185 matches
-
cu acela de alcov. Începutul și finalul încadrează sarabanda orgoliilor și a răzbunărilor în rama insolitului transpus în cheie ludică. Autorul nu renunță nici acum la intertextualitate (este citat până și Kafka), scoțând efecte umoristice din folosirea livrescului în contexte ilare. Piesele de teatru, esențialmente livrești, reunite în volumul Cine l-a ucis pe Marx? (2001), impun numele scriitorului în special prin Pescărușul în livada cu vișini, Doamna Bovary sunt ceilalți și Stăpânul tăcerii. Originalitatea lui G. constă în amalgamarea unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
prozelor sunt foarte diverse. O serie de povestiri și schițe tratează cu umor aspecte ale relațiilor dintre sexe - strategii matrimoniale sau de supunere a partenerului, tactici ale adulterului sau ale contracarării acestuia ș.a. Diferite conflicte iscate între indivizi capătă forme ilare, dar mai degrabă din lipsa unei percepții dramatice a existenței, decât ca urmare a unei reprezentări comice propriu-zise a lumii. D. este dispus să (se) amuze din orice, chiar deturnând oarecum sensul normal, „morala” celor povestite. Totuși, câteva episoade au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
terenul ficțiunii anecdotice, pentru a savura maniera în care este țesută poanta. Imaginea exterioară a personajelor, "redingotă și barbă tunsă", precum și discursurile stereotipe, etalând o prețiozitate dogmatică, formală, care ține, de fapt, locul substanței ideatice, într-un cuvânt, comportamentul-fațadă contrastează, ilar, cu atitudinea sinceră pe care fiecare dintre cei trei episcopi o afișează, în particular gândind în cel mai pervers mod despre confrații săi. Comicul rezidă aici tocmai în această competiție a discursurilor: mai întâi, când are loc întâlnirea "în plen
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lectorul, în primul rând, prin forța de sugestie a ficțiunii. Pamfletarul Arghezi, prin invenția personală activă, glisează în planul autotelic al literarității fie printr-un gest ritualic, în care cuvântul-demon devine forță vie, demolatoare, abreactivă, fie substituind realului-conjunctural un scenariu ilar, grotesc, absurd în maniera lui Mateiu Caragiale, ambii naturi lirice și fundamental pamfletare în opinia avizată a lui Alexandru George 222. Dacă Eminescu își concepe discursul cu o rigoare arhitecturală, luând în calcul ansamblul, proporțiile, raportul subiect/spațiu alocat, precum și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ofensiv, descalificând atât maniera tendențioasă a preopinentului de a interpreta realitatea, cât și stilul lucrărilor de specialitate, greoi și inaccesibil cititorului obișnuit. Formula aleasă de Arghezi marcă a retoricii polemice proprii, de altfel, este a diasirmului ce provoacă o ironie ilară: "Dacă așa și-a scris cărțile de istorie cum își scrie articolele de polemică, profesorul trebuie viu felicitat. E locul să i se mai creeze un institut în țară și încă unul în străinătate". Dacă ironia eminesciană traduce, de cele mai multe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nedisimulat, îmbrăcând forma sarcasmului sau a persiflării, adică ironia romantică prin excelență, la Arghezi ironia stârnește râsul, fiind sursa unui comic de esență ludică, învecinat celui caragialian. Realității obiective, supărătoare prin injustețea recurentă, îi este substituită o alta, virtuală, amuzantă, ilară sau absurdă. În textul de față avem de-a face cu o ironie lejeră, un joc al simulării reverențiosului chiar și atunci când ambiguitatea ironiei se disipează pentru a lăsa mesajul transparent să ajungă la destinatari (preopinent și lectorul inițiat): "Domnia sa
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tipare palpabile, cu atât parodierea lui se subtilizează, iar antrenamentul cultural al receptorului este decisiv în procesul decodării. Ponciful și pastișa devin forme ale parodiei frecvent întâlnite în discursul polemic literar, primul denunțând steriotipiile comportamentale și de limbaj ca automatisme ilare, iar cea de-a doua "divulgă facilitatea unui autor, chiar prin faptul că-l arată ca imitabil, dar nu-l distruge: e un exercițiu de stil care indică mai curând disponibilitățile critice și stilistice ale celui care pastișează"238. Autorul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de distonanța dintre formă și conținut. E o strategie prin care imitația în sine devine suficientă pentru a denunța, fără nici un alt demers argumentativ sau demonstrativ, obiectul vizat. Este binecunoscut modelul pastișei jurnalistice, în care informația fictivă devine reportaj verosimil, ilar însă tocmai prin faptul că reproduce "maimuțărindu-se" stilul și limbajul presei de senzație (Groaznica sinucidere din stada fidelității, Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, Boborul! etc.). La fel, sub pretenția emfatică a redactării unui studiu doct
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Și la noi ce tragedie!". De un comic grotesc este contrastul dintre aparență și esență, care face din personaj un monstru travestit a cărui urâțenie autorecunoscută, dar ignorată, este camuflată la exterior de o vestimentație tip "dandy", de un convenționalism ilar: Ați observat vreodată ce bine îmi vine haina și cum știu să port pantalonii? Dar cravatele mele? Fularul meu, aruncat cu neglijență împrejurul gâtului, e o poemă japoneză". Dar partea cea mai savuroasă este lăsată de Arghezi la final, unde
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sarcasmul și grotescul) pentru gluma funebră, care proiectează obiectul în spațiul rizibil al "morților vii". Morții, în sine, ca eveniment tragic, nu i s-ar putea atribui note comice, decât în împrejurări extrem de bizare, cum ar fi, de pildă, circumstanțele ilare ale producerii ei, însă umorul negru arghezian parodiază moartea, prin transpunerea semnificației ei în regimul "viului". Când replică, bunăoară, unui adversar "Ziarele vă publică proza. E drept că la rubrica morților"264, aluzia malițioasă trimite la o creație anostă, care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
remarcat că preteriția, singurul procedeu retoric în frază, atrage atenția, prin tăcere semnificativă, tocmai asupra obiectului incriminat. Nu raționamentul în sine stârnește râsul, ci semnificația vidă (de vacuitate, de nulitate absolută) a premisei sale, care generează concluzii mai mult decât ilare. Iată-le: "Prefixul arătând că acțiunea verbului se produce de cel puțin două ori, eventual de trei-patru-cinci ori pe rând, dacă separăm verbul de particula domnului Motru, constatăm că acțiunea verbului se produce o singură dată, indiferent de modulațiunile în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
chinez într-un mod sintetic, definitoriu și expresiv, scrie: "Oameni mari și moi, tari (sublinierea lui Arghezi) și înceți, neobosiți și răbdători, aceștia sunt chinezii", Arghezi, într-o manieră inconfundabilă, prelungește spre absurd raționamentul advers, înscenând, prin enunțarea pseudoprescriptivă, o ilară modalitate de identificare a chinezului: "Întâlnești un om și vrei să știi dacă e chinez? Te uiți la el ca să vezi dacă e mare, îl pipăi ca să vezi dacă e moale, te iei la trântă cu dânsul ca să constați dacă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau incomplet, în discursul polemic, figurilor agresiunii, uzate cu predilecție în discursul pamfletar: injuria, afurisenia, imprecația, anatema sau atacul direct. E observabilă tentația permanentă a polemistului de a-și lua peste picior victimele, de a le ridiculiza, "înscenându-le" apucături ilare sau grotești și proiectându-le în situații comice diverse (sugerate fie prin fine ironii aluzive, fie prin dezvoltarea unor scenarii în care ipotipoza e la mare rang), camuflându-se, însă, strategic în spatele propriilor vorbe. Procedeul pregnant al disimulării este identificabil
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de constituire a visului - simbolizare, condensare, deplasare - pentru a construi alegorii, fabule ale condiției umane. În Imposibila oază (1984), de exemplu, cineva care e luat drept Tiberiu, dar care se numește Ilarion (nume utilizat în mai multe povestiri: e cel ilar, cel care produce ilaritate și care tratează lumea ca pe o ilară iluzie), nimerește într-un castel-ospiciu, unde e primit cu o indiferentă politețe, de persoane care fac gesturi inexplicabile de la început până la sfârșit (i se aruncă în față cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
ale condiției umane. În Imposibila oază (1984), de exemplu, cineva care e luat drept Tiberiu, dar care se numește Ilarion (nume utilizat în mai multe povestiri: e cel ilar, cel care produce ilaritate și care tratează lumea ca pe o ilară iluzie), nimerește într-un castel-ospiciu, unde e primit cu o indiferentă politețe, de persoane care fac gesturi inexplicabile de la început până la sfârșit (i se aruncă în față cu fulgi, asistă la un mic dejun), ceea ce îi prilejuiește anamneza unor scene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
lui R.-M.: comedia într-un act Domnul Luca (1910) și drama în patru acte Păr de lup (1911). În prima piesă acțiunea se petrece în salonul unui avocat, în centrul ei fiind Luca, om de afaceri, ce poartă discuții ilare despre „filosofia” afacerilor, iar comicul dintre aparență și esență este adeseori reușit. În Păr de lup acțiunea se petrece în Oltenia, în 1860. Conflictul se declanșează între Traian, un tânăr întors de la studii din străinătate, numit judecător de noua administrație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
cu onomastică amuzantă, aparțin clasei de mijloc, sunt oameni trecuți de prima tinerețe, în viața lor producându-se ,,accidente” romantice, care le dezorganizează existența liniștită și banală. Scriitorul folosește o gamă stilistică spumoasă, fie ea și facilă, efemeră, construiește încurcături ilare, uneori puțin credibile, rezolvarea convențională a conflictelor fiind principalul reproș care i se poate aduce. Proza lui R. se înscrie tot în registrul satiric. În halat și papuci schițează, într-o manieră ce face apel la fața mai puțin cunoscută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289292_a_290621]
-
contraefect, o nuanță de ridicol. Între lacrimă și surâs, B. are un mod al său de a ironiza, cu o seriozitate întretăiată de câte un licăr de amuzament (Horațiu Baltă, La conferință). Birocratismul abuziv, inept generează comicul absurd. În forme ilare, acest absurd poate avea un conținut tragic (O protestare postumă). În Intrarea câinilor în Anglia este strict oprită, schiță mereu antologată, nostimada este rezultanta disproporției dintre cauză și urmările ei. Un efect al gândirii aberante îl înfățișează și episodul insolit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
Augustiniennes, Paris, 1962; E. König, Augustinus Philosophus, Fink Verlag, München, 1970; A. Mandouze, Saint Augustin: l’aventure de la raison et de la grîce, Et. Augustiniennes, Paris, 1968; G. O’Daly, La filosofia della mente in Agostino, trad. it. N. și R. Ilari, Augustinus, Palermo, 1991; H.I. Marrou, S. Agostino e la fine della cultura antica, ed. it. coordonată de C. Marabelli și A. Tombolini, Jaca Book, Milano, 1987: fundamentală mai ales pentru acea „Retractatio” a autorului față de precedenta ediție din 1938; aici
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de guverne care îi chemau pe capitaliști pentru sprijinirea lor. Astfel, dovezile istorice indică primatul politicii asupra economiei și faptul că „domnia omului de finanțe... asupra politicii internaționale” este, într-adevăr, după cum spune profesorul Schumpeter, „o poveste jurnalistică, contrazicând aproape ilar faptele”11. Departe de a fi instigatorii, capitaliștii ca grup - în afara unor indivizi - nici măcar nu au fost susținători entuziaști ai politicilor imperialiste. Literatura și politicile grupurilor și partidelor politice reprezentând elementele capitaliste în societățile moderne sunt o demonstrație a opoziției
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în finală la golaveraj. Starul, astăzi rotunjit la chip, dar cu aceleași plete negre, a fentat subiectul politică așa cum fenta apărările adverse, deși pe ecran curgeau imagini alb-negru cu discursuri patriotice ale dictatorului militar Rafael Videla. Au urmat apoi secvențe ilare din amintitul meci de 6-0, cînd fundașii peruvieni nu știau cum să se mai dea la o parte. Marele Kempes îi dădea înainte cu dragostea de neam, cu dorința de victorie, deși pînă și țîncii au auzit că, din ordinul
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
disciplină din planurile de învățămînt ale școlilor din Uniunea Sovietică era, în anii ’80 și la începutul anilor ’90, „limba și literatura rusă“ începuse a fi considerat normal, dar că următoarea disciplină de învățămînt era „limba maternă și literatura...“ era ilar, căci, dacă există limbă maternă, o astfel de literatură este de neînchipuit. Nu e de mirare că uriașa descătușare de energie din Basarabia în anii ’80 și continuată în anii ’90 a avut ca principal element coagulant dreptul la cultivarea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
o realitate diferită de limba română, aceeași persoană a publicat, de data aceasta cu numele său adevărat, Vasile Stati, Dicționar moldovenesc - românesc, Chișinău, 2003. Mai rămîne acum să traducă și opere ale unor scriitori români în limba moldovenească. Lucrul pare ilar, dar se spune că prin anii ’50 se făcuse propunerea ca unele dintre operele lui Mihail Sadoveanu să fie traduse în limba moldovenească, fapt care a atras reacția autorului: „Auzi, mișeii! Să mă traducă pe mine în limba mea!“. Într-
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
moldovenească). Faptul că prima disciplină din planurile de Învățămînt ale școlilor din Uniunea Sovietică era, În anii ’80 și la Începutul anilor ’90, limba și literatura rusă Începuse a fi considerat normal, dar că următoarea disciplină de Învățămînt era era ilar, căci, dacă există limbă maternă, o astfel de literatură este de neînchipuit. Nu e de mirare că uriașa descătușare de energie din Basarabia În anii ’80 și continuată În anii ’90 a avut ca principal element coagulant dreptul la cultivarea
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
o realitate diferită de limba română, aceeași persoană a publicat, de data aceasta cu numele său adevărat, Vasile Stati, Dicționar moldovenesc - românesc, Chișinău, 2003. Mai rămîne acum să traducă și opere ale unor scriitori români În limba moldovenească. Lucrul pare ilar, dar se spune că prin anii ’50 se făcuse propunerea ca unele dintre operele lui Mihail Sadoveanu să fie traduse În limba moldovenească, fapt care a atras reacția autorului: Auzi, mișeii! Să mă traducă pe mine În limba mea! Într-
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]