594 matches
-
sale, construind un echilibru foarte atent controlat între ceea ce este implicit și explicit în expunere. F. P.: Cum ați aplicat aceste idei în cărțile dvs.? M. D.: În romanele mele, concepute și realizate ca niște ample parabole, tehnica digresiunii, simbolurile imanenței și ale transcendenței, referirile documentare, cronologia, parantezele explicative, părțile eseisitice sau lirice sunt plasate astfel în text încât să dinamizeze, să lumineze și să potențeze acțiunea. Am o profundă recunoștință față de doamna Monica Dușan, romancieră de strălucită vocație, dar și
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2345 din 02 iunie 2017 Toate Articolele Autorului 2 Elogiul crimei prin prisma imanenței tragicului din literatura populară
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2345 din 02 iunie 2017 Toate Articolele Autorului 2 Elogiul crimei prin prisma imanenței tragicului din literatura populară-o eroare morală și estetică Mitul Meșterului Manole, din balada cu același nume văzut ca elogiu adus jertfei de sine; al “Mioriței”ca act al acceptării tragicului,adică asumarea conștientă a limitei; al baladei ”Toma Alimoș
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
pe deasupra intervine și perspectiva istorică.Dacă într-un timp dat, comunitatea omenească acceptă acea crimă ca pe o necesitate eroică, în alt timp dat, aceasta poate să fie renegată și infierată. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Elogiul crimei prin prisma imanenței tragicului din literatura populară-o eroare morală și estetică.Eseu de AL.FLORIN ȚENE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2345, Anul VII, 02 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
toată fața lor pământească, cei trei Crai sunt, numai în al doilea rând, oameni, dar, în primul: axe universale."9 Cu adaosul aceluiași Ion Barbu, provenind, însă, dintr-un alt context (peiorativ, de astă dată), că o "plasmă" fără nicio imanență, o "haină" a unei Idei, e/poate fi "... o mantie șceț nu aderă, ci flutură pe axă ca un corp astral."10 IV e lâng|, deci, vocația ruinurilor înseși, o nostalgie, dacă vreți, complementară: a vechilor mari turnuri, pare să
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
ca un mare desenator la rîndu-i, dar și ca un la fel de competent analist și experimentator al abisurilor iubirii, și Corneliu Baba a lăsat în urmă cîteva glose, care nu pot fi decît profunde, melancolice și visătoare, pe marginea erosului ca imanență a materiei care palpită și ca miracol al perpetuei întrupări. Pornind de la aceeași înaltă fantasmă a fecundării și folosindu-și din plin marile sale calități de narator, Camil Ressu a depus, la rîndu-i, în patrimoniul genului, cîteva desene erotice pline
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
vas pe care îl avem de umplut, ci un cămin ce trebuie încălzit. Iar procesul încălzirii cunoaște trei faze, funcții ale administrării plăcerii la impactul cu opusul muzical: 1) muzica mă poate reface (având în principal conotații taumaturgice în planul imanenței somatice, dar și psihologice); 2) muzica mă poate preface (operând la nivel spiritual, transcendental); 3) muzica mă poate desface (subminând sufletul și smintind mintea). De aici și până la a interpreta plăcerea ca fiind un Ianus cel cu două fețe
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
devine un gest strict necesar. În al doilea rând, absența indexului e în măsură să justifice neîncrederea Simonei Sora în poeticile, critice, ale interferenței. Apariția, din loc în loc, a aceluiași set limitat de nume constituie, în definitiv, o marcă a imanenței metodologice. Or, se constată ușor, în cursa de înarmare terminologică și de blindare conceptuală începută acum, granițele sunt simple convenții temporare. Aproape că nu există teorie fastuos dimensionată care să nu participe, cu bagaje mai grele sau mai ușoare, la
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
domnului Mihăieș este un „studiu atent și metodic”, un veritabil îndreptar pentru un student în literatură americană, o monografie în înțelesul cel mai propriu și corect al termenului, o construcție structural „pozitivistă”, dar care își refuză cumva - nu obiectivitatea, ci imanența critică. Eul critic al domnului Mihăieș pare să se viseze co-substanțial personajelor faulkneriene, el coboară sau se lasă târât printre ele, coparticipă în calitate de raisonneur (critic) la dramele lor. Această senzație este dată de frecventele citate, adesea in extenso, a căror
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
Ar rămîne drept consolare un al treilea „real”, cel ce „nu ne aparține”, identificabil cu transcendența. Un real al cărui „corelativ obiectiv”, ca să reluăm un concept al aceluiași Eliot, e Dumnezeu. Un Dumnezeu care însă nu se poate detașa de imanența făpturii umane, putînd fi „urît și agresiv”, chiar „violent și vicios”: „el se naște în slăbiciunile mele, de obicei,/ în ele locuiește nimicul sau ceva atît de dezinteresat de semnificație,/ încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește nimicul,/ cu
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
l-am găsit în bucătărie, curgând apele pe el. Conspect. Cultura franceză: „Expresia înaintea Naturii. Suntem în fața unei culturi a formei care acoperă forțele elementare...” Cultura franceză a înăbușit „clocotul primar” al omului. Nimic shakespearian în ea. A cultivat numai imanența, dar a cultivat-o în adâncime. Nu are deschidere nici către cosmos, nici către haos. Doar către evidențe. În alte culturi - engleză, germană -, ce este evident e mediocru sau absurd. La un cu totul alt nivel decât gongoricul Îndreptar pătimaș
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
fi evitată apariția deșeurilor sociale, adică a neajutoraților. Orice sistem social rămâne până la urmă un joc deschis, neterminat. Nu s-a găsit formula de echilibru între individ și societate care să n-aibă nici un rest. LIBERTATE Unde e omul, în imanență, absolut liber? Într-o bisericuță de lemn din Maramureș, unde sacerdotul creștin vorbește de mistere, de taine, și se lasă învăluit de ele ca și credincioșii. Omul e liber și eliberat numai în templul creștin, acolo, în ritual, când se
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
decât un interludiu ce ne desparte de următoarea "întoarcere" a lui același. Ca și pentru Spinoza, pentru Nietzsche, nu există transcendență, totul este aici, imanent. Din acest motiv, nu trebuie să amânăm bucuria de a trăi într-un dincolo imaginar. Imanența este în același timp Devenire, Viață, Natură. Unica realitate este Devenirea și aceasta este Veșnicia. Viața este o continuă preschimbare creatoare, o ridicare mai sus de ea însăși. Această viață prezentă, este viața ta eternă". Haec vita, non aliam sempiterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și îți iei zborul dincolo de tine. Tu ești profunzimea tuturor crestelor. De Spinoza îl apropie cuvântul primordial al acestuia: Deus sive Natura panteismul în sensul confundării lui Dumnezeu cu întreaga Fire și excluderea transcendentului; totul se află aici, totul este imanență; de asemenea, analoage sunt tonul ritualic și profetic al Ethicei spinoziste. Iată un fragment din poemul Lui Spinoza: Înclinat către " Totul în Unul", Amor dei, fericit prin rațiune Scoateți-vă sandalele ! Pământul este de trei ori sfânt ! Solitarule, Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
În orientarea descoperirilor noastre intervine, într-o oarecare măsură, și absența Raiului pe care ne-a produs-o lipsa credinței, dublată de dorința de a-l reconstitui pe Pământ. Astfel, inovațiile sunt (și) rodul vechilor aspirații către transcendență, reproiectate în imanență. Poate că sensul tare al progresului îl constituie căutarea paradisului pierdut. Ceea ce o bună parte a intelectualilor nu-i iartă lui Heidegger, respectiv adeziunea acestuia la nazism, e mai degrabă teama fiecăruia de decizii similare către ceea ce este considerat a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în spațiu, ele rămîn definitiv pătrate, dreptunghiuri, arcuri de cerc sau unghiuri integrate într-o structură fără precedent și fără consecințe previzibile. Genericul Hyphen, sub care cele mai multe forme spațiale sînt așezate, indică tocmai această punte, această legătură între abstracție și imanență, între tangibil și imponderabil. El conciliază interiorul cu exteriorul, materia cu vidul, gravitația cu starea de plutire. La intersecția picturii cu sculptura, ca un spațiu deschis în egală măsură către amîndouă, se așază desenul, în toate variantele lui. Indiferent dacă
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare, fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala, fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină, fie că
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
unui orfevru fantast, nesățios de insolite forme, îmbătat de mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își identifică o imanență dureroasă prin însăși limita conținută în orice postură stilistică asumată. Frenezia cu care operează în direcție manieristă - G. R. Hocke presupunem că l-ar fi citit cu satisfacție - e nu doar un mod de libertate asociativă ci și unul de
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
de senzuale dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și nicidecum periferie și contur. Ion Nicodim: Tactilitate, imanență și grație Deși a început ca pictor și s-a afirmat în cea mai dificilă dintre epocile artistice ale secolului trecut, și anume în plină ofensivă propagandistică a anilor cincizeci, Ion Nicodim este esențialmente un creator de spectacole vizuale, prodigios
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
legitimitatea într-o cultură europeană laică nu face decât să perpetueze o dispută stearpă. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem mereu, în așteptarea unui răspuns improbabil, este: cum putem gândi viața - și cum o putem trăi - în orizontul imanenței, în ea însăși, adică?" Întrebarea este tulburătoare, dar oarecum incompletă. Cel puțin în ochii unui conservator, care simte că din tablou lipsește ceva: transcendența. Dar a-i vorbi de transcendență unui deconstrucționist... Și iată cum iar ajungem la ceartă.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
forfota urbei, înregistrată cu răbdare și atenție distributivă. Lumea întreagă, așadar, lumea sensibilă, captată în uluitoarea ei fenomenalitate, printr-un hiperrealism ce poate vira paginile în fantastic. Există însă un arierplan sub această derutantă suprafață mișcătoare, un mehanism ce transformă imanența postmodernă în simplu ambalaj. În spatele dagherotipurilor care se tot succed, dincolo de tablourile alternate și montate cu dexteritate îl întrezărim pe Demiurgul romantic, fie el și îmbrăcat în blugi de producător postmodern. Aspirația către un Centru, căutarea unui miez de stabilitate
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
alți ironiști ce au grijă a-și acoperi cu vălul acesteia propria figură, se declară a fi nu numai, plonjînd aparent în deriziune, un "ca (dav)ru didactic ubuniversitar", ci și un "auctor" ce-și determină, la următorul mod fantast-pertinent, imanența: "Auctor" însă nu "scriutor în sensul restrîns al apartenenței la Uniunea Sovietică a Literaților Moldovalahi, or la Comunitatea Scribilor Independenți, ci-n cela de cunoscător al alfabetelor latin, grecos, chirilic și gotic, de titilator al scriiturii generale, căci, așa cum judicios
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
că denunțul poate mîntui și de singurătate, și de prejudecăți, și de moarte, ea pune față în față imaginea crudă și reverberația ei aburită, tăietura dură și reflexul ei de lumină, fatalitatea realului și aspirația surdă către o altă lume, imanența brutală și visul purificator. Inventariind, Laura Mara dezactivează stereotipiile, denumind obiecte și lucruri, ia în posesie natura lor profundă, descriind situații aparent comune, reconstruiește din temelii lumea însăși. O reconstruiește repede, oarecum în stare de urgență, dar, mai ales, o
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
încît nu depășesc o monotonie imnografică, fie că fac uz de o expresie irelevantă, lovită de banalitate. Autenticul poet religios se cuvine a fi... poet pur și simplu. Putînd fi un admirabil exemplar de homo religiosus, dacă nu dispune de imanența harului poetic, riscă a eșua în tentația sa de-a se înfățișa semenilor ca atare. Paul Aretzu, așa cum am mai afirmat, e unul din puținii poeți ai literelor indigene care au izbutit acestă, să zicem așa, alchimică operație de transmutare
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
sub ochii zadarnici/ textul ei straniu ca liniștea/ cea din nimic izvorând" (era o lumină). Versurile vibrează de contraste, mai bine zis de complementaritățile care alcătuiesc mediul vieții lăuntrice, simbolurile etern nemîntuite ale tensiunilor acesteia: lumina și umbra, transcendența și imanența, sufletul și materia. Și mai constatăm ceva: relația între mic și mare, între "întregul" sufletesc și "miniaturile în ființă", măruntele lucruri și viețuitoare - țigle, cărți, albine, frunze, ghimpi, "garanții tulburătoare" ale "întregului" intuit. Un lucru mic, spunea Sfîntul Grigorie de
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]