488 matches
-
că «numai în romanțe putea găsi o Adelă», o femeie adică în stare să-și părăsească bărbatul, e un semn că iubita nu era aceea care să pună în primejdie viața poetului. Legenda ruperii oaselor este o interpretare populară a imobilității bolnavului din cauza afecțiunii dorsale, iar prezența poetului beteag în casa soțului ultragiat trebuie să-și aibă izvorul în Antony, publicat puțin după moartea lui Hrisoverghi. Într-adevăr, tot comparând pe poet cu Antony, biografii au putut vârî în capul cutăruia
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
exact atâta vreme cât ne agităm ca disperații urmându-ne destinul pe care numai ticăloșii ăștia de sus îl cunosc. Dar, dacă încetăm să ne agităm, dacă suprimăm orice acțiune, orice plan, orice intenție, dacă ne oprim... Nu mai au nicio putere. Imobilitatea reprezintă, pentru moment, antidotul fatalității. Actul al II-lea se deschide tot printr-o intervenție a corului care deplânge noua stare de lucruri instaurată în Delphi de când Pythia, îndrăgostită de Oedip, a acceptat să-i ofere găzduire. Din momentul în
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
în germană, adjectivul legat de acest cuvânt, heimlich, înseamnă „familiar”, dar poate însemna și contrariul, un sentiment al necunoscutului, obscur și perturbator. În Heimat, „viața tradițională este scandată de succedarea repetitivă a anotimpurilor și a obiceiurilor, într-o perenitate și imobilitate care pare să absoarbă istoria în ciclul naturii” și duce la o acceptare pasivă a tot ceea ce se întâmplă și ne este cerut, făcând din realitate o tautologie: copiii sunt copii, afacerile sunt afaceri, viața este viață și ordinele sunt
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
ci și la propriu, deoarece mușchii diafragmei nu mai pompează destul aer prin coardele vocale pentru a le oferi suficientă presiune pentru a produce sunete cu sens. În această fază ești cu siguranță cvadriplegic și condamnat la nesfârșite ore de imobilitate tăcută, singur sau în prezența altora.” Senzația de claustrofobie psihică se transmite instantaneu cititorului, cu atât mai mult cu cât autorul se dovedește de-o imbatabilă precizie clinică: „Pentru cineva care vrea să rămână un comunicator de cuvinte și concepte
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
principiu ca despre procedeul său de fond. Dă ca exemplu sintagma „putregai occidental”, care „nu e niciodată descrisă sau analizată”, dar care, repetată obsesiv, fie convinge la nivelul cel mai subtil, afectiv, fie descurajează orice revoltă, tocmai prin aparența de imobilitate pe care o capătă o astfel de expresie repetată ad nauseam. O expresie absurdă ajunge să fie „naturalizată” de Putere. Acum, sigur, să fi făcut „putregai occidental” la sfîrșitul anilor 1940 era fatal. Nu-i mai puțin adevărat că, dacă
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
salut, două-trei vorbe de duh, cu care intra în materie. Oratoria lui, pur și simplu fascinantă, era la antipodul retoricii clasice. Glasul îi era lipsit de sonorități de stentor, ba chiar împiedicat de o ușoară sîsîială. Și împotriva regulii de imobilitate academică, vorbitorul se mișca într-una pe podium. Gîndul său înalt, plin de substanță, se comunica într-o cursivitate caldă, aș zice chiar lirică, celor care îl ascultau vrăjiți. Fie că vorbea de fonetică, despre structura romanului în secolul XVIII
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
prezent pentru a-l consuma. Viitorul nu mai reprezintă o continuitate firească. Privirea noastră ajunge doar pînă la vîrful sandalei, iar viitorul este amanetat la bancă, este o datorie". De fapt, stăm pe loc. Păcatul obștii autohtone ar fi o imobilitate cu pretenții de sapiență națională. Verva sarcastică a eseistului trece la calambururi: "Statul pe loc nu e același lucru nici cu statuia, nici cu statorul, nici cu statul pur și simplu. În statul pur și simplu e o filosofie, în timp ce
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
întrebat de Ivan de ce nu a plecat cu ceilalți evrei în Israel: "Unde să plec, aceasta este țara mea." Abia aici stereotipul este pus în abis. Sugestia fixării într-un timp nemișcat a lumii pariziene are ceva de spus despre imobilitatea sau viteza lentă a vieților în dictatură însă ideea ar fi putut fi continuată și în afara gagului. În fond, Andrei Filipov trăiește cu amintirea unui Paris cu 30 de ani în urmă, un Paris al miracolelor. Intersecția axelor temporale a
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
De foc al gândurilor mele mari" (Odin și Poetul), din nou apă și foc împerecheate. Un alt tip de metaforă e acela care juxtapune unui substantiv un adjectiv: "bulgări fluizi" (în Călin), la care sesizăm același combustibil dual, "bulgării" exemplificând imobilitatea și "fluizi" curgerea, mobilitatea. Un altul este metafora apozitivă: "luna, o cloșcă rotundă și grasă" (Mitologicale). Apoziția poate fi formată din două substative, al doilea fiind în cazul genitiv: "Lună tu, stăpân-a mării" (Scrisoarea I). Fauna. Fauna, crede G.
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
din deșert. Identitatea e un parcurs. Geografia, ca și istoria, ne oferă ceva care urmează să se dezvolte și, dacă identitatea este fixă, atunci ești mort, nu mai ești o ființă vie. Bunica mea, o nomadă căreia nu-i plăcea imobilitatea și care avea un puternic simț al cuvintelor, o auzea pe mama spunându-mi, pe când eram adolescentă, îmi tăiasem deja părul și purtam pantaloni: " Încetează să-i mai imiți pe europeni! Trebuie să știi unde sunt rădăcinile tale". Acest cuvânt
Malika Mokeddem „Dacă taci, mori, dacă vorbești, mori. Atunci, spune și mori!“ by Ștefania MIHALACHE () [Corola-journal/Journalistic/6745_a_8070]
-
nopții / Încă-l mai pot înghiți / Doar că mă fac a nu ști” (ibidem). Însă poetul preferă a afecta o indolență, un calm lenevos ce neutralizează dramatismul, aidoma acelor mișcări reduse ale toreadorului în arenă, în fața pericolului, care frizează uneori imobilitatea. Marile teme precum raportul efemerului cu durata, îmbătrînirea, angoasa sfîrșitului sunt tratate cu o seninătate ce dă impresia unei dezamorsări: „Facem ce facem și pierim // Cu degetele tale reci, Doamne ne cînți la chitara rece // Dar semnele îmbătrînirii-s multe / țigările
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
mai suportau, pe voi și pe Băsescu al vostru. Toate astea la un loc i-au dus pe useliști la 70% în Parlament, nu criza sau amețelile demagogico-doctrinare. Acum, oamenii sunt, după caz, dezamăgiți, revoltați, resemnați, fiecare după cum percepe influența imobilității și incoerenței guvernării asupra traiului său zilnic. Îi vor mătura și pe ăștia când s-o coace nemulțumirea, la fel cum v-au ras și pe voi, prin vot. Din nefericire, n-au alternative viabile. Atât a fost în stare
Ciutacu, către băsiști: Viermilor, nu de proşti au votat oamenii USL by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/56411_a_57736]
-
piele, simbol al fragilității, al precarității biologice. Termenul devine obsedant: „pielea o îmbracă în adierea de ieri/ de alaltăieri”; „pielea se întinde peste vreme”; „pielea e tot pămînt” etc. Ritul de trecere înfățișează un balans doloricgraț ios între clipele de imobilitate și de mișcare, între cele de tăcere și de semnalizare acustică a lumii care urmează a fi părăsită: „sunt patru glasuri, spune mama/ sunt crăpături noi, spun// toate spălate în tăcerea dinaintea ei/ toate un gînd// mama desface pielea/ vîntul
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
a eroinei mitice, faptul că nimeni nu o ascultă, autorul trebuie să modifice și cealaltă însușire definitorie a ei, capacitatea de a cunoaște adevărul. Într-un posibil preambul al tragediei eline, Oedip, protagonistul lui Vlad Zografi, caută să împiedice prin imobilitate, prin refuzul de a pleca de la Delfi, îndeplinirea oracolului care îl condamnă la săvârșirea paricidului și incestului. După ce a părut că poate controla evenimentele prezente cu ajutorul informațiilor acumulate, el se vede silit în cele din urmă să fugă din sanctuarul
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
deschisă în perioada 16 mai - 29 iunie 2014, la Sala Irina Nicolau, Sala Foaier și în cadrul expoziției permanente. Lucrările, instalate în cele trei spații ale muzeului, pun în discuție percepția deopotrivă melancolică și ludică a copilăriei în diferite culturi și imobilitatea lumii materiale atunci când ființa dispare. Acest dialog include recuperarea unui parcurs creativ al elementelor identitare românești propus de Horia Bernea ca oglindă revelatoare. Muzeul Național al Țăranului Român / 16.05 - 29.06.2014 (Str. Monetăriei nr. 3) The Ark/Centrul
Noaptea Albă a Galeriilor: Imaginează-ți ce se află la celălalt capăt al curcubeului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29773_a_31098]
-
lor se înfig adînc între omoplați stol la orizont inexprimabilul se deschide doar pentru sine vîntul ghemuit în spatele dunei pîndește valurile. Briză consolatoare cînd fruntea ademenește ultimul snop de raze de după nori ca pe o recompensă pescărușii manevrează refluxul sub imobilitatea aparentă a cerurilor. Pretutindeni găsesc urma absenței mele dau tîrcoale aceleiași pietre spălată de flux caut intrarea. Lumina din pietre Fereastră deasupra mării lentă absorbție o depărtată nervozitate vibrează în înserare un principiu neînțeles experimentează cu mine viața un prea
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
să privească în savantele lor eprubete "puritatea" precipitatului... încotro? cînd bine te-ai întrebat odată dacă există viață înainte de moarte și te-a surprins uluirea propriei tale îndrăzneli văzînd că din preaplinul golului ce iți hrănea cu un păsat pîcsos imobilitatea a izbucnit revoltă de care erai gravidă după o gestație de decenii în scîncete și înfometare căci fuseseși copilă orfana înfiata într-un funest crepuscul de viitorul ei violator vai nu am nici eu lacrimi cîte s-ar cuveni să
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
exagerat Henri Zalis în postfața la reeditarea romanului Hilda, p. 255). Moderne sunt fără îndoială, dar e vorba, astăzi, de o modernitate perimată. Într-o societate postmodernă mult mai relaxată, eliberată de conservatorisme (ca indestructibilitatea familiei, autoritatea incontestabilă a bărbatului, imobilitatea femeii în relația sentimentală și confiscarea ei afectivă), gelozia, considerată fie benefică fie maladivă într-un cuplu, ni se pare un subiect epuizat, din toate punctele de vedere: social, psihologic, psihanalitic și, bineînțeles, romanesc. A intrat, cred, în arhiva locurilor
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
alura lor de nonrealitate fantomală: ,personaje atît de Ťlibereť în privința programului de viață, fără a fi social declasate, literatura noastră nu mai cunoaște". în al doilea rînd, o condiționare de vîrstă care este bătrînețea lor morală ce exclude sentimentalitatea, o imobilitate, o sicitate, o rutină a sufletului ale cărui deplasări în circuit au de regulă ,stații fixe", prevăzute cu popasuri și ceremonii sacrilege, ,liturghii negre". Din care pricină ar fi inutil a le studia evoluția. Personaje în care - mai e nevoie
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
scurgerea unui timp tot mai nervos, suferă și cele mai multe reforme, socotit a fi sub cerințele societății, învechit adică. Dacă reforma în alte domenii, și ele considerate în suferință, precum Justiția sau Administrația publică, se efectuează cu viguroase poticneli, sub pretextul imobilității/fragilității corpului social în cauză, care s-ar putea sparge sau pulveriza, cu învățământul se petrece acest fenomen că se supune ingerințelor, până acolo unde orice nou ministru pus în scaun ține să devină marele salvator, precum de la sine se
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
o țigară, am "alimentele" lângă mine, dar nu mă ating de ele de teamă că aș putea pierde vreun detaliu. Asta pentru că toate sunt esențiale, fie că e vorba de o intonație, sau de modul în care cade lumina. Aceeași imobilitate m-a copleșit la Brokeback Mountain și încă mi-e greu s-o explic. Ca și Jarmusch, Ang Lee mizează enorm pe subtext, iar acesta este un teren pe care critica de film se aventurează tiptil. Însă, spre deosebire de Flori frânte
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
asculte. Văzând că stăpâna casei nu se mișca, bătrâna o fixă cu privirea. Împotriva voinței ei, femeia părăsi încăperea, închizând fără zgomot ușa în urma ei. Rămasă singură cu bătrânul, îl examină. Ochii larg deschiși ai lui moș Jusepi Vargiu aveau imobilitatea fără întoarcere a lucrurilor rupte. Bonaria îi luă mâna descărnată apăsându-i delicat încheietura și brațul, iar în atingerea aceea ceva o făcu să tresară. Bătrânul scoase un sunet răgușit. - Te-au chemat până la urmă... Ca într-un clește descărnat
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
nici supărați, nici nemulțumiți că veniseră degeaba. Se uitase spre mătușa L. Nici un gest nu lăsa să se vadă teama, încordarea ei. Totuși, oricât de puțin o cunoștea și oricât de puțin se pricepea atunci la oameni, nu-i scăpase imobilitatea chipului, de obicei expresiv, plin de blândețe. Ca și cum viața care-i anima în mod obișnuit trăsăturile, va înțelege asta la altă vârstă, se retrăsese, se concentrase în singurul punct vital pentru ea: unchiul Gh. nu trebuia să fie prins. Cei
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
teracotă, În 1969, moda tonsurii, sau bulimia tatălui meu, prepararea unei băuturi răcoritoare din soc după o rețetă din Politika 1 - neașteptata lui manie de a colecționa mărci poștale, mai la bătrînețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata-i imobilitate. Pentru ei era evident faptul că studierea timbrelor cu lupa era o explozie a fanteziei Înăbușite care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic-burghez care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lăsând să se Întrezărească doar o porțiune din fruntea ușor bombată. Mâinile, Încrucișate pe piept În aceeași poziție reprodusă pe relicvariu, se Închideau ca să ascundă dulceața micului sân. O statuie de ceară, judecând după culoarea estompată a carnației și după imobilitatea expresiei. - Priviți, relicva! auzi exclamând mai multe glasuri din jur. - Profetul! strigară alți câțiva. Se Întoarse să observe mai bine bustul acela nud, de această dată cu un sentiment de agasare. Așadar, nu era o statuie, ci o porțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]