63 matches
-
locui”, "uticati" „a influența”. Sunt și verbe care nu au pereche fiindcă sunt biaspectuale. Aspectul lor este dat de context. Așa este, de exemplu, verbul "videti" „a vedea”: "Pred sobom je video beskrajnu ravnicu" „În fața lui vedea o câmpie nesfârșită” (imperfectiv) vs. "Obradovao se kad me je video" „S-a bucurat când m-a văzut”. Majoritatea verbelor împrumutate sunt biaspectuale: "organizovati" „a organiza”, "formirati" „a forma”, "operisati" „a opera”. Există legătură între aspect și timp verbal. De regulă, un verb perfectiv
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
Timpul numit "aorist", corespunzător perfectului simplu din limba română, pot să-l aibă aproape exclusiv verbele perfective, dat fiind că însuși acest timp exprimă o acțiune terminată în trecut. În opoziție cu acesta, pot fi puse la imperfect numai verbele imperfective. În limba maghiară, aspectele și modurile de acțiune se exprimă mai puțin sistematic decât în limbile slave. Multe verbe imperfective nu au pereche perfectivă ("létezik" „a exista”, "megbocsát" „a ierta”, "gondoz" „a îngriji”, "elüldögél" „a ședea”) și sunt mai multe
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
însuși acest timp exprimă o acțiune terminată în trecut. În opoziție cu acesta, pot fi puse la imperfect numai verbele imperfective. În limba maghiară, aspectele și modurile de acțiune se exprimă mai puțin sistematic decât în limbile slave. Multe verbe imperfective nu au pereche perfectivă ("létezik" „a exista”, "megbocsát" „a ierta”, "gondoz" „a îngriji”, "elüldögél" „a ședea”) și sunt mai multe verbe biaspectuale: "modernizál" „a moderniza”, "létesít" „a înființa”. Aspectele și modurile de acțiune pot fi exprimate de înseși rădăcinile verbale
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
a merge” vs. "kimegy" „a merge afară, a ieși”, "száll" „a pluti” vs. "leszáll" „a coborî plutind, a ateriza”. Prefixul "el-" este mai deosebit prin faptul că în unele cazuri perfectivizează verbul ("elolvas" „a citi”), dar în altele întărește caracterul imperfectiv al verbului: "elábrándozik" „a sta în visare”, "elbámészkodik" „a se uita cu gura căscată”, "eltöpreng" „a sta pe gânduri”. Prefixul poate marca și moduri de acțiune, de exemplu începutul ei ("hozzálát" „a se apuca de”), caracterul său momentan ("megörül" „a
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
nu este o categorie gramaticală a verbului românesc. El chiar începe definiția aspectului cu „categorie gramaticală caracteristică limbilor slave...”, dar menționează că este exprimat și în română. Pe de o parte o fac unele timpuri verbale: imperfectul exprimă și aspectul imperfectiv, iar perfectul compus - aspectul perfectiv. Exemplu: "În timp ce mânca, a sunat telefonul". Perfectul simplu și mai mult ca perfectul exprimă de asemenea aspectul perfectiv. Pe de altă parte, aspectele sunt exprimate prin mijloace lexicale. Unele verbe includ exprimarea aspectului în sensul
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
auxiliare de aspect/mod de acțiune: "she started working" „a început să lucreze”, "she finished working" „a terminat de lucrat”. Caracteristicile complementelor verbului pot de asemenea să-i confere acestuia un aspect/mod de acțiune: "He ate apples" „Mânca mere” (imperfectiv) vs. "He ate an apple" „A mâncat un măr” (perfectiv). Și în limba franceză există mijloacele de exprimare a aspectelor/modurilor de acțiune care sunt prezente în română și în engleză, dar și alte trăsături ale verbelor sunt considerate aspecte
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
considerate aspecte/moduri de acțiune. În franceză sunt de asemenea verbe care includ aspectul/modul de acțiune în sensul lor lexical: Au un rol important și formele verbale temporale. Cele compuse și perfectul simplu exprimă aspectul perfectiv, iar imperfectul - aspectul imperfectiv (vezi Verbul în limba franceză). Grevisse și Goosse 2007 consideră că în franceză există două verbe și o expresie verbală auxiliare de aspect propriu-zise, gramaticalizate, ale căror construcții nu se analizează sintactic: Grevisse și Goosse 2007 ia în seamă și
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
numerale au și ele paradigme de declinare. Limba are patru timpuri (trecut, prezent, viitor simplu și viitor compus), două număre (singular și plural, există și rămășițe ale dualului), trei persoane (eu/noi, tu/voi, el/ei), două aspecte (perfectiv și imperfectiv), trei moduri (indicativ, imperativ și condițional), trei diateze (activă, pasivă și reflexivă), șapte cazuri (nominativ, gentitiv, acuzativ, dativ, instrumental, locativ și vocativ) și trei genuri (masculin, feminin și neutru, feminin și neutru schimbând în așa-numit „nemasculin” la plural). Limba
Gramatica limbii poloneze () [Corola-website/Science/314580_a_315909]
-
sistemul genurilor mai poate fi simplificat la trei clase la singular și două la plural. Forma verbelor poloneze se modifică după persoana, numărul și genul subiectului. Verbul se mai caracterizează și prin categoriile de diateză (activă, reflexivă și pasivă), aspect (imperfectiv și perfectiv), mod (indicativ, imperativ, condițional, participiu și gerunziu), și timp (prezent, trecut și viitor). Dacă se iau în considerare formele temporale combinate cu cele aspectuale, numărul timpurilor se ridică la cinci. În trecut au existat încă trei forme de
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
de trecut: aoristul, imperfectul și mai-mult-ca-perfectul, dar astăzi se folosește numai așa-numitul „"perfect slav"”. Aproape toate verbele poloneze au două forme aspectuale: cea de perfectiv și cea de imperfectiv. Forma de perfectiv se formează: Există și subcategorii ale aspectului imperfectiv. De exemplu, verbul „a scrie” are o formă actuală ("pisać" - acțiunea tocmai are, avea sau va avea loc) și una iterativă ("pisywać" - acțiunea se face sau se făcea în mod repetat), pe lângă forma de aspect perfectiv "napisać". Timpurile verbale poloneze
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
mod repetat), pe lângă forma de aspect perfectiv "napisać". Timpurile verbale poloneze sunt: Sufixele timpului trecut se adaugă la verb sau la cuvântul din propoziție care se accentuează cel mai puternic, ca de exemplu pronumele interogative. Al cincilea timp polonez, viitorul imperfectiv, este o construcție analitică și se compune din forma de viitor simplu a verbului auxiliar "być" („a fi”) + fie infinitivul ("będziecie robić"), fie participiul trecut ("będziecie robili") imperfectiv. Ambele forme au același înțeles, „veți face”. Pentru a accentua și mai
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
plasarea prefixului după predicat: "Csak Péter megy ki a szobából" „Numai Péter iese din cameră”, "Péter ritkán megy ki a szobájából" „Péter iese rar din camera lui”. De obicei verbul cu prefix exprimă aspectul perfectiv, dar poate exprima și aspectul imperfectiv, de exemplu atunci când este vorba de o acțiune durativă în raport cu altă acțiune, momentană: "Péter éppen ment ki a szobából, amikor megpillantotta Évát" „Péter tocmai ieșea din cameră când a văzut-o pe Éva”. În acest caz prefixul se plasează după
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
cazul acuzativ a fost "-l", dar în multe cazuri el a fost folosit doar la pronume: În afară de forma de ortografiere de influență slavă ("ć", "dź", "ħ", "ś", "ź" pentru "ĉ", "ĝ", "ĥ", "ŝ", "ĵ") în comparație cu limba modernă, anumite forme verbale imperfective (prezent și imperfect) aveau încă un accent pe ultima silabă: Pronumele personale se terminau cu "o" (sau cu "a" pentru cele posesive: "mo" „eu”, "ma" „al meu”), dar există și alte diferențe aflate la persoana a III-a: În plus
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]