97 matches
-
ea. De ce? Tămbălăul cu spiritele încinse de aseară putea fi cu siguranță ușor de uitat. Nu - ceva îmi spunea că nu mă va părăsi. Încetează, am vrut eu să-mi spun. N-o lua așa de repede. Fii calm. Așteaptă... Impacientată doamna McGilchrist mi-a curățat din nou măseaua. Mi-a spus că măseaua e oricum terminată și, cât de curând, se va umfla iar. O oră mai târziu, mă aflam într-o altă sală de așteptare - Soho, Carburton & Linex. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
puteam permite să rămân mai în spate, lăsându-i destul timp pentru a-și cumpăra bilet și a-l introduce în aparat. M-am îndreptat către aceeași intrare și mi-am introdus cartela. Mașinăria prăpădită a scuipat-o înapoi disprețuitor. Impacientată, am încercat din nou, însă cu același rezultat. Încercând să rămân calmă, am îndreptat cartela și am încercat iarăși, adăugând ceva înjurături. Într-un final, mașinăria s-a îndurat să mă lase să trec. I-am dat un șut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și se repede spre sala de lectură. Șoferul iese grijuliu, ținând teancurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de anii în care a tot curățat mazăre și a tocat bame, și-l târăște spre locul în care se află tatăl său. Bate la ușă. Un lipăit amenințător de aude de cealaltă parte. — Stăpâne? Stăpâne, ești acolo? Nici un răspuns. Impacientată, femeia încearcă zăvorul și ușa se deschide. O izbește o duhoare atât de puternică de ceapă, încât încep să-i curgă lacrimile. Pandit Razdan este în al treizecilea ceas de baie. Acum este, fără nici o urmă de îndoială, bolnav, nădușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sună cuvintele. Apoi rămâne tăcut o vreme, după care, spre uimirea lui Pran, zice: am un dar pentru tine. Lângă fereastră, pe un scaun uzat de trestie, se află un pachet mare, învelit în hârtie maro de ambalaj. Maiorul gesticulează impacientat, făcându-i semn să-l deschidă. În interior, găsește un set de haine englezești: pantaloni scurți, o cămașă albă de bumbac, ciorapi de lână lungi până la genunchi, jartiere. Se mai află acolo o cravată și o șapcă, ambele cam vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost divin. — N-ai fost în sud? — Ba da, câteva săptămâni. Am stat cu Freddie. — Oh. Jonathan și-o imaginează un nud întins ambulatoriu la malul mării, dar imediat încearcă să și-o alunge din minte. Ea privește în jur impacientată, de parcă ar vrea să vadă vreun cunoscut cu care să se salute. Apoi, oftează. — Vii, chéri? — Unde? — La prelegerea tatălui meu. Vorbește din nou despre africanii lui. Jonathan se grăbește să meargă. Merge pe lângă Star, care-și duce bicicleta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cântă Haydn. Jonathan zâmbește, iar Star bate ritmul cu piciorul, muzica inducându-le amândurora aceeași încredere de sine, același aplomb. În jurul lor, invitații beau șampanie și poartă discuții optimiste. Profesorul este undeva în interior, la masa de la bufet. Toți așteaptă impacientați ca gongul să bată miezul nopții, când servanții colegiului vor trage primele artificii. O mie nouăsute douăzeci și cinci este doar la un minut distanță. — Oh, Star, zice Jonathan. — Oh, Johnny, zice Star. — Sunt atât de fericit! — Adevărat? — Tu nu? — Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se simțea mulțumit văzând că nu se înșelase în privința targuí-ului. — Trebuie să ai mult curaj ca să te hotărăști să mori de sete în loc să ajungi la pușcărie, recunoscu. Mult curaj... Și cu siguranță că a murit. Prin radio, îi ajunse vocea impacientată a sergentului Malik: — A plecat, domnule locotenent... Se simțea că e furios. De aici, totul pare neschimbat, dar sunt sigur că a scăpat. — Unde? răspunse prost dispus. Unde se poate duce un om fără apă și fără cămilă? Sau aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
doar pentru că i-a pus o Întrebare absolut rezonabilă, atât ca termeni, cât și ca intenție. Va trebui să-i cer scuze, gândi cu părere de rău, mâine s-ar putea să am nevoie de el. Glasul prim-ministrului sună impacientat, Ce se Întâmplă, Întrebă el, problemele televiziunii, din câte știu eu, nu sunt treaba mea, Nu e vorba de televiziune, domnule prim-ministru, am o scrisoare, Da, mi s-a spus că aveți o scrisoare, și ce vreți să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cap de șase ori, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se zgribulise ca și cum i-ar fi fost frig, oftase zgomotos de trei ori, șuierase ușor impacientată și aproape un minut întreg rămăsese nemișcată. Noaptea trecută fusese mai puțin nervoasă. Nu păruse deloc agitată, cu excepția singurului moment când pretinsese că-i fusese frică de indivizii care, chipurile, o urmăriseră. "Așa-i când aștepți" ― conchise Gosseyn. Ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cap de șase ori, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se zgribulise ca și cum i-ar fi fost frig, oftase zgomotos de trei ori, șuierase ușor impacientată și aproape un minut întreg rămăsese nemișcată. Noaptea trecută fusese mai puțin nervoasă. Nu păruse deloc agitată, cu excepția singurului moment când pretinsese că-i fusese frică de indivizii care, chipurile, o urmăriseră. "Așa-i când aștepți" ― conchise Gosseyn. Ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nevoie să facă așa ceva. Putea pur și simplu să consulte registrul mănăstirii. ă Dar voisem, cum ar veni, să am confirmarea Părintelui Ambrozie. La urma urmei, părintele a fost profesorul dumneavoastră în seminar. ă și? Cuvântul era deopotrivă intimidant și impacientat. ă Din fericire, tânărul pe care l-am însărcinat cu găsirea acestei informații a fost foarte meticulos. Mi-a trimis transcrierea exactă a cuvintelor Părintelui Ambrozie. ă Care au fost? ă El a spus, „ Cinva cu numele ăsta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vedea nici picior de ființă trează, Zogru a intrat într-unul dintre bețivi și-a luat-o încet în urma lui Achile. Acesta mergea cu grijă, ca un om îngândurat, a trecut pe lângă un felinar și pe urmă a dispărut brusc. Impacientat, Zogru a mărit pasul și abia atunci și-a dat seama că ajunseseră în fața Cimitirului Bellu. A vrut să se uite de jur-împrejur, dar un pumn venit cu viteză i-a schimbat direcția. Bețivul căzuse grămadă, iar Zogru țâșnise instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
săptămână și la matineu joia. Găsirea cadavrului afectase pe toată lumea. Chiar și asistentele directorese de scenă - niște fetișcane la modă, cu cozi de cal, pieptul plat, pulovere intrate la apă și pantaloni largi - făceau curse, de colo-colo, ca niște gâsculițe impacientate. În ciuda eficienței lor, Steve, directorul de scenă, nu se putea abține să nu țipe la ele când le vedea trecând în grabă, cu țâfnoșenia lui obișnuită care deja se transformase într-o criză de nervi în toată puterea cuvântului. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mi-am dat seama cum avea să arate peste treizeci de ani. Sufletul se citește pe fața omului, iar chipul lui Helen era o carte deschisă pentru toți. — Vrei să spui că ți-a injectat insulină de-adevăratelea? făcu Hugo, impacientat. Ai mai luat aseară? Vi, e un lucru esențial! Ar trebui să chemăm o ambulanță. —Nu, zise Violet, începând să se calmeze. Se șterse la ochi cu niște șervețele pe care i le dădu Sophie. Nu mi-am făcut deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dopul șampaniei a explodat cu o violență care aproape l-a făcut pe copil să sară din pat. Buza de jos a început să-i tremure, după care a izbucnit în plâns. —Of, fir-ar să fie, a zis Hugo impacientat, mai curând către el decât către Theo. —Păi, nu e deloc vina lui, a subliniat Amanda cu sălbăticie. În prima lui zi de Crăciun i-a sărit inima din piept, nu-i așa? Hugo a murmurat niște vorbe pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
minute până la ora la care potențialii cumpărători trebuiau să sosească; timp destul ca să intre în casă și să mai aranjeze una-alta. Înăuntru era liniște și o atmosferă mohorâtă. Perdelele din sufragerie erau trase; mare greșeală, s-a gândit Hugo impacientat. Ceea ce-i împingea pe cumpărători să ia decizia corectă era o atmosferă frumoasă. O iluminare isteață, ghivece cu plante cu frunze lucioase și abundente, mirosul delicios de pâine proaspătă sau florile puteau face minuni. Aici, însă, dat fiind că timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Trebuie să-mi arăți camera. Peste chipul lui Alice a trecut un val de îngrijorare. A, nu. N-aș, ăăă, n-aș putea. — Am înțeles, a zis Hugo scurt. Alice s-a oprit din râs. Ochii i s-au lărgit impacientați. —Nu te superi? Vreau să spun că e superb aici. Și tu ești așa de dulce că m-ai răsfățat. —Ei, e puțin dezamăgitor că nu ești pe deplin mulțumită de cameră... A, ba sunt mulțumită, a sărit Alice disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe un scaun, privind tulbure înaintea lui. Părea foarte fericit. - Ei, cum te simți acum? - Mă simt bine, foarte bine, simt sănătatea în trupul meu. - Nu ți-am spus eu? zise Weissmann, privind pe fereastră înspre trăsură, al cărui birjar, impacientat, plesnea din bici. Gîndește-te mai bine! Norodul te așteaptă, de ce nu vrei să mergi? De altfel, orice sfânt se retrage câtăva vreme în pustiu, într-o chilie, ca să se purifice. Dacă vrei, te ducem într-o mânăstire adorabilă, unde vei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
desigur, s-au ținut de cuvânt. Bineînțeles că n-am lăsat nici o acuzație a lor fără replica cuvenită, inclusiv prin câteva puneri la punct tăioase adresate lui Zorin. Am revenit la Ambasada română târziu în noapte, unde delegația ne aștepta impacientată. Îmi aduc aminte că, încă surescitat, primele cuvinte pe care le-am rostit în fața colegilor au fost: "cum a putut socialismul să formeze astfel de oameni?!". De unde se vede că, în ciuda vârstei (nu mai eram chiar un tinerel) și a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
răbda. - Domnule Ioanide, zise el foarte apăsat, ca să acopereorice altă intervenție, ai spus că-mi dai o știre. Ce știre? - Așa e, recunoscu Ioanide fără precipitație, am să-ți dau o știre, și încă foarte importantă. Ermil Conțescu... - Ei? făcu impacientat Gonzalv. (Conțescu era titularul catedrei de geografie pe care o pîndea.) - Ei bine, a avut acum trei ore un atac de apoplexie! G. Călinescu Toți cei de față, oameni în vârstă, primiră vestea foarte mișcați. Malign, Ioanide adăugă cu indiferență
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și avid de propuneri și litigii, găsea lucrul foarte legitim. Dacă un profesor nu-și poate ține cursul, e firesc să fie suplinit. Aspectul formal înăbușea la Bogdan sentimentele umane, afară de cazul când o minte liberă i le sugera. Arhitectul, impacientat, scoase ceasul din buzunar și-l consultă, ceea ce reprezenta o somație discretă pentru Dan Bogdan. Acesta își adună toți mușchii feței într-o sforțare ultimă, privi și el ceasul ca să câștige timp, apoi mărturisi că în afară de plăcerea de a-l
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
martie - 24 martie 1977 Luni, 21 martie 1977 Proiectata călătorie cu Noica la Păltiniș a luat ființă. Luăm trenul de 945 către Sibiu. Pe drum, Noica îmi dă să răsfoiesc "Steaua", "Luceafărul", tăieturi din "Le Monde". Pe peronul bucureștean părea impacientat că nu găsește un ziar de astăzi. Îl descopăr mult mai ancorat în realități decât pare. Cutremurul, pe care nu l-a trăit în București, îl preocupă în continuare. "Ar trebui mutată capitala la Târgoviște; ar fi vorba de un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putând fi tranzacționat pentru oricine are bani. Evoluția omului din maimuță tinde să se finalizeze prin transformarea lui într-un produs scos la vânzare. Ambalat și cu etichetă, inclusiv termen de valabilitate, va ajunge pe rafturile unui magazin. Va aștepta, impacientat, să fie cumpărat sau, măcar, oferit gratis la o promoție. Consumismul oferă, rapid, surogate și iluzii care se rulează pe banda de la casieria supermarketului pentru a satisface poftele nesățioase ale clientului. Omul nu mai are timp să mediteze la locul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a se lăsa să discute fiecare membru bugetul, căci un buget în cîteva momente poate deveni fictiv și atunci dară a zice că e fictiv nu e un cuvînt așa de greu, care să vă facă pe dumneavoastră atît de impacientați. Vă rog ca să nu se producă dezbinări, pentru a putea duce la un finitu demn de ședințele Consiliului. D-l Leca a zis că recunoaște meritele lui Eminescu, că sunt prea mari, iar mijloacele noastre prea mici, zicînd totodată că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]