104 matches
-
dar, purtat de elanul cunoașterii, aspiră spre sferele înalte ale cunoașterii totale, necuprinse de minte vreodată. Ca eu creator, se definește prin înălțarea din Pământurile realului spre ritmuri nepământene. Metafora porților vaste sugerează ideea că elanul creator deschide calea spre ilimitat, spre planul metafizic al entităților eterne ce reunesc atâtea existențe și tot atâtea morți. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Necesitatea cunoașterii ideologiilor estetice pentru înțelegerea operelor literare Reprezentând un ansamblu de principii estetice, doctrinele literare evidențiază opți unea unei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
această doctrină putea fi găsită și în Evanghelia după Ioan, dar aceasta nu însemna că neoplatonicii puteau să se ridice până la nivelul Evangheliei pentru că le lipsea credința în persoana Mediatorului dintre oameni și Dumnezeu, care constituie esența creștinismului. Dumnezeu, ființă ilimitată și perfectă, nu poate avea existență materială, nici măcar sub forma luminii, cum susțineau adepții maniheismului. L-a impresionat, în schimb, convertirea lui Antonius, care, înțelegând creștinismul ca pe o experiență totală, renunțase la absolut orice pentru a se dedica vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
justifică explicația metaforică din finalul poemului: "Nu întrebați de cetățile albe/ Porțile lor se deschid o singură dată/ Și armonia străbate flăcările", căci nu există o cale unică pentru toți și nicio știință a cunoașterii, altfel spus a întâlnirii cu ilimitatul sau cu inspirația. Se conturează astfel nimicnicia omului, a creatorului care nu-și poate alege momentul evoluției. Feminitatea se caracterizează prin aceleași contururi difuze. Uneori femeia nu capătă nume, alteori numele, fie că reflectă realitatea sau domeniul ficțional, rezonează cu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Textul însuși este "eretic", viziunea eului poetic deformând totul, e o proiecție a propriului spirit. Imaginile închiderii spațiale sunt și ele recurente, totul dă impresia de închidere în rama unui tablou (imaginea serei exprimă imposibilitatea imaginației de a construi teritorii ilimitate). Nu se mai lucrează cu nelimitatul, cu infinitul universului sau cu cel al sufletului, totul e imagine fixată în tipare, deci limitată: "Ce veșnică plută pe imagini era Luna!" E o proiectare a spațiului exterior în cel interior, o reflectare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
FLUID FIERBINTE ÎNTR-UN CONTAINER [ANGER IS A HOT FLUID IN A CONTAINER]"355. Însă e imposibil de stabilit "marginalitatea" sau "centralitatea" unei metafore conceptuale într-o limbă "istorică" atâta timp cât analiza subsecventă se bazează pe un corpusul de referință virtual ilimitat (i.e., "discursurile" individuale). Pe de altă parte, incertă e, la cei doi cercetători, și concluzia potrivit căreia conceptul de FURIE se organizează, în "engleza americană", după un "model prototipic" în cinci pași: (a) evenimentul ofensator, (b) declanșarea furiei, (c) încercarea
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în neființă, metodic, sistematic și diabolic toată suflarea Terrei. "Soarele s-a topit și a curs pe pământ." Îngrozitor!! Munți de lavă vulcanică incandescentă, rostogolindu-se din înaltul zenitului asupra unei planete minuscule, căreia o forță malefică, având puteri discreționare, ilimitate îi semnase deja nemilos, cu sânge rege de asasin profesionist, tragicul certificat al extincției veșnice... Transformată într-o cochilie carbonizată, Planeta noastră hălăduia printre galaxiile infinite ale Universului, căutându-și propria identitate pierdută într-un mod atroce și definitiv... Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că acești soldați erau la începutul carierei lor și că se luptau în contra unor lucrări puternice apărate de o armată redutabilă, trebuie a recunoaște că s-au bătut într-un mod remarcabil. În ceea ce privește artileria română, rușii îi fac un elogiu ilimitat. Cava leria n-a fost încă angajată într-un mod serios în foc, cu toate acestea atât oamenii, cât și caii s-au ținut într un mod perfect în mijlocul zgomotului luptelor. Infanteria a mers cu hotărâre în foc și a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
orchestra Teatrului Național din București, va cânta în stagiunea 1946. În același an e rechemat în diplomație în postul de consul la Oslo. În 1947 demisionează și, căsătorit (încă din 1937) cu o suedeză, pleacă într-o lungă călătorie - „concediu ilimitat” -, stabilindu-se în cele din urmă la Lima, în Peru, unde este violonist în Orchestra Simfonică Națională și totodată agent la o societate de asigurări. Ștefan Baciu, care l-a vizitat în 1956, a remarcat „tipica mentalitate de refugiat” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
Pierce), pentru care legătura originară dintre semn și obiectul său este destrămată (în timp) sau (dramatic) ruptă, cert rămâne faptul că seria interpretanților merge din semn în semn, la nesfârșit, fără a putea zări, măcar, punctul originar, într-un semiosis ilimitat. Modelul lingvistic este transferat mecanismului literar, într-o îndepărtare ireversibilă de illud tempus al rostirii/scrierii 46. Marina Mureșanu Ionescu relaționează realitatea lingvistică la cea livrescă și descrie releele mediante obținute în Galeria de viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
faraonului Tlà] va concepe același [Archaeus] ca încheiere pentru Sărmanul Dionis. Prezentul capitol propune o abordare neîncercată încă pentru citirea nuvelei : Archaeus alegorie a intertextualității. În această "sală de marmură albă" a cugetării au fost convocate ideile legate de semiosis-ul ilimitat lingvistic, respectiv intertextual, de medierea literară, inclusiv intertextuală, de faptul că intertextualitatea transcrie literar verbul infinir (vezi supra). "Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri Archaeus este tot" (Eminescu: 2011, II, 206). Orice text este intertext (Roland
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
definitorii ale unei opere de artă: 1) produsul; 2) unitar și multiplu; 3) înzestrat cu valoare; 4) obținut prin cauzalitate finală; 5) al unui creator moral; 6) dintr-un material; 7) constituind un obiect calitativ nou; 8) original imutabil; 9) ilimitat simbolic". Vasile Morar, Estetica: interpretări și texte, Editura Universității din București, 2003 [http://ebooks.unibuc.ro/filologie/morar/3.htm]. 20 Ingarden consideră că orice formă de artă poate fi identificată sau precedată de un suport material. Dar acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
divinitatea. Sonetele doctorului Voiculescu imitate după ale lui Shakespeare, deși au, în adevăr, forma și chiar sunetul acelora, sunt în fond nu atât o imitatio Shakespeari, cât o imitatio Dei. Poetul își arogă o colosală, orgolioasă conștiință de sine, cu ilimitate puteri transfiguratoare și cu o tot atât de uriașă putere a umilinței și autoflagelării. Erotica lui atinge cosmogeneza, fără a pierde nici o clipă concretul carnal. Doctorul Voiculescu restaurează în deplinele ei drepturi virtutea creatoare a imitației (sau, dacă termenul indispune, a „emulației
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
când se subordonează unui concept o reprezentare a imaginației care aparține acelui concept, dar care prin sine însăși provoacă un număr atât de mare de reflecții încât acestea nu pot fi niciodată adunate într-un termen anume și extinde astfel ilimitat conceptul în sens estetic -, imaginația este, atunci, creatoare și activează facultatea ideilor intelectuale pentru a gândi, cu prilejul unei reprezentări (care aparține tocmai conceptului obiectului) mult mai multe lucruri decât acelea care pot fi atinse și înțelese de ea. Formele
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
străpungere a "hotarului experienței" înspre planul ilimitării și indeterminării suprasensibilului, de prevedere (în sensul de "a vedea prin", "a întrezări") a acestuia și de trăire a efectelor acestui act. Kant se referă la suprasensibil, am arătat, ca la un "câmp ilimitat dar și inaccesibil facultății noastre totale de cunoaștere"202. Iar cand adaugă și că, mai precis, "cunoașterea noastră teoretică" este aceea care "nu se extinde câtuși de puțin asupra suprasensibilului"203, ne concede posibilitatea de a considera vreo altă formă
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
pentru a-și atinge scopul: limbajul 226. Impresii, intuiții... Experiențe instantanee, tresăriri, trăiri fugace care pun stăpânire pe conștiința. De aceea rămâne, la sfârșitul oricărui bun poem, a unei autentice opere literare, acel "tremur" al spiritului în expectativă, acea "perspectiva ilimitata"227 întrezărita îndepărtat, care cheamă persistent și nelămurit înspre altceva, de fiecare dată înspre încă ceva. Înspre... ce? Care este cuvântul? Kant ajunge să pomenească, abia, "urmărirea unui maximum" pe deasupra hotarelor experienței 228. Unitatea. Întregul. Totalitatea care reliefează fiecare lucru
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
supraînțelegere (de la Wayne Booth). Abia în acest punct Culler se întâlnește cu Rorty și îi dă replica lui Eco aducând în discuție conceptul deconstructivist al permanentei recontextualizări: "semnificația e delimitată de context ș"ț, dar contextul în el însuși e ilimitat: se vor putea adăuga noi și noi posibilități contextuale, în așa fel încât singurul lucru pe care nu-l putem face este să punem limite." Comprenne qui pourra!
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
în ei"; "dacă îmi bag și eu o pilă la tine, mi-o dă și mie?". Problema, semnalează Dan Grigore, membru al CNA, e mai gravă de-atât. Politețea e în criză, nuanța s-a pierdut și ea, în adresările ilimitat familiare. Rodica Zafiu a subliniat că gramatica nu ne-nvață să ne purtăm și nu scuză lipsa de reacție a celor interpelați cu un tu abuziv, însă o presiune continuă poate ajuta la cizelarea limbii, începând cu eliminarea neglijențelor, luptând
Limba română la radio și TV by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8814_a_10139]
-
lui Șerban Cioculescu, Universalism literar, datînd din 1945 și reprodus recent în Cultura (nr. 2, 15 ianuarie 2009), ne reține atenția prin următorul pasaj: "Posteritatea șlui Eminescu, n.n.ț, deshumîndu-i vastele poeme de tinerețe, a descoperit o neasemuită năzuință către ilimitat, care atestă premisele genialității celei mai ambițioase. Aceste premise, trebuie să recunoaștem însă cu sinceritate, nu și-au găsit realizarea, la vîrsta maturității. Eminescu înfățișează, prin activitatea sa dintre anii 1876-1883, un foarte curios proces involutiv: și-a impus o
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
precocității romantice, care a îngăduit unei serii de mari lirici europeni să se realizeze înaintea vîrstei de treizeci de ani." Prefigurarea lui Negoițescu este izbitoare, atît sub raportul tezei generale, cît și în traducerea ei prin expresii ca "năzuință către ilimitat", "mare simfonie haotică", "mituri lirice delirante", într-un rînd chiar printr-o simetrie a formulărilor: "un foarte curios proces involutiv" (Ș. C.)/ "un fantastic și straniu fenomen" (I. N.). Ce ar mai fi de adăugat? Istorie contrafactuală n-are rost
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
scrie mai multă literatură de ficțiune, asta nu înseamnă că trebuie remarcat că e "Inconsecvent în producerea textelor literare ficționale" (107). Nu este inconsecvent, dar inconstant. Ficțiunea sa are consecvența omogenității și personalității. Autoarea cărții preferă să vadă o deschidere ilimitată în ceea ce numește impropriu, oricum am privi lucrurile, "Literatura evantaică" (114). Discutabilă mi se pare identificarea scriiturii, abundent și chiar abuziv referențială, "consemnativă" (p. 53), termen prin care, se știe bine, E. Negrici (minimalizator, poate mai degrabă involuntar, al onirismului
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
legați de mîini și de picioare sclavii vînați în preriile africane și țîțele ei erau fluiere în flăcări pe care se topeau buzele mele în timp ce cîntam în limba ehei leopardă un poem de desfrîu bărbăție imbatabilă și preamărire a împreunării ilimitate pe paturi verticale și țîțele ei vorbeau deodată cu cele zece mii de sfîrcuri albe ori roz tari ori zemoase în chineză în engleză și în franceză în română germană și japoneză în greacă ivrit și dac-o fi existînd filipineză
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
dincolo de ordinea știută. Ea solicită în noi cele mai ascunse și mai intense trăiri umane. Dar tot ea ne trimite înfiorați spre structura armonioasă a universului, perceptibilă doar in stările de extaz, de comuniune și comunicare înfiorată cu cosmicul și ilimitatul. Da, musica humana e doar o treaptă spre infinitul cosmic și musica mundana. De aceea metafizica muzicală semnifică atât de tulburător ordinea estetică și teleolologică a universului ca structură dinamică și armonioasă ”.(<footnote Idem, pag.126-127 footnote) Pentru literat, pentru
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
compulsiilor omeneștiť) / mai departe e lagărul de concentrare a frumuseții / ce moare devreme în femeia cu elice și linkuri...ť " (înghițituri mici de beatitutine cînd dai click pe femeia hipnotică). Mareele verbului de cosmică ambiție comunică oscilația între limitat și ilimitat, între vremelnic și etern precum o nostalgie a unei fixări mereu amînate. Cîte o notă patetică țîșnește din polifonia imagistică a cărei subsecventă aspirație recuperatoare e zădărnicită chiar de diversificarea metaforică. Restituția coeziunii originare rămîne o himeră: "pentru că literele întotdeauna
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
de contemplativ. Temă recurentă a scrierilor mistice, fuga de lume devine fuga de spațiu. Spațiul nu este însă abolit, ci epuizat, trecut în non-determinare. Există cîteva modele spațiale care sugerează însăși rămînerea în urmă a spațiului, cele în care inaccesibilul, ilimitatul pot căpăta intimitate - pustia, lumina, întunericul� Rămîne în această spațialitate, lipsită de măsură și de limită, mai mult decît o metaforică legătură cu datele spațiului concret? Două structuri topologice și de sens care susțin un spațiu propriu cunoașterii contemplative sînt
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
trimite la ofranda blagiană mai tîrzie, din Mirabila samanta. Vedere, precum o apetență tactilă, consimțire, fizic eficace, la universal, - cu asemenea îndemnuri ne mișcăm înspre o arie de reprezentări deloc etanșă, deschisă magiilor romantice. Ne dă ghies, purtată de respirația ilimitată a visului, dar și, laolaltă, de precizia erudită a personajului, o altă referire scandinavă, care i-a marcat pe mulți, de la Blake și Emerson la Balzac, Nerval, Baudelaire și Borges. «Magul Nordului», cum a fost numit Emanuel Swedenborg, stabilea o
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]