147 matches
-
loc îndoielii), cât capacitatea îndrăgostitului de a comunica "adevărul" trăirii în mod adecvat, fără distorsiuni majore. De bună seamă, dacă e percepută "din off", cu detașarea spectatorului neatins de microbul pasiunii oarbe, orice poveste de amor pare nițel stupidă, stârnind ilaritate prin contrasul dintre patosul unor emoții pretins inefabile, "unice", și precaritatea mijloacelor de verbalizare, invariabil aceleași. Discrepanța în cauză devine, normal, un motiv legitim de meditație îngrijorată, "comedia" iubirii datorându-se faptului că discursul îndrăgostit nu reflectă de fiecare dată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
îndelungată și era convinsă că uitase limba maternă, întrucât nu se mai descurca deloc cu ea. Revenită în Norvegia pentru a-și înmormânta bunica, s-a pomenit vorbind perfect cu rudele în limba copilăriei. Era însă chiar „limba copilăriei”: stârnea ilaritate și amuzament printre prieteni, întrucât vorbea tocmai ca o fetiță de 5-6 ani! Guthrie era convins că, dacă după sosirea în America ar fi continuat să folosească norvegiana, limba puerilă ar fi fost uitată. El a concluzionat sentențios: „Asocierile limbii
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
necunoscută a lui Caragiale, Maiorescu apărându-se cu pistolul, Marele șarlatan Dante ș.a.). Lui S., se vede cât de colo, îi place gluma. Are o „tolbă” doldora de anecdote, în special din viața „oamenilor mari” și, scontând un efect de ilaritate, le plasează cu un surâs în colțul gurii, prin jurnalele unde activează, selectându-le apoi în broșuri. Dincolo de vorbe de duh, anecdote, istorioare hazlii, picanterii și alte nostimade răsar și informații ce pot interesa istoria literară. Printre scenele amuzante și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
învoială cu fochistul sau, în caz că acesta îl refuza, să sară într-unul dintre vagoane, după ce pornea trenul. Pe când stătea la pândă între două barăci care serveau drept magazii, auzi vocile: două voci de bărbați, care își țineau isonul cu o ilaritate amenințătoare, și una de femeie, cu un puternic accent oriental, pe care-l simți imediat. Curios, dădu colțul și-i văzu. Bărbații (unul din ei se sprijinea într-o mătură, celălalt își tot aprindea și își stingea în joacă lanterna
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
desene, la propria lucrare de educație sanitară și medicină populară, Din suferințele copiilor noștri (1922). E. Lovinescu îl menționează între 1925 și 1929, chiar până prin 1934, ca prezență relativ consecventă la ședințele Sburătorului, citind - uneori în aprobarea asistenței („succes de ilaritate, umor”) - din textele sale dramatice. În volumul Iașii. Icoanele. Visătorii, de sursă autobiografică, V. adună „stihurile publicate răzleț în urmă cu douăzeci de ani”. Primul ciclu din cele patru care structurează sumarul, Iașii, evocă peisaje, monumente și locuri din capitala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
păduchi, șobolani, zăvoare, mucigai, din care nu lipsește totuși frumosul, o frumusețe recuperată prin vis sau amintire. Lumea închisorii este lumea valorilor confuze, poartă stigmatele răului: răul și urâtul sunt conjuncturi ale destinului. Sub expresia de mahala este surprinsă "duioasa ilaritate", "grotescul", "suavitatea", "mirosul argotic", amestecul seriozității cu bufoneria. Poezia Flori de mucigai deschide volumul omonim reprezentând o altă artă poetică argheziană, care exprimă efortul creator al artistului în vederea realizării artei. Poezia este rezultatul harului divin și al neliniștii artistice. În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la noi în țară, când la o recepție la curtea regală maestrul de ceremonii, conform obiceiului, bătând în pardoseală de trei ori cu bastonul, anunța solemn, cu voce tare: "Sosește contele de Curtea Galică". La început, asistența este stufefiată, apoi ilaritatea generală îi cuprinde pe toți. Le-am povestit contelui italian și câtorva colegi prezenți această întâmplare. Aceștia din urmă au reținut-o și la fiecare apariție a lui, îi spuneau că a apărut contele de C.G. 8) Aplicarea reformelor proclamate
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
zicea Busuioc. Și așa zicea și Iorgovan pentru care era comod să lase responsabilitatea eșecului personal pe umerii altuia. Tatăl respinge cu vehemență ideea aventurii celor doi. Imaginea lui Pupăză, fratele său, copil din flori, ce năștea milă, dar și ilaritate în jur prin handicapul său, îl marchează radical: fiul său cel mare nu poate repeta destinul bunicului său fără urmări. Teama de sancțiunea păcatului și consecințele lui e mai mare decât repulsia față de acesta. Pentru Iorgovan, Pupăză era Pupăză, tot
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
teatrului lui H., capacitatea de a dinamiza banalul cotidian structurându-l în jurul unor nuclee dramatice, cozeria inteligentă, dialogurile alerte și spirituale, presărate cu jocuri de cuvinte, umorul, comicul unor situații, ingeniozitatea de a inventa întâmplări spectaculoase, atmosfera destinsă, încărcată de ilaritate, care se țese din mai toate elementele. La lectură apar și aspecte mai de substanță, ca afirmarea implicită a unor valori consacrate (iubirea, altruismul, generozitatea, cinstea, nevoia de puritate, încrederea și certitudinea) sau sugerarea unor idei ușor de recunoscut și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
mai pe gustul său de Eugène Labiche, Victorien Sardou, Sacha Guitry, Henri Murger, Robert de Flers ș.a. La cabotinismul genial al lui Herz se adăugau o limbuție spirituală de cea mai variată și mai pregnantă valoare, continuu frământată de o ilaritate jumătate comică și jumătate tristă, și o imaginație instantanee miraculoasă. Niciodată n-am dat [...] de o personalitate mai complexă, mai universală și mai sintetică în admirabilul și ticălosul meșteșug al scenei ca baronul Adolphe de Herz. TUDOR ARGHEZI SCRIERI: Domnița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
care aveau loc și ședințele ciripitorilor, materiale prelucrate după articole din Scânteia, insultătoare la adresa lui Tito și elogioase pentru Stalin. Ciracii aplaudau sau huiduiau, cum indica fraza vorbitorului, însă de multe ori se aplauda și se huiduia pe dos, provocându-se ilaritate în sală. Singurele evenimente din primăvara lui ‘49 erau sosirea câte unui lot de elevi condamnați și agitațiile sterile ale grupului Ibănescu, 10-15 elevi fricoși și prostiți de promisiuni. Pentru timorarea elevilor s-a confecționat o izolare, unde era băgat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care umple bine plămânii cu aer, apoi o expirație sacadată, în etape, opunând puternic buzele ca pentru a împiedica aerul să iasă. Trebuie găsită cea mai bună poziție a buzelor, pentru a evita un sunet de trompetă, sau a provoca ilaritate (ceea ce n-ar fi chiar o nenorocire). Cel mai bine este de a retrage buzele un pic spre interiorul gurii. Contracțiile pleacă din diafragmă și aerul iese în etape până se va simți din nou setea de aer. Se poate
51 Sfaturi înţelepte pentru a fi cât mai sănătoși cât mai voioși și cât mai…frumoși by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/760_a_1582]
-
ca Wilfred. Și-a început cariera în vechiul Music Hall din Edgware Road. Era în stare să stea neclintit, fără să-și miște o pleoapă, și toată sala se tăvălea de râs. Și apoi, când clipea, stârnea alte valuri de ilaritate. O asemenea forță pare aproape supranaturală: misterele trupului omenesc, ale feței omenești. Wilfred avea o față care radia spirit; era în același timp, poate cu excepția lui Peregrine Arbellow, cea mai lată față pe care am văzut-o vreodată. E adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
suspiciunea urmăririi vreunor reglări de conturi cu foștii mei colegi, consultați atunci, poate și altădată, în privința deciziilor luate (de)asupra mea. Prima mea preocupare a fost aceea de a spori lizibilitatea acestor documente, dincolo de reacțiile imediate de perplexitate și de ilaritate, pe care nu le pot totuși ascunde. Piesele din dosar sunt copii, fiecare pagină purtând o parafă "Conform cu originalul" și o semnătură (a "șefului de serviciu CSM", Adriana Nistor), din 2010, dar înregistrarea la CNSAS este din 2014. Autentificarea nu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din istorie. Dar latiniștii aveau cel puțin argumentul limbii care pleda În favoarea originii romane. „Daciștii“, pentru a fi convingători, trebuiau să demonstreze că româna nu se trage din latină, ci din dacă, ipoteză care nu poate stârni decât indignare sau ilaritate printre lingviști. Mitologia nu cunoaște Însă dificultăți. Unii români au ajuns să se considere daci puri (și par foarte mulțumiți!). Tonul l-a dat Nicolae Densușianu (1846-1911), un erudit fantast, autor al unei masive cărți intitulate Dacia preistorică (publicată postum
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
toți arheologii români, deși pentru mine neexplicabil, având în vedere temeinica sa pregătire științifică. Conferința lui Emil Panaitescu - pentru a reveni la punctul de plecare - a avut ca subiect pe Iulius Caesar și, spre surprinderea noastră, dublată de o puternică ilaritate, oratorul (vorbea cu patos, ca un orator politic, nu ca un conferențiar ponderat) l-a definit „un demagog în înțelesul mare și frumos al cuvântului”. Etimologicește, firește că se putea spune astfel. Dar se știe că anumite cuvinte nu mai
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Ardeal. Îmi aduc aminte, că a doua zi chiar după unire, la un restaurant de aici din București au venit câțiva din prietenii mei din Ardeal și mi-au spus: "Ce păcat că nu avem o istorie a Românilor" (Mare ilaritate). Vă puteți închipui ce măgulitor era pentru mine, care scrisesem de atâtea ori Istoria Românilor. Da, ai făcut-o d-ta, dar trebuie s-o pregătim altfel. Dacă vrei, să rămână din fondul scrierii d-tale, dar să-l însărcinăm
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cuvintele amintite de Bacalbașa cu ocazia discuției asupra amendamentului propus de Ion Câmpineanu. Iată-le reproduse mai fidel după stenogramă: „D. președinte al Consiliului: Mie permiteți-mi a mă considera mai mult ca un copil orfan între d-voastră. (Mare ilaritate.)“ („Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 22 iulie 1876“, MOF., nr. 179, 14/26 august 1876, p. 4517). 79. Nu „cu acest prilej“, ci o zi mai târziu: „Ieri s-a anunțat oficial demisiunea primului ministru, prin urmare demisiunea întregului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
efect discutabil. Reușitele certe, destul de rare, apar în paginile de factură poetică în care capacitatea reală de sugestie, de proiectare a ficțiunii pe o pânză neclară nu întâlnește limbajul tehnico-științific strident și prețios, folosit frecvent de G. cu efecte de ilaritate involuntare. Aporisticon, subintitulat Glosar de civilizații imaginare, este compus din texte scurte care, sub pretextul unor povești vagi sau absente, execută adevărate exerciții compoziționale. Se remarcă Fenotipul de ceață și picăturile de nimic, narațiune despre o jucărie de serie mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
a-și impune stilul individual, instituind o formulă artistică personală, identificabilă după câteva strategii și procedee: „unitatea dintre aparență și esență”, ca sursă paradoxală a comicului dacă se ține seama de tradiția clasică a genului ce presupune ca efectul de ilaritate să fie obținut prin discrepanța dintre ceea ce este și ceea ce se vrea a fi, „amestecul de dialog administrativ, metafizică de ședință și sublim”, „concretețea împinsă până la pedanterie” (Lucian Raicu), jocul scenic al personajelor-perechi, care acționează printr-o combinatorică amețitoare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
mult trei acte. De fapt, M. caută să-și atragă publicul către spațiul în care el, autorul, se va strădui să îi câștige și complicitatea, la acest nivel producându-se, cel mai frecvent ironic, transferul de idei și efectul de ilaritate stârnit de personaje cu profiluri și funcții, numai teoretic, respectabile. Domnul Gherman din Somnoroasa aventură, „membru al cooperativei de traduceri și dactilografiere «Prestarea», atât de serios și cu atât de multe calități, încât vârsta nu mai are nici o importanță”, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
legate de așa-zisele succese din economie ca depășiri de plan, economii etc. Nu mai spun că, dacă cineva ar aduna aceste milioane și miliarde raportate anual ca depășiri și economii, ar ajunge la cifre astronomice, care pot provoca doar ilaritate. În sfârșit se mai publică și unele informații, și acestea mutilate, redate incomplet, astfel încât, fără a asculta un post de radio străin, cetățeanul român nu are practic nicio posibilitate de a se informa. Deseori sunt citate articole sau părți din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dar cu cît mai mult farmec !), Cezar merge pe linia aceasta mai departe decît orice autor de azi. Ar fi însă o greșeală și o simplificare să vedem în carte doar un antitext literar. De fapt, dincolo de efectele de mare ilaritate produse prin contrastul dintre normă și realitatea artistică, există aici și frag mente de cea mai bună calitate literară în sensul „înalt“ al cuvîntului. Din mijlocul unor întîmplări anodine cu copii jucîndu-se la țară, la mare sau în spatele blocului se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu activități plăcute și frumoase. Trecând de la Hesiod la contemporani, îmi aduc aminte de o glumă din perioada "comunismului victorios": la o ședință de partid ia cuvântul, pentru a evidenția "binefacerile muncii", un român-evreu, care, cu accentul caracteristic, a creat ilaritate în "auditoriu" și la "prezidiu", nefiind clar dacă finalul cuvântării sale era cu semnul exclamării sau întrebării, respectiv "muncă, muncă, munca, asta-i viață? ( Aș mai adăuga la aceste rânduri și panseul colegului de facultate Iliuță, care, plecând de la afirmația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ziariști nimeni nu avea veleități lirice ca să-și spargă capul cu ele. Multe dintre intervențiile cenzorilor Îi transformau pe aceștia mai degrabă În corectori ai textelor ce așteptau să fie publicate În paginile ziarului „Vremea nouă”. Unele greșeli pot stârni ilaritatea În zilele noastre, un bun exemplu fiind intervenția lui Ion Andrei Într-o știre care, datorită unui ziarist ghiduș, transformase vizita lui Emil Bodnăraș În Finlanda În una În...Suedia!. Altă „gogoașă” fusese corectată de același cenzor În numărul 1402
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]