81 matches
-
pentru că ne ajută să cunoaștem liturghia Bisericii din Ierusalim și a celei palestiniene în general care pare să fie înrudită cu cea siriană: așadar, această liturghie conținea foarte multe imnuri. De aceea, se pare că mediul cultural favorabil prin excelență imnografiei creștine a fost, la început, regiunea siriano-palestiniană. Acest lucru pare să fie confirmat de mai multe elemente. Unul este faptul că cele mai vechi texte de acest gen ne-au parvenit prin Temeiurile Apostolice care provin tocmai din această zonă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adunau în jurul lui Auxențiu nu are nimic liturgic: era vorba de reuniuni spontane și improvizate, la care nu participa nici un cleric; inițiativa lui Auxențiu trecuse probabil aproape neobservată în mijlocul mulțimii anonime din Constantinopol. Troparion-ul rămâne așadar o specie marginală a imnografiei chiar dacă e destul de vechi și el, adică anterior personajelor ale căror nume abia le-am menționat: într-adevăr, într-un papirus din secolul al patrulea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt formate din douăzeci de kola, iar refrenul lor este un salut adresat Fecioarei; în cadrul acestor kola, se găsesc litanii formate din douăsprezece „heretisme”, adică „alocuțiuni de salut” care încep „salve” (chaire), o formulă care a avut mare succes în imnografia ulterioară. Conținutul imnului constă în evocarea întrupării lui Cristos începând cu Buna-Vestire și până la fuga în Egipt și aducerea în Templu; în a doua parte se găsește un comentariu liric al acestor fapte, completat cu laude aduse Fecioarei și lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de altfel plină de lucruri incerte, așa cum fusese scrisă de cei care compuneau calendarele bizantine cu martiri: marea faimă de care se bucurase în timpul vieții sale și care era atestată tocmai de aceste culegeri de biografii, fusese apoi umbrită de imnografii ulteriori, iar compozițiile sale fuseseră înlocuite cu altele mai recente și considerate mai potrivite cu vremurile. De aici și conul de umbră în care a intrat opera sa, rămasă aproape necunoscută. Cardinalul Pitra a publicat în primul volum al culegerii
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și din Israel. Debutează în 1948, în pagina culturală a ziarului „Lupta poporului” din Suceava. Aproape întreaga activitate poetică a autoarei, transpusă în peste douăzeci de volume, se adresează celor mai tineri cititori. Versuri ritmate popular, motive și cadențe din imnografia ortodoxă sunt prelucrate conform imperativelor epocii. Cartea cea mai bună, Prispa cu statui (1969), cuprinde o poezie cu rezonanțe nostalgice, extrase din seva pământului nordic moldav. A tradus, de asemenea, cărți pentru copii din literatura rusă. SCRIERI: Din însemnările unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285794_a_287123]
-
medievale, O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, volum coordonat de Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban, Humanitas, București, 2009, pp. 191-214). Tema hainei de lumină a sufletului desăvîrșit în care răsună un motiv neoplatonician e vie pînă astăzi în imnografia Săptămînii Mari : Cămara ta, Mîntuitorule, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu. în Zohar, text esențial al Cabalei, se vorbește despre Adam înveșmîntat de Dumnezeu cu gloria țesută din lumina Grădinii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
după următoarele teme propuse de profesorii din catedra de Religie (Prof. V. Stanciu și Prof. F. Morariu) : ,,Viața Sf. Cuv. Parascheva’’; Viața și minunile Domnului Iisus Hristos’’; ,,Icoana ortodoxă, adevăr al învățăturii lui Hristos’’; ,,Maica Domnului în iconografie’’; ,,Arhitectura bisericească’’; ,, Imnografia și muzica bisericească’’. Concursul a fost jurizat de profesori ai liceului, de diferite specializări, care au urmarit prezentarea orală a fiecărei teme de către elevi; corectitudinea informațiilor; calitatea imaginii; fond muzical adecvat; organizarea ideilor; originalitate. A urmat apoi prezentarea proiectului Power
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
N. Cartojan, I. încadrează aceste creații în cultura Curții feudale românești și în civilizația mai largă medievală europeană, încercând să demonstreze că „ele reprezintă, în perioada modernă, o mărturie a existenței unei culturi înalte naționale în Evul Mediu românesc, alături de imnografie, istoriografie, carte juridică etc.” Elaborată în colaborare cu Doina Truță, lucrarea Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic (I-IV, 1985-1989; Premiul special pentru studii etno-antropologice „Pitré-Salomone Marino”, decernat de Centro Internazionale di Etnostoria, Italia), impune prin rigoare metodologică, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
aplicată și adaptată la specificul categoriei examinate. În studiile incluse în volumul Sub aripa cerului (1998), autoarea comentează specificul creștin străvechi al culturii populare românești, în speță al colindelor, precum și motivele din legenda tradițională pătrunse în colinde, ca și rolul imnografiei bizantine în configurarea colindelor românești. SCRIERI: Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic (în colaborare cu Doina Truță), I-IV, București, 1985-1989; Cântecul epic românesc în context sud-est european. Cântecele pețirii, București, 1995; Sub aripa cerului, București, 1998; Povestea cântată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
misticul își însoțește mirarea, nevăzut și neauzit, cu o perpetuă laudă (Evagrie Ponticul). Monahul face în sine sinteza între percepția oculară a lumii - care pentru greci este un mic rezumat taumaturgic - și sensibilitatea auditivă a poeticii iudaice, înclinată teocentric spre imnografie. Pe scurt, monahul este cel care, cu toate simțirile sale înduhovnicite, „a găsit raiul”. Regenerarea firii se produce într-o întâlnire neprefăcută cu veșnica „noutate a lui Dumnezeu, care a intrat cu putere și care împinge spre desăvârșire lumea întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
transfigurat al unei bune-cuviințe cerești. Corul adunării se reculege în rostirea lamentațiilor care, deși păstrând un pregnant aer folcloric, emană o imaculată frumusețe. De la cântările Deniei mari până la sfârșitul Canonului de Sâmbătă, un fir continuu, abătut din textura Evangheliilor, subîntinde imnografia Bisericii. Ca un freamăt abia recunoscut, lumina Învierii pătrunde cele mai întunecate și mai grele ceasuri ale Patimii Domnului. Într-un moment paroxistic al procesiunii Crucii, la utrenia Vinerii Mari, preotul vorbește cu „Cel care a încuiat adâncul, dar S-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
clasică a Învierii este de fapt icoana pogorârii în iad, ce păstrează câteva elemente esențiale din reprezentarea răstignirii (îngerii revin cu glas de bucurie, iar Crucea este orizontală și apasă, tot la „locul Căpățânii”, peste împărăția morții). Pe scurt, atât imnografia, cât și iconografia Învierii confirmă, în tradiția bizantină, toate anticipațiile îndrăznețe incluse în reprezentarea Patimii Domnului. Această perspectivă pascală asupra Patimii corespunde logicii narative a Evangheliilor. Deși patru la număr, ele formează o singură veste bună, redactată în egală măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fondatorului iezuiților trăirea interioară, preocuparea literară și acțiunea vizibilă, exterioară. Primul lucru la care ne gândim când ne punem întrebarea despre calitatea literară a scrierilor lui Ignațiu este că, de regulă, marii autori spirituali au fost totodată mari scriitori, precum imnografii din vechime 1. Apoi, cum să nu ne amintim de ceilalți doi mari mistici spanioli împreună cu care este de regulă menționat și sfântul basc: Tereza de Avila și, mai ales, Ioan al Crucii sunt studiați deopotrivă în calitate de scriitori. Numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
prin toate descoperirile minunilor celei mai mărite fără de asemănare decât Serafimii, sunt sfinții, care, prin curăția lor, au dobândit „mintea lui Hristos” (I Corinteni 2, 16). Acest lucru le cuprinde pe toate<footnote Teoclit Dionisiatul, Maica Domnului În teologia și imnografia Sfinților Părinți, trad. Cristina Rogobete și Adrian Marinescu, Editura Bizantină, București, 2002, p. 23 footnote>. Sfânta Fecioară Maria se bucură În ortodoxie de o deosebită cinstire, de o supracinstire, adică de o cinstire care Întrece pe a tuturor sfinților, chiar
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
vol. II, Editura „Humanitas”, București, 1997 Arhiepiscopul Basile Krivocheine În lumina lui Hristos, trad. Pr. Conf. Dr. Vasile Leb și Ierom. Gheorghe Iordan, Editura Institutului biblic și de misiune al BOR, București, 1997 Teoclit Dionisiatul Maica Domnului În teologia și imnografia Sfinților Părinți, trad. Cristina Rogobete și Adrian Marinescu, Editura Bizantină, București, 2002 Ieroschim. Daniil Sandu Tudor Scrieri I, Editura „Christiana”, București, 1999 Ieroschim. Daniil Sandu Tudor Dumnezeu-Dragoste, Editura „Christiana”, București, 2000 Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu Jertfă și răscumpărare, teză
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
universul la degetul nostru cel mic/ să-l rearanjăm noi/ după interesul nostru mărunt/ fiecare după propriul său șiretlic/ am căzut din contemplație/ problema e cum să intrăm înapoi în ea/ cum să-ți aduci idealul/ în ceea ce ești” (37). Imnografia prezentă în filigran se complică oarecum eseistic, se asociază cu explicația intelectuală prielnică poeziei în măsura în care nu-i încalcă inefabila condiție: „Ni s-a întors mintea pe dos/ și noi zicem că lumea/ nu mai înțelegem nimic din toate cîte sunt
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
Dând dovadă de luciditate și bun-gust, autorul antologiei a luat în considerare doar versurile din primele patru cărți ale lui Ioan Alexandru (Cum să vă spun, 1964, Viața deocamdată, 1965, Infernul discutabil, 1966, Vămile pustiei, 1969), neinfestate încă de virusul imnografiei mistico-patriotarde). La câteva decenii după scrierea lor, textele regretatului poet nu și-au pierdut puterea de-a emoționa: "Beau lapte din șiștar și mă cuprind fiori,/ Că prea-i bun laptele proaspăt - cum să spun/ Parcă beau soare amestecat cu
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
prea modest ca să-și afișeze paternitatea, dar destul de puternic ca să și-o impună, era Nicolae Ceaușescu. Înaintea votării în Marea Adunare Națională, textul a fost prezentat de către Dumitru Popescu-Dumnezeu cîtorva imnografi de profesie, poeți proletcultiști cu vechi state de serviciu. Imnografii au formulat unele observații prozodice, după care Mitică Dumnezeu le-a mulțumit și le-a dat drumul acasă. Textul a rămas intact în splendoarea lui inițială, inclusiv totalitatea scrîntelilor ritmice ("În luptă triumfător", "Străbunii noștri eroi") și superba rimă "mîndră
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
sănătoasa și să se facă nevăzute, pînă, în fine, sunt grațiate" (Georges-Louis Leclerc de Buffon). Unei astfel de acreli, s-o spunem răspicat, filistine, în pofida emitentului său celebru, îi dau replica, din fericire, accente de admirație totală, configurînd o mișcătoare imnografie dedicată pisicii. Rareori execrată, aceasta s-a văzut deseori admirată fără limite. Ideea de perfecțiune, inculcată în această admirație: "Pisicile nu se simt nicicînd amenințate, sunt incapabile, congenital, să încorporeze gîndul straniu că cineva poate să aibă aversiune pentru o
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
-l pe Walter Horatio Pater, care referitor la Sir Thomas Browne, intelectual absolut liber în timpul Reformei, îndrăgostit de ceremoniile și datinile Bisericii Catolice, se întreba, puțin răutăcios: în fond, cât de englezești sunt toate acestea? Dimpotrivă, poeții Vechiului Testament și imnografii sunt, în tot ceea ce au scris, de o libertate covârșitoare și de o sinceritate uluitoare. E adevărat, nu e vorba numai de libertatea lor, e vorba și de libertatea lui Dumnezeu. Mi-a plăcut întotdeauna să aflu în operele poeților
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
proaspăt, a vitalității elementare, pe cartea căreia părea a jura, autorul Vămilor pustiei ni se prezintă, în ipostaza sa de bard al subiectului rural, drept un necrofor. Epuizînd pesemne resursele dialectice ale acestuia, poetul s-a îndreptat spre o ultracopioasă imnografie ce are la bază "un etnicism clamoros și factice", alunecat într-o "discursivitate ce diluează lirismul" (Ion Pop). Prin partea cea mai rezistentă a producției sale, Ioan Alexandru e un poet crepuscular.
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
a maculării", "întunericul sîngerînd", flageluri ce vin "de sus", semnificînd enigmatice abateri ale Lumii de la ceea ce am putea presupune că e drumul său drept, poeta nu se oprește într-o manieră conformistă la polul binelui, nu se cantonează într-o imnografie închinată acestuia. Ethosul său cu subtext metafizic nu e unul al afirmării exclusiv pozitive. El se vădește pătruns de un simțămînt al declinului, expresie a "omului apocaliptic" al vremurilor noastre, pentru care transcendența e tot mai "slăbită", mai "ștearsă", "mai
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
mult prea puțin și cam nefiresc pentru o discuție care se dorea elocventă pentru peisajul teologic interbelic. Istoric vorbind, această Mărturisire apăruse la jumătatea secolului al XVII-lea, ceea ce însemna că se eluda o întreagă Tradiție: Sinoadele Ecumenice, teologia patristică, imnografia ecleziastică, dimensiunea monahală etc. Dar înainte de codificarea realizată de Petru Movilă, Biserica din Răsărit se sprijinea pe alte codificări ale dreptei credințe: Descoperirea cu deamăruntul a pravoslavnicei credințe a Sfântului Ioan Damaschin, Mărturisirea lui Ghenadie Scolariul cea mai veche mărturisire
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
inspirația Sfântului Duh, au luat decizii semnificative, valabile de-a lungul anilor. Aceste decizii sinodale constituie tezaurul sfânt al dreptei credințe. La acestea se pot adăuga comorile de înțelepciune ale Sfinților Părinți din pustiu, adunate în Filocalii, Paterice, Limonarii, Lavsaicoane, imnografia patristică și Sfintele Liturghii pentru a avea o imagine completă a Ortodoxiei. Prin urmare, Ortodoxia nu echivalează cu simpla Mărturisire a lui Petru Movilă; ea este mai mult decât atât, ea semnifică învățătura lui Hristos rodită în noi, Evanghelia trăită
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
achiziției auctoriale, ci o mai bună panoramare a sa. Merită amintite și scurtele incursiuni în creațiile unor scriitori români din temnițele comuniste: Radu Gyr, Nichifor Crainic, aspecte exemplare pentru ipostazele artei producătoare de sens, a unei arte spiritualizate, din lunga imnografie a martirajului românesc. Desigur, că toate aceste lucruri ar putea constitui obiectul altor cărți, mult așteptate și necesare în cultura română, încă supusă unor probe de ideologizare. O observație de fond care nu impietează cu nimic asupra valorii și importanței
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]