136 matches
-
cred că nu ne mai putem aștepta la cine știe ce revelații din recuperarea poeziilor necuprinse în volum ori a corespondenței. Dimov avea o ascuțită conștiință artistică și era draconic de exigent cu sine; totodată, era, pe urmele lui Arghezi, și un impenitent meșteșugar al versului, motiv pentru care volumele sale nu au fost niciodată alcătuiri întâmplătoare, pe principiul „ce-am mai scris în ultimul timp”. Nici apariț iile în presă nu erau mai puțin gândite: neavând mania autorlâcului, poetul nu dădea orice
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
să mai citesc o carte despre Cioran, una pe care o găsesc în casă, venită nu știu de unde, nu știu când. Nicole Parfait: Cioran ou le défi de l’être. Încă de la prima pagină mă rețin două afirmații. Prima: „ateu impenitent”. Eroare evidentă, nu numai fiindcă Cioran a respins ideea, dar pentru oricine îl citește cum trebuie. Relația lui cu Dumnezeu a fost complicată, nicidecum una, simplistă, de ateu. A doua: „sceptic din natură”. Cioran cel din cărțile românești nu e
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
dea fratelui casa și locul/ dar i s-a întărit trupul/ cu seara de jurîmprejur// și avea oasele albe și cu ele vedea” (mama încearcă să se împartă). Suferința face astfel loc cu generozitate unei necurmate inflorescențe de nuanțe. Trece impenitent într-o orgie a delicateții. Cartea e memorabilă. Viorica Răduță, mama întreabă dacă stau pînă seara, Ed. Limes, 2013, 206 p.
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
urii pe care au purtat-o semenilor ce nu acceptau dogmele marxisto-leninisto-staliniste. În lipsa acestei minime recunoașteri a vinei, toate referirile lor la fascism sunt fariseice și contraproductive: o perdea de fum în spatele căreia se ascunde propriul trecut înspăimântător. Ca antifascist impenitent, știu că atâta vreme cât vor plana asupra României umbrele diverșilor ,activiști ai C.C.", ne zbatem degeaba să ieșim din minciună și mizerie.
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
anume la inedite. Un prim text olograf, se poate spune, repet, senzațional, este testamentul lui Al. Macedonski, intitulat Ultime voințe. Simona Cioculescu observă, pe bună dreptate, că poetul Nopții de decembrie, temperament excesiv, un mare orgolios - și mai grav, contestatar impenitent al celor doi mari poeți, Eminescu și Alecsandri, fusese necontenit obiectul de atac al adversarilor. Ajunge astfel să aibă o psihologie resentimentară, socotindu-se persecutat și neînțeles. O asemenea stare de spirit îl determină să dea sfaturi copiilor de a
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
se mai amestece niciodată în treburile țării". Anul 1947, constata decepționat că a fost anul morții sale ca scriitor: "Am ratat o carieră literară în România, o voi rata acum în Franța". Dar n-a fost să fie așa. Pesimistul impenitent nu-și va găsi alinare mai târziu decât în evocarea locurilor copilăriei, adevăratul său spațiu ocrotitor. "Copilăria rămâne pentru mine - îi scria prietenului Bucur }incu în 1968 - culmea vieții mele". Rășinarii, satul natal, reprezintă pentru filosof "punctul privilegiat al universului
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
zel exclusiv informatorii Securității, adică uneltele, cei care, nu o dată, au fost, prin șantaj și teroare, ele însele victimele sistemului opresiv (îi avem în vedere pe foștii deținuți politici, dar nu numai pe ei), în timp ce brațul ce le mînuia rămîne impenitent. E ca și cum, cînd se produce un pescuit ilicit, ar fi pedepsit peștele iar nu pescarul! Nu vrem nici un moment să luăm apărarea informatorilor benevoli, a ticăloșilor asupra cărora apasă o grea culpă, dar nu se cuvine oare să începem cu
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
leagă în jurul acesteia. Latura confesivă a poeziei lui Brumaru a fost demult semnalată de critică; volumul de față ne obligă, însă, să o extindem asupra personalității literare a lui Brumaru, care, și ca „eseist” și „jurnalist”, dar mai ales ca impenitent corespondent, este un irepresibil mărturisitor. Unul discret și intermitent, defel preocupat să-și proiecteze sinele în arenă, dar nu mai puțin tenace în a-și comunica gândurile și emoțiile. De relevanța critică a volumului Opere III. Cerșetorul de cafea s-
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
său, teroarea exercitată asupra Lisabonei de indivizi ieșiți parcă din Infern, precum celebrul Dinte-de-Aur, adîncirea Portugaliei în marasm - episoadele par extrase din romane istorice. Evenimente relatate de autor au avut cu adevărat loc, însă punerea lor în scenă aparține prozatorului impenitent. Într-un singur punct artistul se retrage din joc: atunci cînd apare ca personaj Salazar. Aici, textul devine deodată fad, ca într-o narațiune cu happy end. Cînd totul părea pierdut, ivirea lui Salazar personifică apariția unui Deus ex machina
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
tentativa de a-și construi singur destinul. Machiavelli, Guicciardini, Pietro Aretino, Benvenuto Cellini, Baltasare Castiglione, Isabella d’Este sunt figuri reprezentative pentru tiposociologia Renașterii. Contemporane, aceste „vieți paralele” întrețin un dialog subtil, luminându-se reciproc. Se ilustrează astfel ipostaza individualismului impenitent, infinit adaptabil și indiferent la sensul transcendent al valorilor. Amoralitatea personajelor, deși senină ca a zeilor, îi aliniază unui destin comun, epoca însăși fiind astfel. Cu zâmbet detașat, biograful își urmărește eroii, integrând acțiunile lor în mentalitatea timpului, pe pânza
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
se recurge la invectivă, la ridiculizarea oponenților pe baza defectelor lor fizice, într-o viziune grotescă (Cioflecării și hilariante), dar predominantă e zeflemeaua subțire, condescendentă și totuși incisivă. O emfază subtil autoironică dă farmec posturii de toreador ori de duelgiu impenitent (Corrida, Racheta, Mănușă). Treptat, pornirile polemice se calmează, făcând loc unui discurs confesiv, liric, în care fantezia, nonșalanța și umorul polizează asperitățile sincerității. Veritabilul roman autobiografic în versuri are, în chip vădit, ca erou pe A. Relativ puține, unele însă
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
membrii săi sunt dandy, dar nu-i mai puțin adevărat că a fi inclus În prestigiosul club sporește aura oricărui Leu. Între ilustrele figuri, contemporanii și-i amintesc pe contele Demidoff, pe Charles Laffitte, fiul excentric al marelui bancher, angloman impenitent, pe Eugène Sue Însuși. Cu circuit extrem de Închis, „Jockey Club”-ul francez Îi va refuza candidatura lui Alfred de Musset, dar Îi va accepta, din rațiuni secrete, pe Alfieri și Cavour. Nu doar curse de cai, ci și plimbări călare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ale Europei, pe care, datorită „sângelui lor fierbinte”, Barbey d’Aurevilly le credea scutite de dandysm. Italia, de pildă, cu ilustrul său reprezentant, Gabriele D’Annunzio, autor disputat de curente literare și de ideologii, cu o biografie tumultuoasă, spasmodică. Nietzscheean impenitent, D’Annunzio pare a avea, la prima vedere, destul de puțin dintr-un adevărat dandy. Nimic mai ostil dandy-lor decât vitalismul nestăvilit, pasionalitatea, senzualitatea paroxistică. Și totuși, cine Îi reconstituie biografia nu poate uita câteva episoade excentrice dintr-o tinerețe italo-pariziană
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1. Oricât ar părea de ciudat pentru cei obișnuiți cu locurile comune despre Byron (romantism, spirit revoluționar, Înflăcărare, eroism), „viața și opera” acestuia datorează Îndeajuns de mult dandysmului pentru a-l așeza În deschiderea paradei noastre. Spiritul rebel, de contestatar impenitent, Îl animă Încă din adolescență. Suita de eroi ai poemelor sale Îi poartă, sublimate, pasiunea, melancolia, revolta, Înflăcărarea, freamătul În fața naturii, sfâșierea Între extreme. Dar așa trăiește chiar el până În clipa morții. Nimic mai străin de firea unui dandy adevărat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
neuroastenic, „Vorbe... vorbe” au rămas netipărite în volum. În publicistica lui B., impulsiunile umorale prevalează. La început, apropiat de junimiști, pe care îi adulează în scrisori și dedicații, el denunță ca „primejdie națională” literatura „falsă”, prin care înțelege atât veleitarismul impenitent, cât și tentativele moderniste. Ulterior, se arată deosebit de agresiv față de „ardeleni”, atacul extinzându-se și asupra „Sămănătorului”, ceea ce îi va atrage simpatia cercului de la „Românul literar și politic”. Înzestrat cu o abilitate rară, chiar cu talent, B. nu are forță
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
de Litere a Universității ieșene, debuta cu versuri în „Arhiva” lui A.D. Xenopol, semnând Emilgar, pseudonim întâlnit anul următor în ziarul „Evenimentul”. Schițele, notele literare și plastice îi atrag însă, din partea unui comandant obtuz, mutarea disciplinară la Bârlad (1902), unde, impenitent, înființa, împreună cu G. Tutoveanu și D. Nanu, revista „Făt-Frumos” (1904-1906, 1909). Din textele apărute aici și în „Sămănătorul” va fi alcătuit volumul Bătrânii. Schițe din viața boierilor moldoveni (1905), de factură idilic-sămănătoristă. Demisionat din armată, fiindcă nu i se aprobase
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
de pildă, demonstrația dezvoltată în A doua viață a lui Eminescu, potrivit căreia poetul a fost marginalizat, stigmatizat pe nedrept cu pecetea nebuniei și chiar eliminat fizic printr-o acțiune concertată a liberalilor, exasperați de vehemența și precizia atacurilor gazetarului impenitent de la „Timpul”. Alcătuirea unui asemenea scenariu este o operațiune ingenioasă și tentantă, dar oricând atacabilă, în absența documentelor probatorii ori a mărturiilor clare. SCRIERI: A doua viață a lui Eminescu, București, 1994; Cercul strâmt. Arta de a trăi pe vremea
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
unde se afla în 1988, S. expediază câteva poeme revistei „Cuvântul românesc” din Hamilton (Canada). În „Mele” (Honolulu), publicația lui Ștefan Baciu, îi apar câteva poezii inedite, citește versuri la cenaclul de la „Apoziția” din München. După 1989 editează cu asiduitate, impenitent, în țară și peste hotare, mai multe jurnale și cărți de poezie. Placheta Formule pentru spirit relevă dispoziția romantică a lui S., familiarizat cu tehnicile moderne ale versificației: „Melancolia unui apus / mă învăluie / în unde palide, / simțurile coboară lin / din
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
convinge de marea plăcere pe care o va avea citindu-i memoriile, sau mai bine studiind portretul extrem de instructiv pe care Eugen Ciurtin i l-a schițat lui J.M.Honigberger, acest fals medic puțin vrăjitor ce a fost cel mai impenitent dintre călătorii generației sale. Paris, octombrie 2002 Bernard Le Calloc’h Administrator al Societății de Geografie, Paris Vicepreședinte al Societății franceze de studii fino-ugrice Cincizeci de ani În Asiatc "Cincizeci de ani În Asia" Conspectus siglorumtc "Conspectus siglorum" Archævs Archævs
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
deja ruta afgană a Peshawarului. În Orientul Mijlociu dinainte de 1850, europenii stabileau, În cazuri individuale, dar nu izolate, relații care privite astăzi par să anticipeze, cu povestea lor, realismul magic, precum e aceea de după 1839 a prințului iranian Malek-Qasem Mirza, dagherotipist impenitent pe urmele unui angajat francez al șahului 1. La fel, când va pleca către Brașov În 1834, va alege mai Întâi ruta nordică și centrală a Indiei. Traversând cursul Gangelui - New Delhi către Allahabad și apoi Calcutta -, va observa ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
rețetele de conduită mentală. Deruta e provocată de dorința de a învăța despre metaforă de la un filosof, Claude Lévy-Strauss, și de constatarea, ivită citindu-i pe Gottfried Benn sau pe Alain Robbe-Grillet, că metafora nu limpezește nimic, pentru că escamotează realul. Impenitent, autorul riscă totuși o metaforă și compară creația artistică, în accepția de proces și de produs, cu o scrisoare de dragoste. Se propun trei modele analogice de creații artistice, incursiune a cărei premisă ar fi că actul artistic presupune totdeauna
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
muzical, a ilustrat, ca grafician, cărți și a realizat afișe. Incidental a compus versuri de reflex parodic. Îl pasionează regia, și în această ipostază (ca de altfel și în aceea de umorist) a cucerit, la diferite festivaluri, multe premii. Ludic impenitent, cu febrilități postmoderne, U., exhibând disponibilități de autor dramatic, e, ca director de scenă, un inventiv pândit întrucâtva de excesul de orgoliu. Aproape nimic în romanul Saltul (1975), debutul lui U. cu un volum propriu, nu-l prevestește pe condeierul
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
un fragment de roman, este „Ovidiu”, editată la Constanța între 1898 și 1910, în jurul căreia organizează și un cerc literar. Inițiativa venea din credința că ar putea ajunge un reformator al literelor românești. V. este un publicist infatuat, un poligraf impenitent, care nu poate fi descurajat de nimeni și de nimic. Versurile cuprinse în placheta Zori sau în Limba iubirei și Raiana (1892), Pontice (1898), împovărate de stângăcii și de sărăcie imaginativă, îi imită palid pe Mihai Eminescu, Al. Vlahuță și
VULCAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290663_a_291992]
-
de dinaintea „revelației”, finalul cărții dobândind astfel semnificația unui eșec în ascensiunea către idealitate. Oarecum asemănător tematic, cel puțin în ceea ce privește temeiul modificării comportamentului și a psihologiei protagonistului, este romanul Zilele și nopțile unui student întârziat. Mihnea Băiatu, student în faza boemei impenitente, trăindu-și viața cu o frenezie lipsită de orice, fie și virtuală, remușcare, o întâlnește pe superba Arina Velovan, și ea studentă și ea la filosofie, ființă aparte, serioasă, superioară tânărului cuceritor aproape profesionalizat. Lui Mihnea i se pare că
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
nenumăratelor emisiuni de analiză politică televizată. Vechiul instigator al mâniei proletare găsea totodată spațiu de reflecție și expresie - desigur, civilizată - în revista Dilema. Ion Iliescu face noi adepți prin incriminarea „vânătorii de vrăjitoare”. Sergiu Nicolaescu câștigă mai departe competiții cinematografice. Impenitentul Adrian Păunescu își meșterește nestingherit filozofia ciolanului din postul de șef al Comisiei pentru Cultură a Senatului. La fel, Ioan Biriș, ex-propagandist din Arad, coordonează astăzi doctorate de Filozofie la Universitatea din Timișoara (minus punctul opt). Reptile de tot soiul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]