KorAP: Find »[drukola/base=iluziune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

80 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

și educațiunea culturei ștințifice, tot așa de puțin e în stare și o individualitate, fie cea mai dotată, cea mai bine făcută de a sensibiliza deja (ca un asemenea numai) un caracter poetic și de-a ne transporta într-o iluziune adevărată. Ea trebuie învățată și formată pentru aceasta, Aristotele concepe artea actorului ca aceea care lucră cu materialul tonului în opozițiune cu celelalte arte. În orice caz anume trebuie ca cuvintele de mulți rău înțelese din primul capitol al Poeticei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o întîmplare adevărată. Plastica trancuilă otărîtă în sine, care (reduce) poartă materia sa la pondul unui singur moment e de ajuns fără-ndoială înainte de toate legei de idealitate a formei, e însă departe de aceea de [a] putea produce o iluziune sensibilă. În artea dramatică însă se prezintează înainte un caracter pe care-l petrecem prin toate prefacerile și-n a căruia simțire trebuie să ne oglindim. Daca artistul consultă în reprezentațmuea sa numai frumusețea și idealitatea, atunci îi va sacrifica

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
smulsă din legea pieirei ce-l mulțumește pe omul ideal. O altă lege însă pare-a trebui să domnească întru reprezintarea dramatică. Ea aduce formele fantaziei libere în viața sensibilă. Ea ar trebui așadar să reverse asupră-ne toată cupa iluziunei (sensuale) sensibile. Aceasta însă ni se pare posibil numai printr-un adevăr natural care să (lase) facă a ni se părea individualitatea reprezintată ca una sensual pozitivă. În urma astora ar trebui ca fidelitatea întru sensibilizare să fie unicul legiuitor pe

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fantaziei libere. Nu li e permis a deminți această origine a lor neci în reprezintare. De aceea trebuie și corpul ce li dă actorul, realitatea sensibilă în care le transpuue, să fie (adecuată) potrivită acestei origini, adică. trebuie, prin toată iluziunea sensibilă, să vedem totuși înainte-ne o operă a fantaziei libere și să pipăim această operă a fantaziei manifestată în carne și sânge. Cum se ajunge asta însă? Numai dând artistul aceleași drepturi atât idealităței cât și naturalităței (Naturwahrheit) și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și a vieței individaale de ținta absolută a artei dramatice. Din dezvoltarea noastră putem aprețui și meritul (cerinței) pretențiunei (repețite) făcute mai ales în Germania cătră actor: că el adică trebuie să ni dea și prin înfățișarea sa esterioară deplina iluziune simțuală a caracterului ce are să ni reprezinte, la care au înaintea ochilor mai escluziv, și resping ca jenătoare disproporțiunea întîmplătoare dintre anii actorului și etatea ce-i prescrie doar rolul lui; o pretențiune manținută așa de des față cu artiste

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de] neostenitor. {EminescuOpXIV 242} a artei cu aceiași ochi cu cari privesc o operă a naturei, adică, daca trebuie să și influințeze asupră-ne ca o operă a naturei, atuncea se-nțelege că trebuie să ne lăsăm transportați în deplină iluziune și prin cunoștința biletului de botez. Din punt de privire a artei însă nu ne e permis de-a face din adevărul grosolan al naturei măsură; ci numai acea frumoasă părere (Schein), ca[re] ne aduce într-adevăr ca dinaintea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acel punt de privire care singur e demn de arte. Poporul cel mai artistic al lumei, grecii, nu s-a arătat poate prin nimica mai matur pentru gustarea artei decât printr-aceea că a esilat mai cu rigurozitate măsura (Massstab) iluziunei sensibile din creațiunile sale de arte și că pretutindene în arte și anume în teatru se simțea vis-a-vis de un op izvorât din idee, pe care voia a-l lua în sine și a-l gusta în adâncimea lui spirituală

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
barbați prin femei, ca în comoediile romane, și el găsește cauza într-asta: "Că la o astfel de reprezintațiune a rămas totdeuna deșteaptă ideea de imitațiune, gândul la arte, și că se producea prin jocul dibaci numai un fel de iluziune conștiută". Opere[le] lui Goethe, XXXVIII, p. 177. Goethe (Opere, XXXXIX, p. 157) zice în această privință: "Mie mi se pare ca o boală a publicului german, care s-a comunicat deja și actorilor, că vor să aibă numaidecât femei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a leviere tari și de-a o amăgi prin efecte (singularii) de detaliu, prin treceri repezi și surprinzătoare, ca c-un frapant joc de lumini. Pentru că prea e mare farmecul de-a se legăna prin un entuziasm devenit auzibil în iluziunea că acesta ar fi un triumf curat al artei și pentru că conștiința îi spune cu viociune că impresiunea odată pierdută nu se poate reajunge. Contra acestei tentațiuni puternice artistul dramatic are necesitate de toată tăria conștimței sale artistice. Numai înarmat

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ei, va putea să ne răpească chiar pe un moment și să eserse prin ele deplina înfluință a unei opere de arte. Dar fiindcă reprezintatorul nu are afectul, ci afectul îl are pe el, de aceea ne va smulge din iluziune un singur sunet în care s-ar [hervordrangt] natura goală, o singură mișcare prin care am recunoaște dinainte-ne pe omul afectat numai priu natură (și nu și prin arte). O asemenea disonanță însă nu e așa de lesne-nvins

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se adresează la cugetarea noastră despărțită de simțământ, pe câtă vreme cunoaștem și admirăm intențiunile sale, până atuncea el încă nu a dat o (adevărată) veritabilă operă de arte în sensul cel mai nalt și neci nu ne-a putut transporta în iluziunea artistică. Căci, precum condiționează în tot cazul natura obiectului siguranța conștiinței, asemenea corespunde și acestei trepte, pe care stă reprezintațiunea artistică, o dispozițiune asemenea a spectatorului, îndată ce-l concepem pe acesta în întregitatea și mărimea sa ca pe un om

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
toate fazele deosebite a realizărei sale dramatice, fără ca artistul să și-l fi desfăcut cu știre până-n minuțiozitățile lui. Artiști[i] dramatici așadar în cari această privire intuitivă lucră cu deosebire pot, în momente, să se și abandone inspirațiunei, pentru că iluziunea caracterului lucrează așa de puternic în ei încît nu au a se teme de ieșirea la lumină a propriului lor eu. Condițiunea necesibilă pentru aceasta se-nțelege că e dominarea absolută și dispunerea de mijloace (moienuri) naturale însemnate, cari nu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
așadar a se transpune înainte de toate în cercul acestei reprezintațiuni și de-a concepe de la ea-ncolo adevărul intern și dreptul acestuia. În manieră însă actorul iese de după tabloul care ar trebui să-l acopere cu desăvârșire și ni răpește iluziunea artistică, pentru că noi ne simțim provocați de-a face deosebire între reprezintator și ceea ce reprezintă el, deosebire care tocmai ar trebui să ne facă s-o uităm. Zace în însuși conceptul manierei că ea e un gen de espresiune primită

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și estremele înălțimei și a profundității fără de-a ni se impune siguranța chinuitoare cumcă a fost ajunsă estrema estremitate a vocei. Căci fiecare estrem care iese ca atare, fie în espresiunea afectului, fie în ton numai, ne rumpe diu iluziunea artistică, în care sîntem ținuți numai atuncea când în aceea ce influințează asupra noastră este intuițiunea unui ce care în aparința sa nu se prezintă ca estrem. Fiecare estrem trebuie așadar în arte cel puțin să avizeze încă afară de sine

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în comedii și drame fraze scurte, întrerupea de tot... 3 punte Chestiunea e aceea ca în respirațiune să nu se arate pregnant niciodată că-i -an al nevoiei și al oboselei fizice; pentru că nimica nu ne smulge mai lesne din iluziune decât ca în mijlocul răpitoarelor pasiuni și-a afectelor eroice să ni reamintească puținătatea cea săracă a naturei fizice. Artistul are aicea datoria de-a face astfel întretăierile încît caracterul cel general al unui simțământ progresiv să nu fie nimicit 11

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Caracterul pasionat, mulțimea îmbulzitoare a revărsărilor lirice și repede schimbătoarea somptuozitate de imagini cu executată lor zugrăvire, toate astea sânt purtate cu preciziune de cătră ritmul troheic care, unită cu caracterul întreg al poeziei, lasă în urmă-i toată propria iluziune dramatică. Declamațiunea acestui ritm troheic cere așadar un avânt estraordinar, care să ni poată reproduce pasionata lui coloare. Însă tocmai acest ritm repede fugător face și mai presantă evitarea acestui tact auzibil, căci e prea ușor ca declamatorul, prin natura

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
toate părțile cu declamațiunea dramatică, mai întîi a caracterelor singulare, și după accea abia va trece la declamarea unor opere întregi. Căci aicea abia află ceea ce poate el pur și simplu numai prin puterea tonului și prin intuițiunea poetică, fără iluziunea sensibilă a măștei și a costumului și fără elocuțiunea fizică (gestul și jocul de scenă). Prin un esercițiu des și repetat cu înțelegere de felul acesta actorul se-nvață de-a se familiariza repede cu un caracter al opului și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pe când, din contra, la un prolector dramatic care pricepe toate celea în legătura lor internă și în semnificarea lor necesară până și figurile cele laterale vor fi reproduse cu cea mai deplină esactitate. Lipsa de orce mijloace care să escite iluziunea afară de ton face ca acest fel de mulțămire sufletească să nu fie accesibilă decât spiritelor culte; căci aicea spiritul poetului, liber și separat de orce material și fără pârghia iluziunei sensibile, coincide cu auditorii lui. Cine aduce cu sine într-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai deplină esactitate. Lipsa de orce mijloace care să escite iluziunea afară de ton face ca acest fel de mulțămire sufletească să nu fie accesibilă decât spiritelor culte; căci aicea spiritul poetului, liber și separat de orce material și fără pârghia iluziunei sensibile, coincide cu auditorii lui. Cine aduce cu sine într-un mod or într-altul un interes de-o natură materială adăogat artei acela aicea nu va găsi satisfacere deplină, și la oameni ca aceștia entuziasmul pentru felul acesta de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
între amândouă puntele de vedere. Marginea temelor amîndorora consistă însă tocmai în natura neegală a mijloacelor. În cursul poeziei lectorul nu are decât intuițiunea sa proprie și puterea vocei, de-aceea nici nu poate voi ca să efectueze o {EminescuOpXIV 333} iluziune sensibilă. Într-adevăr noi trebuie să fim induși prin el în diferitele caractere și în natura lor internă, aceste apoi trebuie într-adevăr prin ton să se prezinte spiritului nostru ca individualități separate; însă aceste distrugeri și contraste nu se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-ndată se nasc într-o fantazie vioaie după o lege secretă și ca-mprejurul unui cristal toate câte aparțin mișcărei de viață și lumei acelor figuri. {EminescuOpXIV 346} Un costum neantic la figurile de mai sus le-ar rumpe deodată din iluziunea acelui timp anumit, și spectatorul ar trebui să se orienteze înlăturînd mai întîi acea contradicțiune. Pe lângă aceasta mai adăogim idealitatea acelui costum însuși, care, reducîndu-se la amândouă spețiile de haine, a acelor îmbrăcate și a celor flotante, ceea ce favorizează așa

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sale, și prin asta el înviază în noi o dispozițiune corespunzătoare pentru desfășurarea caracterului întreg. Tonul fundamental asigură de-aceea înainte de toate impresiunea artistică a reprezentațiunii întregi. Un ton fundamental fără coloare, care nu stârnește în noi nici un fel de iluziune, i-o face foarte greu actorului ca să [ne] dispună pentru lumea aceea pe care caracterul trebuie s-o provoace în noi, un ton fundamental fals însă, chiar daca arta întru urmărirea dezvoltărei ar fi cât de mare, contrazice credinței în adevărul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
din caracter, căci îl silește de-a-l ținea bine în orce moment în fantazia sa și de-a-l toarce în ea mai departe. Tonul cu care o să se înceapă vorbirea următoare nu se poate găsi cu deplin adevăr decât din iluziunea, cu care autorul se mișcă înăuntrul rolei sale. Această iluziune însă produce jocul mut precum iarăși viceversa jocul mut și ajută de-a reproduce iluziunea. Acest reflex neîntrerupt a vorbirilor persoanelor coagende trebuie ca reprezentatorul să-l sensibilizeze cu o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
orce moment în fantazia sa și de-a-l toarce în ea mai departe. Tonul cu care o să se înceapă vorbirea următoare nu se poate găsi cu deplin adevăr decât din iluziunea, cu care autorul se mișcă înăuntrul rolei sale. Această iluziune însă produce jocul mut precum iarăși viceversa jocul mut și ajută de-a reproduce iluziunea. Acest reflex neîntrerupt a vorbirilor persoanelor coagende trebuie ca reprezentatorul să-l sensibilizeze cu o solicitudine cu-atît mai mare prin jocul său mut cu cât

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care o să se înceapă vorbirea următoare nu se poate găsi cu deplin adevăr decât din iluziunea, cu care autorul se mișcă înăuntrul rolei sale. Această iluziune însă produce jocul mut precum iarăși viceversa jocul mut și ajută de-a reproduce iluziunea. Acest reflex neîntrerupt a vorbirilor persoanelor coagende trebuie ca reprezentatorul să-l sensibilizeze cu o solicitudine cu-atît mai mare prin jocul său mut cu cât regiunea aceasta nu i se deschide decât spectatorului organizat mai fin și cu cât prezintă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]