335 matches
-
fost ca noi! În cele șase zile cât a durat RSNA-ul, au fost planificate și prezentate 1750 de comunicări științifice În toate domeniile și sub-domeniile medicale Înrudite: imagerie a sânului, cardiacă, pulmonară, gastrointestinală, genito-urinară, a sistemului muscular-scheletal, neurologica, pediatrie, imagerie și intervenție vasculară, radiații pentru oncologie, radiobiologie, fizică etc. S-au ținut 237 de cursuri de Împrospătare (refresher) a cunoștințelor și 114 „multisessions”. În plus s-au expus 1735 de panouri de prezentare cu scop educativ și 712 postere cu
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
Printre cei primejdioși); „O piatră căzînd prin vidul cosmic, arsă de tot, postumă. Tristețea-i lipitură de pe flăcări” (Interiorul lucrurilor); „ai voie să bei/ în sinea ta pentru focul devorator” (Politețe). Astfel s-ar putea explica senzualitatea nesățioasă, transferată în imagerie, a poetei. Focul posedă o dublă semnificație simbolică, în funcție de modul în care e obținut. Dacă se produce prin percuție (prin fulger), are un caracter spiritualizant, o intenție de purificare (vezi incinerările), iar dacă e produsul frecării, are o conotație sexuală
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
așadar aceste contra-figuri literare, considerate lipsite de autenticitate. A doua critică este mai delicată, Întrucât vizează câțiva scriitori față de care Antilele au o datorie morală (Césaire, Glissant), dar cărora le-ar lipsi o „viziune interioară”, care „destramă mai Întâi vechea imagerie franceză ce ne Înconjoară și ne restituie apoi pe noi nouă Înșine, Într-un mozaic reconstruit În permanență din elemente autonome, imprevizibile, cu rezonanțe misterioase” (ibidem, p. 24). Însă această din urmă critică se referă și la neluarea În seamă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a adolescenței și a găștii. Rock-ul trimite la sentimentul grupului unit Împotriva adversității și care respinge convențiile. Pornindde la arhetipuri, ilustrate de filmele cu James Dean sau Marlon Brando ori de miticul West Side Story, industriile culturale vor utiliza imageria specifică bandei de derbedei și identității tribale. Forța rock-ului ține de autenticitatea violentă a exprimării cântărețului, ca și de ritmul susținut care Înflăcărează publicul, combinând carisma vedetelor, personalitatea lor, marketingul și star system-ul. Acest tip de fluid muzical simbolizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sens, schimbarea indusă de muzică și de mass-media este greu de evaluat, Însă natura sa este mai importantă chiar decât cifrele de afaceri ale industriei spectacolului: această schimbare se traduce În termeni de reprezentări sociale și de practici cotidiene. La imageria specifică tineretului trebuie să adăugăm funcția de adunare de tip aproape religios proprie acestor curente. Idolatria, admirația pentru purtătorii de mesaje uneori umanitare, adesea universale, cum sunt considerate vedetele, fac să reapară o nevoie fundamentală de credință la nivelul maselor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
reprezentărilor, cu scopul de a face din expresia propusă de fondatorul sociologiei o teorie generală a elaborării și difuzării cunoștințelor În societate, În organizații și În situații de confruntare, de divergență Între grupuri (Moscovici, 1976). Se trece astfel de la o imagerie științifică, legată de permanența relativă, dar cvasi-„imaculată” a fenomenului de reprezentare, la o abordare mai preocupată să descrie mișcările și Înțelegerea la nivelul opiniei publice, precum și la o concepție care respectă mai mult originalitatea proceselor de gândire socială, al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Chiar dacă un roman se vrea autobiografic, eul naratorului este raportat la figura unui "narator", și nu la persoana care a scris cu adevărat textul, el provine dintr-o scenă de enunțare definită prin text. Spre deosebire de ceea ce lasă să se înțeleagă imageria romantică, textul literar nu este un "mesaj" care circulă de la sufletul autorului la cel al cititorului, ci un dispozitiv ritualizat, în care se distribuie roluri. Pentru a lămuri echivocul din cadrul sintagmei "situație de enunțare", cel mai bine ar fi ca
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunt trei tipuri de modalități pe care le putem utiliza în managementul emoțiilor: trucurile verbale, expresiile faciale intenționate, utilizarea obiectelor fizice. 1. Trucurile verbale. Prin alegerea inteligență a cuvintelor putem să amplificam sau să diminuam emoțiile: „Hiperbola, eufemismul, metaforă, zâmbetul, imageria poetica sau expresiile evocative pot fi utilizate pentru a exprima mesajele emoționale” (Rosenberg, 1990, 9Ă. Teoreticienii persuasiunii au remarcat forță de influențare a opiniilor, atitudinilor și comportamentelor pe care o au cuvintele. Metaforele, de exemplu, nu au doar o „funcție
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
ea nu și-a retras mâna mi-a apucat coaiele simte sperma care țâșnește" (p. 143). În timp ce pasajele erotice fac să prolifereze vălurile, la propriu și la figurat (metonimii, metafore...) și multiplică medierile (evocarea unor civilizații exotice, recursul la o imagerie estetizantă), pornograficul tinde aici spre eficacitatea maximă: accelerarea progresivă a ritmului, transparența reprezentării. Contrastul dintre un registru de scriere literară (erotic) și un registru "vorbit" la timpul prezent, indicativ (pornografic) este revelator: suntem aproape de monologul interior la prezent. Aici însă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
însă, se știe, nu urmează deloc vitraliul și dacă mărturisește o sursă, îi face, în același timp, pierdute urmele. Biserica sau catedrala sunt locuri de ospitalitate ale credincioșilor. Vitraliul e situat în ea și oferă o imagine a credinței în imageria ei naivă, credință care brodează, ea însăși, pe marginea unor elemente stilizate și schematizate. Asta înseamnă că Flaubert ca și Iulian comite un paricid evocându-și sursele pentru a le submina mai bine? Ospitalitatea literară convențională este în orice caz
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în stilul maur..."). Orientul este miza unei ambiguități prin faptul că este o imagine stereotipă a unui aiurea, a unui loc îndepărtat, "ca și cum tentația orientală ar ține ea însăși de o dorință finalmente speculară și simbolică". Într-adevăr, o întreagă imagerie a Orientului este dată prin "cele mai rare condimente", numărarea arabilor, pietonul împopoțonat în stil oriental" care face să strălucească bogățiile din cuferele sale (bucăți de catifea și mătase, vas de argint și aur, aromate, "lucruri ciudate cu întrebuințare necunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
rară, Cu inima fript-amară, Rochia de mătase Împletită-șase; Papuci de mărgele Ca la logodele; Cămașă cu flori, Ca la negustori. Versurile privitoare la vestimentație dezvăluie intervenții recente în text: mătase, papuci, negustori; dar nu este exclus să fie actualizată o imagerie mai veche. Divinitățile pămîntului și ale vegetației apăreau împodobite, înzorzonate. „Maica bătrînă” le urmează, cu anume restricții, dictate de situația dramatică. Și aici identificăm o regulă îndătinată, premioritică. Vestimentația bogată e semnul bunei dispoziții, veseliei, frumuseții și rodniciei. Cînd Inanna-Iștar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a prințul fără umbră/[...] Să plecăm repede, cât mai departe, acum, până nu începem să ne urâm de moarte, Măria ta”. Teatralitate confină cu spațiul poeziei lui Emil Botta, poetică a tăcerilor și voluptate a elipsei, ca la Henri Michaux, imagerii de Corneliu Baba. „Din mine ce mai rămâne?” se întreabă Jumătate: „Nu mai știu./ Trup obosit/ căzut pe jos/ în mijlocul/ destinului unei femei pe moarte.” Asimilându-i-se chipul Poetului (un romantic în teritorii de expresionism), cavaler ioanic atins de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
a fost târziu acordat cetățenilor de rând, abia spre sfârșitul epocii republicane. Imaginea înaintea ideii "Moartea, spunea Bachelard, este înainte de toate o imagine și rămâne o imagine"7. Ideea moartea ca renaștere, călătorie sau trecere a fost tardivă și secundară. Imageriile nemuririi (fiindcă abia de curând morții din Occident mor pentru totdeauna) au precedat doctrinele supraviețuirii. Unde apare, în secolul al IV-lea, iconografia creștină, care nu era prevăzută în programul Părinților Bisericii? Pe sarcofage și în catacombe. Și ce relatează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dublul dublat, mă protejează de ce e mai rău, spectacolul distrugător al putrefacției. Piatra înăbușă putreziciunea prin solid, transcende josnicia prin marmură sau obsidian. Stela expurgă răul prin spectacolul lui. Catharsis optic. Într-o populație de profiluri precum cea prezentată de imageria ceramică greacă, Gorgona (la fel ca Dionysos) este arătată din față, în pragul regatului Persefonei. Faciesul malefic cu ochi ucigători este exorcizat prin imagine, care dă vederii frontale valoare profilactică. Ochiul pictat înlătură ochiul rău. Iar pe cupele cu figuri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și la Atelier des Beaux-Arts (afișele acelea sunt acum colecționate). Liturghie, agitprop sau marketing regăsim imaginea în fiecare epocă a propagandei sociale, în rolul kantian al schematismului transcendental. Traducând ideea abstractă în dat sensibil, ea face conceptul motor, principiul dinamic. Imageria este instrumentul preferat al mitului mobilizator. Chiar și o hotărâre atât de simbolizantă, elitistă și "iudaizantă" precum cultul Rațiunii sau al Ființei Supreme, în 1793, nu poate avea efect decât prin personificarea entității sub trăsăturile unei tinere cetățene plimbate pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în orice contemplație. Ca și cum Originea, mama, Preistoria ne-ar lua în brațe. Secretul forței imaginilor este, fără îndoială, forța inconștientului în noi (mai degrabă destructurant ca o imagine decât structurat ca un limbaj). Interiorizăm imaginile-lucruri și exteriorizăm imaginile mentale astfel încât imageria și imaginarul se determină reciproc. Visul, fantasma și dorința dau imaginii-obiect ceva plin și suculent care se suge ca un sân și dispare deodată în noi. Forță dionysiacă, s-ar fi zis acum un secol (dar Dionyssos e legat de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unei serii de proteze, inclusiv sistemul nervos central în mașinile electronice. Astfel, motricitatea s-a exteriorizat în domesticirea animalelor și în mașinile simple, memoria în suporturi materiale (memoriile noastre artificiale), calculul în mașinile de calculat, în fine, imaginația în diversele imagerii mecanice. Tot interiorul, mușchi și sistem nervos central, "iese", dar succesiv. Iar mașina care-l proiectează pe om în exteriorul lui, facultate după facultate, îl modifică inexorabil. Artificialul acționează retroactiv asupra naturalului. Fiecare tehnică nouă creează un nou subiect, înnoindu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în serios acest scandal, printr-o teorie? Nu există un ochi dinăuntru și un ochi dinafară, cum susținea Plotin, nici două istorii ale privirii, una pentru retină, cealaltă pentru coduri, ci una singură care unește repetiția obsesiilor noastre și construcția imageriilor. Mentalul se aliniază tot mai mult după material, iar viziunile interioare imită aparatele optice. Teleobiectivul, de exemplu, și mărirea fotografică ne-au modificat sensibilitatea la "detaliu", iar imaginile luate din satelit relația mentală între întreg și parte. Obiectul și modalitatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tind să dovedească mai degrabă că niciuna dintre opozițiile care subîntind universul nostru estetic nu are echivalent în mentalitatea elenică a epocii clasice, cum nici la moștenitoarea ei medievală. Această absență nu este un deficit, ci semnul unei subordonări a imageriei față de interese superioare. Rămânem tributari unor perspective înguste, informației trunchiate. Părinții fondatori ai Bisericii estetice a Occidentului au gândit opera de artă, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, ca și cum omul și urmele lui aveau o vârstă de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
voit antiestetice decât grecii, a căror deviză ar fi putut fi: "Mai întâi adevărul, frumosul va veni în urmă, ca intendența". Și niciodată nu s-au văzut creaturi mai creatoare. Căutând în toate realul maxim, ei ne-au lăsat o imagerie care hrănește și azi miturile noastre fundamentale. Nu credeau în artă și au fost cei mai artiști. Poate tocmai de aceea? Aptitudinea lor individuală pentru figurare au pus-o în slujba vieții colective, a serbărilor religioase. Și asta cu o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
asupra divinului. Altfel, mâna omenească nu-i bună decât să imite ideea divină. Traducere psihologică: atâta timp cât forma slujește drept însoțitor pentru spirit, marile spirite au puțină stimă pentru ea. La fel cum văd în acțiunea istorică "o contemplație slăbită" (Bergson), imageria le apare ca o ideație degradată. La binevoitori, astă dă: "Frumosul este splendoarea Adevărului". La disprețuitori: "Ce vanitoasă este pictura! Ne cere admirație pentru imaginea lucrurilor ale căror originale nimeni nu le admiră!"*. De la Platon la Pascal, consecvența este bună
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
medieval de pe panoul retablului) se naște în aceeași perioadă. Van Eyck ne oferă o vedere a orașului Liège pe fundalul Madonei cancelarului Rolin și în interiorul din Soții Arnolfini. Inovație grăitoare: cel care pictează peisaje se pictează și pe sine68. În imageria primitivă, în epoca "idolului", creatorul imaginii nu apărea (acesta fiind chiar un criteriu). De la Paolo Uccello la Rembrandt, trecând prin Dürer, Giorgione, Botticelli și Rubens, cercetarea interiorului pare să progreseze odată cu investigarea exteriorului. Subiectivarea privirii, obiectivarea naturii: fața și reversul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oficială a artei, dacă nu ne vom oferi mijloacele necesare. Conceptuale, deci în primul rând terminologice. La funcție diferită, denumire diferită. Imaginea care nu suportă aceeași practică nu poate purta același nume. La fel cum nu ne acomodăm ochii cu imageria primitivă dacă nu aruncăm ochelarii "artei", trebuie să uităm limba esteticii pentru a descoperi originalitatea "vizualului". Fiecare este liber în vocabularul său, cu condiția de a-și defini cuvintele. Asta a încercat Cursul de mediologie generală, printr-o caracterizare circumstanțiată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trei temporalități interne ale fabricației: repetiția (prin canon sau arhetip); tradiția (prin model și învățare); inovația (prin ruptură sau scandal). După cum se potrivește unui obiect de cult; unui subiect de delectare; în fine, unui obiect de uimire sau de distracție. IMAGERIA ARE CA... ÎN LOGOSFERĂ (după scriere) REGIMUL IDOL ÎN GRAFOSFERĂ (după tipar) REGIMUL ARTĂ ÎN VIDEOSFERĂ (după audiovizual) REGIMUL VIZUAL PRINCIPIU DE EFICACITATE (SAU RAPORT CU FIINȚA) PREZENȚĂ (transcendentă) Imaginea este vizionară REPREZENTARE (iluzorie) Imaginea este văzută SIMULARE (numerică) Imaginea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]