230 matches
-
și tăcere, între râsul concesiv și tragism, și între mii de alte repere opozitive (cu accente pe o pantă ori pe alta), creatorul de excepție, căutător înverșunat, acționează într-un mobilism continuu. Numai moartea, începând cu momentul Marii Treceri, e imobilism definitiv; moartea-finitudine (la Platon ritm în circularitatea lumii) a fost și rămâne sursă de profundități. Dincolo de coincidentia contrariorum, dincolo de conștiința nefericită, invocată de Hegel ca efect al nepotrivirilor dintre existență și esență, poetul (demiurg în modul său) aspiră la o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acesta "puțin mai albastru decât celălalt / și puțin mai rotund / și puțin mai adânc" (Doarme Ieronim). Translucid, corpul lui de arhanghel nu e decât: "Un contur de lumină difuză / Și prin el se văd toate oasele frânte" (Noapte albă). Asimetrii, imobilism, particularități corporale ciudate dau frisoane ca în poemul titular: Tare sunt eu legată de tine, Ieronim, Frică îmi este de tot ce-o să fie de-acum (...) Și tare greu pot să cânt, Ieronim, Și tare des îmi vine să plâng
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Preda. Argument: Filimon a discreditat "parvenitul", singurul tip social progresist, constructor de capitalism, luând, în schimb, partea boierimii conservatoare și reacționare, înrădăcinată în tradiție și imobilă. Se conturează, altfel spus, o antiteză între factorul dinamic, cosmopolit, capitalist (Dinu Păturică) și imobilismul național întrupat de Banul C.135. Virgil Nemoianu contrazice o asemenea viziune unilaterală și consideră că arta, cultura, în genere, sunt factori de reacțiune, de obstaculare în calea progresului: "Progresul deplin, nestânjenit și linear reprezintă drumul cel mai scurt spre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
întreținut cu invitații săi în engleză, probabil prin intermediul interpretului său personal de engleză și germană, Dr. Paul Schmidt. Este de presupus că dacă Hitler ar fi cîștigat războiul (la data aceea era destul de sigur de el văzînd atitudinea amorfă și imobilismul democrațiilor occidentale), Hitler l-ar fi repus pe Eduard pe tronul unei Mari Britanii oficial pro-naziste. În luna septembrie a anului 1939, ducele și ducesa puteau fi văzuți la locuința lor, "La Cröe" de la Cap'Antibes, pe Riviera franceză. În aceeași
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
care suferea se acutizează și îl obligă să demisioneze. Moare de cancer la scurt timp după aceea. Majoritatea istoricilor britanici (și nu numai) au exprimat păreri negative despre Neville Chamberlain, acuzat de lipsă de fler politic, de naivitate și de imobilism: este cazul lui Sir Martin Gilbert, Richard Gott, Richard Cockett. Michael Foot, gazetar și membru marcant al Partidului Laburist, aripa radicală, a scris chiar o carte cu titlul The Guilty Men. Alții, precum Keith Feiling și David Dilks, au fost
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
au reguli foarte stricte în stabilirea modalităților de acțiune. Serviciile de informații au legile lor proprii, care trebuie să le anihileze pe cele ale teroriștilor. Problema constă în deblocarea mecanismelor statului și a mecanismelor de luare a deciziilor, al căror imobilism a dus frecvent lucrurile la împotmolire. Dar combaterea terorismului înseamnă război și în război hotărârile trebuie luate pe loc. Trebuie remarcate, de asemenea, neajunsurile analizei, adesea majore, atunci când se referă la situația sau acțiunile teroriștilor, deoarece fenomenul însuși sau situația
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
animă tinerii de 20-30 de ani, În particular. În 1986, indivizii cu această mentalitate sunt caracterizați, În special, prin activism pragmatic, empiric și egocentric, amestecat cu cinism. Acest dinamism, cu capacitate de mobilizare pentru Întreprindere, reprezintă un antidot social la imobilismul de tip «Muncă-Protecțieă. Totuși, acest potențial de energie nu va fi ușor de captat cu metodele tradiționale de management”<footnote Ibidem, p. 123. footnote>. Noua orientare antitehnocrată are, printre semnele sale distinctive, ambiția personală, pasiunea, uneori idealismul, curiozitatea imaginativă, legate
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
se pot evidenția în cursul acestui proces (Stufflebeam, 1980, pp.4-10): - simptomul evitării (prin eludare bugetară sau prescrieri explicitate în programele educative); - simptomul anxietății (mai ales pentru cadrele didactice, în cazul perceperii unor erori sau neajunsuri ale activității acestora); - simptomul imobilismului, cauzat de decalajele dintre posibilitățile și realitățile evaluării; - simptomul lipsei de principii clare pentru conceptorii proiectelor de evaluare; - simptomul slabei îndrumări a practicienilor de către specialiștii în metodologia evaluării. O altă capcană care poate apărea este cea a unei raționalizări exagerate
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
unele din altele prin deformare continuă. Altfel spus, o ușoară perturbare a unui sistem stabil structural păstrează forma ansamblului traiectoriilor sale..." (...). "Important este să înțelegem că există un concept profund de stabilitate care nu se identifică câtuși de puțin cu imobilismul (...) stabilitatea și schimbarea nu sunt incompatibile (...). Un sistem care nu este stabil structural, poate suferi "bifurcații" sau catastrofe...". Vezi și Thierry de Montbrial, Acțiunea și sistemul lumii, Editura Expert, București, 2003, p. 180. 946 Deși credem într-o ordine naturală
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
aceste clișee s-au dovedit foarte rezistente: ceea ce nu atrăgea atenția înainte de 1989 a apărut după această dată, pe fondul evoluției generale a limbajului public către forme mai spontane, mai puțin crispate și mai puțin automatizate, ca o formă de imobilism. De exemplu, omagiile aduse autorităților statului de care depind în mod direct ("beneficiind de îndrumarea de o specialitate deosebită a Ministrului Justiției"56) sau dorința de a-și arăta eficacitatea și modernitatea ("Cu ajutorul nemijlocit al Direcției de Integrare Europeană și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mai îmbîcsit, aerul carceral este expresia putrefacției trăite în comun de deținuți. Închisoarea este greu de suportat în primul rînd olfactiv, odoarea întărind oroarea. Transpirînd abundent unele lîngă altele, trupurile deținuților intră vara într-o stare de inerție, pasivitate și imobilism, mișcările și gesturile reducîndu-se la maximum pentru a nu altera și mai mult aerul. Starea de conservare produce o dezindividualizare corporală, iar absența elementelor de personalizare a trupului (haine, parfumuri, coafuri) sporește senzația de mortificare a corpului. Economia de mișcări
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
versantul oriental ce face racordul morfologic, printr-un platou etajat, cu platforma arabică din Hadramauth. Evoluția spațiului agro-rural egiptean poate fi considerată un clișeu standardizat al fenomenului rural din lumea arabă. Este o mostră a ceea ce s-ar putea numi imobilismul agrarși eșecul parțial al demersurilor reformatoare agrare de factură nasseriană, care, în loc de așteptata revigorare economică, au creat contraste socio spațiale frapante. Astfel, a fost exacerbat modelul spațial forjat pe principiul teritoriului ce gravitează în jurul capitalei (“Cairo este Egiptul”), înconjurată de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
odăi, se întâmplă ceva. Viețuirea în formele ei cele mai banale, făpturile insignifiante cu porniri primare ori cu agresivitate calculată și mai ales cu tabieturi, rutină, stereotipii domestice caracterizează o lume măruntă, vădit grijulie în a-și conserva mărginirea și imobilismul. Ca într-un album de epocă, Iașii, bunăoară, își arată chipul crepuscular, vetust, trasat în tușe migăloase, precise. Orașul apare ca o așezare hibridă, mai mult rurală, străbătută de uliți strâmte și abrupte, invadate, după anotimp, de verdeață, colb sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
mai tineri, dar dispunând de o formație superioară, blocați totuși în cariera lor începând din anii 1970, și care și-ar găsi în sloganul reformei lui Gorbaciov* mijlocul de a se mobiliza. Putând fi acuzate de orice, dar și de imobilism, aparatele administrative dezvoltă astfel puternici germeni de conflicte a căror izbucnire va avea drept consecință defecțiuni din ce în ce mai importante. „Preaplinul” de reglementări, expresie a birocrației generalizate, a dus în felul acesta simultan la sufocare și la anomie. C CAER Creat la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
guvernamentale în Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg și în Norvegia se retrag sau sînt eliminate fără ca, prin aceasta, să-și dea seama de amploarea sau consecințele acestor fenomene. Într-adevăr, la Moscova este ora ezitării și a imobilismului. Partidele comuniste nu mai au consemne clare. De altfel, această retragere se asociază adesea cu o situație economică și socială foarte tensionată, care-i supune pe comuniștii aflați la putere la presiuni interne și la contradicții din ce în ce mai insuportabile. În Franța
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
comuniști se vor alătura chiar votului de învestitură a lui Pierre Mendès France, dar acesta refuză să-i socotească în majoritatea lui. Acest lucru nu anulează faptul că PCF a reușit să se reintroducă în viața națională, să-și depășească imobilismul și să-și stabilizeze aparatul. De altfel, pe 2 ianuarie 1956, el întrunește 25,6% dintre sufragii la alegerile legislative, adică aproximativ același procent înregistrat în 1951. În afară de PCI și PCF, și alte partide cunosc o evoluție sensibilă. PCE, care
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
partidele burgheze este greșită [și că] (...) comitetul central nu a fost destul de atent la curentele care creșteau în sînul partidului socialist belgian împotriva politicii nefaste a șefilor socialiști de dreapta 28. În practică, aceasta va fi deschisă multor interpretări. În fața imobilismului care lovește partidul, este convocat un congres, în octombrie 1954, la periferia orașului Bruxelles. Dacă la tribună, opozanții denunță fracționarismul și cultul personalității secretarului general...belgian, Stalin este în continuare calificat drept continuator al lui Marx și Engels și cel
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
la linia internațională. O puternică minoritate pro-sovietică obligă partidul să meargă pe căi ocolite între critica violării drepturilor omului în Est și solidaritatea critică față de URSS. Conducerea, dacă a reușit să evite scindarea, a făcut-o cu prețul unui cert imobilism. Există un decalaj între rezoluțiile cu conotații novatoare și practica politică ce rămîne tradițională. Militanții ce încearcă să reformeze partidul din interior se descurajează în fața extremei prudențe a conducerii. Tot PCB este confruntat din ce în ce mai mult cu problemele lingvistice din Belgia
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
aceste două partide nu consideră că trebuie să tragă concluzii privitoare la propria linie politică. Cele două conduceri sînt din ce în ce mai recuzate în sînul partidului de către contestatari, care încearcă să se sprijine chiar pe reformele din Est pentru a ieși din imobilism. PCF este confruntat cu o serie neîntreruptă de grele înfrîngeri electorale, cu un val fără precedent de contestații interne și cu prăbușirea marilor certitudini venite din țările din Est. Destabilizată din toate părțile, conducerea face corp comun în jurul secretarului general
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a reuși să-l destabilizeze. Opozanți ca Charles Fitermann au dublul handicap de a fi sprijinit mult timp politica pe care o condamnă astăzi și de a nu putea conta pe sprijinul numeroșilor reformatori, care părăsiseră deja partidul, descurajați de imobilismul său. Chiar și PCP, partidul cel mai stabil și cel mai unit dintre partidele comuniste occidentale intră, începînd din 1986, într-o zonă puternic instabilă. Episod simbolic al contradicțiilor cu care s-au confruntat mai multe partide comuniste în fața social-democrației
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
spune că este perfect sănătos, dar evită stăruitor, prin diverse stratageme, examenul medical. Întâi de toate se cuvine spus că problema unirii, în pofida impedimentelor de ordin geopolitic - între care „nefericita situare geografică!” -, pe care le invocăm deseori drept scuză la imobilismul și dezangajarea noastră proverbială, este o chestiune care depinde, în opinia mea, în primul rând de români. Factorii externi își au desigur greutatea și importanța lor, factori ce trebuie luați în calcul, tratați cu consecventă și demnă responsabilitate, uneori abil
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Andrei Hropotinschi, dându-l drept poezie. Care, eventual, ar putea fi înalt apreciată în mahalaua de jos a orașului Cluj sau București”. „Judecata” dlui I.N. este multiplu amendabilă. Ea exprimă - fără echivoc - o mentalitate retardatară, defazată, predispusă - din comoditate și imobilism intelectual - la un vulgar reducționism al noțiunilor. Deși n-a citit prea mult din literatura postmodernă românească (din cea occidentală nici atât) - bănuim, la drept vorbind, un imens lapsus de lectură, nu știu dacă poate vehicula câteva nume de autori - domnia sa
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
limbaj, ci elementul structurant al operei: Camil Petrescu, Ion Barbu, Ilarie Voronca, Anton Holban, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Liviu Rebreanu, H.P. Bengescu. În opera sa, E. Lovinescu, adept al mobilității culturale, s-a ridicat împotriva oricărui tip de "imobilism", "provincialism", "tradiționalism" și a urmărit o circumscriere a variațiilor sentimentului estetic. Înzestrat cu inteligență și talent, acesta avea incisivitate polemică și tărie morală, în sprijinul orientării "moderniste": "literatura de inspirație citadină", "poezia nouă", "proza obiectivă", "romanul psihologic". A fost ultimul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Carcer, care susținea că ambasadorii la Helsinki au început această acțiune, ei vor câștiga experiență și trebuie să continue să ducă negocierile în cadrul viitoarei conferințe. Ambasadorul Lipatti a răspuns că începem un proces nou, care nu se împacă ușor cu imobilismul și cu tendințele autoritare, nici ale ambasadorilor, nici ale șefilor lor. Răspunsul a putut fi înțeles ca o referire la regimul franchist (Franco era încă la putere în Spania) și așa a fost perceput de ambasadorul Spaniei, care a declarat
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
în secolul al XX-lea, a demonstrat incapacitatea proiecțiilor raționale de a răspunde provocărilor dinamicii sociale. Și asta în condițiile în care gândirea utopică din care ideile au fost preluate pentru a fi inserate în practică se caracterizează tocmai prin imobilismul pe care orice societate a viitorului, considerată perfectă prin comparație cu cea actuală, îl presupune 257. Din punct de vedere moral-politic, consecințele așa cum știm din experiența societăților obligate să caute prin istorie idealul comunist al socialismului utopic marxist-leninist, de exemplu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]