104 matches
-
aventurii imaginare, al visului; atemporalitatea eului creator, timp regăsit, al recuperării unității pierdute; indeterminarea timpului basmic; timpul fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și individual)/atemporalul (asociat divinității, increatului) timp al începuturilor (timp originar; zori de zi, primăvara; copilăria)/al sfârșitului (timp tragic, agonic, durată thanatică: amurg, toamnă, golul istoric, preatârziul etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
anvergură universală. Programul estetic formulat de Victor Hugo (prefață la drama romantică Cromwell, 1827) pledează pentru abolirea constrângerilor formale, pentru exaltarea libertății depline de creație, pentru primatul sensibilității și al pasiunii asupra rațiunii. Izvoarele artei vor fi de acum universul ilimitat al imaginației, mituri cosmogonice, istorie națională, natură primordială, folclorul, fantasticul. Modelul uman al romanticilor este „utopia unui om excepțional“ (G. Călinescu), care se revoltă și schimbă fața lumii (eul suprapersonalizat). Modelul lumii configurează un univers în continuă devenire, cu cicluri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pusă în evidență prin diferențierea formală a textului, în două strofe inegale cu tipar prozodic diferit. Apoi, opoziția oamenii comuni/poetul este sem nalată prin contrastul pluralitate unicitate și prin simboluri poetice ale condiției existen țiale diferite: efemer/etern, limitat/ilimitat, devenire/nemurire, dionisiac/apolinic. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Toate aceste perechi contrastive determină structurarea viziunii artistice pe două planuri ale imaginarului poetic. Prima strofă concretizează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
își începe propriul destin, pro pria existență în lume. Alegând, pentru ași numi creația, sintagma verbe nebune, poetul accentuează caracterul dinamic și nonutilitar al limbii poezești. Aceasta își creează pro pria realitate, stâlp înflăcărat (metaforă a ascensiunii, prin catharsis, spre ilimitate lumi ficționale), de care cititorul este legat pentru totdeauna. Chiar dacă lectorul nu este numit direct, el apare ca referent logic al persoanei a doua, căreia i se adresează eul liric. Se relie fează astfel triada eul creator - verbele nebune - tuul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
valoare concluzivă, motivând prin iubire relația de comuniune a eului lumină cu esența misterioasă a universului. Iubirea devine astfel instrument de cu noaștere, cale de pătrundere în tainele lumii. Această trăire intensă favorizează acordul sufletesc (nu rațional) cu cosmicul, cu ilimitatul și, în același timp, cu elementele palpabile ale lumii, concrete, limitate și totuși purtătoare ale misterului existențial. Ipostazele diverse ale lumii - flori, ochi, buze, morminte - sunt acum reunite (prin „și“ adverbial ce precede fiecare termen al enumerării) în aceeași inefabilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dar, purtat de elanul cunoașterii, aspiră spre sferele înalte ale cunoașterii totale, necuprinse de minte vreodată. Ca eu creator, se definește prin înălțarea din Pământurile realului spre ritmuri nepământene. Metafora porților vaste sugerează ideea că elanul creator deschide calea spre ilimitat, spre planul metafizic al entităților eterne ce reunesc atâtea existențe și tot atâtea morți. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Necesitatea cunoașterii ideologiilor estetice pentru înțelegerea operelor literare Reprezentând un ansamblu de principii estetice, doctrinele literare evidențiază opți unea unei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Pierce), pentru care legătura originară dintre semn și obiectul său este destrămată (în timp) sau (dramatic) ruptă, cert rămâne faptul că seria interpretanților merge din semn în semn, la nesfârșit, fără a putea zări, măcar, punctul originar, într-un semiosis ilimitat. Modelul lingvistic este transferat mecanismului literar, într-o îndepărtare ireversibilă de illud tempus al rostirii/scrierii 46. Marina Mureșanu Ionescu relaționează realitatea lingvistică la cea livrescă și descrie releele mediante obținute în Galeria de viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
faraonului Tlà] va concepe același [Archaeus] ca încheiere pentru Sărmanul Dionis. Prezentul capitol propune o abordare neîncercată încă pentru citirea nuvelei : Archaeus alegorie a intertextualității. În această "sală de marmură albă" a cugetării au fost convocate ideile legate de semiosis-ul ilimitat lingvistic, respectiv intertextual, de medierea literară, inclusiv intertextuală, de faptul că intertextualitatea transcrie literar verbul infinir (vezi supra). "Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri Archaeus este tot" (Eminescu: 2011, II, 206). Orice text este intertext (Roland
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
peisajul nu mai e un mediu artificializat, un cadru exterior, el e absorbit în țesătura poemului de către o gândire poetică ce participă la avatarurile cosmosului. De altfel, și spațiul poetic se diversifică, producându-se o alternanță dihotomică a deschiderii spre ilimitat și a claustrării. E regăsit, de asemenea, sentimentul grav al trecerii timpului, ca și melancolia sau angoasa ființei umane confruntate cu absurdul existențial, cu un univers ce nu răspunde la interogațiile sale. De la elanurile cosmosului, transcrise în manieră ușor hiperbolizantă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nesatisfăcute. Revelarea acestora ne arată cine suntem. Organizați pentru a nu munci, nepăsători și neprevăzători, mulțumiți de condițiile lor de viață (din punctul nostru de vedere, minime), neposedînd mai nimic, dar nedorind să-și îmbunătățească strarea materială, considerînd resursele drept ilimitate, avînd nevoi constante, Guayakii, boșimanii, aborigenii australieni contrazic întru totul ceea ce științele economice ne învață despre om. Pot fi formulate trei ipoteze. Prima care-i vine în minte omului modern este să-i considere pe oamenii epocii de piatră infra-oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fundamentul materialismului nostru este creată de posibilele și imposibilele noastre, altfel spus, de poveștile pe care le-am inventat. Fără să ne dăm seama, ne spunem întruna că nu vom putea fi niciodată satisfăcuți de condițiile materiale, că nevoile umane, ilimitate, evoluează la nesfîrșit. Aztecii și-au închipuit că zeii s-au sacrificat la Teotihuacán pentru a da naștere soarelui pe cer și, ca opera lor să dureze, aveau nevoie de sînge uman. Au inventat o poveste extraordinară și, luînd-o drept
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fi considerat autorul primei mari teorii a posibilului din civilizația noastră. Gîndirea sa e simplă și plină de forță. Pentru că el ia drept arheu (origine, principiu generator și explicativ a tot ce există) nu Apa, precum maestrul său, ci Infinitul/ Ilimitatul (apeiron), Thales afirmă pluralitatea infinită a lumilor care coexistă și se succed. El postulează că lumea noastră este una dintre nenumăratele lumi posibile. Iată cum comentează Marcel Conche 138 teza filosofului din Milet: "Din moment ce la originea lucrurilor se află apeiron
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la originea lucrurilor se află apeiron, de ce această lume și nu o alta? de ce aici și nu în altă parte? de ce acum, nici mai devreme, nici mai tîrziu? (...) Vitalitatea unei ființe este limitată dar vitalitatea care constituie sursa ființelor este ilimitată. Procesul de generare este un proces de limitare: infinitul ajunge finit. De cîte ori se întîmplă acest lucru se naște o lume. O lume are un început, o anumită durată de viață, un sfîrșit, și acest lucru e valabil pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
al muzicii. Privirea joacă un rol esențial în contextul scenarizării seducției ca potențial distructiv al femeilor fatale ale decadentismului. Privirea care se închide, însoțită mai totdeauna de o transă voluptuoasă, sugerează replierea către propria intimitate, cu deschiderea simultană spre spațiul ilimitat al visului și al unor libertăți de neconceput. Cât despre instrumentele muzicale, Hans Hofstätter consideră chiar că "o trăsătură la fel de evidentă în imaginile simboliste este reprezentarea frecventă de instrumente muzicale"390. Lirele (ca simbol al poeziei) abundă în pictura simbolist-decadentă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
istorie modernă. Astăzi nefasta luptă e la capăt, egalitatea civilă a evreilor e câștigată în toate statele civilizate și nu cunosc în Germania nici un politic cu minte care ar voi să răstoarne acest fapt împlinit. Evreii germani se bucură de ilimitata libertate a cultului lor; nimenea nu-i tulbură în vechile lor datine și tradițiuni, nici în particulara lor știință cosmopolită; ba societatea civilă în daraverile ei fine adeseori seamă și de sâmbătă, desigur o rânduială supărătoare pentru noi creștinii. Dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
când se subordonează unui concept o reprezentare a imaginației care aparține acelui concept, dar care prin sine însăși provoacă un număr atât de mare de reflecții încât acestea nu pot fi niciodată adunate într-un termen anume și extinde astfel ilimitat conceptul în sens estetic -, imaginația este, atunci, creatoare și activează facultatea ideilor intelectuale pentru a gândi, cu prilejul unei reprezentări (care aparține tocmai conceptului obiectului) mult mai multe lucruri decât acelea care pot fi atinse și înțelese de ea. Formele
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
străpungere a "hotarului experienței" înspre planul ilimitării și indeterminării suprasensibilului, de prevedere (în sensul de "a vedea prin", "a întrezări") a acestuia și de trăire a efectelor acestui act. Kant se referă la suprasensibil, am arătat, ca la un "câmp ilimitat dar și inaccesibil facultății noastre totale de cunoaștere"202. Iar cand adaugă și că, mai precis, "cunoașterea noastră teoretică" este aceea care "nu se extinde câtuși de puțin asupra suprasensibilului"203, ne concede posibilitatea de a considera vreo altă formă
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
pentru a-și atinge scopul: limbajul 226. Impresii, intuiții... Experiențe instantanee, tresăriri, trăiri fugace care pun stăpânire pe conștiința. De aceea rămâne, la sfârșitul oricărui bun poem, a unei autentice opere literare, acel "tremur" al spiritului în expectativă, acea "perspectiva ilimitata"227 întrezărita îndepărtat, care cheamă persistent și nelămurit înspre altceva, de fiecare dată înspre încă ceva. Înspre... ce? Care este cuvântul? Kant ajunge să pomenească, abia, "urmărirea unui maximum" pe deasupra hotarelor experienței 228. Unitatea. Întregul. Totalitatea care reliefează fiecare lucru
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
conchiste succesive asupra ignoranței. Civilizațiunea nu caută a egaliza pe toți în mizerie și sărăcie, ci încearcă a înălța din treptele obscure pe cei mai {EminescuOpXII 424} bine dotați și a-i duce necontenit "de jos în sus". Progresul fiind ilimitat, infinit, niciodată nu va veni momentul când toți să poată parveni la aceeași treaptă socială - și prin urmare niciodată toți nu vor putea fi egali între sine. Interesele colectivității sociale în unele priviri sunt contrarie libertății absolute și egalității perfecte
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
libertatea trebuie să asigure oamenilor condițiile necesare pentru a trăi mai bine. În schimb, Hegel susținea că precum greutatea formează substanța materiei, tot așa libertatea este substanța spiritului. Schopenhauer va contesta existența libertății, în timp ce Nietzsche va vorbi de o libertate ilimitată a omului dotat cu voință. Libertatea oferă omului posibilitatea de a urma o direcție sau alta, totul reducându-se la acea fibră interioară de selecție a formelor și a formulelor de expresie și de acțiune. Problema cea mai gravă este
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
definitorii ale unei opere de artă: 1) produsul; 2) unitar și multiplu; 3) înzestrat cu valoare; 4) obținut prin cauzalitate finală; 5) al unui creator moral; 6) dintr-un material; 7) constituind un obiect calitativ nou; 8) original imutabil; 9) ilimitat simbolic". Vasile Morar, Estetica: interpretări și texte, Editura Universității din București, 2003 [http://ebooks.unibuc.ro/filologie/morar/3.htm]. 20 Ingarden consideră că orice formă de artă poate fi identificată sau precedată de un suport material. Dar acest lucru
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
DISPOZIȚIUNI PRIVITOARE LA FALIMENTUL SOCIETĂȚILOR COMERCIALE Articolul 866 Falimentul unei societăți comerciale se declară de tribunalul comercial în jurisdicțiunea căruia societatea își are sediul ei. Articolul 867 Falimentul unei societăți în nume colectiv sau în comandita produce și falimentul soților ilimitat responsabili. Tribunalul va declara prin aceeași sentința falimentul societății și al soților; va arăta numele, prenumele și domiciliul acestora și va numi un judecător-sindic. Cu toate acestea, patrimoniul societății va fi ținut deosebit de acel al fie-cărui soț, atît la formarea
CODUL COMERCIAL Cu modificările pînă la 15 iunie 1906*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135813_a_137142]
-
al fiecărui soț căzut în faliment. Sentința declarativa de faliment produce pentru toți soții faliți efectele arătate în titlul I al acestei cărți. Articolul 868 Falimentul unui sau mai multor soți nu trage după sine falimentul societății. Falimentul tuturor soților ilimitat responsabili în societățile în nume colectiv sau în comandita, nu trage după sine falimentul societății, dacă aceasta nu se află în stare de încetare de plăți. Articolul 869 În caz de faliment al unei societăți în comandita prin acțiuni sau
CODUL COMERCIAL Cu modificările pînă la 15 iunie 1906*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135813_a_137142]
-
VII DISPOZIȚIUNI PRIVITOARE LA FALIMENTUL SOCIETĂȚILOR COMERCIALE Articolul 866 Falimentul unei societăți comerciale se declară de tribunalul comercial în jurisdicția căreia societatea își are sediul. Articolul 867 Falimentul unei societăți în nume colectiv sau în comandita produce și falimentul soților ilimitat responsabili. Tribunalul va declara prin aceeași sentința falimentul societății și al soților; va arăta numele, prenumele și domiciliul acestora și va numi un judecător sindic. Cu toate acestea, patrimoniul societății va fi ținut deosebit de acel al fiecărui soț, atît la
CODUL COMERCIAL Cu modificările pînă la 31 decembrie 1990*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135814_a_137143]
-
al fiecărui soț căzut în faliment. Sentința declarativa de faliment produce pentru toți soții faliți efectele arătate în Titlul I al acestei cărți. Articolul 868 Falimentul unui sau mai multor soți nu trage după sine falimentul societății. Falimentul tuturor soților ilimitat responsabili în societățile în nume colectiv sau în comandita, nu trage după sine falimentul societății, dacă aceasta nu se află în stare de încetare de plăți. Articolul 869 În caz de faliment al unei societăți în comandita pe acțiuni sau
CODUL COMERCIAL Cu modificările pînă la 31 decembrie 1990*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135814_a_137143]