135 matches
-
În antichitate, teritoriul actual al Muntenegrului era locuit de triburi ilire. În sec. al-II-lea î.Hr., teritoriul actual al Muntenegrului este cucerit de români și încorporat în provincia română Illyricum. Între sec. VI-VIII, aici sosesc triburi slave, ce se vor stabili aici și se vor amestecă cu populația locală. La sfârșitul
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
creștinismul recunoscut oficial de împăratul Constantin cel Mare. Dar ulterior, creștinismul și păgânismul s-au suprapus, formând cultura răsăriteană greco-creștină, denumită “bizantină”, al cărei centru era Constantinopolul, noua capitală a Imperiului Roman creștin. Constantin, născut la Naissus, aparținea unei familii ilire, iar mama sa, Elena, se convertise la creștinism. Aceasta chiar a întreprins un pelerinaj în Palestina, găsind presupusa cruce pe care a fost crucificat Isus Christos conform tradiției. În 305, Dioclețian și Maximian au renunțat la rangurile lor imperiale. Au
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
gărzii personale, în timpul nunții dintre fiica și fratele Olimpiei. Armata și nobilimea macedoneană îl proclamă pe fiul lui Filip, Alexandru, ca rege al Macedoniei. Vestea morții lui Filip a bucurat multe state, precum Teba, Atena, Tesalia și triburile trace și ilire, la gândul ieșirii din sfera de influență macedoneană. Alexandru, la auzul că statele vasale supuse de tatăl său s-au ridicat împotriva Macedoniei, a strâns în grabă 3.000 de călăreți cu care s-a îndreptat înspre Tesalia, în sud
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
500 de călăreți au traversat fluviul. Aceștia vor înfrunta 14.000 de geți, ce se vor retrage și vor lăsa cetatea în mâna oamenilor lui Alexandru. Securizare vestului Macedoniei era esențial pentru rezultatul viitoarei campanii din Asia. Asediul Peliumului, cetate iliră din Albania de astăzi, a permis lui Alexandru o întoarcere rapidă pentru a înăbuși revolta Tebei din Grecia. Alexandru în fruntea a 15.000 de soldați dorea a ocupa Peliumul, învingându-i separat pe regele Glaukias, conducătorul tribului taulanti, și
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
ocupa Peliumul, învingându-i separat pe regele Glaukias, conducătorul tribului taulanti, și Cleitus. Cleitus deținea orașul, iar Glaukias în fruntea unei oști se îndreaptă spre oraș. Primul obiectiv al generalului macedonean a fost așezarea taberei. Regele Macedoniei începe asaltul fortăreței ilire, dar sosirea a doua zi a sprijinului lui Glaukias l-a obligat să se retragă și să renunțe la avansul câștigat în ziua precedentă. Forțat să se retragă și depășit numeric de barbari, Alexandru s-a aflat într-o situație
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
iar neliniște în lumea greacă creată de Teba amenința hegemonia Macedoniei. Alexandru a așteptat venirea barbarilor care doreau anihilarea forțelor inamice și l-a trimis pe Philotas, unul dintre locotenenți săi, să fure provizii. Alexandru, într-un final, înfrânge trupele ilire datorită invincibilei sale falăngi și neglijenței barbarilor. Bătălia s-a soldat cu moartea a multor din soldați și capturarea unui număr mare de iliri. După restabilirea vasalității ilirilor, tracilor și celorlalte cetăți grecești, Teba a rămas singurul oraș ce a
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
au întreptat către vest până la Elba, către sud până la Dunăre și către est până la Nipru. În secolul al nouălea, slavii se extinseseră până în teritoriile slab populate aflate la sud și est de aceste frontiere naturale, asimilând în mod pașnic populațiile ilire și fino-ugrice existente. După moartea lui Mohamed, un arab fondator al religiei islamice , Abu Bakr (632-634) a devenit primul "khalīfah" sau calif, însemnând succesor. El a lansat o campanie militară în cadrul "războaielor ridda" care a adus Arabia centrală sub control
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
cît se poate de repede, cu sentimentul că decad definitiv din paradis. Au recuperat, în contingent, îndestulător - Andrei baron de Șaguna, mitropolitul macedo-român al ortodocșilor transilvăneni, fiul unor vlahi din Moscopole, în Albania, care făceau comerț cu rășină pe coasta iliră, își odihnește duhul într-o colivie păzită de doi lei adormiți, în cimitirul din Rășinari. O rășină subterană, ca fluxul informațional al menirii, i-au unit începutul și sfîrșitul sud-est european". Și încă: "Fabrica de căruțe "Lungu", fondată în 1860
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
negâsind hotel în Turnu Severin, a fost nevoit să se întoarcă pe vapor, spre a se odihni peste noapte; pe vasul „construit după model american“ a avut ocazia să asculte ori să participe la conversații în limbile franceză, germană, ungară, iliră, turcă și valahă 12, • Trevor J. Hope, Sir Stephen Lakeman as Military Governor of Bucharest at the Commencement of the Austrian Occupation of the Danubian Principalities in 1854, in RRH, XVI, nr. 1, 1977, p. 25-41. • J.M. Chopin et A
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și Letonia În interbelic, Slovacia Între 1939 și 1945. Slovenia s-ar fi constituit din secolul al VI-lea Într-un prim principat independent (Carantia) și a beneficiat de o anumit... autonomie În epoca napoleonian..., Lubljana devenind atunci capitala Provinciilor Ilire. Exceptînd aceste scurte momente, cele patru popoare s-au aflat sub dominația unor imperii sau state puternice. Desigur, lipsa unei experiențe statele prelungite nu Înseamn... totuși o carent... fundamental... a identit...ții lor, ci c... aceasta s-a bazat În
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Diferențele de interpretare vizează elementul De-, la origine Da-, considerat de unii cercetători nume preelenic al pământului, corespunzând grecescului Gă (gē), "pământ"; alții apropie acest element de radicalul indo-european *gdho-, din care ar proveni grecescul chton, "pământ", sanscritul Kșám, forma iliră dam și latinescul humus 442. Evenimentele esențiale din roman se desfășoară fie în apropierea sărbătorii Sf. Gheorghe (dispariția săgeții lui Lixandru, semn că porțile lumii celeilalte îi sunt acestuia deschise 443), fie aproape de cea a Sf. Dumitru (dispariția lui Iozi
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Apulum, Apula din Dacia, cu prus. ape, apu, lit. úpe, sanscr. ap, „apă“), scitic, (paralel cu Cal abaeus și Zald-apa), iliric (comparat cu ilir. Aplō > Aplü), celtic (< apa „Flusz“) sau chiar lat. aqua, a cărui pronunție a fost influențată de iliră (ajungînd și în viitoarea limbă romînă tot sub forma apă), sau a putut evolua firesc pe teritoriul limbii romîne, ca în dialectele sarde, qŭ > p, gŭ > b (quattor > patru, lingua > limbă). Carpați Este unul dintre toponimele emblematice pentru poporul romîn
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acoperit cu zăpadă“, arm. char „piatră“ și charg, „stîncă“, celt. carr, alb. karpë, „stîncă“ (de la care s-ar fi putut forma un colectiv *karpate, „stîncărie“), rădăcina i.e. *korpătă „stîncos“ etc. Reflexul a al indo-europeanului o este caracteristic limbilor dacă și iliră, la care se raportează, în ultimă instanță, cei mai mulți cercetători cînd trebuie să stabilească baza toponimului. A fost avansată și originea slavă (horbu, hrb, hrebet, „lanț muntos, coastă, culme“), baza fiind modificată de greci după mo de lul Karpathos (numele unei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în spiritul limbii lor, au transformat forma Kris în Kiris > Keres > Körös). Etimonul formei vechi, preluată de slavi, este nesigur (fie lat. criso, -are, „a se legăna“, fie lat. medieval Crisius, devenit la slavii de sud Kriș, fie o rădăcină iliră, traco-dacă ori slavă), dar limba care l-a preluat și l-a transmis celorlalte este, foarte probabil, romîna. Dîmbovița Este numele rîului, lung de 286 de kilometri, afluent de dreapta al Argeșului, care străbate Bucureștiul (fiind un fel de „senă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
diez Greacă greacă ένα ena δύο dio τρία tria τέσσερα tessera πέντε pente έξι exi επτά/εφτά epta/efta οκτώ/οχτώ okto/ohto εννέα ennea δέκα deka Armeana armeana meg yergou yerek tchors hink vetss yoteh outeh inneh dasseh Limbi ilire albaneză një dy tre katër pesë gjashtë shtatë tetë nëntë dhjetë Limbi baltice letona viens div trys cetiri penki šeši septini aštiuoni devini desmit lituaniana vienas du trys keturi penki šeši septyni aštuoni devyni dešimt Limbi slave bulgară едно (edno
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
migrînd spre est alături de populații germanice, italo-celtice, baltice etc. S-au învecinat apoi cu strămoșii anatolienilor și grecilor. Notate cu o scriere proprie de origine indiană (brahmi). Limba fără oclusive sonore și aspirate; asemănări cu hitita, traco-frigiana și armeana. - traco-iliro-frigiene: ilira, traca, dacă, frigiana. Unii lingviști asociază albaneză grupului traco-ilir și armeana grupului traco-frigian. Traco-dacă (după unii și ilira) este considerată un substrat al limbii române (între 80 și 200 de cuvinte, unele comune cu albaneză: abur, amurg, baci, balaur, baliga
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Notate cu o scriere proprie de origine indiană (brahmi). Limba fără oclusive sonore și aspirate; asemănări cu hitita, traco-frigiana și armeana. - traco-iliro-frigiene: ilira, traca, dacă, frigiana. Unii lingviști asociază albaneză grupului traco-ilir și armeana grupului traco-frigian. Traco-dacă (după unii și ilira) este considerată un substrat al limbii române (între 80 și 200 de cuvinte, unele comune cu albaneză: abur, amurg, baci, balaur, baliga, baltă, barza, băiat, bordei, brad, brînză, brîu, brusture, a (se) bucură, burtă, buza, căciulă, cătun, cioară, copac, copil
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limba artificială, descendentă din esperanto (ido = fiu/fiica, descendent); creată la începutul sec. XX SVO latină 153. igbo O Nigeria (regiunea Biafra); N Guinea Ecuatoriala familia nigero-congoleză, ramura atlantic congoleza, grupul benue-congolez, subgrupul igboid; tonala latină cu litere suplimentare 154. ilira LM, vestul Balcanilor și sudul Italiei familia indo-europeană, ramura traco-ilirică, grupul mesapiano-iliric; unii lingviști (mai ales albanezi) susțin descendentă directă a albanezei din ilirică; limba centum nu s-au păstrat decît unele cuvinte în texte grecești și latinești 155. ilocană
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ibero-caucaziană 142, 224, 244, 264 iberoromanic 154, 155, 239, 249, 294, 305, 358 ideograma 242, 256, 269, 292 ideolimbă 230 idiș (iudeo-germană) 269, 272, 318, 326, 330, 334, 337 ido 269 igbo (ibo) 212, 228, 269, 324, 329 ignota 230 ilira 145, 149, 270 ilocană 197, 270, 322 ilonggo (llonggo, hiligaynon) 197, 270, 322 indice 63, ~ de aglutinare 63, ~ de compunere 63, ~ de derivare 63, ~ de fuziune 91, ~ de sinteză 63, 91 indo-europeană 39, 71, 92, 119, 121, 122, 128, 135
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
făurirea și forjarea, la poalele Munților Caucaz, a triburilor indo europene. Din stâncile acestor munți semeți, a țâșnit, odată cu epoca metalelor, cel de-al treilea fluviu care a curs cu putere urmând calea stepelor nord pontice. Torente helenice și traco ilire s-au dirijat spre regiunea balcanică (Hg R1b și R1a). În paralel, apele ginților italo celtice și central europene (Hg R1b) s-au decantat în arcul carpatic, de unde, limpezindu-se, au curs mai departe spre apus. Zona caucaziano iraniană a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și cromatică, de la o regiune la alta, costumul (portul) popular românesc prezintă aceleași caracteristici pe întreg cuprinsul țării și se aseamănă cu cel al altor neamuri din Balcani. Aria lui de răspândire se suprapune peste teritoriul stăpânit de triburile traco ilire, ceea ce înseamnă că a fost moștenit de la geto daci. g. Secretul izbânzii După cum vedem, se poate spune că starea noastră de simpli țărani a făcut posibilă înfăptuirea unui miracol. Candela moștenirii noastre, aprinsă încă din străvechime, a putut să ardă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fi să acceptăm acest punct de vedere, înseamnă că, pe fondul cuceririlor făcute de romani în Balcani, latina nu a făcut decât să cearnă lexicul populației învinse, respectiv traco ilir (geto dacic pentru spațiul nostru). La rândul ei, anterior, traco ilira ar fi indo europenizat vocabularul oamenilor străvechimii pe meleagurile cărora migratorii s-au năpustit. Astfel, poate că, de pildă, cuvântul soare nu derivă din latinescul sole, ci din forma sanscritică surya. Nimic nu ne împiedică să acceptăm că este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
europenizat vocabularul oamenilor străvechimii pe meleagurile cărora migratorii s-au năpustit. Astfel, poate că, de pildă, cuvântul soare nu derivă din latinescul sole, ci din forma sanscritică surya. Nimic nu ne împiedică să acceptăm că este posibil ca idiomurile traco ilire să fi avut o forma similară, mai ales că proveneau, asemenea sanscritei, din categoria lingvistică satem. Așadar, dacă ar fi să urmăm firul logicii enunțate, latina nu a făcut decât să modifice forma cuvântului soare într-una cât mai apropiată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
slavonei liturgice, care s-a impus oficial în toate ținuturile slave, a fost vehiculat, însă, și un vocabular neslav pre existent (grecesc și romanic). În consecință, este posibil ca, în acele vremuri, să se fi strecurat și numeroase cuvinte traco ilire. Avem tendința de a fi induși în eroare de faptul că slavii au beneficiat de o limbă scrisă 111 și, de aceea, îi atribuim o serie de cuvinte care ar putea fi geto dacice (adică doar pentru simplul fapt că
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a avut loc pe vremea lui Theodosius, făcând loc apariției la Roma, a unui imperiu de apus, iar la Bizanț, a unui imperiu de răsărit. În schimb, în nordul Balcanilor, romanizarea a avansat rapid acoperind aproape integral aria triburilor traco ilire. Să ne amintim, de pildă, de cazul lui Iustinian I care provenea dintr-o familie traco romană (sau iliro romană), unde se vorbea latina. Succesul romanizării poate fi explicat prin prisma posibilei apropieri lingvistice dintre latină și idiomurile vorbite de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]