160 matches
-
Siberii a îngerilor (Melodioasa inexistență). Viața a erodat, de multe ori chiar aneantizând, tot ceea ce dorea să evadeze din materie. Rămâne inalterabilă doar tensiunea întru alt soare , amintirea acelui timp "brillant" nesupus furiei lumii (Patimă) . Mircea Brăilița pare că intonează imnic pasaje dintr-un reamintit cod al poeziei, cu vorbe vechi (Mai mare lux) scoase din starea de ascundere și înfățișate limpede, câteodată în culori. Elevări florale, din perimetrul mutabil al diafanului, însoțesc ceremonialul "recunoașterii", alături de inevitabilele cercuri tot mai cotropitoare
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
știința vibrării orfice, a vibrării din fibrele cele mai profunde ale ființei sale, la orice obiect „atins“ (pelasgo-Midas-ic), ori „cercetat“, din cosmosul nostru cel de toate zilele, într-o „bogată gamă“ stilistică învăluitoare de arii / reliefuri spirituale, de la cele liturgice / imnice (ca la valaho-dacul Niceta Remesianu, autor, în orizontul anului 370 d. H. al imnului Creștinătății, «Te, Deum, laudamus...» / «Laudă, Ție, Doamne...», ori ca la Dimitrie Bârilă / Dosoftei, 1624 - 1693), la cele ironic-dialectale (cf. Măgarul, p. 128 - 130, Prinsoarea etc., în
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
frânghia subțire dintre abstract și concret, dintre un scenariu intuitiv și o fugă muzicală a metaforelor, în căutarea unor corelative obiective cum numea T.S. Eliot tropii săi favoriți. Chipul poetului în poem este „ridat” ori de câte ori greșește meșteșugul potrivirii cuvintelor... Tradiția imnică este rescrisă într-un poem despre întâlnirea de gradul trei, cu transcendentul întrupat în Isus, în dulcele stil nichitastănescian, holismul necuvintelor acestuia fiind însă înlocuit de o ipostaziere interioară, a poetului în dubletul propriei conștiințe de sine... (...) Această artă poetică
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
muzica, făptuiește unirea (comunicarea) între oameni și a omului cu Dumnezeu. Vocea celui care le rostește, prin muzicalitatea ei sporește intensitatea mesajului. Prin urmare, să privim poezia și ca pe un remediu. Dintre toate formele de poezie, consider că poezia imnică, religioasă este cea mai indicată în acest sens. - Citați-ne o strofă dintr-o astfel de poezie a dumneavoastră: "Poate ruga fierbinte pe loc mi-a deschis Spre înțelesuri profunde, o nouă cale Și accesul meu de grație, spre necuprins
DE VORBĂ CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU DESPRE VIRTUŢILE VINDECĂTOARE ALE POEZIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354288_a_355617]
-
Cuvinte de trecere, Pentru totdeauna), poezie filozofico-religioasă, moralista (Mai aproape de Dumnezeu că niciodată; În căutare de înger;), poezie filosofica de dragoste(În timp ce te iubesc; După dragoste, ....; Unui suflet frumos), poezie filosofico- ludica (Poezii amuzante cu ticuri), poezie-experiment (Poeme sub-realiste), poezie imnica (Imn Armoniei), poezie de omagiere (Între lăuta și marmură). Haiku-urile sale ( volumele: Ikebana în firimituri, Mai aproape de Dumnezeu că niciodată;Cocoșata, interogația) - adevărate poeme aforistice, bijuterii foarte fin lucrate (,,Quelles șont ces ténèbres / qui se tiennent derrière la vie
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
hotărâtă întâlnire- cuminecare sfintele potire la oră de răspântie târzie, bogată-n sensuri de bunăvestire prin lume rătăcită fistichie, ce-ar lua pământul cu chirie cu țelul absolut îmbogățire- recluzie din vreme grav bolnavă, poeme de visare generoasă în armonie imnică de slavă- îmblădieri de salcie pletoasă și un torent incandescent de lavă- o filă decât alta mai frumoasă Adrian Simionescu, Rucăr, iulie 2003 Referință Bibliografică: O filă de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262
O FILĂ DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340834_a_342163]
-
-ți fie teamă LA NAȘTEREA RALUCĂI Era un ceas cum încă n-a mai fost planeta se rotea-n melancolie, din Ursa Mare ochii mi-am întors în dansul pur nuntit de veșnicie Pe rând treceau cometele-n fântâni pădurea imnic intonase, și-n aure albaștrii Heruvimi te-nconjurau cu pîlpâiri sfioase O roză-nrourată prelungea văpaia irizată în suflare, tu înfloreai cu izbucniri de nea mireasmă-a primăverii viitoare ELEGIE PENTRU SOMNUL PRIVIGHETORII Nu ți-ar fi, să-ți fie
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
pentru a da puterea de transfigurare umilei ființe pământene, este chemat să participe la nașterea unei noi vieți. Logica rugăminții este una a eternității și a fraternizării cu ea. Geometria sufletului deslușește cititorului o poezie a senzorialului celebrat în sonuri imnice, un fel de curgere temporal-intimă pe care însuși titlul Stare, numerotat de la doi până la cifra douăzeci, dă măsura unei tensiuni lirice care atinge spre finalul cărții semnele vulnerabilității prădătoare:... m-am rătăcit o clipă/în pumnul fiarei./ m-a strâns
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
05 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului În adorarea nevăzutului Timpul parcă se rupe în două ... La ușa cui bate La fereastra cui colindă Domnului Doamne Cu crivățul, cu înfrigurarea Cu neîmplinirile, cu împlinirile Cu irosirile cu risipirile Cu căutarea psalmică, imnică În trup, în ochi, în urechi , în oase Domnului Doamne Flori de măr! Cine sunt și cui rămân? Pământ, ape cer, lumini Nepieritoare Domnului Doamne! Cine străbate nepierdut, neînvins Vremea Cine-o răsucește? Cu mâinile împreunate Cine se apleaă să
CINE SUNT ŞI CUI RĂMÂN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347503_a_348832]
-
la picioare stele / Să călătorești în slavă printre ele...” Cum i se va reveni această generozitate? Doar poetul o știe, prin „imnuri slăvitoare”: „Slavă Ție! pentru candoare și veșnicie / Pe care o risipești cu dărnicie...” Și cu o așa încărcătură imnică, încât iubirea devine ofrandă: „Slavă Ție, Osana! Împăratul meu! / Pe vecie Slavă Ție, Mărite Dumnezeu!...” În adevăr, glăsuiește și Părintele Arhimandrit Arsenie Boca, doar „Iubirea e Cărarea”. Doar iubirea! În mod cert, Pământul și Omul nu sunt altceva decât făpturi
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
Dunărea de Jos, S-a făcut cunoscut în toată lumea creștină ca unul dintre d octores ecclesiae, învățătorii Bisericii. A cultivat imnul ca specie solemnă a genului liric. Lucrarea lui Niceta de Remesiana De psalmodiae bono cuprinde o clasificare a cântărilor imnice creștine utilizate în epoca sa. Niceta clasifică imnele după conținutul lor emoțional în: tristes, canticum triumfale, terrificum carmen și carminibus suavi medicamenti. Această clasificare, pe lângă faptul că este un prim capitol de teorie a literaturii, arată că la ora aceea
ANTOLOGIE -POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346914_a_348243]
-
din Rădășeni, părinților mei Miron (� 2009) și Elena, fratelui meu Dănuț (� 1971), nașilor mei Constantin și Savonica Constantin, tuturor rădășenenilor care s-au identificat cu acest loc, oriunde s-ar afla ei”. Imaginile fotografice și scriitura se completează armonios și imnic întru conturarea celui mai frumos sat din toată Moldova (A.D. Xenopol). Acest colț de lume atât de drag Sfinției Sale este considerat un dar de la Dumnezeu, un loc stăpânit de duhul eternității. În acest topos, părintele arhimandrit simte și resimte apartenența
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
de la critic-dramaticele „Războiul lui Ion Săracu” și „Mitrea Cocor” care se duseseră forțat să elibereze Basarabia, la romantic -demagogicele- amenințătoarele „Oțel și pâine”, „La cea mai înaltă tensiune”,„Oameni și cărbuni”, „Goarnele inimii”, „Tie-ți vorbesc Americă”, etc, etc... la imnicele „Lumina vine de la răsărit”, „Lui Stalin, Stalin, slavă-i cântăm”, „An viu nouă sute șaptesprezece”, etc, etc, etc... Dar noi, care atunci deschideam ochii în literatură, nu aveam nici o șansă dacă nu eram bine blindați cu lozincile vremii, dacă nu făceam
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
poetul nu va reține nimic în severele lui selecții de mai târziu. Totuși, cel ce ulterior va slăvi lumina, culorile calde și melosul e anunțat, fie cât de firav, în unele versuri, precum cele din Prinos de cântec, după cum lirismul imnic, de slăvire a înaintașilor prin acest „prinos”, nu e fără legătură cu lirica viitoare a poetului scufundat în voluptatea evocării unor dulci timpuri și figuri. Imaginea adevăratului A. începe să se limpezească odată cu volumul Cartea de lângă inimă (1959), urmat de
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
răsfrâng imaginea frustă a unui eden rustic, apropiat și prielnic omului, unde gesturile cele mai simple capătă o solemnitate ceremonioasă. Bucolică, fără a fi convențională, lirica evoluează firesc de la expresionismul formal, vizibil în stilizarea peisajului și extatica mișcării, la ortodoxismul imnic, celebrând „ploile și bobul”. Poezia lui A., elaborată, de o anume prospețime a metaforei, tinde să se înscrie printre metamorfozele moderne ale tradiției. SCRIERI: Neuitatele plaiuri natale, vol. I, pref. Constantin Blănaru, Suceava, 1992, vol. II (în colaborare cu Silvia
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în perioadele încărcate cu tropi, amintind de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul sublimității imnice și sunetul elegiac, amplele interogații („întrebăciuni”) retorice și apostrofele învolburate se intercalează cu paragrafele analitice, cu buchetul lor de noime și de învățăminte. Dacă predicile, cu țesătura lor înflorată, vădesc o predispoziție de a plasticiza, fără ornamentație excesivă, ele se
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
inima, Magii, aici într-o surprinzătoare configurație biblică). Ridicate deasupra circumstanțialului, poeziile devin o cântare a „darurilor pământului”, a vieții înțelese în integralitatea ei. Minima restructurare a ciclurilor vechi, completarea lor cu câteva piese noi (Prinos, Cântecul pământului, ce amplifică imnic tema din Alma Mater) conturează mai bine viziunea particulară, considerată adesea păgân panteistă, dionisiacă. În fapt, evlavia față de natură e o formă a evlaviei față de Creator, întocmai ca la țăranul român, și astfel expansiunile aparțin în cele din urmă trăirii religioase
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
o soluție scenică destul de ingenioasă, prima piesă a tripticului proiectează scene din tinerețea lui Burebista, care, la maturitate, înfruntă o istorie potrivnică, dar mai ales pe acei semeni ce nu-i împărtășesc condiția de „inițiat”. Mai bine realizate sunt intervențiile imnice ale corului: versuri invocând magico-religios lumina, printr-o ipostaziere „dacică” a logosului ziditor și etern, combinate cu elemente folclorice. O lume în descompunere, amenințată de stihii și teroare, este conținută în volumul de versuri Imnuri către soare (1982), structurat în
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
-le înrâurirea, el este mai mult decât un epigon. Energia, patetismul, tensiunea mobilizatoare, lipsa de retorism a exhortațiilor își au izvorul în credința în rostul mesianic al poetului și poeziei. Participant la evenimentele timpului, C. închină revoluției, revoluționarilor, Unirii, strofe imnice, ode, adevărate manifeste politice învăpăiate de viziunea libertății, a gloriei țării. Același nobil civism, aceeași mistică a renașterii tutelează imaginea trecutului, resuscitat spre a fi propus model și îndemn prezentului. Fluide, bine ritmate, aceste poezii au avut răsunetul lor în
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
A mai semnat Marius Nicoară, Ion Ulmu, Panait Vardaru, Nona Vida, Laurențiu. A debutat la 16 ani, cu poezia Un trandafir, în revista școlară „Luceafărul” (Timișoara), iar editorial cu volumul de versuri Candelabre albastre, în 1936. B. scrie o poezie imnică, al cărei obiect îl constituie figuri mitice (Apollo, Orfeu, Dionisos, Zamolxe), care-i tutelează propriul mod de a înțelege lumea și arta, dar și natura clasică virgiliană („celui mai înalt prieten”, Vergiliu, îi dedică un ciclu de versuri caracteristic) ori
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
principalul ei atribut distinctiv este nutrirea masivă din simbolistica biblică, din patrimoniul de trăire și exprimare a evlaviei creștinești. Aceste însușiri concură la definirea uneia dintre ipostazele întoarcerii, în poezie, după 1989, la spiritul religios. Ruga, oficierea ritualului creștin, exaltarea imnică a iubirii, rostirea răspicată a experienței lăuntrice a devoțiunii creștinești, a cucerniciei și a aspirației spre mântuire sunt realitățile omniprezente ale acestei lirici de exclamație și fervoare religioasă, formulată într-un lexic simplu (cel fundamental, cu împrumuturi din lexicul liturgic
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
Teleormanului” ș.a. Redactor la „Pagini teleormănene” (1988-1989), redactor-șef la „Carul solar” (1991) și la „Curierul de Teleorman” (1992-1993), a condus și cenaclul „Gala Galaction” din Roșiori de Vede (1978-1984). De la pastelul elegiac la cenușiurile plictisului provincial și de la incandescențele imnice la fantasticul macabru, L. rămâne un virtuoz al imaginii. Cu toată diversitatea genurilor, stilurilor și registrelor abordate, care prin receptivitatea la influențe de tot felul trădează o voință de disciplinare „literară” a inspirației, scriitorul are o sensibilitate în primul rând
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
misterul divin, în vecinătatea tipologică a Sfântului Simeon Noul Teolog, a Sfântului Ioan al Crucii și a Sfântului Francisc: extaz și beatitudine a locuirii în sacru, a eucharistiei sau, cu vorbele poetului, a „venirii”, „vederii” și „prezenței”. E o poezie imnică și cu un lirism al gnozei, cu o depășire a cunoașterii estetice și cu ridicarea la cunoașterea supraînțelegătoare, charismatică. Întoarcere, totodată, la poezia inspirată - în înțelesul de „insuflată”. Într-un atare context ontic și gnozic, cuvântul poetic devine logos, reumplându-se
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
de cinefili și locuri de întâlnire ale cinefililor avizați. Versurile de început atestă o - firească, în fond - oscilație între mai multe maniere, caracterizate fie de narcisismul erotic, fie de afectarea „delirului” verbal și a exprimării obscure, ca și de retorica imnică, asociată cu viziunea folclorizantă și mitologizantă. Îmbinate în proporții diferite, aceste elemente aveau să se regăsească în întreaga creație lirică a lui I. Poetului i-au fost uneori reproșate versatilitatea stilistică, multiplicarea uneori deconcertantă a formulelor discursului liric, desele schimbări
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
coastă, spre sulița vârfului muntelui/ Care împunsese coasta divină a luminii” (Coasta). Sentimentul singurătății nu-l părăsește nici în etapa următoare (de altfel, titlul volumului din 1957 e, semnificativ, Ostrovul meu), dar tonalitatea se schimbă, poemele au adesea o rezonanță imnică, solemnă, de factură rilkeană, speculând însă efectele sonore ale lexicului de la începutul secolului al XIX-lea: „Măi ticălosule, ce șild i-ai zugrăvit/ Jupânului de zice că i s-a șters de ploaie?/ Ori pui vopsele bune și ești năcaș
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]