca și cum nu mai putea pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
faptul că s-a pogorât pe pământ „învelit în carne”, așadar „camuflat” sub o înfățișare comună, reprezintă o piedică în fața acceptării adevărului. Prin urmare, nerecunoașterea Sa ca Mesia constituie un păcat justificabil, care poate fi înțeles și, la o adică, iertat. Cu totul altfel stau însă lucrurile în ceea ce privește Duhul Sfânt, dat fiind, spune Hrisostomul, că „despre Duhul iudeii aflaseră de multă vreme. Tot ce-au grăit profeții au grăit prin Duhul Sfânt. Toți cei din Vechiul Testament aveau o idee foarte clară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]