133 matches
-
chineză și din poeți sovietici. Poezia lui P.T. articulează un proiect ambițios: crearea unui univers coerent, crescut din imaginarul mitologiei autohtone. Acestei voințe constructive i se asociază în mod obișnuit o gesticulație solemnă, o respirație epică amplă, saturată de un imagism abundent, o semantică elaborată, alcătuită din figuri cu valoare simbolică (Muntele, Zoria, Matca, Bradul, Curcubeul, Fluviul, Genunea). Impresia de convențional și artificiu, de construct programatic, când și când de neignorat, este contracarată de o energie genuină ce dă limbajului poetic
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
Cu vremea și ochii tăi. Volumul Tobele fragede (1978) continuă aceeași linie, M. perseverând la nivelul inovației stilistice: discurs fragmentar, un amalgam de imagini, metafore, registre, tonalități diferite - uneori un melanj de versuri și proză -, ritm sacadat, alert, notație lapidară, imagism ermetizant. Prin acumularea de elemente disparate se mizează în fond pe un efect de sugestie, hipnotic, care să unifice poemul și să comunice acel inefabil de dincolo de cuvânt. M. pare că dorește să refacă aventura alchimică rimbaldiană, în orice caz
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
hilară. O pace care să nu fie «strâmtă-n găoace», nu «spoită-n tabără» ci «aripă ninsă / pe harta Întinsă» etc, este o idee pe care a Înțeles-o cel mult poeta. Poezia nu cuprinde imagini realiste; cuprinde - În schimb - imagism steril. (Ă). De unde provine formalismul poeziei amintite a Ninei Cassian? Din vechea sa orientare artistică, Însușită de la decadenți. A scrie poezii formaliste nu e greu. Formalismul, ca și pe alte planuri schemantismul, reprezintă linia minimei rezistențe În domeniul creației artistice
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezia pură”, dar numai în măsura în care iradiază o „misterioasă putere de incantație”. Dintr-o slăbiciune de „viețist”, supralicitează versurile lui G. Topîrceanu, ale Otiliei Cazimir și ale Luciei Mantu, precum și proza lui I. I. Mironescu; doar răsfățatului Ionel Teodoreanu îi reproșează „imagismul prețios”. Nu gustă „rodomontadele” lui I. Minulescu și nici „poemele cu îngeri” ale lui V. Voiculescu sau „dadaismul autohton” al jocurilor poeticești ale lui Ion Barbu. Se lasă însă câștigat de forța eruptivă a poeziilor lui O. Goga și de
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
lirica „de idei”, într-un registru ușor retoric, ori cea de factură simbolistă (Acorduri de toamnă, Largo, Tăcerea). În poeziile inspirate de experiența frontului, apelează și la versul alb. Cu timpul, tentația modernității se accentuează și B. recurge la un imagism oarecum insolit pentru epocă (Jazzband, Flirt naiv, Clownul) ori cochetează cu antipoeticul. În fond, el este un introvertit și un senzitiv și cele mai multe strofe din Iubire albă, ca și cele scrise ulterior, sunt elegii erotice sau peisaje sufletești, când exultând
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
manifeste du surréalisme al lui Breton, va fi comentat în numărul 28 din 1929. Dar formula poetică promovată la „unu” privilegiază simbioza unor orientări diferite într-un fenomen literar distinct. Din suprarealism sunt preluate sugestii care țin mai ales de imagism, teoretizat în spațiul francez de Pierre Reverdy: elemente cât mai disparate, pentru a spori capacitatea imaginației de a se elibera de sub tutela gândirii logice. Principalele repere pe harta suprarealismului, visul, hazardul obiectiv, spontaneitatea actului creator, redimensionarea cotidianului prin miraculos, devin
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
a integra manifestările spiritului avangardist, Integral va prefera dinamismul „viril” al futurismului spiritului „romantic-feminin” al suprarealismului, considerat... vetust; dat afară pe ușă, acesta intră însă pe fereastră, marinettiștii Mihail Cosma (viitorul Claude Sernet) și Stephan Roll deplasîndu-se, alături de Voronca, spre imagismul suprarealist în momentul în care vor simți nevoia delimitării față de fascismul ideologic al futuriștilor italieni. Constructivismul programatic al Contimporanului - afin cu stilul Art Deco al anilor ’20 - este moderat, eclectic și sintetic, afirmativ și popularizator, vizînd, la modul „pedagogic”, emanciparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îngropat, iar futurismul se afla (în Italia) în plin proces de oficializare. Abia Integral tinde să realizeze o „integrare” specifică a tendințelor avangardiste deja existente, încercînd să transforme eclectismul în sinteză superioară. „Suprarealismul” revistei unu e, la rîndul său, un imagism ludic, exterior și eclectic; abia către finele anilor ’30 și în anii ’40 (cînd suprarealismul francez și european era epuizat) suprarealismul „periferic” românesc ajunge la maturitate, iar membrii grupului (Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, Trost) sînt omologați la Centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
invers. O deplasare dinspre estetismul decorativist spre tematizarea tradiției autohtone vom întîlni după război la Ion Pillat, în vreme ce „imagistul” Adrian Maniu abandonează insolența dandy cu tentă fauve a începuturilor din „Flori de hîrtie“, „Figurile de ceară“, „Salomeea“ ș.cl. în favoarea unui imagism folcloric stilizat și a unui expresionism htonic moderat. Vidul de autoritate critică rămas în urma eclipsei Junimii va fi umplut treptat, după 1900, de variile formule ale criticii de direcție culturală. Rezultatul - ideologizarea dogmatică și parohializarea cîmpului literar. Fenomenul corespunde unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ai vremii, de la Gustave Moreau (maestrul lui Pallady!) la Alexandr Archipenko. Procedeele metapoetice apar, în aceeași perioadă, în manuscrisele tînărului Tristan Tzara și, mai puțin la Ion Vinea. Teatralismul ironic este însă trăsătura definitorie a liricii tînărului Maniu, ca și imagismul fauve, iar elementele de metaliteratură au o funcție polemică. În mod oarecum straniu, după acest foc de artificii antiacademist va trece treptat în prim-plan o „autohtonizare” expresionistă, primitivistă, folclorizantă și bizantinizantă, oarecum în linia picturii lui Francisc Șirato. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încă rezervele lui Marcel Iancu (...) vor fi devenit un obstacol de netrecut, versurile n-au fost traduse și Vinea n-a fost astfel integrat noului curent”. Este la fel de posibil însă ca, în pofida autopersiflării sarcastice, a metaforelor iconoclaste, antiromantice, a unui imagism aproape „fauve” și a prezenței unor elemente de civilizație modernă (trenul, sirenele), poemul din scrisoare — un lamento postsimbolist, laforguean, cu elemente de Geigenhumor („zgardă, scutură-te de peron”) — să nu fi fost trimis dadaiștilor în vederea traducerii și eventualei „omologări”... El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în creier se spărsese o conductă și gîndurile țîșneau în sus, pulverizînd analogii”. Obsesii cinematografice apar și în fapul divers suprarealist „Cățeaua bragagiului”, o altă proză a sa din Urmuz (despre aventurile erotice și sfîrșitul sordid al unei cățele). Poetica imagismului „integralist” și „unist” - o poetică a eliberării miraculosului vizual, - ilustrată de Ilarie Voronca („miliardarul de imagini” și apologetul „imaginațiunii” nu este doar un adept al „pictopoeziei”, ci și al cinepoeziei), Stephane Roll, B. Fondane, Sașa Pană și ceilalți, datorează mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
le-ar putea lumina vreun matematician, punîndu-le în ecuații. Dar prea ar avea multe necunoscute”. Prin comparație, „Manifestul revistei Punct cuprinde în esență aceeaș declarație revoluționară împotriva artei trecutului și aceeaș confuziune în privința celei viitoare. Îi lipsește însă nota de imagism violent. Ca o compensație, excelează prin balastul locurilor comune. (...) se reduce la o retorică anatemă împotriva formelor mai vechi de artă. Cum va fi arta nouă, căreia i se închină, nici un cuvînt de lămurire sau de precizare”. Versurile sînt taxate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de care trebuie să dea dovadă criticul, a lipsei de sectarism, de prejudecăți. Fără ca pluralitatea aceasta de gusturi, se înțelege, să anihileze exigențele minime ale judecății” (Mențiuni critice II, ed. cit., 1934, p. 164). Rezervele lui Perpessicius nu privesc însă imagismul, „miragiile” visului sau cele ale subconștientului, ci doar caracterul lor „violent”, „necontrolat”, „dezlănțuit”. De fiecare dată, criticul recomandă valorificarea „cu moderație” a experiențelor artistice extreme. O atitudine prudentă, comună întregii noastre critici moderne: inovația radicală și revolta anticanonică sînt acceptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
coșmar”. „Proteu pletoric al inspirației și al imaginei”, Voronca este privit ca un autor de „caleidoscoape paralele”. Poezia franceză a lui B. Fondane - devenit între timp și scenarist de film - nu este citită doar în latura ei „cinematografică”; diferența față de imagismul lui Voronca (autor al unui poem omonim) este corect evidențiată. Volumul Ulysse „nu este numai operă de scenarist”; avînd „ceva din prolixitatea lui Voronca (...) caracteristică întregii mișcări suprarealiste franceze”. El conține „conglomerate de sentimente, nu de imagini”. Proza lui Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și în bizantinism o posibilă tradiție autohtonă a artei nonfigurative au fost puse în relație cu demersurile artiștilor expresioniști de la revista tradiționalistă Gîndirea (un element de legătură reprezentîndu-l aici Adrian Maniu, „convertit” de la estetismul iconoclast și ironic al începuturilor la imagismul htonic de coloratură tradițională, din anii ’20). Format în mediile cafenelei simboliste, viitorul mentor autohtonist al „tinerei generații” interbelice - Nae Ionescu - e discutat, și el, prin prisma influenței Futurismului, practic neluată în considerare pînă acum de istoricii literari. (Sub acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Toate aceste elemente preluate din programele avangardei vor căpăta deci la el un plus de vitalitate exuberant-neliniștită, de natură a estompa, În ultimă instanță, frontierele rigide dintre variile tendințe novatoare. În planul „gramaticii” poeziei, acest fapt se va reflecta În imagismul programatic, ca tehnică menită să destructureze discursul conceptual-abstract. Cu mult Înainte de a proclama ca butadă: „eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚIUNEA” Voronca mizează pe imagine (și imaginație) ca factor dinamizator al textului liric. Oricîtă inteligență ordonatoare „constructivistă” ar fi pusă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca manifestare vitală”, la „cîte cuvinte - atîtea ființe” se ajunge astfel pînă la acest corolar al unei ultime transmutații cvasialchimice a ființei În puritatea ultimă, revelatoare și transfiguratoare, a poemului. Repercusiunile la nivelul indicațiilor de tehnică a scrisului sînt importante, imagismul fiind nuanțat În consecință: imaginea-„plăsmuire abstractă” și „asociațiile-fulgere” din faza „integralistă” sînt foarte aproape de acea „lumière de l’image” sau de mult căutatul „merveilleux” ale lui André Breton, vizînd o nouă, romantică deschidere a ființei spre Totul cosmic. Afirmă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sînt foarte aproape de acea „lumière de l’image” sau de mult căutatul „merveilleux” ale lui André Breton, vizînd o nouă, romantică deschidere a ființei spre Totul cosmic. Afirmă și Voronca: „În fulgerul unei imagini, toate fîntînile universului reînnoite”. Opțiunea pentru imagism fusese și a „integralistului” Voronca, ce așeza poemul sub semnul vizualității: „Fiecare poem o pupilă”. De data aceasta Însă, accentul se mută de pe vedere pe viziune, spectacolul exteriorului ca excitant al sensibilității poetice se anunță ca spectacol interior sau zonă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de azur a meșteșugului de a scrie”, este asociată cu „devierea gîndului prin cuvînt” și opusă, În același sens, „efortului cugetării În precizie”, „inutilei strădanii a unei gîndiri ca metodă”, „ritualului profesional”, „formulei” sau „catalogului”. Exercițiul imaginației și, ca atare, imagismul ca tehnică esențială a poemului (scriiturii) e chemat să distrugă coerența stagnantă a discursurilor moștenite, multiplicînd perspectivele („Fiecare poem o pupilă”), instaurînd regimul polisemiei, mișcarea perpetuă a spiritului inventiv, atras de „neprevăzutul, noutatea asocierilor de idei sau de obiecte”. Imaginația
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
atari performanțe: „Va fi iarăși un cult, o altă foaie matricolă, va fi iar un catalog. Aici stă, cum am spus, cursa cuvîntului, vulpește ascunsă În iarba oricărui entuziasm”. Punerea În mișcare a imaginației ca forță perpetuu productiv-inventivă, generînd un imagism insolit, urmează să instituie poemul ca aproximare, fie și grevată de povara „formulei”, a libertății lăuntrice a eului. E un refuz, aici, În orice caz, de a privi realitatea de la distanță, un mod al implicării, al tragerii datelor universului exterior
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de unde și senzația de monotonie. Ceea ce Îl distinge, totuși, anunțînd producțiile viitoare, este - observată Încă de E. Lovinescu - „o facilitate aproape prodigioasă de a se exprima În comparații și imagini” care, adaugă criticul, „se anulează tocmai prin acumulare”. Or, acest imagism, de pe acum abundent, atestă o fantezie asociativă extrem de mobilă, cu Îndrăzneli „moderniste” În linia unui Adrian Maniu, prelucrînd abil sinestezia simbolistă și forțînd, În sens pre-avangardist, apropierea unor elemente relativ distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mîhnirilor sfîșiate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acordat sintaxei textuale, În defavoarea Înțelesului noțional al cuvîntului; interpretarea poeticității limbajului ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre frumos și urît; tendința de dinamizare a discursului liric (În consens cu „ritmul vremei”) prin cultivarea unui imagism În care contează În primul rînd surpriza asocierilor, relația insolită, simultaneismul viziunii, cu consecințe În sfărîmarea sintaxei moștenite și multiplicarea perspectivelor: Încercare de surprindere a Însuși procesului genetic al „viziunii”. Într-un cuvînt - o concepție foarte modernă, de-a dreptul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
este un impresionism ordonat În punctul inițial, dar sfărîmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat pînă la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții”. Judecata de valoare rămîne reticentă și abia concesivă: „În limitele acestui imagism nu se poate tăgădui lui Ilarie Voronca o voluptuoasă receptivitate senzorială, un simț al plasticei cuvîntului excelent și o aptitudine de a ridica la rang poetic orice percepție”. Citit astăzi dintr-o altă perspectivă, În favoarea căreia argumentează o Întreagă istorie
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Înaintea oricărei coagulări „perfecte” a expresiei, contează impulsul vital dinamic, „neliniștea”, fervoarea vizionară, capacitatea de a provoca Întîlniri revelatoare Între obiecte cît mai distanțate Între ele. Voronca le realizează spectaculos și În Incantații, volum care duce cel mai departe experiența imagismului din toate scrierile sale, reușind să transmită frazei lirice acea stare de permanentă alertă a sensibilității care Îl particularizează În contextul poeziei românești moderne. Organicitatea acestor poeme nu e de judecat, desigur, la nivelul discursivității exterioare (cartea Întreagă e un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]