195 matches
-
oameni creduli din lume era nelimitat, spre satisfacția lui. Seraphineas Andrews se deprinsese să vadă repede ce fel de credințe religioase, mistice sau superstiții aveau oamenii. Iluziile lor, descoperise el, putea foarte bine servi drept accesorii pentru propriile acte de iluzionism. Putea lovi cu pumnul În Biblie rugându-l pe Dumnezeu să facă să-i apară În mâna victimei cartea care trebuie. Putea face să dispară ceasuri din buzunarele oamenilor, iar apoi să reapară În palma lui Buddha. Cu cât oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Din pricina mahmurelii, Noimann se afla Într-o stare confuză. Cineva dorea cu tot dinadinsul să profite de degringolada lui și-l manipula de la distanță. Noimann se gândi mai Întâi la Satanovski. Poate că și aceasta era o simplă demonstrație de iluzionism, În care Îi fuseseră antrenate afectele. Noimann se simțea ca o marionetă aflată În mâinile unui păpușar dibaci, care, ascuns după cortină, Îl prezenta publicului, schimonosindu-i fața În fel și chip. Era suficient ca păpușarul să miște un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lucrurile într-un fel și nu în altul s-a dovedit a avea un efect semnificativ asupra poveștii. Dacă am fi făcut mai întâi plinul, Lucy nu ar fi avut ocazia de a-și pune în practică uluitorul număr de iluzionism și, fără îndoială, ne-am fi continuat drumul până la Burlington, conform planului. Dar, pentru că rezervorul era tot gol când ne-am așezat la masă, ocazia s-a ivit și cea mică nu a ezitat. La vremea aceea ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
neproductivă, este o activitate supusă unor convenții și este fictivă, căci este de ordin secund față de viață. Progresul civilizației trece de la un univers frust la unul administrat, și presupune jocuri de competiție, ce duc la sporturi, jocuri de imitație și iluzionism ce prefigurează spectacolul, jocuri de noroc care duc la calculul probabilităților, jocuri de forță și dexteritate, care fac trupul mai suplu, mai rezistent, mai riguros, privirea pătrunzătoare, pipăitul subtil. NEVOIA SOCIALĂ DE TRANSFORMARE A TRUPULUI Cuvinte cheie: 1. elemente din
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
care au copiat la teză n-o să se mai întîmple, îi spun eu domnișoarei ri n-o să se mai întîmple murmură și visul devenit un elev model bine, spune Domnișoara ri, astăzi vă iert și dispare printr-un număr de iluzionism care ne lasă descumpăniți toate obiectele din încăpere aplaudă, încăperea aplaudă aplauzele aplaudă, numărul însuși de iluzionism aplaudă imposibil să mai adorm în aceste condiții în orice moment risc să fiu trezit din somn de însuși visul care acum ține
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se mai întîmple murmură și visul devenit un elev model bine, spune Domnișoara ri, astăzi vă iert și dispare printr-un număr de iluzionism care ne lasă descumpăniți toate obiectele din încăpere aplaudă, încăperea aplaudă aplauzele aplaudă, numărul însuși de iluzionism aplaudă imposibil să mai adorm în aceste condiții în orice moment risc să fiu trezit din somn de însuși visul care acum ține cu ea, îi povestește ce fac îi trimite în timp real note secrete despre mine chiar și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
excepțională a adevărului lui Hristos. Desprins de aceste criterii invizibile, redus în planul tridimensional al lumii, adevărul este inevitabil relativizat și transformat într-un obiect idolatru al unor judecăți rezonabile care nu-i poate decât falsifica statutul sub acuzația de „iluzionism”, „miraj”, „fantasmă”. Fenomenologia filialitățiitc "Fenomenologia filialității" Apariția lui Hristos nu este o „aparență” descărnată, ci posedă un trup a cărui interioritate a pătimit eterna autoafectare a Vieții: Ghetsimani nu este, din acest punct de vedere, decât cel mai pregnant exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
adevărul, de vreme ce ei șpoețiiț produc iluzii, și nu realități”1. Nu numai că imaginea reflectată în opera artistică nu își mai păstrează acum valoarea magică, oraculară, de revelație survenită la limita dintre vizibil și invizibil 2, dar ea este asociată iluzionismului, jocului gratuit și, în ultimă instanță, falsității (cum se întâmplă, de altfel, și cu termeni ca eikon, eidolon, fantasma): „Departe de adevăr se află deci imitația și, pe cât se pare, de aceea le produce ea pe toate, fiindcă surprinde puțin
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și stările evanescente, toate acestea îi punctează mitologia subiectivă, profilul de veșnic personaj unduitor. Singurătatea interioară a acestuia e o succesiune de miraje, de neliniști și suspensii, o alergare fără odihnă între centru și margine, între plenitudine și vacuitate, între iluzionism pasager și adevărul artei. Unde este atunci mortarul, fluidul, factorul pulsator care unifică părțile? Între atâtea modulații antinomice, nota de freamăt neistovit, de perpetuă căutare, de ne-stare existențială, e singura sa permanență. Un liant în acțiune... Cuvinte și necuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cel din Lauda somnului) foiesc jivine respingătoare întreținând coșmarul: "Buhele fierb în văgăuni adânci. / De-atâta vreme nu mai știe nime / Că-i miez de noapte pururi și s-aud / Șoareci rozând în pustiime" (Orpheos). Iarăși ca la Blaga, halucinații, iluzionism magic, dolorism și panică; priveliști din "vremuri imemoriale" irită ochiul, înfricoșând pe cel "singur în absolut". Aproximări despre Ce este pustia? viziuni diversificate într-un text ori altul vorbesc prin adițiune, oarecum profetic: În Pustie nu se poate naște nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
destul, În dimineața de după moarte și în altele, consonanțe cu eminescianul Mai am un sigur dor (și variantele acestuia). Cuvânt și montaj Autenticitatea în poezie ține de palpitul vieții, de percepția însumată a efectelor, de lumini și umbre, de un iluzionism durabil (nutrit de memoria copilăriei), de pulsiunile reveriei și cântului, poezia în totul fiind o sinteză de temporalitate, de relativism și absolut. Stare de așteptare, de veghe și tensiune productivă, în ea concretitudinea, misterul și inefabilul coabitează multiform în spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
deopotrivă consistența realității și inconsistența iluziei. Aceasta este însăși esența puterii magicianului, indisociabilă de puterea teatrului. Magicianul shakespearian, maestrul provocării aparițiilor, este totodată cel ce se folosește de ispitirile aparenței, cel a cărui artă poate fi definită ca un veritabil iluzionism al asemănării. Iar în contextul creștin propriu lui Shakespeare, această „uzurpare” a formei nu are cum să nu fie pusă în relație cu demoniacul 1. Ne amintim că tema formei „uzurpate” este introdusă în Hamlet de apariția spectrului. La un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
valorează mai mult decât stabilirea unor evidențe și a raporturilor de adevăr, pe care acestea le conțin. Uciderea românilor în decembrie 1989 nu a fost doar o chestiune de legitimare a noului regim, ci și una de incertitudine, lașitate, trădare, iluzionism politic. Incertitudine a loialiștilor lui Ceaușescu încotro se îndreaptă, de aici și o serie de ordine contradictorii din partea militarilor și, implicit, de victime gratuite. Lașitate a revoluționarilor (de pe la TVR) de a admite că nu existase nicio luptă reală între noul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intermediar. Acesta transmite informația de la Veta la soțul ei, adică o traduce în termeni pe care cel din urmă poate să i perceapă. Căci, pe tot parcursul piesei, între polii principali - care desemnează realismul extrem, pe de o parte, și iluzionismul tot extrem, pe de altă parte -, deci între Veta și Dumitrache, comunicarea este cvasi-imposibilă. În planul relațiilor umane, Veta nu așteaptă și nici nu are nevoie de înțelegerea soțului ei; ceea ce o interesează este să o înțeleagă Chiriac. Pe acesta
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
bază anularea raportului dintre exterior și interior. Vegetația tropicală este transplantată nu ca la Des Eeseintes, într-o seră care să reconstituie un colț exotic, ci prin intermediul transpunerii ei murale în culoare, devenind parte a locuinței. Séverine Jouve remarca acest iluzionism construit pe inversarea raportului dintre exterior și interior, în contextul sensibilității decadente. Prima căutare a acestor "naturaliști dezamăgiți" este ornamentală: este vorba de a da interiorului iluzia exteriorului. Instalarea și pietrificarea unei vegetații artificiale în inima locuinței va merge în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aici înlocuită de o altă iluzie, cea a unei lumi a formelor universale, permanente și ideale [...]" (1984, p. 267), adăugând că, în ipostaza să declarată de adept al "liniarismului" (pe urmele lui Dürer, Rafael și Michelangelo), Blake se ridică împotriva iluzionismului susținut și practicat de Brunelleschi și Uccello. Desenele lui Blake se definesc, în opinia mea, printr-o puternică apetenta ascensionala, împinsă aproape până la obsesie: personajele apar, adesea, ca dansatori sublimi, al căror element primordial este aerul și a caror unică
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pe străzile pustii, un dric cu un sicriu apărea misterios, tras de entități invizibile. Un râs sarcastic se auzea din dricul ce se mistuia în noaptea neagră ca smoala. Farsele lugubre ale magicianului se consumau în ultima sa reprezentație de iluzionism. O voce macabră străpungea eterul. -Nu uitați că sunt nemuritor. Deviza mea este:Tinerețe fără bătrânețe, viață fără de moarte. Sculat din sicriu, coborî din dric, îndreptându-se spre casa prințului gelos. Materializare spontană. Penetrând zidul intră în casă, devastând totul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
uitat în oglindă și mi-am zis: „da, sunt eu, încă mă mai recunosc, dar mâine”? Toată ziua m-am frământat cum să-l înfrunt când va apărea din nou în vis. Am luat lecții de karate, pompier, cosmonaut, prestidigitator, iluzionism, femeie-robot, și în ultima instanță, de poet. (scosesem și un volum de versuri; ce mai, mă pregătisem serios de luptă!) Luni noaptea: primul cap a venit spre mine și a încercat să mă muște dar m-am transformat într-o
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
doua dispută a imaginilor din Occidentul creștin. Întemeiată pe sola scriptura, adică pe simbolicul absolut, prin propagarea cărții, Reforma denunță perversiunile magice sau indiciale ale imageriei creștine (care atinge în aria germanică, prin statuile de lemn pictat, un grad de iluzionism uimitor la începutul secolului al XVI-lea). Dumnezeu trebuie venerat, nu imaginea lui, proclamă Luther, preluînd firul lui Tertulian, care-i acuza pe păgâni că "iau pietrele drept zei". Erasmus condamnase deja idolatria păgână ascunsă în arta Bisericii; iar secretarul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vis. Tinerii aceștia sunt ceea ce ar fi oriunde pe pământ. Într-un loc situat la un alt nivel de realitate, ei sunt nebântuiți de tot ce e acolo altfel decât în lume. E drept că asistă la o scenă de iluzionism (o feerie oferită lor de un Prospero încă, din iubire, vrăjitor), numai că, oricât s-ar mira ei sau le-ar plăcea, nu simt că amăgirile acestea delectabile ar adăuga ceva iubirii lor sau că le-ar consacra-o. După
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Pân’ce n-o să te chem. Am înțeles“; „Care-i porunca?“; „Mă duc! Mă duc!“ „Să-i spun stăpânului ce-am săvârșit“; „Mai adineaori / Le-am rânduit pe toate... Îți place?“; și un pasaj triumfal, aproape singurul amănunțit descriptiv, marele iluzionism al furtunii: „Am săltat / Pe vasul regelui, stârnind uimire / La prova, înăuntru, în cabine, / Pe punte; uneori mă dumicam / Și-ardeam și ici, și colo, pe catarg, / Pe vergi și pe bompres, apoi din flăcări / Mă-ntorlocam; mai iute și năprasnic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să fac voios pe spiritul“. Este în asta o ciudată dedublare, ca și când Ariel, un spirit, doar ar face pe spiritul în împrejurările date și s-ar vedea cu detașare din afară în postura aceasta. Iar spiriting se referă exclusiv la iluzionism, la înscenări amăgitoare. Desigur alcătuite după un plan de ansamblu, gândit în linii mari, pentru atingerea țelurilor sale, de Prospero și doar executat de Ariel. Și poate din perspectiva aceasta, a executantului unor porunci date de un om, 183 spiriting
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vis. Tinerii aceștia sunt ceea ce ar fi oriunde pe pământ. Într-un loc situat la un alt nivel de realitate, ei sunt nebântuiți de tot ce e acolo altfel decât în lume. E drept că asistă la o scenă de iluzionism (o feerie oferită lor de un Prospero încă, din iubire, vrăjitor), numai că, oricât s-ar mira ei sau le-ar plăcea, nu simt că amăgirile acestea delectabile ar adăuga ceva iubirii lor sau că le-ar consacra-o. După
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Pân’ce n-o să te chem. Am înțeles“; „Care-i porunca?“; „Mă duc! Mă duc!“ „Să-i spun stăpânului ce-am săvârșit“; „Mai adineaori / Le-am rânduit pe toate... Îți place?“; și un pasaj triumfal, aproape singurul amănunțit descriptiv, marele iluzionism al furtunii: „Am săltat / Pe vasul regelui, stârnind uimire / La prova, înăuntru, în cabine, / Pe punte; uneori mă dumicam / Și-ardeam și ici, și colo, pe catarg, / Pe vergi și pe bompres, apoi din flăcări / Mă-ntorlocam; mai iute și năprasnic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să fac voios pe spiritul“. Este în asta o ciudată dedublare, ca și când Ariel, un spirit, doar ar face pe spiritul în împrejurările date și s-ar vedea cu detașare din afară în postura aceasta. Iar spiriting se referă exclusiv la iluzionism, la înscenări amăgitoare. Desigur alcătuite după un plan de ansamblu, gândit în linii mari, pentru atingerea țelurilor sale, de Prospero și doar executat de Ariel. Și poate din perspectiva aceasta, a executantului unor porunci date de un om, spiriting înseamnă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]