182 matches
-
despre o realitate, ci ca despre o irealitate, cel mult realizabilă (trăire, experiență, existență întru)... E.D.: Da, se poate spune și așa. De fapt, ce înseamnă realitate? Ce înseamnă real? Ce e mai real? Ce este palpabil, sau ce este impalpabil? M.-I.B. "Ceea ce creăm noi” (Aurel Gheorghe Ardeleanu)... E.D.: Nu eu mi-am creat avatarurile. Ele există în, și prin ele însele. Fiindcă l-ai amintit pe neprețuitu-mi prieten, prozatorul, dramaturgul și marele sculptor al persoanei umane, care este
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
world as we know it. Așa coboară science fiction-ul spre fantasy, face cunoștință cu arhetipurile inconștientului. În adâncimile eului dăm de lumea fără individualitate, austeră, ușor de manipulat, fără umbră, amnezică. Acesta e capătul lumii, cel de-al doilea plan, impalpabil. O lume încremenită, care stagnează. Orașul simbolic. Aici nimeni nu are nume, substantivele comune devin proprii, cu literă mare. Orașul este o comunitate chiar de la capătul lumii, cu o singură ieșire, poarta de vest, păzită de un portar. Locurile sunt
Pe căi grele către stele, pe căi aspre către astre. Țara minunilor și capătul lumii () [Corola-blog/BlogPost/338791_a_340120]
-
face câteva încercări de a reveni în orizontul plat, dar comod, de dinainte (se gândește să se întoarcă la depou). Dar o forță nedeslușită din sine însuși îl împinge înainte, până la epuizarea acestei experiențe, până la descoperirea că existentul poate fi impalpabil, non-senzorial: “Se întoarse. Întâi crezu că i se împăienjeniseră ochii. În stație se aflau totuși două tramvaie. Al său, rece, inert, și unul parcă imaterial, aruncând în jur o lumină palidă, identic cu primul. Din el coborî o femeie. Necunoscută
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
atât poetul cât și starea cititorului care nu poate rămâne indiferent în fața unui tablou, - redat cu toate mijloacele stilistice, cu emoție tumultoasă și rafinament - , tablou în care viața se zbate, căutând înălțarea pe verticală, căutând salvarea în transcedent, în necunoscutul impalpabil. Lumina interioară a eului este dată de clipele de revelație, „migrând printre/Constelații”... de încrederea poetului în magia cuvântului - considerat un sol loial al întregului său zbucium existențial. Discursul liric are o sonoritate aparte, tulburătoare, incendiară ( adesea), metaforele stilizate, în
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
despre o realitate, ci ca despre o irealitate, cel mult realizabilă (trăire, experiență, existență întru)... Eugen DORCESCU: Se poate spune și așa. De fapt, ce înseamnă realitate? Ce înseamnă real? Ce e mai real? Ce este palpabil, sau ce este impalpabil? Mirela-Ioana BORCHIN: „Ceea ce creăm noi” (Aurel Gheorghe Ardeleanu)... Eugen DORCESCU: Nu eu mi-am creat avatarurile. Ele există în și prin ele însele. Fiindcă l-ai amintit pe neprețuitu-mi prieten, prozatorul, dramaturgul și marele sculptor al persoanei umane, care este
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
Ion N. Oprea, Ed. PIM, Iași, Cenaclu - Românii, așa cum sunt, îi sunt publicate eseul ”Greșim” și poezia ”Aruncați-i pe poeți”; 2012 - Ion N. Oprea, Ed. PIM, Iași, în vol. ”Cu prietenii despre prietenie”, îi sunt publicate două eseuri: ”Valori impalpabile” și ”Rara avis”, precum și poemul ”Poveste (din păcate adevărată)”. 2013 - Ion N. Oprea, Ed. PIM, Iași, în vol. „Singurătate”, îi este publicat eseul: „Divide et impera”, precum și poemul „Condamnat să iubești lanțul robiei)”. Din noiembrie 2013 devine membru al LSR
POETA LUCIA SILVIA PODEANU A PLECAT CĂTRE CERURI!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374035_a_375364]
-
când ochii tăi își scutură culoarea peste mine. Câte universuri aș descoperi în irișii tăi dacă m-aș adânci în umbra lor, uitându-mă pe mine? Să mă spăl pe mâini de dorul de tine a devenit o amăgire. Iluzie impalpabilă, intangibilă. La două priviri distanță și, totuși, niciodată aproape. În fiecare moleculă de oxigen te caut ca să te respir o eterniate. Ce înseamnă când degetele te strigă? Când aerul nu mai este suficient pentru a-mi umple plămânii? Când mă
SCRISOARE CĂTRE IUBITUL MEU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371948_a_373277]
-
se substanțializează și se cristalizează în cele trei momente centrale care compun poemul dramatic: descrierea haosului universal, geneza și armonizarea relației Dumnezeire - Pământ. În viziunea poetei, abstractul surprinde imaterialul: vuiet, zvârcolire, iar concretul - raționalul: „mulțimi de gânduri”, fixând, astfel, reperele impalpabilului universal și al palpabilului ființei. Generalizând, infinitul inundă universalul. Și întru exemplificare, poeta creează un nou termen, „a hăui”, creionând, astfel, elemente ale concretului multiplanetar. Și-n marama străluminării universale, surprindem comuniunea Tatăl, Creatorul și Fiul cel Terestru, în fapt
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
apropie de divin cu fiecare cuvânt, fiecare vers, fiecare poem. Trece de barierele lumești, dincolo de frumusețea lumească și evadează în frumusețea celestă, pe care divinitatea i-o revarsă în suflet și simțuri astfel ca el să simtă adevărata viață. Atingerea impalpabilului: așa definește poetul credința. Pentru că Îl poate simți pe Domnul, deși nu-L vede; pentru că Îl poate asculta, deși nu-L aude. Profesorul care îi deschide cartea timpului și spatiului este Dumnezeu și de la El vin lecțiile veșniciei. Prin El
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
nu poate fi străbătut decât rămânând „infinitul/ de apă sărată/ cu lacrimi dulci”. La Gheorghe A. Stroia înțelegerea se retrage în superioritatea sa întemeiată ontologic pentru că universal real din jur cunoscut nu în particularitatea sa, ci în generalitatea sa e impalpabil, intangibil, invizibil: „ardeau în pete mari, vineții,/ iarba, transformată/ în vâlvătăi purpurii” (Bălțile, pline de pești odinioară...) Tema bălților o întâlnim la Ioan Flora, dar și la Arthur Rimbaud, unde intră în imaginea abstractă a poetului frisonat de mediul înconjurător
VISUL POETULUI GHEORGHE A. STROIA ŞI „SETE” DE VIAŢĂ PE RAMURA „VERDE” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373246_a_374575]
-
izolate, una Pozitivă, alta Negativă (de Bani și de Foame); și va fi Îmbuteliată În două Baterii Universale! Mișcarea degetului unui copil le pune În contact; și atunci... atunci ce? Atunci, Pământul se va transforma pur și simplu În fum impalpabil sub lovitura acestui Trăsnet de Judecată de Apoi; Soarele scapă una dintre Planetele sale În Spațiu și, drept urmare, nu vor mai fi eclipse de Lună. Sau, și mai bine, aș putea să le compar cu... Gata! Ajunge cu atâtea asemănări
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
erau străbătute întotdeauna, în familia noastră, de un fior de neliniște, asemenea unui curent viclean care trântește ușile într-o locuință goală, la ceasul înserării. În ciuda veseliei tatălui meu, în ciuda cadourilor, a zgomotului pocnitorilor și a scânteierii bradului, neliniștea aceea impalpabilă era prezentă. Ca și cum, în mijlocul urărilor, al pocnetelor dopurilor și al râsetelor era așteptată venirea cuiva. Cred chiar că, fără să și-o mărturisească, părinții noștri primeau liniștea înzăpezită și banală a primelor zile din ianuarie cu o oarecare ușurare. În
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înghesuit și gălăgios în piețe, risipit și văzându-și de treburile sale de fiecare zi în periferiile îndepărtate, pe câmpuri; când strălucește soarele care le ocrotește pe toate cu lumina sa tăcută, sau sub o ploaie de primăvară sublimă și impalpabilă, sau la lăsarea provocatoare a întunericului într-o seară liniștită; și, în fine, întâlnirea - pentru că această apariție nu lipsește niciodată - cu un băiat pe care-l iubești pe dată pentru înclinația către inocență a inimii sale, pentru obișnuința de a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din moment ce studiile cantitative din științele sociale, de factură statistică sau sociologică, nu permit decât o descriere superficială a fenomenelor imaginilor și imaginarului. Premisa rămâne aceea că descriptivismul mecanismelor și al elementelor palpabile nu fac posibilă pătrunderea În adâncimile imaginilor, În impalpabilul imaginarului. O a doua problemă importantă este aceea a modelelor interpretative aplicate fenomenelor vizualității - nu din perspectivă strict subiectivă sau din direcția unei hermeneutici utilizate În analiza pictorială, ci pornind de la o metodologie cât mai exactă și mai specifică. Identificarea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dezvoltare fabuloasă la care europenii n-au fost receptivi tocmai datorită argumentelor prezentate de tine. Pe de o parte, În Europa predomină tradiția de factură platonico-metafizică, iar aceasta influențează În mod direct mijloacele de cercetare, interesate În special de dimensiunea „impalpabilă” căreia i se poate da numele de „imaginar”. Iar pe de altă parte, există filonul cartezian care dă naștere interesului pentru dimensiunea practică, pentru „imagini”, pentru materializările vizibilului. Descartes Însuși este considerat primul hermeneut „calitativ”, fiindcă el studia fenomenele sau
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
când ochii tăi își scutură culoarea peste mine. Câte universuri aș descoperi în irișii tăi dacă m-aș adânci în umbra lor, uitându-mă pe mine? Să mă spăl pe mâini de dorul de tine a devenit o amăgire. Iluzie impalpabilă, intangibilă. La două priviri distanță și, totuși, ... Citește mai mult Iubite, din întuneric îmi fac perdea peste gânduri, să le ascund, să nu mai pășească pe urmele pașilor tăi. Aș construi o colivie fermecată ca să le ferec acolo. Obraznicele! Nu
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
când ochii tăi își scutură culoarea peste mine. Câte universuri aș descoperi în irișii tăi dacă m-aș adânci în umbra lor, uitându-mă pe mine? Să mă spăl pe mâini de dorul de tine a devenit o amăgire. Iluzie impalpabilă, intangibilă. La două priviri distanță și, totuși, ... XXXI. LUAȚI! LUAȚI!, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1426 din 26 noiembrie 2014. Dimineața se numără corbii care își ascut colții. Cât de frumos strălucesc! Colții, nu altceva. Se reped, flămânzi
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
forma unor cercuri active ori sub aceea a unor coloane cu o verticalitate puternic marcată, sculptorul manifestă o grijă halucinantă pentru vibrația detaliului, pentru articularea modulilor, pentru sonoritatea formei, în ansamblul său, sub impactul unghiului de privire sau sub acela, impalpabil, al luminii. Brâncușianismul lui Jacobi stă în puritatea expresiilor sale și în fascinația, aproape magică, față de suflul adînc al materiei activate și de viața autonomă pe care aceasta o dobîndește prin armonia celestă a componentelor sale. Dar dincolo de formele individuale
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
transparente. Viziunea grea, încărcată de sevele imanenței și, în ultimă instanță, tipică pentru o privire de pictor, este radical înlocuită cu una de grafician. Golul capătă o pondere covîrșitoare, aerul circulă nestingherit prin interstiții, iar muzicalitatea compozițiilor, cu ritmurile ei impalpabile, excită eterul și îl pregătește pentru întîlnirea cu marile armonii. De la materie la semn, de la pictură la radiografie, de la observație la aspirație și de la păcat la mîntuire, iată un itinerariu moral și o posibilă definiție pentru arta Cameliei Crișan Matei
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
intențional, pe când anxietatea, ca fiind „frica fără obiect”, un „sentiment difuz de panică”. Anxietatea este un sentiment vital de constrângere, nedefinit și chinuitor, care te face să te simți cufundat sau azvârlit în inconștient, în sfera necunoscutului, a ceva nedefinit, impalpabil (Schulte). Ea implică însă și reacții corporale. c) Aspectele genetice se referă la originea stărilor anxioase. În sensul acesta Binder menționează următoarele: anxietatea vitală, legată de trup; anxietatea reală legată de un pericol din mediul exterior; anxietatea conștiinței, legată, de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aurore/ pentru inima ta” (Elegie I). Metafizica tăcerii persistă: liniștea, ca și absența, capătă atribute insolit materiale: „Liniștea, această vastă pasăre de apă,/ a murit în mâinile noastre groase de nepăsare”. Mecanismele poetice sunt mereu răsturnate, materialității i se substituie impalpabilul: „inelul de logodnă rotund ca un sărut/ pentru iubita mea tânără ca inima privighetorii” (Inel de logodnă). Investigând teritorii noi, în atingere cu poetica suprarealistă, imaginile câștigă în noutate, pierzând însă din suplețe, din fluiditate: „Priviți și voi, surorilor, corpul
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
și nebănuită pînă acum, cu aerul dinafară și că trebuie să fie sensibili la presiunea atmosferică, această sensibilitate manifestîndu-se prin dilatare sau contracție. Dacă așa stau lucrurile, vă puteți imagina forța irezistibilă a cașalotului, forță la care contribuie cel mai impalpabil și mai distructiv dintre toate elementele. Luați aminte acum: împingîndu-și fără greș zidul orb și inexpugnabil, sub care se ascunde acea substanță elastică în cel mai înalt grad, cașalotul înoată înapoia lui ca un adevărat munte viu, care nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu putință, într-o lume creată din miracol, lume care nu există decât prin miracol.” Citită astfel, existența (re)capătă un sens, încetând să mai apară ca o farsă (eventual tragică) și ieșind, preț de o iluminare, de sub robia deșertăciunii. Impalpabilul deșteaptă poetice fioruri: „totul e minune.” Este, în infinitul tainei, destăinuirea care pe A., ca „(pseudo)filosof”, îl axează. Cu timpul, memorialistul, fără a pierde plăcerea de a filosofa, se obișnuiește să ia lucrurile așa cum sunt, fie că e vorba
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
vinovat. Aceste rânduri sunt complect nedrepte. Ar trebui să-și scrie și ea romanul ei, așa cum îl vede ea și nu cum îl transform eu, căci consider pe Ioana egală cu mine și în stare să-și noteze cele mai impalpabile stări sufletești. Din lectura celor scrise de amândoi un al treilea ar putea să-și facă o convingere. Poate însă ca ar găsi două pledoarii așa de diferite, că orice comparație n-ar avea nici un rost. Dar de ce atunci eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
puternică, mândria pe care i-o citise în ochi, simțea mai vie ca oricând în străfundul sufletului - da, undeva sub gât, în punctul în care se spunea că sălășluiește spiritul unui om - o senzație curioasă: ca o expansiune a ceva impalpabil, ce-i amintea vag de niște momente trăite în Panonia în vremea adolescenței, momente de o dulce, niciodată mărturisită durere, care-l încerca atunci când, în lumina sângerie a unor splendide apusuri de soare, călărea de unul singur pe calul neînșeuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]