136 matches
-
indiferență în fața a ceea ce spune, interesul lui orientându-se către felul în care spune indiferent ce". În virtutea acestui cinism stilistic, avocații apărării ar putea absolvi și textele de tinerețe incriminate, atenuându-le iresponsabilitatea civică prin invocarea histrionismului juvenil al stilistului impenitent. Un tipic procedeu de prestidigitație, repede și sistematic destructurat de V. Protopopescu, aspru în a-i pune la punct pe hagiografii generației '27 ("criterioniștii"), pe toți criticii ce nu s-au eliberat de "cataracta pseudotraumei identitare" și care nu contenesc
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o măsură mai mare sau mai mică, ei pot fi aplicați fiecăruia dintre cei care, îndeosebi în ultimii ani, se pun de-a curmezișul scoaterii României din mizerie. Fie că sunt vechi ofițeri de securitate, fie că gravitează în jurul staliniștilor impenitenți, ei își asumă răspunderea pentru confuzia și turbulențele care fac aerul României irespirabil. E un blestem și o rușine pentru care, nefericiții de ei, nici nu știu că au început să plătească prin chiar viața infectă pe care o duc
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
paragraf la altul, de la o frază la alta. Insinuat în demonstrație, jocul îi chezășuiește tensiunea imprevizibilului, mirajul surprizei. Totuși miza se dovedește de cele mai multe ori de factură moralistă, cu atît mai atracțioasă cu cît obiectului i se dau ocoluri degajate, impenitente în aspectul lor facețios, de către un plin de grație arlechin al speculației care nu acuză, nu jignește, ci dansează într-o arenă evident destinată spectacolului la care n-ar fi de bonton să te superi: "Sub actualele encomionuri paleologicești la adresa
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
anume la inedite. Un prim text olograf, se poate spune, repet, senzațional, este testamentul lui Al. Macedonski, intitulat Ultime voințe. Simona Cioculescu observă, pe bună dreptate, că poetul Nopții de decembrie, temperament excesiv, un mare orgolios - și mai grav, contestatar impenitent al celor doi mari poeți, Eminescu și Alecsandri, fusese necontenit obiectul de atac al adversarilor. Ajunge astfel să aibă o psihologie resentimentară, socotindu-se persecutat și neînțeles. O asemenea stare de spirit îl determină să dea sfaturi copiilor de a
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
se mai amestece niciodată în treburile țării". Anul 1947, constata decepționat că a fost anul morții sale ca scriitor: "Am ratat o carieră literară în România, o voi rata acum în Franța". Dar n-a fost să fie așa. Pesimistul impenitent nu-și va găsi alinare mai târziu decât în evocarea locurilor copilăriei, adevăratul său spațiu ocrotitor. "Copilăria rămâne pentru mine - îi scria prietenului Bucur }incu în 1968 - culmea vieții mele". Rășinarii, satul natal, reprezintă pentru filosof "punctul privilegiat al universului
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
darul de a instaura o imagine auctorială dintre cele mai convingătoare. O imagine din care afirmațiile ori contestațiile izvorăsc ca dintr-un centru și a cărei analiză se impune, prin urmare, ca o premisă a înțelegerii lor. La antipodul calomniei impenitente a lui Barthes, diaristul nostru dovedește inteligența egotistă ce-i îngăduie a propune o coerență a discursului, răsfrîngînd o individualitate morală intrinsecă. I se potrivesc de minune vorbele prin care-l circumscrie pe Cioran, model pe care-l hărțuiește de
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
Gheorghe Grigurcu La prima vedere, Remus Valeriu Giorgioni este un fantezist ale cărui versuri au ceva din grația unui zbor de fluture. Nu par a răspunde decît propriului lor joc. Visul impenitent umple poezia așa cum un lichid umple o cană: „într-o bună dimineață/ mă voi trezi fecior de împărat/ îmbrăcat în purpură și brocarte” (zoe aionion). Numai că intervine îndată o temă a poetului, favorită pînă la obsesie, și anume Cartea
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
sistemului corporatist, ci pe felul în care lucrurile sunt spuse. Monologul de la începutul filmului care-l introduce pe Arthur Eddens și care mi-a amintit ca tonalitate de Angels in America (2003) miniserialul TV al lui Mike Nichols după piesa impenitentului Tony Kushner constituie uvertura întregii povești. Coșmarul lui Eddens, în care acesta se vede pe sine ca pe un produs excremențial, rezultat al unei nașteri de-a-ndoaselea, malefice, fecale, are proporțiile unei coborîri în infern. De altfel, filmul aduce de departe
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
dau probele unei evidente unități de viziune, la un poet singular, imun la mňdele care s-au perindat între timp, sigur pe instrumentele lui, într-un jurnal global în care se povestește necurmat. Cu suită deci, dar nu dintr-un impenitent narcisism - inevitabil, curios, la poeții lamentoși! - ci dintr-o permanentă ebuliție a eului căutător și iubitor de lumină. De certitudini, prin urmare, de acele puncte de sprijin existențiale în ceea ce el numește stații în străbaterea pustiului dintre cuvinte, smălțuit cu
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
văr într-o ultimă aventură. Pentru cei care așteaptă un film cu împușcături filmul este dezamăgitor, povestea nu se oprește asupra faptelor de arme ale pistolarului renumit, legendă vie, subiect al ziarelor care-i fac un portret romantic al unui impenitent om al frontierei căutînd ceva din fiorul de libertate de dinaintea războiului civil. Filmul urmărește declinul lui, căderile psihice, tristețea unui om care nu-și mai află locul și liniștea, ucigîndu-și o parte din foștii tovarăși de teama ca aceștia să
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
Constantin Țoiu Nu cu dispreț își deschide astfel capitolul, în Istoria sa, G. Călinescu, ci cu o lucida apreciere, având totdeauna bătaie lungă. Criticul îl citează pe impenitentul italienist din Roșiorii de Vede: "Și bella, grațioasa, ca astra tremurânda / ... era Ella de blândă" etc. etc. Criticul notează numaidecât: "...Un poet ridicul prin neologismele sale, ale cărui poezii merită a fi citite prin aerul lor comic de parodii..." Judecată
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
anume climatul de rumoare provincială al cărei principal ferment sînt tocmai trăsăturile pe care, culmea, le deplîngem atît de mult la noi: umoarea irascibilă, orgoliile și ranchiunile ireductibile, spiritul de gașcă și grupurile de influență, taclalele de cafenea și bîrfele impenitente, polemicile arzătoare și campaniile de discreditare. Tocmai aceste trăsături creează un cîmp psihologic a cărui intensitate definește atmosfera culturală a lumii de aici. Și tot ele ne dau specificul cultural. Ceea ce îl salvează pe român de la sterilitate e tocmai umoarea
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
zel exclusiv informatorii Securității, adică uneltele, cei care, nu o dată, au fost, prin șantaj și teroare, ele însele victimele sistemului opresiv (îi avem în vedere pe foștii deținuți politici, dar nu numai pe ei), în timp ce brațul ce le mînuia rămîne impenitent. E ca și cum, cînd se produce un pescuit ilicit, ar fi pedepsit peștele iar nu pescarul! Nu vrem nici un moment să luăm apărarea informatorilor benevoli, a ticăloșilor asupra cărora apasă o grea culpă, dar nu se cuvine oare să începem cu
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
se scălda. Spre deosebire însă de acești predictori, poetul nostru nu aspiră să devină un devinator (ceea ce ar reprezenta o participare la lumea sacrului), mulțumindu-se cu postura ironică a construirii și deconstruirii de mituri false (formale), într-o frenezie impenitentă a artificiului. Desacralizarea operată de eiron e un refuz atît al cunoașterii cît și al recunoașterii limitei acesteia care este misterul. În loc de organ al luminii, ochiul poetului e unul al beznei, acoperind priveliștile cu mîl, o sursă de dejecții care
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
astăzi disprețul față de aceste două categorii care au nenorocit România - activiștii și securiștii bazându-mă pe acea inițială apreciere de natură estetică. Ceea ce nu era frumos nu putea fi bun! Și invers! Eram - și probabil am rămas - un "kalokagathon"-ist impenitent! Mai târziu, după 1985, când am început să cunosc viața literară bucureșteană, impresia de acasă mi s-a consolidat: scriitorii buni erau în general și oameni de onoare, în timp ce leprele ce parazitau restaurantul scriitorilor erau, tot în general, niște rebuturi
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
stare de veghe, precum o față ornamentală a ambiției și chiar a unui răsfăț monden, ține de perspicacitatea unui "vînător" el însuși de visuri, pe care voiește a le încrusta în confecția sa proprie: "Ne găsim (...) în prezența unui elegiac impenitent, surprins într-o etapă a biografiei sale în care eul învață "aspectele singurătății" și promovează ca singur remediu visul. Un vizitator totuși subaltern visul acesta, intrat discret pe scara de serviciu, mai mult slujitor fidel decît oaspete. El întinde poteci
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
numiți imginea neagră a lumii mele nu exclude adeziunea la catolicism. Citindu-va cărțile rămâi uimit de cunoștințele despre epoca în care se petrec evenimentele, sutele de mici detalii care reconstituie aerul timpului. Îmi pot imagina că sunteți un cititor impenitent, că aveți o curiozitate nelimitată și ajutat de o memorie impresionantă puteți trece cu ușurință de la un moment istoric sau de la un context profesional la altul. Totuși sunt lucruri care nu pot fi găsite în cărți. Presupun că într-o
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
leagă în jurul acesteia. Latura confesivă a poeziei lui Brumaru a fost demult semnalată de critică; volumul de față ne obligă, însă, să o extindem asupra personalității literare a lui Brumaru, care, și ca „eseist” și „jurnalist”, dar mai ales ca impenitent corespondent, este un irepresibil mărturisitor. Unul discret și intermitent, defel preocupat să-și proiecteze sinele în arenă, dar nu mai puțin tenace în a-și comunica gândurile și emoțiile. De relevanța critică a volumului Opere III. Cerșetorul de cafea s-
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
Alexandru Con Jumătate de secol poezia românească s-a scris pe zidurile închisorilor. în loc de ferestre. Ea deschidea condamnaților perspectiva mirifică a mirajelor nețărmurite, libertatea paradisiacă a reveriilor impenitente. Literatura s-a transformat pentru acea vreme într-un ritual al evadării din timpul profan și strivitor al istoriei. O poezie de sorginte concentraționară, deci a negării realului, a refugiului în imaginar și în metaforele lui, oficiau poeții. De la Radu
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
arunca în aer/ această procesiune/ în care eu par victima" (Despre cuvînt). La capătul sau, absurdul se înfățișează mîntuitor. E un soi de anarhism epurat, ale cărui mijloace expresive, pentru a nu spune astfel, scuză scopul, de ordin trans-estetic. Drept care, impenitent, poetul instalează aproape tot atîtea mașini infernale cîte poeme imprimă. Între particular și general, între abstract și concret, între gratuit și tendențios se stabilesc relații obscure, înfricoșătoare, ca-ntr-un coșmar: " Cîtă Istorie poate să-ncapă/ în coaja acestei erori
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
e memoria personală, de a cărei failibilitate crescîndă naratorul e nu numai conștient ci și încîntat (în ciuda asigurărilor pe care și le dă și ni le dă: "... da, firește, că n-am să uit"), cu orgoliul filosofic al unui visător impenitent: "...rămîie în totul sir Aubrey de Vere așa cum mi-a plăcut să-l văd eu, numai așa - ce-mi pasă de cum era în adevăr? Am nimicit singura dovadă că l-am cunoscut în ființă, am ars scrisoarea în a cărei
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
își va reveni sau nu, iar fericirea lui Roy atârnă de un fir de păr pe care regizorul refuză să-l mai taie lăsându-ne suspendați cu Roy la capătul său ținând strâns în brațe romanul și iubita. Între timp, impenitentul Woody Allen are timp să facă lamentabilă idila lui Sally care, ca și tatăl ei Alfie, și-a construit iluziile pe o confuzie, neținând cont de aliniamentul astrelor prezis de doamna Crystal atunci când îi cere un împrumut mamei ei pentru
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
N. N. Beldiceanu, N. Dunăreanu, Enric Furtună), declarând că una din marile plăceri ale vieții lui a rămas prietinia. La Iași, are profesori renumiți, ca V. Burlă, Xenofon Gheorghiu, Ion Paul, Costică Botez, mai toți viitori colaboratori ai Vieții Românești. Cititor impenitent și din ce în ce mai rafinat, Sadoveanu își dă seama de timpuriu că Ion Creangă nu e un scriitor popular, ci un artist care pretinde un cititor întrucâtva evoluat. Va dovedi în timp o înzestrare excepțională în lecturile lui din Amintiri din copilărie
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
face asupra creației sale și a creației altora sunt demne de luat în considerare în orice analiză critică. Dar nu numai aceste dezvăluiri de atelier de creație fac farmecul convorbirilor cu George Bălăiță. Prozatorul este un ins șarmant, un povestitor impenitent și, în același timp, o prezență literară neostentativă, dar fermă în convingeri, după cum lasă să se vadă interviurile sale. Bălăiță nu a fost, se știe, doar prozator și publicist: scriitorul a fost, de-a lungul timpului, și editor, secretar al
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
trecut în "ArtPanorama" i-a scăpat Cronicarului, versiunea definitivă publicată acum a fost o revelație prin originalitatea aliajului de fantezie, livresc (referirea la Borges se impune), umor, inteligență speculativă și poezie ce îmbracă o realitate bucureșteană familiară. Pentru un cititor impenitent de ficțiuni literare, Să auzi forma unei tobe chiar și prin ecran e o sărbătoare. * În secțiunile de arte, am remarcat eseul lui Andrei Mladinescu despre tabloul lui Paul Klee, Ad Parnassum, subtil și convingător analizat cu imagini scanate alături
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]