99 matches
-
răbda. - Domnule Ioanide, zise el foarte apăsat, ca să acopereorice altă intervenție, ai spus că-mi dai o știre. Ce știre? - Așa e, recunoscu Ioanide fără precipitație, am să-ți dau o știre, și încă foarte importantă. Ermil Conțescu... - Ei? făcu impacientat Gonzalv. (Conțescu era titularul catedrei de geografie pe care o pîndea.) - Ei bine, a avut acum trei ore un atac de apoplexie! G. Călinescu Toți cei de față, oameni în vârstă, primiră vestea foarte mișcați. Malign, Ioanide adăugă cu indiferență
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și avid de propuneri și litigii, găsea lucrul foarte legitim. Dacă un profesor nu-și poate ține cursul, e firesc să fie suplinit. Aspectul formal înăbușea la Bogdan sentimentele umane, afară de cazul când o minte liberă i le sugera. Arhitectul, impacientat, scoase ceasul din buzunar și-l consultă, ceea ce reprezenta o somație discretă pentru Dan Bogdan. Acesta își adună toți mușchii feței într-o sforțare ultimă, privi și el ceasul ca să câștige timp, apoi mărturisi că în afară de plăcerea de a-l
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-a aplaudat ceva mai anemic. N-am înțeles prea bine de ce, că doar nu a fost puciul parlamentului, ci al domnului Cazacov. Nu știu dacă domnul Gelu Voican a înțeles mai bine decât mine reacția sălii, dar nu părea impacientat că nu a primit un răspuns pozitiv. Seninătatea sa, păstrată și într-o astfel de împrejurare, m-a convins, încă o dată, că spațiul în care își duce viața trebuie să fie într-adevăr (așa cum i-a mărturisit recent domnului Hamza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
teroare. Dacă în condițiile de închisoare de până în 1989, cultura devenise un fel de exercițiu de supraviețuire, în haosul de acum ea pare să-și fi pierdut orice sens. Cred totuși că lumea nu ar trebui să fie atât de impacientată pentru că ne-am oprit o vreme la această răscruce a istoriei și a istoriei culturii ca să vedem de unde venim și încotro ne-am putea îndrepta. Criza cuvântului este, totuși, singura criză care are și o dimensiune benefică. Ea dovedește că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
să mă întrebe dacă ne puteam întâlni și ne-am întâlnit. Mă ținusem la distanță de sectă pentru o vreme și voia să știe ce am mai făcut în ultimul timp. Cu cât vorbea mai mult, cu atât devenea mai impacientat. Vorbea despre un posibil Al Treilea Război Mondial, arme cu laser, arme cu plasmă - părea o născocire desprinsă dintr-un science fiction. Era interesant, ce să zic, dar mă gândeam că puneau ceva la cale. Pe atunci, insistau foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
chiuvetei. Ceștile sînt acolo, mai zice. Dacă Piticul ar auzi-o, s-ar răsuci în mormînt, repetă. Prea și-au băgat nasul peste tot, Libération, 29, 30, sau 31 decembrie, cîteva rînduri pline de latinitate, cine o mai fi și impacientatul ăsta? se întreabă. Știți ce, dom’ Colonel, zice Poștașul, Jean Hațfeld, sau cum l-o fi chemînd, o fi murind și el de nerăbdare să ajungă la petrecerea de Anul Nou, sau de Revelion, cum îi spun ei, articolașul l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Curistul atenția din scaunul său, o să plece fără noi, spune arătînd în direcția Delfinei, Angelinei și Tușicii, care dau semne că se pregătesc să-și ia tălpășița ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. — Hotărîți-vă odată, spune Părințelul tot mai impacientat, ce facem? Rămînem pe loc sau ne luăm după ele? — în locul vostru m-aș bucura că s-a defectat aparatura de sunet, atîta tot, le răspunde Roja. Altfel ați fi fost obligați să asistați la un spectacol de rîsul lumii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se aflau acolo, de frigul și întunericul care le intrase în oase. Și cine credeți că se găsește să-l calmeze? N-o să ghiciți, dom’ Roja, nici dintr-o mie de încercări. Ne-au ecranat, spune frustrat domnul Președinte, răsucind impacientat butonul de acord al radioului, plimbîndu-și neputincios ochii dintr-o parte în alta a scalei de frecvențe. Ghinion, se gîndește, dar oricum e mai bine așa, tot n aveam timp de pălăvrăgelile lor. Au cam dat-o pe lîngă în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe un scaun, privind tulbure înaintea lui. Părea foarte fericit. - Ei, cum te simți acum? - Mă simt bine, foarte bine, simt sănătatea în trupul meu. - Nu ți-am spus eu? zise Weissmann, privind pe fereastră înspre trăsură, al cărui birjar, impacientat, plesnea din bici. Gîndește-te mai bine! Norodul te așteaptă, de ce nu vrei să mergi? De altfel, orice sfânt se retrage câtăva vreme în pustiu, într-o chilie, ca să se purifice. Dacă vrei, te ducem într-o mânăstire adorabilă, unde vei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
martie - 24 martie 1977 Luni, 21 martie 1977 Proiectata călătorie cu Noica la Păltiniș a luat ființă. Luăm trenul de 945 către Sibiu. Pe drum, Noica îmi dă să răsfoiesc "Steaua", "Luceafărul", tăieturi din "Le Monde". Pe peronul bucureștean părea impacientat că nu găsește un ziar de astăzi. Îl descopăr mult mai ancorat în realități decât pare. Cutremurul, pe care nu l-a trăit în București, îl preocupă în continuare. "Ar trebui mutată capitala la Târgoviște; ar fi vorba de un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
simpatica noastră Lizaveta Prokofievna să fie pedepsită și negreșit astăzi, chiar acum; fără asta nici nu vreau să plec. Mi se pare că aveți febră. — Mai târziu, lăsați-mă să ascult. Da, sunt bolnav, îi răspunse prințul distrat și chiar impacientat. Își auzi numele, Ippolit vorbea de el. — Nu credeți? râdea isteric Ippolit. Mă așteptam la asta, dar prințul va crede pe loc și nu se va mira câtuși de puțin. — Auzi, prințe? se răsuci spre el Lizaveta Prokofievna. Auzi? Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lăsate. O fi ea mai șireată decât Ulysse, dar și eu mi s vulpoi bătrân. Se abține să nu zâmbească. Cu pleoapele întredeschise, lăsă să-i scape un fluierat ușor, ca un sforăit. — Tu m-asculți, ori ba? îl scutură impacientată Livia. — Da?! Tresare speriat. — Ce s-a întâmplat? Mișcă din mâini dezordonat ca omul trezit brusc când e pe punctul să ațipească. — Ce țipi așa? Unde suntem? mormăie ipocrit, rotindu-și ochii de jur împrejur. — Flaccus mi a povestit că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a învățat pe pielea sa o lecție valoroasă din luptele purtate împotriva lui Sextus Pom peius și Antonius. Și Pollio l-a sfătuit ca din prudență să nu des ființeze flota care i-a adus victoria la Actium... Se răstește impacientat: — Mai pe scurt, la cât se ridică toate astea? Luat prin surprindere, secretarul clipește de câteva ori, ușor descumpănit. — ăă..., există o serie de factori variabili și necunoscuți, răspunde șovăielnic. — Cât? își pierde împăratul răbdarea. Ianuarius se codește. În cele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Trio se codește. Nu așa și-a programat discursul. Ar prefera să înceapă cu faptele... A plasat chipul tău alături de statuile morților din familia lui... Se smiorcăie: — ...de Sextus Pompeius... Augustus rămâne impasibil, deși curiozitatea îl zgândăre. — Numele bărbatului! cere impacientat. Respiră adânc: — E și o femeie în treaba asta, din câte spunea soția mea. Fulcinius trage și el cu putere aer în piept. Acum e acum: Este un complot pus la cale de... — Mai repede, mai repede..., îl întrerupe principele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ave Caesar, cei ce vor muri te salută! — Bravo, băieți! exclamă încetișor Rufus, extrem de emoțio nat. Bateți-vă cu dârzenie și curaj, arătați-le tot ce puteți, chiar dacă sunteți surmenați și neantrenați. — Ce fac acolo? întreabă o voce lângă el. Impacientat, face semn germanului să-l lase în pace. Mai aruncă o ocheadă asupra rândurilor de bănci suprapuse din jurul arenei elipsoidale și, cu părere de rău, se dă jos încet de pe taburet. Dar nu se clintește din loc, deși călărețul treapădă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de anii în care a tot curățat mazăre și a tocat bame, și-l târăște spre locul în care se află tatăl său. Bate la ușă. Un lipăit amenințător de aude de cealaltă parte. — Stăpâne? Stăpâne, ești acolo? Nici un răspuns. Impacientată, femeia încearcă zăvorul și ușa se deschide. O izbește o duhoare atât de puternică de ceapă, încât încep să-i curgă lacrimile. Pandit Razdan este în al treizecilea ceas de baie. Acum este, fără nici o urmă de îndoială, bolnav, nădușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sună cuvintele. Apoi rămâne tăcut o vreme, după care, spre uimirea lui Pran, zice: am un dar pentru tine. Lângă fereastră, pe un scaun uzat de trestie, se află un pachet mare, învelit în hârtie maro de ambalaj. Maiorul gesticulează impacientat, făcându-i semn să-l deschidă. În interior, găsește un set de haine englezești: pantaloni scurți, o cămașă albă de bumbac, ciorapi de lână lungi până la genunchi, jartiere. Se mai află acolo o cravată și o șapcă, ambele cam vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost divin. — N-ai fost în sud? — Ba da, câteva săptămâni. Am stat cu Freddie. — Oh. Jonathan și-o imaginează un nud întins ambulatoriu la malul mării, dar imediat încearcă să și-o alunge din minte. Ea privește în jur impacientată, de parcă ar vrea să vadă vreun cunoscut cu care să se salute. Apoi, oftează. — Vii, chéri? — Unde? — La prelegerea tatălui meu. Vorbește din nou despre africanii lui. Jonathan se grăbește să meargă. Merge pe lângă Star, care-și duce bicicleta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cântă Haydn. Jonathan zâmbește, iar Star bate ritmul cu piciorul, muzica inducându-le amândurora aceeași încredere de sine, același aplomb. În jurul lor, invitații beau șampanie și poartă discuții optimiste. Profesorul este undeva în interior, la masa de la bufet. Toți așteaptă impacientați ca gongul să bată miezul nopții, când servanții colegiului vor trage primele artificii. O mie nouăsute douăzeci și cinci este doar la un minut distanță. — Oh, Star, zice Jonathan. — Oh, Johnny, zice Star. — Sunt atât de fericit! — Adevărat? — Tu nu? — Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puteam permite să rămân mai în spate, lăsându-i destul timp pentru a-și cumpăra bilet și a-l introduce în aparat. M-am îndreptat către aceeași intrare și mi-am introdus cartela. Mașinăria prăpădită a scuipat-o înapoi disprețuitor. Impacientată, am încercat din nou, însă cu același rezultat. Încercând să rămân calmă, am îndreptat cartela și am încercat iarăși, adăugând ceva înjurături. Într-un final, mașinăria s-a îndurat să mă lase să trec. I-am dat un șut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
egal. Profesorul pufnea ironic, respingând cu îndârjire părerea poetului. Da' de unde, intervenea cu vehemență, un miciman, un impostor, praf în ochii altora! Aici intervenea și Nina, izbucnind în hohote de râs, râs până la lacrimi, la fiecare nou argument adus de impacientatul lor oaspete, ba chiar sărind cu haz nebun pe arcurile canapelei, dezlănțuită, în timp ce brațele sale imitau un fel de zbor frânt, hidos. Cum putea să creadă, hă,hă, ce absurditate, hă, hă, hă! Obrajii deveniseră rozalii de atâta haz. Iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
punctul de control, purtînd grupuri de americani și europeni care Întîrziaseră deja la petrecerea de Crăciun. Yang trase Packard-ul aproape de barieră, fluierînd speriat. În fașa lor era un Mercedes turistic, Împodobit cu steaguri purtînd semnul zvasticii, plin de tineri germani impacientați. Dar japonezii controlară interiorul mașinii cu aceeași atenție. Mama lui Jim Îl apucă de umăr. — Nu acum, dragul meu. S-ar putea să-i sperie pe japonezi. — Asta nu-i va speria. — Jamie, nu acum, repetă tatăl lui, adăugînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avea nici o relevanță unde stă. În loc de asta, o Întrebă pe domnișoara Erskine dacă poate să păstreze fotografia. — Dacă vrei, poți s-o și arzi! fu tot ce spuse ea. Logan ieși. Afară Încă ploua cu găleata, iar BMW-ul cel impacientat era Încă parcat În locul de unde avea o priveliște foarte bună. Cu capul acoperit, Logan alergă până la dubă. Dând radiatorul la maximum, o porni către sediul poliției. În fața clădirii de sticlă și ciment, era un cordon de camere de televiziune, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
plasture alb subțire Îi traversa nasul, acum tumefiat, iar sub ochi avea cercuri negre. Dacă aveau noroc, pungile acealea aveau să se transforme Într-o frumusețe de ochi vineți. Servieta Îi era așezată În mijlocul mesei, În fața lui, iar el bătea impacientat darabana cu degetele pe suprafața de piele, uitându-se Încruntat la Insch și la Logan când aceștia intrară. — Domnul „Far-Quar-Son“, spuse inspectorul. Ce mă bucur să vă văd din nou pe picioare. Sandy Șarpele se uită chiorâș la el. — I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o personalitate. Este, probabil, amestecul delicios, inexprimabil, al celor două, Întâlnit o dată În veac. În seara debutului seamănă cu o fetiță fericită, În pofida Înțelepciunii sale rebele și bizare. Subreta mamei tocmai i-a terminat coafura, dar ROSALIND s-a hotărât, impacientată, că se poate coafa mai bine singură. În acest moment este prea agitată ca să stea pe loc. Acestui fapt i se datorează prezența ei În dormitorul nedereticat. Urmează să vorbească. Tonurile de alto ale ISABELLEI seamănă cu acordurile de vioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]