57 matches
-
ajuns Europa, și a uitat că ceea ce ne impune nouă în străinătate, ceea ce ne impune atât de tare încât ochii ne apun, nu era decât rezultatul unei munci anterioare pe care noi nu am făcuto și fără de care, cu toată imitațiunea noastră servilă, nu putem ajunge la nici o înflorire. Și, când noi am gândit că libertatea pur și simplu poate crea civilizațiunea, neam înșelat amar, căci civilizațiunea creează libertatea, iar nu libertatea civilizațiunea.<ref id=”1”>P.P. Carp, „Art. 7 din
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Turgheniev, Guy de Maupassant, Humbert de Gallier, Carmen Sylva], în Nuvele, București, 1898; C. Flammarion, Astronomia populară, București, 1900. Repere bibliografice: Al. Macedonski, Curs de analiză critică, L, 1881, 4-5; Demetrescu, Profile, 93-100; Chendi, Fragmente, 199-206; Petre Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, 1922-1923; Ion Gherghel, Schiller în literatura română, București, 1933, 42-48; Călinescu, Ist. lit. (1941), 469, Ist. lit. (1982), 531-532; Ciorănescu, Lit. comp., 195, 234-236; Bote, Simbolismul, passim; Dicț. lit. 1900, 815-816. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
Caragiale. Ca și în cazul lui Eminescu sau Creangă, unii critici au manifestat rezerve față de publicarea integrală a operei; dintre aceștia, doi i-au fost foarte apropiați în timpul vieții: M. Dragomirescu care respingea "partea meschină a preocupărilor lui literare: parodii, imitațiuni searbede lirice, glume ușoare tot ceea ce într-o literatură nici nu trebuie înregistrat, necum recomandat și studiat" și Paul Zarifopol care nu l-a acceptat pe fabulistul Caragiale: "Iar fabulele, desigur, cele mai nejustificabile producții literare ale lui Caragiale, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și de aceea, mai ales, comicul său fiind mai pur, este mai artistic”. Doar intraductibilitatea inefabilului lingvistic - susține criticul - face ca autorul Scrisorii pierdute să nu poată deveni un scriitor de circulație planetară. A doua carte a lui S., Teoria imitațiunii și a clarului confuz în estetică (1925), reunește două studii. Unul trece în revistă, analitic, concepțiile despre natura artei, despre raporturile dintre frumosul artistic și cel natural, dintre etic și estetic, adevăr, bine și frumos, din Antichitate (Socrate și Platon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
Odobescu, și unul de folclor, Supraviețuirea cultului lui Zalmoxis în poezia noastră poporană (1943). De asemenea, editează din scrierile lui Ioan Slavici, A. I. Odobescu, I. L. Caragiale și Petre Ispirescu. SCRIERI: Încercare critică asupra comicului dramatic la Caragiale, București, 1924; Teoria imitațiunii și a clarului confuz în estetică, București, 1925; Istoria națională romanțată în opera lui Al. Odobescu, Craiova, 1936; Al. Odobescu și romantismul franco-englez, Craiova, 1937; Supraviețuirea cultului lui Zalmoxis în poezia noastră poporană, București, 1943. Ediții: Ioan Slavici, Nuvele, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
se alege și consiliul de conducere: Partenie Cosma - președinte, Ion Nedelea - vicepreședinte, Iosif Vulcan - notar, Sabba Fercu - bibliotecar. La constituire societatea număra douăzeci și unu de membri, iar țelul urmărit e astfel formulat: „deprinderea în limba maternă prin prelucrarea diferitelor opuri originale, imitațiuni, traduceri și declamări, excluzând dezbaterile politice”. Curând membrii vor deveni mai numeroși, vor spori și acțiunile țintind solidarizarea tinerilor prin cultură: citirea și discutarea unor scrieri literare originale, disertații, declamări, seri de teatru și poezie, concerte, coruri, dansuri sau baluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
decît irepresibilele ambiții ale nuntașilor de a profita o dată-n viață de datul în spectacol?) Ne mirăm foarte cum de un Big Brother de peste Ocean n-a îmbrăcat încă haina de împrumut a românașului atît de talentat în astfel de imitațiuni. Deocamdată, surplusul hormonal al teleaștilor și telespectatorilor noștri se consumă în inevitabilele Surprize, surprize. Peste v'un an, poate... Numai exhibiționistul de geniu Picasso putea suporta aparatul de filmat în timp ce picta. Secolele de vitală claustrare în intimitatea atelierului păreau, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]