1,385 matches
-
Sfântul Apostol Pavel, ca o „baie a renașterii” (cf. Tit. 3, 5), dar nu există dezvoltarea ideii pauliene sau ignațiene de încorporare în Hristos 56. Într-adevăr, deși Logosul este descris ca o „mână” a lui Dumnezeu și „Logosul (Cuvântul) imanent al lui Dumnezeu” (ἐνδιάϑετος), nu se face mențiune la Hristos ca Logosul întrupat 57. Botezul este pur și simplu o renaștere, care permite subiectului să primească slava divină, care, la rândul său, îi permite să se supună lui Dumnezeu. Răsplata
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
să le articuleze și să le motiveze sintagmatic? Exceptînd cîteva răzlețe preocupări de edificare a unor structuri formale solidare acelor categorii sintactice recuperate, revigorate, emancipate (de pildă, cazul notoriu al eterofoniei, căreia Ștefan Niculescu i-a conferit posibile contururi arhitectonice imanente: heteromorphia, formantul, sincronia), aventura muzicii savante contemporane s-a rezumat la defrișarea unor zone ale insolitului acustic predilect în ordinea timbralității, a anvelopelor sonore, escamotînd adoptarea unor scheme formale intrinseci și favorizînd astfel adaptarea unor entități arhitecturale extrinseci, prin delapidarea
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
de consecință, de incapacitatea de a-și făuri forme particulare, caracteristice. Articularea contrariilor, a focarelor de ethos și dialectică sonoră sporește credibilitatea și viabilitatea oricărui sistem de organizare hors-temps, obligînd sintaxa muzicală să se coaguleze în genuri și forme proprii, imanente. Concretismul muzical atașat perceptibilității palpabile, vizibile, senzoriale a fenomenelor și proceselor sonore, opus categoric abstractului ideatic, a acordat prioritate prelucrării concrete a sunetelor și zgomotelor cu o aparatură electroacustică din ce în ce mai performantă, dar a lăsat la urmă lucrările teoretice principiale din
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
laboratoarelor electroacustice nu demască altceva decît dictatura culorii care i-a amețit pe mulți dintre creatorii ultimelor decenii. în vîrtejul ei s-au prins mare parte din aventurile stilistice post-dodecafoniste. Sunetul timbrat sau detimbrat beneficiază, de asemenea, de clauza culorii imanente. Nu tehnica ori limbajul zgomotului (concretului) și sintetizatorului, ci orientarea frustă ori rafinată (sofisticată) către culoare. Nu strategia înălțimilor și a duratelor, ci plonjarea în abisul timbralității, propensiunea pentru cutele cele mai mărunte de pe anvelopa sunetului. Din păcate însă, mulți
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
implică simultan o tară. Simplu spus "răgúla" nu e tocmai bună. "în Ardeal, pe une locuri, prin cuvântu acel răgúlă înțăleg nărav rău", scrie Budai-Deleanu, discreditând atent tot ce aparține ordinii. S-ar mai putea invoca argumente ale unor tendințe imanente de rămânere necesară în lumea textului (de pildă, Onochefalos certifică orice inepție atâta vreme cât ea e de găsit în manuscrise). Mai important, în schimb, mi se pare să reiau, la final, observația că structura fragmentată a lumii Țiganiadei nu e neapărat
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
de a citi o literatură a vieții cotidiene în comunism nedramatizată și nepolitizată, în latura ei amuzantă, familiară, îmblânzită, dacă vreți, a grotescului. Căci, pe termen lung, printr-un efect pervers, absurdul existenței sub dictatură se (și) umanizează dincolo de gravitatea imanentă, fără a pierde aderența la adevărul ideologic. Tinerii sunt privilegiați în postura de scriitori ai unei astfel de literaturi. Filtrând totul prin candoarea gândirii și a percepției fragede, incapabili sau nepreocupați să judece existența altfel decât la nivelul concret, perspectiva
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
de moarte) și până la glonțul în ceafă. Cât privește supliciul lui conu Costică - acest om atât de extraordinar atât în rele, cât și în altele, a durat câteva luni! Conjuncturile, împrejurările erau potrivite cu atît meșteșug, încât puteau invoca justiția imanentă. Inspirată parcă de un maestru al Inchiziției. Vrând să cruț firea delicată a unora, nu insist și trec mai departe. Mă cheamă șeful (inginerul Aurel Ivanovici)... Ai citit ziarele, nu? mă ia el ca de obicei... Ia vezi și tu
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
în raport cu materia și cu gravitația. Iar cum gravitația și materia sunt în responabilitatea lui Ovidiu Maitec, evident că în orizontul privirii intra și el în mod obligatoriu. Aceste încercări sună astfel: În timp ce Maitec vine dintr-o civilizație frustă, din lumea imanentă a substanței pe care artistul și-o asumă și, mai apoi, o transferă în coduri culturale și în secvențe etico-artistice, sublimînd materia în adevărate axiome plastice și într-un hieratism suficient sieși, fără trimiteri explicite către un spațiu sacru instituit
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
a doua Întrupare a Luceafărului, acesta afirmă că„spațiul său existențial se contaminează astfel, prin posibila fuziune cu spațiul psihic al pământenei” (s.n.), de cele două câmpuri energetice ale condiției umane: patima și suferința”. Dacă admitem că profanul și sacrul, imanentul și transcendentul caracterizează lumi diferite, atunci o idee ca aceasta este extrem de valoroasă : „Hyperion vrea să insereze În sfera lucrurilor nemuritoare o nouă valoare, un nou spațiu: spațiul spiritual al iubirii pentru o ființă omenească”. Din păcate, această năzuință este
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
martor și absolutul că sentimentele sale nu sfârșesc aici. Dorul eminescian este Înțeles de George Popa ca „aspirație nemărginită” și ”deschidere nelimitată a eului către cosmos cu lumea dinafară”. Iar În privința definirii temporalității din Luceafărul, autorul studiului descoperă pe lângă timpul „imanent, heraclitian” de sorginte umană, și „prezentul etern”, „rupt de durată”, specific entităților astrale. George Popa identifică În Luceafărul un conflict absorbit de concepte, pe care astrul Îndrăgostit de-o pământeană vrea să-l verifice experimentându-l. Schimbarea condiției Însemnează negarea
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Împlinirea ontologică „la un mai Înalt nivel” , prin intrarea „În circuitul viului”. Dar constată poetul ce gândește În termenii filosofici - eternul și efemerul ascultă de legi proprii. La rândul său, hermeneutul George Popa descoperă că ipotetica balanță eminesciană Înclină spre imanent, nu spre transcendent, Încât Luceafărul poate fi numit „poemul reabilitării sferei contingentului omenesc În raport cu lumea fantomatică a ideilor eterne”. Și totuși, termenul „etern”se cuvine a fi rostit și În legătură cu simțirea și dragostea omenească, tot așa cum „timpul mitului”(creație umană
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
modurile de pulsație se determină între elemente ale unor mulțimi discrete (selecționate pe diferite criterii) de durate muzicale. N.B. Subliniem faptul că modurile de pulsație nu sunt în referința timpilor metrici, proprii unei abordări instrumentale a DMz. Ele sunt însă imanente fenomenului sonor muzical. Deși termenii de repede/lent țin de domeniul expresivității agogice, a ceea ce numim și înțelegem prin tempo, aici îi folosim ca repere de mod analitic, formal, independent deci de conduita agogică, a cărei valoare este exclusiv artistic-interpretativă
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
care o constituie viața lui Hristos Întrupat, Răstignit, Înălțat. Pătruns de Sfântul Duh, creștinul ia parte din plin și imediat la mila divină; aceasta-i conduce mintea și purtarea. Pentru că iubește, face voia lui Dumnezeu și agape-le înnăscut și imanent este singurul principiu al moralei sale, determinându-i îndatoririle, ceea ce trebuie să facă în timpul de acum<footnote C. Spicq, O.P., op. cit., pp. 304-305. footnote>. Împlinind voia lui Dumnezeu, creștinul nu e singur, căci Dumnezeu lucrează în și prin el
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
care o constituie viața lui Hristos Întrupat, Răstignit, Înălțat. Pătruns de Sfântul Duh, creștinul ia parte din plin și imediat la mila divină; aceasta-i conduce mintea și purtarea. Pentru că iubește, face voia lui Dumnezeu și agape-le înnăscut și imanent este singurul principiu al moralei sale, determinându-i îndatoririle, ceea ce trebuie să facă în timpul de acum<footnote C. Spicq, O.P., op. cit., pp. 304-305. footnote>. Împlinind voia lui Dumnezeu, creștinul nu e singur, căci Dumnezeu lucrează în și prin el
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
vital este sugestia ultimă a acestor versuri gravate cu acuitate senzorială extremă în relieful contorsionat și contras al poemului. Poezia are o structură mai degrabă dramatică, iar tensiunea lirică provine din aglomerarea de detalii din sfera visceralului, din domeniul metrialității imanente a trupului. O senzație de reificare pătrunde în spațiul poemului, mecanica viului este înlocuită treptat cu o inerție a cărnurilor ce nu mai transmit nici un fel de iluzie a vieții. Dinamismul vitalului este absent, revelațiile visceralității trasează, ele singure, limita
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
și în cel mai înalt grad derutantă pentru spirit. Lecturile mele din filosofii și teologii medievali m-au ajutat atunci în deruta mea, oferindu-mi conceptul de ordo, de ordine. Cu ajutorul acestuia, începeam să întrevăd în lege expresia unei ordini imanente impusă sub forma unor reguli imperative. Fiu de avocat, am deprins de timpuriu un respect al autorității Legii, respect ce se va transforma mai târziu în cel mai profund dispreț al legilor impuse de autoritățile arbitrare ale unui stat totalitar
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
Jos, în cripta Saint-François, mă întâmpină pauperitatea altarului improvizat, coloanele și bolțile proprii mai curând unei crame decât unui lăcaș de cult. între sus și jos nu există scări, culoare, interferențe. Fiecare e cu scara lui, cu culoarul și dialogul imanent. Sus, giulgiul lui Iisus reprodus și expus pe panouri mari de sticlă; jos, spiritul mântuitorului, nedivulgat, ci doar invocat. Cu timpul poate că spiritul își va regăsi trupul, iar trupul, propria-i îmbrăcăminte într-o comuniune situată dincolo de orgolii și
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
considerând că Demiurgul e în exclusivitate depozitar al principiului binelui sau că include în sine atât binele cât și răul, ultima perspectivă regăsindu-se pe un întins arc al teologiei "creatice", de la Zoroastru la Jacobus Böhme. în marginea unei dialectici imanente subiectului, s-a vorbit de o demonie a creației artistice. Rodul său cel mai frapant îl constituie îndoiala. E, întâi de toate, îndoiala autorului în validitatea produsului său, nu o dată mistuitoare în măsura în care criteriul de care face uz nu e decât
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
însăși, incapabilă să se atașeze defintiv de o reprezentare și condamnată la statutul de semnificant. La întrebarea eului autoficționalist "cine sînt eu?", tocmai imprimarea pe pagină a întrebării constituie răspunsul. Eul acesta nu are profunzime, doar suprafață (de acoperit) Fii imanent ca să fii autentic! Să luăm afirmațiile referitoare la discursul personal: "Scrisul bate experiența" nu înseamnă decît că etalarea voluntară a experienței, în discurs, și consemnarea lui în text sînt singurii garanți ai experienței ca act tranzitiv. În consecință, numai tranzitivă
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
La eseu descoperim două tipuri: cel cu valoare cirenică (se manifestă prin anumite impulsuri și cerințe ale scriitorului ce concepe eseul și sunt legate de sentimentul plăcerii de a l scrie) și orientarea epicureică, cea care este încercarea de diferențiere imanentă (în care plăcerea scrisului este bunul suprem), dar un anumit gen de plăcere este opus tuturor celorlalte în calitate de plăcere adevărată. C. Bouson spunea despre estetica receptării, că cititorul de eseu nu este doar seamănul, fratele (ipocrit) al celui care-l
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
Rădulescu-Motru. Polemicii mărunte, izvorîte din rațiuni colectiviste, i se opunea militantismul înalt al individului genialoid, care, prin negație, își asigură procesul de asimilare și își dobîndește forță trebuitoare creației noi. De aci derivă, normal, un cult al "elitelor", un aristocratism imanent al "supraenergiilor veșnice", opus subordonării la gustul vulgului. Accentul unei asemenea rupturi de concepția tradițională e sfidător: "A zice că arta, prin firea ei, e populară, înseamnă să ștergi fără nici un scrupul diferențierile existente la personalități, care diferențieri n-ar
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
spulberă cetina tînără/ într-un balet cocostîrc însetat,/ straiele verii se despoaie de-odată/ se anina de soare preacurătindu-se nouă/ mormăie în cazane/ licoarea îmbătata umezește cocleala/ sîngele torențial intru fierbere/ explodînd" (Unu). Remarcabilă producție biruitor-văratică, torida și nesătula de imanenta, a Adrianei Barna ne convinge cum pînă "și obiectele se volatilizează", dimpreună cu limitele lor abstractizante, aidoma unui "fruct crescut în deșert/ din mila setei și a uscăciunii".
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
anume că geniul, ca și sfanțul, este un mântuit încă din această lume, în ambii manifestându-se "paradoxul ruperii de nivel" din "orice act religios", cănd "esse coincide cu non-esse, Universul cu un fragment, spiritul cu un obiect... transcendentul cu imanentul, absolutul cu relativul... geniul cu nongeniul, cu mediocrul și nesemnificativul"1). Concepția de mai sus despre "valoarea religioasă a geniului" nu se deosebește în esență de aceea susținută de Blaga în Daimonion. Firește, fiecare dintre cei doi scriitori români și-
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
metru cub de văzduh/ îi este suficient ideii/ să supraviețuiască" (Viitorul duminicii). Sau: " Prin artere/ vedenii urca grăbite/ ca-ntr-un barometru/ vremea de ploaie" (Prin artere-mi circulă vedenii...). Pînă la urmă, e degajata civilizația obscură a materiei însăși, imanenta ei enigmatic organizată, înflorita într-o grație umbroasa: "uite/ pămîntul că un melc/ cum își scoate coarnele//prin țarina reavăna/ i-o sănătate-n univers numai noi/ lirici bîjbîim// apele cresc repede/ frunză decade/ copacul adună cercuri lumești/ norii deasupra
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
ei se sprijinea exclusiv pe personalitatea literar-politică, atît de artist fasonata, a tatălui său, Barbu Delavrancea. Poate că însăși această recentă ivire în high-life să-i fi dat o energie caracteristică. Seva să frusta pulsează cu putere, dăruindu-i farmecul imanent al acordării unei naturi voluntare cu mari haruri ale intelectului și talentului. S-o fi influențat și Caragiale, care o răsfăța de pe cînd era copil, în direcția unui anume "cinism"? Nu e deloc imposibil. Oricum, corespondență ne-o relevă într-
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]