80 matches
-
deoarece ne ajută să cunoaștem liturghia Bisericii din Ierusalim și a celei palestiniene în general, care pare să fie înrudită cu cea siriacă: această liturghie conținea deci foarte multe imnuri. Prin urmare, se pare că mediul cultural favorabil prin excelență imnografiei creștine a fost, la început, regiunea siriaco-palestiniană. Acest lucru pare să fie confirmat de mai multe elemente. Unul este faptul că cele mai vechi imnuri creștine ne-au parvenit prin Constituțiile Apostolice, care provin tocmai din această zonă; apoi, de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adunau în jurul lui Auxențiu nu are nimic liturgic: era vorba de reuniuni spontane și improvizate, la care nu participa nici un cleric; inițiativa lui Auxențiu trecuse probabil aproape neobservată în mijlocul mulțimii anonime din Constantinopol. Troparion-ul rămîne așadar o specie marginală a imnografiei, chiar dacă e destul de vechi și el - anterior personajelor ale căror nume le-am menționat: într-un papirus din secolul al IV-lea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt formate din douăzeci de kola, iar refrenul lor este un salut adresat Fecioarei; în cadrul acestor kola se găsesc litanii formate din douăsprezece „heretisme”, „alocuțiuni de salut” care încep cu „salve” (chaire), o formulă care a avut mare succes în imnografia ulterioară. Conținutul imnului constă în evocarea întrupării lui Cristos începînd cu Buna-Vestire și pînă la fuga în Egipt și aducerea în Templu; în a doua parte se găsește un comentariu liric al acestor evenimente, completat cu laude aduse Fecioarei și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
excelență), de altfel plină de lucruri incerte, așa cum fusese scrisă de cei ce compuneau calendarele bizantine cu martiri: marea faimă de care se bucurase în timpul vieții sale și care era atestată tocmai de aceste culegeri de biografii fusese umbrită de imnografii ulteriori, iar compozițiile sale fuseseră înlocuite cu altele mai recente și considerate mai potrivite cu vremurile. De aici și conul de umbră în care a intrat opera sa, rămasă aproape necunoscută. Cardinalul Pitra a publicat în primul volum al culegerii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
misticul își însoțește mirarea, nevăzut și neauzit, cu o perpetuă laudă (Evagrie Ponticul). Monahul face în sine sinteza între percepția oculară a lumii - care pentru greci este un mic rezumat taumaturgic - și sensibilitatea auditivă a poeticii iudaice, înclinată teocentric spre imnografie. Pe scurt, monahul este cel care, cu toate simțirile sale înduhovnicite, „a găsit raiul”. Regenerarea firii se produce într-o întâlnire neprefăcută cu veșnica „noutate a lui Dumnezeu, care a intrat cu putere și care împinge spre desăvârșire lumea întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
transfigurat al unei bune-cuviințe cerești. Corul adunării se reculege în rostirea lamentațiilor care, deși păstrând un pregnant aer folcloric, emană o imaculată frumusețe. De la cântările Deniei mari până la sfârșitul Canonului de Sâmbătă, un fir continuu, abătut din textura Evangheliilor, subîntinde imnografia Bisericii. Ca un freamăt abia recunoscut, lumina Învierii pătrunde cele mai întunecate și mai grele ceasuri ale Patimii Domnului. Într-un moment paroxistic al procesiunii Crucii, la utrenia Vinerii Mari, preotul vorbește cu „Cel care a încuiat adâncul, dar S-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
clasică a Învierii este de fapt icoana pogorârii în iad, ce păstrează câteva elemente esențiale din reprezentarea răstignirii (îngerii revin cu glas de bucurie, iar Crucea este orizontală și apasă, tot la „locul Căpățânii”, peste împărăția morții). Pe scurt, atât imnografia, cât și iconografia Învierii confirmă, în tradiția bizantină, toate anticipațiile îndrăznețe incluse în reprezentarea Patimii Domnului. Această perspectivă pascală asupra Patimii corespunde logicii narative a Evangheliilor. Deși patru la număr, ele formează o singură veste bună, redactată în egală măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care nu erau din Biblie) și nu întotdeauna conform adevărurilor de credință, s-a născut împotriva lor o reacție din partea ambientelor monastice rigoriste și, astfel, au fost suprimate. Probabil din acest motiv s-au pierdut aproape toate. Mai târziu, însă, imnografia a reînflorit în mod și mai puternic. În mod progresiv, mai întâi în Orient și apoi în Occident, sub impulsul Sf. Ambroziu, începe uzanța imnodiei strofico-metrice, de natură populară, cu conținut scripturistic, mesajul vehiculat având ca scop și apărarea ortodoxiei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu mormântul legendarului mușatin) e definit printr-o metaforă preluată din Eminescu: "Rusalim al sufletului meu"; în imne ca Logos, Psalm, Anastasis, Antimis, Aier, Ectenie se manifestă plenar credinciosul practicant. Dintr-o Ars poetica se reține diferența dintre epistemologie și imnografie: Obiectul științelor cosmosul strigat La viața creatoare Dar al Imnului Logosul întrupat în istorie. Esențială în discursul lui Ioan Alexandru ca imnograf e participarea la o frumusețe multiformă: frumusețe-natură, frumusețe-istorie, frumusețe etică. Timpului care macină cetăți i se opune, existențial
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sfintele icoane, nici În lucrările sfințitoare ale Bisericii. Un lucru este greu de contestat fiind chiar apodictic, și anume că, În Întreaga istorie a Bisericii, sfintele moaște sunt o prezență permanentă, ele constituind, alături de sfintele icoane, de slujbele Bisericii, de imnografia liturgică, repere fundamen‑ tale ale credinței noastre. X.7.2. Puterea din trupul sfinților Faptul menținerii osemintelor În stare de nedescompu‑ nere este o arvună a Învierii și a calității distincte pe care o dobândesc aceste trupuri. Înțelegerea acestor probleme
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mult prea puțin și cam nefiresc pentru o discuție care se dorea elocventă pentru peisajul teologic interbelic. Istoric vorbind, această Mărturisire apăruse la jumătatea secolului al XVII-lea, ceea ce însemna că se eluda o întreagă Tradiție: Sinoadele Ecumenice, teologia patristică, imnografia ecleziastică, dimensiunea monahală etc. Dar înainte de codificarea realizată de Petru Movilă, Biserica din Răsărit se sprijinea pe alte codificări ale dreptei credințe: Descoperirea cu deamăruntul a pravoslavnicei credințe a Sfântului Ioan Damaschin, Mărturisirea lui Ghenadie Scolariul - cea mai veche mărturisire
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
inspirația Sfântului Duh, au luat decizii semnificative, valabile de-a lungul anilor. Aceste decizii sinodale constituie tezaurul sfânt al dreptei credințe. La acestea se pot adăuga comorile de înțelepciune ale Sfinților Părinți din pustiu, adunate în Filocalii, Paterice, Limonarii, Lavsaicoane, imnografia patristică și Sfintele Liturghii pentru a avea o imagine completă a Ortodoxiei. Prin urmare, Ortodoxia nu echivalează cu simpla Mărturisire a lui Petru Movilă; ea este mai mult decât atât, ea semnifică învățătura lui Hristos rodită în noi, Evanghelia trăită
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
achiziției auctoriale, ci o mai bună panoramare a sa. Merită amintite și scurtele incursiuni în creațiile unor scriitori români din temnițele comuniste: Radu Gyr, Nichifor Crainic, aspecte exemplare pentru ipostazele artei producătoare de sens, a unei arte spiritualizate, din lunga imnografie a martirajului românesc. Desigur, că toate aceste lucruri ar putea constitui obiectul altor cărți, mult așteptate și necesare în cultura română, încă supusă unor probe de ideologizare. O observație de fond care nu impietează cu nimic asupra valorii și importanței
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
după următoarele teme propuse de profesorii din catedra de Religie (Prof. V. Stanciu și Prof. F. Morariu) : ,,Viața Sf. Cuv. Parascheva’’; Viața și minunile Domnului Iisus Hristos’’; ,,Icoana ortodoxă, adevăr al învățăturii lui Hristos’’; ,,Maica Domnului în iconografie’’; ,,Arhitectura bisericească’’; ,, Imnografia și muzica bisericească’’. Concursul a fost jurizat de profesori ai liceului, de diferite specializări, care au urmarit prezentarea orală a fiecărei teme de către elevi; corectitudinea informațiilor; calitatea imaginii; fond muzical adecvat; organizarea ideilor; originalitate. A urmat apoi prezentarea proiectului Power
Religia în lumina interdisciplinarităţii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
medievale, O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, volum coordonat de Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban, Humanitas, București, 2009, pp. 191-214). Tema hainei de lumină a sufletului desăvîrșit în care răsună un motiv neoplatonician e vie pînă astăzi în imnografia Săptămînii Mari : Cămara ta, Mîntuitorule, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu. în Zohar, text esențial al Cabalei, se vorbește despre Adam înveșmîntat de Dumnezeu cu gloria țesută din lumina Grădinii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mult prea puțin și cam nefiresc pentru o discuție care se dorea elocventă pentru peisajul teologic interbelic. Istoric vorbind, această Mărturisire apăruse la jumătatea secolului al XVII-lea, ceea ce însemna că se eluda o întreagă Tradiție: Sinoadele Ecumenice, teologia patristică, imnografia ecleziastică, dimensiunea monahală etc. Dar înainte de codificarea realizată de Petru Movilă, Biserica din Răsărit se sprijinea pe alte codificări ale dreptei credințe: Descoperirea cu deamăruntul a pravoslavnicei credințe a Sfântului Ioan Damaschin, Mărturisirea lui Ghenadie Scolariul cea mai veche mărturisire
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
inspirația Sfântului Duh, au luat decizii semnificative, valabile de-a lungul anilor. Aceste decizii sinodale constituie tezaurul sfânt al dreptei credințe. La acestea se pot adăuga comorile de înțelepciune ale Sfinților Părinți din pustiu, adunate în Filocalii, Paterice, Limonarii, Lavsaicoane, imnografia patristică și Sfintele Liturghii pentru a avea o imagine completă a Ortodoxiei. Prin urmare, Ortodoxia nu echivalează cu simpla Mărturisire a lui Petru Movilă; ea este mai mult decât atât, ea semnifică învățătura lui Hristos rodită în noi, Evanghelia trăită
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
achiziției auctoriale, ci o mai bună panoramare a sa. Merită amintite și scurtele incursiuni în creațiile unor scriitori români din temnițele comuniste: Radu Gyr, Nichifor Crainic, aspecte exemplare pentru ipostazele artei producătoare de sens, a unei arte spiritualizate, din lunga imnografie a martirajului românesc. Desigur, că toate aceste lucruri ar putea constitui obiectul altor cărți, mult așteptate și necesare în cultura română, încă supusă unor probe de ideologizare. O observație de fond care nu impietează cu nimic asupra valorii și importanței
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
medievale, O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, volum coordonat de Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban, Humanitas, București, 2009, pp. 191-214). Tema hainei de lumină a sufletului desăvîrșit în care răsună un motiv neoplatonician e vie pînă astăzi în imnografia Săptămînii Mari : Cămara ta, Mîntuitorule, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu. în Zohar, text esențial al Cabalei, se vorbește despre Adam înveșmîntat de Dumnezeu cu gloria țesută din lumina Grădinii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sărbătorile și fac să se nască în inima credincioșilor dorul după Dumnezeu. Chiar și din inimile de piatră psalmii storc lacrimi. Cântarea lor este o faptă îngerească, o trăire cerească, o mireasmă duhovnicească. Cântarea psalmilor este glasul Bisericii și podoaba imnografiei ortodoxe. Folosirea psalmilor în slujbele bisericii umple rugăciunile de bucurie, de strălucire și de dorul după Dumnezeu. Psalmul este luminarea sufletului și sfințirea trupurilor. Sf. Ioan Gură de Aur ne spune în cuvântul său despre psalmi: „că, vechii creștini mai
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sufletească este îmbunătățită. Rugăciunea săvârșită în timpul Sfintei Liturghii este o școală a învățăturii creștine și o metodă de cateheză creștină. în Biserică, creștinul află învățătura dogmatică a Bisericii, sub forma concentrată a Crezului, dar și sub forma rugăciunilor din plinătatea imnografiei ortodoxe. Prin participarea la Sfânta Liturghie intrăm în legătură de taină cu Dumnezeu. Ea izvorăște din Sfântul Prestol și actualizează Jertfa Mielului lui Dumnezeu. Suprema legătură de taină cu Dumnezeu, spre care năzuiesc toți creștinii, nu se poate realiza aici
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fondatorului iezuiților trăirea interioară, preocuparea literară și acțiunea vizibilă, exterioară. Primul lucru la care ne gândim când ne punem întrebarea despre calitatea literară a scrierilor lui Ignațiu este că, de regulă, marii autori spirituali au fost totodată mari scriitori, precum imnografii din vechime 1. Apoi, cum să nu ne amintim de ceilalți doi mari mistici spanioli împreună cu care este de regulă menționat și sfântul basc: Tereza de Avila și, mai ales, Ioan al Crucii sunt studiați deopotrivă în calitate de scriitori. Numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ține prelegerile în fiecare luni între 10 și 12 în auditorium maximum care încape vreo mie de persoane și e mereu aproape plin.” (Jurnal de poet). Aprofundează opera lui Hölderlin, este tot mai mult interesat de cultura vechii Elade și imnografia orientală. „Hölderlin m-a însoțit în drumul meu spre Elada și pilda lui a fost fecundă pentru mine. Experiența cărturărească, întâlnirea cu Elada și Orientul, pe care le-am străbătut în ceea ce socot necesar mie, egalează întrucâtva experiența copilăriei mele
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
care lăudau Sfântă Treime antifonic. Sf. Efrem Șirul, supranumit și "alăuta Duhului Sfânt" ne-a lăsat aproape o mie de laude și imne scrise pe glasuri ehurii și podobii. Tot Sf. Ioan Gură de Aur aduce în Constantinopol cântările și imnografia din biserică Antiohiei, cu care poporul credincios s-a putut apară împotriva ereziilor ariene. Sf. Român Melodul, un sirian care a trăit la Constantinopole, ne-a lăsat o mie de laude, adevărate comori, și tot despre el se spune că
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
melodice care le-au transformat în adevărate strofe poetice. Câteva din aceste compoziții poetice specifice, care se citesc sau se cântă în diferite momente ale cultului liturgic, sunt: condacul, icosul și stihirile. Prin dezvoltarea artei compunerii troparelor s-a născut imnografia bisericească, care constituie astăzi o parte substanțială a cultului Bisericii creștine în general, și al Bisericii de Răsărit în special. La greci, ceea ce românește numim «tropar», se numește «apolytikion» («final»), câtă vreme τροπαριον se folosește pentru orice strofă. Troparul bizantin
Tropar () [Corola-website/Science/302995_a_304324]