192 matches
-
aurore/ pentru inima ta” (Elegie I). Metafizica tăcerii persistă: liniștea, ca și absența, capătă atribute insolit materiale: „Liniștea, această vastă pasăre de apă,/ a murit în mâinile noastre groase de nepăsare”. Mecanismele poetice sunt mereu răsturnate, materialității i se substituie impalpabilul: „inelul de logodnă rotund ca un sărut/ pentru iubita mea tânără ca inima privighetorii” (Inel de logodnă). Investigând teritorii noi, în atingere cu poetica suprarealistă, imaginile câștigă în noutate, pierzând însă din suplețe, din fluiditate: „Priviți și voi, surorilor, corpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
o barcă fără stăpân caută țărmul Noapte de maipe cerul fără stele pescăruș solitar Întunecime. Pustie casa fără păianjeni În alte cazuri, fără este folosit pentru a evoca ilimitarea, un spațiu virtual numai bun pentru a fi populat de ceva impalpabil: liniștea, credința, zborul, reveria. Spuză de stelemănăstirea din vale e fără margine Deasupra mării liniște fără margini și numai o stea Fluture scăpat Din plasa unui copil Zbor fără popas. Zile albastre. Sâmbete fără sfârșit flori de plumeria căzând Absența
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
înghesuit și gălăgios în piețe, risipit și văzându-și de treburile sale de fiecare zi în periferiile îndepărtate, pe câmpuri; când strălucește soarele care le ocrotește pe toate cu lumina sa tăcută, sau sub o ploaie de primăvară sublimă și impalpabilă, sau la lăsarea provocatoare a întunericului într-o seară liniștită; și, în fine, întâlnirea - pentru că această apariție nu lipsește niciodată - cu un băiat pe care-l iubești pe dată pentru înclinația către inocență a inimii sale, pentru obișnuința de a
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și elanul patriotic, aspirația spre independență și unitate națională, este reprezentat și de Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, A. Russo etc. - Romantismul eminescian reprezintă etapa de plenitudine a curentului pe care „Eminescu îl va face să transmită fiorul realităților impalpabile și al lumilor înecate dinlăuntrul nostru, muzica legănătoare sau tumultuoasă a peisajului, mitul originilor și rosto golirea civilizațiilor, spectacolul orologeriei cosmice și al dezagregării universale, convocând astfel Subconștientul, Natura, Istoria, Transcendentul, Absurdul, personajele marii literaturi din toate timpurile“ (P. Cornea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Într-o suprarealitate ce poate fi citită În spusele poetului, chiar dacă nu e numită astfel În mod expres. Asocierea poemului cu „semitrezia” e un indiciu Însemnat, ca și numeroasele apeluri, În definiția imaginii, la „hazard”, „neprevăzut”, „aventură totală”, „nedefinit”, „miracol”, „impalpabil”, „magie” etc. „Desenul naiv, dezorganizat, suprarealist, nu putea lupta cu desenul construit masiv și viril, constructivist” - scria autorul eseului Suprarealism și integralism, optînd pentru „ordinea abstractă, cu armonie de legi și linii echilibrate” a celui din urmă (pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
definit chiar ca „o succesiune de hazarduri”), neprevăzutul („Poemul se bucură de izbucnirea În argint a neprevăzutului”, de „scăpărarea neașteptatului” - se afirmă În Între mine și mine), iar cuvîntul devine „presimțire, umbră a unui obiect”, aproximînd În contururi fragile „substanța impalpabilă” a unei stări de spirit exacerbate, extatice: „Nu ți-ai exasperat niciodată dorința pînă la o extraterestră viziune, pînă la o exaltare În care ochii sticloși pierd contururile, aruncă În lături decorațiile, scuipă peste frecătura mulțumită a mîinilor”... Voronca Împinge
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cotidianului, Însă transformate În tot atîtea „Întîmplări În irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar Învăluite Într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, Într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente Într-un spațiu oniric („Da, pe drumul acesta / Mai fusesem poate cîndva / Într-o după-amiază sau Într-o toamnă /... Și totuși gesturi dintr-o adormire apropiată sau dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aici o provocare a analistului stilistic de a evidenția acele mijloace lingvistice prin care, într-un ritm amețitor, categoriile personajului și spațiului se descompun, textul făcîndu-ne cunoscut la un moment dat că: "Propria identitate se topea într-o lume cenușie, impalpabilă”. 4.7. Crearea de surpriză și suspans în narațiuni O metodă esențială de nuanțare a personajului și de prezentare a evenimentului, strîns legată de progresia subiectului, este chiar tema acestei secțiuni: mijloacele prin care povestirile angajează și mai mult cititorul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pentru a-i oferi cititorului o idee suficient de clară ca să fie înțeleasă și acceptată și, în același timp, suficient de complexă pentru a nu lăsa pe dinafară nici una dintre trăsăturile definitorii: - nici a „ceea ce” apare; - nici (mai ales) a impalpabilului (și neobiectivabilului) „fapt că” (ceva) poate (este susceptibil de a) apărea. Această impalpabilă diferență de nivel (și, aș spune, de consistență ființială) (în care că-ul, faptul că, condiționează densitatea ontologică a ceea ce) este întoarsă pe toate fețele, nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și acceptată și, în același timp, suficient de complexă pentru a nu lăsa pe dinafară nici una dintre trăsăturile definitorii: - nici a „ceea ce” apare; - nici (mai ales) a impalpabilului (și neobiectivabilului) „fapt că” (ceva) poate (este susceptibil de a) apărea. Această impalpabilă diferență de nivel (și, aș spune, de consistență ființială) (în care că-ul, faptul că, condiționează densitatea ontologică a ceea ce) este întoarsă pe toate fețele, nu doar de filozoful Michel Henry, ci și de exegetul său român, în așa fel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nestatornic rug de aramă./ Iar ai fugit - ostenit, sub grele cenuși,/ te-ascult arzând depărtată mereu". Metafora focului asociată cu exaltarea erotică sau cu pulsiunile libidoului nu e desigur recentă, dar eul liric reușește să facă să prindă contur jocul impalpabil al sentimentelor, sugestie a ceva ce poate fi doar intuit, a unor trăiri pe care subiectul se surprinde încercându-le. Cadrele se fluidizează în încercarea de a surprinde inefabilul, focul comorilor rămâne un simbol ambivalent, e iluzoriu, ispită a unei
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
213]. Autorul, care a fost victima dispozițiilor contradictorii, suferind de o imposibilitate de a se defini, nu vede el oare în femeia modernă propria lui proiecție, se întreabă cu bună știință M.-C. Bancquart [idem]. Pariziana este o ființă aproape impalpabila, la propriu și la figurat. Maupassant o compară foarte reușit cu o cupă de șampanie în care totul este spumă, cum afirma în nuvelă La Rencontre: "Elle ne vous laisse rien dans la main. Elle ressemble à ces verres de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cu putință, într-o lume creată din miracol, lume care nu există decât prin miracol.” Citită astfel, existența (re)capătă un sens, încetând să mai apară ca o farsă (eventual tragică) și ieșind, preț de o iluminare, de sub robia deșertăciunii. Impalpabilul deșteaptă poetice fioruri: „totul e minune.” Este, în infinitul tainei, destăinuirea care pe A., ca „(pseudo)filosof”, îl axează. Cu timpul, memorialistul, fără a pierde plăcerea de a filosofa, se obișnuiește să ia lucrurile așa cum sunt, fie că e vorba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
a dat bibliografiei românești, cu belșug fără precedent în nici o țară și sub nici un pontificat, chiar de foarte veche cultură, o masă de scrieri care pot sluji intelectul și talentul românesc cu o experiență a marginilor, a măsurii și a impalpabilelor, integrală.” Regelui Carol II i-a succedat ca patron regele Mihai I, „înaltul protector și îndrumător al Fundațiilor Regale”. Repere bibliografice: Fundația Culturală „Principele Carol”, Statutul și legea, București, [1925]; Fundația Culturală „Principele Carol”. 1922-1925, București, 1926; Fundațiunea „Regele Ferdinand
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287112_a_288441]
-
ucenic vrăjitor“. Și, implicit, responsabilitatea și efortul de a suplini ceea ce a făcut până acum Natura, fără a ne Întreba: păstrarea echilibrului ecosistemelor, adică al lumii. „Milenium“, 17 iulie 1999, ora 15,33 40. Nemurire Există o lume paralelă? Deși impalpabilă, decât poate doar pentru puțini dintre noi, iar eu nu fac parte dintre aceia, dar o percep indirect, grație experimentării și desigur tocmai de asta, eu pun mâna’n foc pentru existența ei. Și nu doar atât. Chiar dacă n’aș
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
folosită rațiunea, aceea care declanșează sau nu, ca și În care clipă, biochimia, transformând-o din știință În tehnologie. Evenimentul se naște dintr’un efect pentru a crea un altul. „Milenium“, 16 decembrie 2000, ora 15,25 61. A pipăi impalpabilul Dacă n’aș purta numele abia auzit, mi s’ar fi potrivit cel mai bine Toma, cu necredincioșie cu tot. Căci ca și acela biblic dau drept de cetate unei noutăți numai pentru a Încerca să mă Încredințez de adevărul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe pămînt al soarelui de pe cer : . Douăzeci și cinci sau treizeci de veacuri mai tîrziu, Karl Marx, care avea și momente cînd era poet, va relua comparația, subliniind calitățile estetice (și nu doar economice) ale metalelor prețioase : . Această transmutație a luminii, element impalpabil, într-un metal solid ne readuce la opoziția dialectică dintre stabil și instabil de la care am plecat. În această privință, cuprul a jucat deseori un rol comparabil cu cel al aurului și argintului. Găsit în pepite sau în granule, aurul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
o cameră spațioasă, luminoasă, văruită și aerisită. Fiat lux! Fiat lux! Să fie lumină! Să fie lumină! strigă Cel de Sus, într-un acces de iubire Divină. Ordinul s-a transmis pe canale nevăzute și, de la pupitrul unui dispecerat celest, impalpabile butoane acționând instantaneu au declanșat prăbușirea a miliarde de fotoni rătăcitori, într-un vuiet prelungit, preluat de un ecou cu redundanțe infinite... Să fie lumină! Să fie lumină! Atârnată de un cui în partea de răsărit a camerei, lângă Icoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și dinamică a simbolului, încărcată cu valențe emoționale și conceptuale.435 De asemenea, tendința contrară, de supraevaluare a simbolului, este o capcană poate chiar mai periculoasă, prin care se încearcă transformarea întregii sfere a realității într-un "vehicul al corespondențelor impalpabile", o "conjuncție obsesivă de analogii" (reproș adresat cu precădere artiștilor și scriitorilor simboliști), fără a ține seama de faptul că simbolicul se plasează în opoziție cu existențialul și cu instrumentalul, și că regulile simbolismului sunt funcționale doar în propria sferă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aduce la vedere sunt "ordinea și datele unei noi lumi văzută prin interstițiile lumii reale", "un azur insuportabil întrezărit prin ochiurile cerului comun", "ca un alt univers, care, fără a ruina țesătura celui existent, i se suprapune, ca o epură impalpabilă, palpitând prin interstițiile lui"10. Deși am vorbi mai curând de un substrat și nu de o suprapunere, cert este că realul lumii obiective nu e înlăturat, ci deschis până în adâncul din care el arată o altă imagine a putinței
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
concentrare, precum și capacitatea de acțiune. În cameră se instalase întunericul deplin. O masă compactă și densă de materie neagră pusese stăpânire pe încăperea noastră. Mama se trezise și tocmai intenționa să aprindă focul, când deodată, o forță nevăzută, necunoscută și impalpabilă a silit-o să rămână în capul oaselor lângă cei doi frați mai mici, Țuki și Bebi. Ce se întâmplase? Parcă era un mesaj venit pe căi neștiute, iraționale și care o pregătea în acest fel despre o iminentă avarie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uite, a venit aici tocmai din Cluj. Nemaipomenit! Și iată-l pe bietul flăcău făcut harcea-parcea, dezorientat și debusolat, gata-gata să renunțe la iubirea lui concretă, reală și carnală pentru frumoasa și pătimașa Ildiko, de dragul unor noțiuni abstracte, generale și impalpabile, de o demagogie strigătoare la cer, echivalentă doar cu discursurile bombastice ale ploșnițelor semianalfabete aciuate în confortabilele și bănoasele fotolii parlamentare. ... patria, patriotism, patria-mumă, naționalism, etc., etc. Drept care, flăcăul nostru, ținându-se ferm pe poziția inițială, a adus drept argument
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mama se conforma întru totul rugăminții tatălui meu, iar cina lua sfârșit în deplină concordie apoteotică în cadrul sfintei familii terestre, considerată a fi însăși temelia, frumusețea și scopul existenței umane. Dar: " Timpul nu mai avea răbdare." (Marin Preda) Ceva misterios, impalpabil și periculos plutea în apropierea noastră. După igiena obligatorie de seară, ne-am ocupat locurile cunoscute și, adresând rugăciunea de mulțumire tatălui nostru ceresc, ne-am încredințat sufletele și trupurile Celui care ne-a dat viață. Era în jurul orei douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să poți munci! Mi-a făcut bagajul - o pijama, două bluzițe, câteva lucrușoare - cu ideea că mă voi îmbogăți și-mi voi cumpăra lucruri noi. Mi-am șters lacrimile și-am știut că voi trăi. Atât. Știi cât e de impalpabilă cenușa păsării phoenix? Scrisoarea 3 A doua zi a fost ultima zi. Îi spuneam printre lacrimi fetei mele: — Mamă, trebuie să-mi iau la revedere de la toți! Nu pot pleca acum! Și ea răspundea: — Nu trebuie să-ți pese! Nimănui
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
prin simțul divinului. Nu e prezumțios? O fi, nu știu. Sunt nenumărate astfel de semne, dar câți sunt destul de atenți, destul de lucizi ? Luciditate sau, dimpotrivă, misticism nebulos, voință de iluzionare? Cum e cu auzitorii de voci, cu văzătorii de înfățișări impalpabile ? Cu aceștia e bine să fim rezervați și prudenți. Sunt lucruri nedemonstrabile. Numai simțul divinului, care operează abrupt și infailibil, le poate discerne și discrimina. Es ist so. Rațiunea e bună, nu trebuie să ne lepădăm de ea. Dar neglijează
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]