10,269 matches
-
să povestesc o întâmplare stranie. Am mai scris o dată mai demult despre casa veche de pe ulicioara periferică în care ședea marele critic. Despre aspectul ei de fort, de bunker, una cu pământul, având aerul înaltului Stat Major al unei oștiri imperiale. Adăugasem observația că, geniilor adevărate, le plac locuințele mici-mici, anume, spre a fi amplificate prin proporțiile, prin grandoarea spiritului lor inventiv, capabil de strategii colosale... Urmează o mărturisire intimă. Ezit, dar vârsta, precum și gândul ispititor al posterității mă îndeamnă să
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
bovine și oi, paie, bălegar, oameni stînd pe vine la foc, apa clocotind în căldare. ș...ț La răstimpuri./ cîte-o coadă de cometă, cîte-o pereche de catîri/ încărcați cu lemne, cîte-o femeie cu stea în frunte. Limbi hibride, hagialîcuri." (Drumuri imperiale, răsăritene). S-a vorbit de "narațiunea" poeziilor din volumele mai tîrzii ale lui Ioan Flora. Exisă și aici narațiune, deghizată abil în spatele imaginilor care se succed în toată banalitatea lor firească. Citez, pentru plăcerea aglomerației de imagini, și "povestea" unei
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
care și-o îngăduia Lovinescu, singurul relief pe care îl impunea percepției celorlalți. Era unicul său imperativ social. O viață întreagă Lovinescu a fost și a rămas un individualist. Un individualist de incontestabilă majoră calitate. Individualismul său avea prestanța pasului imperial care calcă peste așteptările supușilor. Aflându-mă în 1943 în camera sa de lucru într-una din după-amiezile când își primea vizitatorii mi-a fost dat să surprind o discuție care m-a făcut să mă apropiu și să ciulesc
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
ale unei cărți sau să încline decisiv balanța unei polemici. Niciodată agresiv la nivelul limbajului, dar extrem de tăios la cel al ideilor, Mircea Iorgulescu este un polemist de factură cu totul specială, din fața căruia este mai bine să fugi. Modul imperial în care este executată (fără drept de recurs) cartea Alexandrei Laignel-Lavastine este pe deplin edificator în acest sens. Metoda de lucru a cercetătoarei franceze este deconspirată cu seninătate și umor difuz de criticul român: "Ea (Alexandra Laignel-Lavastine - n.m.) compilează alert
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
l-a făcut să izbucnească într-o criză de isterie; el a înțeles că acțiunea avea conotații politice: Galba descindea dintr-o veche familie aristocratică ai cărui strămoși pretindeau că descind din zeii nemuritori și, în consecință putea pretinde demnitatea imperială. între timp cele patru legiuni renane l-au înfrânt fără mare dificultate pe Vindex. Și atunci s-a întâmplat un fapt "foarte ciudat": știrea înfrângerii și morții lui Vindex a ajuns în Hispania și l-a deprimat teribil pe Galba
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
rupți de patria-mamă, în afara granițelor ei, în comunități ce abia își descoperă identitatea națională, diferența față de spiritul rus, independența de ordinea rusă. Dublă frustrare, ale cărei consecințe nu vor întârzia să apară, mai ales atunci când Rusia își va regăsi vocația imperială și forța dominatoare ce o definise, la sfârșitul secolului XIX, drept "o închisoare a popoarelor". Procesul, susține, Nivat, este lung și primejdios, comunismul anihilând sau deformând, pe de o parte, trecutul și, pe de altă parte, inoculând masei iluzia unei
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
divizată și contradictorie, are puține șanse să ajungă la putere, deși soluțiile ei ar putea redresa real societatea rusă. Firavul început de democrație ar putea fi, în consecință, oricând retezat, rușii tinzând să revină la structurile de tip autocratic, precomuniste, imperiale. Chiar și foști dizidenți, ca Soljenițîn sau Zinoviev au ajuns să susțină că "sufletul rus" este mai apropiat de colectivismul dirijat autoritar, singura problemă fiind a scurtcircuitării relației dintre autocrat și popor. Abisalului suflet rusesc nu i se potrivește individualismul
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
a fost dintotdeauna un imperiu multinațional". Prăbușirea totalitarismului comunist i-a derutat așadar pe ruși, obligându-i să dezgroape din trecut modelele ce le asigurau stabilitatea sufletească, echilibrul în raporturile cu lumea, identitatea specifică. Respingerea structurilor occidentale și regăsirea autosuficienței imperiale amenințătoare este potențată și de redescoperirea ortodoxiei, a credinței. Rușii au avut întotdeauna nevoie de o credință pentru a-și întări unitatea, pentru a se apăra de alienările generate de preluarea unor forme de organizare străine. Petru I, adept al
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
sunt două fete, Maria (1700-1754) și Smaranda (1701-1720), cărora le urmează patru băieți - Matei (1703-1771), Constantin (1705-1747), Șerban sau Serghei (1706-1780) și Antioh (1708-1744). Era pregătit și biologic pentru o domnie ereditară! Primii trei băieți vor deveni ofițeri în garda imperială rusă, iar Antioh, scriitor și diplomat la Londra și Paris. Numai Maria e născută la Iași, toți ceilalți copii sunt născuți la Constantinopol. Soția Casandra moare în 1713 la Moscova, lăsând cei șase copii la vârste mici. Dimitrie Cantemir se
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
plenipotențiar al Rusiei la Londra, calitate păstrată până în 1738, când este transferat la Paris ca ambasador, unde rămâne până la moartea sa, survenită prematur în 1744, când nu avea decât 36 de ani. Maria îl informează ritmic despre schimbările de la curtea imperială, chiar dacă nu știe cu precizie care dintre înalții demnitari au mai multă influență (p. 223). Plutind în incertitudini, Antioh cere deslușiri: ,De aceea vă rog cu stăruință să aflați de la domnii miniștri ce presupuneri se fac și să mi le
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
fiul dumitale vine cu mine, vreau să i-l prezint lui Jorge al meu. Fii liniștit, că mai apoi ți-l înapoiem. Spune-mi, băiete, te ai urcat vreodată într un Mercedes Benz? Julián deduse că așa se chema rabla imperială pe care industriașul o întrebuința pentru deplasare. Scutură din cap. - Atunci, e timpul. E ca și cînd ai urca la cer, numai că nu i nevoie să mori. Antoni Fortuny îi văzu plecînd în acel vehicul de un lux nemărginit
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
animație și decorativ, iar locuința lui I.L. Caragiale este, pur și simplu, un copac în spatele căruia se conturează vag ritmurile unui gard, o copertină și cîteva ochiuri de geam.Casa lui Oscar Han este informă și frustă, a lui Iorga imperială și neguroasă, a lui Șt. O. Iosif aeriană pînă la transparență, iar Mărțișorul lui Arghezi cam redundant și ușor ostentativ. Iar alături de acestea, care , într-un anumit sens, și-au asimilat locatarii, Alexandru Olian notează, devotat și sîrguincios, zeci de
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
ceea ce ține de o anumită lipsă de precizie, un... lasă, că nu dau turcii... Ceva contrar spiritului de dincolo de Milcovul secat dintr-o sorbire, - ager, pofticios, mereu pe fază. Lasă că și nobila confuzie ieșeană, învecinată cu vastul spațiu literar imperial de alături, are efectele ei... Din ea, oricând, pe neștiute, pot să apară cele mai inspirate rezolvări, care, altfel, dacă totul ar avea loc cu precizie sau punctualitate, nu ar ieși mai nimic de Doamne ajută. Astfel, - ca să dau un
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
unui vechi obicei, țarina pusese să fie împrăștiate de jur împrejurul patului conjugal snopi de grâu și vase pline cu grâne ca să le aducă soților toate fericirile făgăduite de Biserică perechilor virtuoase. Fără să vrea, Vasia nu reușea să disocieze marile idei imperiale de necuviincioasele sale satisfacții personale. O regăsea pe maiestatea sa, pitită în umbră, în spatele principalelor peripeții ale destinului său. Aceasta i-a dat prilejul să constate că, până și la oamenii mici, simțului statului și gustul femeii erau complementare. Această
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
Pentru poezie) Ciclul Lu Li & Weng Li ne rezervă surpriza unei bijuterii asianice care arată (și) posibilitățile livrești cu totul deosebite ale lui Andrei Codrescu. Lu Li & Weng Li sunt doi tineri chinezi din secolul XIII, ea curtezană la curtea imperială, el războinic, "frate și soră, fie iubiți sau, poate amândouă". Fără a ști dacă se vor întâlni vreodată, cei doi își scriu poeme pe care nu și le trimit. Un fel de jurnal al absenței, un epistolar închis, așa apar
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
treacăt, Patinatori pe Sena de pe la 1906... Apoi, pentru ce venisem de fapt, - obiectele împăratului, casnice, de pe câmpul de luptă... Portretul executat de Robert Lefévre. Nu se compară cu al lui Ingres, de la Domul Invalizilor: un Napoleon chel cu burtica lui imperială. Patul imens cu baldachin. Garderobul... Secretairul și Comoda Empire... Nécessaire de campanie... O ceașcă. Obiecte de toaletă. Tacâmuri. Riglă de calcul. Ceainic, sfeșnic. Raportoare, compasuri, lunete, forfecuțe, sticluțe de colonie, ambră, cutii de pudră, pudriere, cutiuțe de medicamente, alifii, pomezi
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
rând, și care bătea mătănii grele, ortodoxe, până la pământ, înaintea mumiei de sub sticlă, până ce ofițerii respectivi cu paza interveniră... Cu Napoleon, fusese altceva. La mijloc era fraza lui Tolstoi, rostită în 1857, la Paris, când ajunsese întâia oară în fața mormântului imperial: "Oribilă, zeificarea acestui scelerat!" Precum și celelalte cuvinte ce se adaugă portretului făcut în Război și pace: "Napoleon, această insignifiantă unealtă a istoriei, care, niciodată, nicăieri, nici chiar în exil, nu a dat dovadă de demnitate umană". Geniile, oricum, interpretează diferit
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
fie dominate de șmecheria cu suflu scurt a lui Tucă. Să revin, însă, la Europa Centrală. Din motive de... Imperiul Austro-Ungar, ea nu putea scăpa în România de o anumită conotație conspirațională: oricine e interesat de această zonă are nostalgii imperiale! Mai rău: zeloții ideii central-europene sunt, musai, niște trădători de neam! Am auzit aceste argumente în forme variate: de la cele cvasi-contondente ale unor ofițeri SRI, la aulica voce a unui domn cățărat în fruntea unui înalt for cultural-științific. Culmea ironiei
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
a simbolurilor naționale, personalizare arogantă a puterii și mania persecuției. Spun povestea unui grup de oameni care au ajuns la putere în primul rând ca agenți ai unei puteri străine, reușind să se prezinte în apărători ai autonomiei față de centrul imperial.” Premise, așadar, cât se poate de limpezi. La o privire de sus, tragedia politică și socială trăită de țările aflate sub dominație sovietică nu e decât o variantă a revărsărilor de cruzime și dejecție morală descrise de Dostoievski în marele
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
continuare, numai Caesar (!)”; îngrijitorul ediției n-a înțeles nimic din meca nismele succesiunii în colegiul tetrarhic! Din nota 119 de la p. 187, aflăm că Dioclețian „și-a pierdut titlul de Imperator” (subl. n.); or, el a renunțat voluntar la statutul imperial. După dl. Mîrșanu, Maxentius ar fi fost Augustus între 306-312 (p. 185-186, nota 112; vezi și p. 204, unde apar aceleași date, dar și 306/307-312); adevărul este altul: după alegerea sa de către plebs și cohortele pretoriene în octombrie 306
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
poate, pe Flavia Constantina. Dintr-un posibil al treilea mariaj, survenit după 326, cu o femeie al cărei nume nu s-a păstrat, a avut două fete - Helena și Constantia. Totala confuzie în ceea ce privește semnificația termenilor princeps, Imperator, Augustus și titulatura imperială în vremea tetrarhiei se poate observa din citirea notelor 5 (p. 164), 67 (p. 180), 89 (p. 184), 159 (p. 192). Dacă s-ar fi mărginit doar la a comenta chestiunile de natură teologică, dl. Mîrșanu și-ar fi făcut
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
anni dal 369/370 al 375” - p. 29; vezi și p. 26), autorul (p. 31-43; „il nostro autore dunque, sulla base dei pochi dati in nostro possesso, era un pagano vissuto nella seconda metà del IV secolo, funzionario dell’amministrazione imperiale (v.c.), forse magister memoriae, e si chiamava Rufius Festus” - p. 39, subl. aut.), personajul căruia i-a dedicat Festus breviarul său - împăratul Valens (p. 44-45), scopul și structura lucrării (p. 46-52; lucrarea lui Festus „non può essere considerata un
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
dunăreană zeii de origine orientală. Descoperă drept cauză principală a acestei popularități fenomenul migrației (colo nizării), care afectează nu doar zona urbană a Daciei, ci și nuclee rurale. Identifică însă și alte cauze, nu mai puțin importante: sprijin din partea puterii imperiale pentru anumite culte, preferințele administrației provinciale, ale aristocrației municipale și mai ales ale militarilor. Partea a III-a a cărții, „Formele de integrare și de control social și ideologic în cultele orientale din Dacia romană” (III. Formas de integración y
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
în cultele orientale din Dacia romană” (III. Formas de integración y de control social e ideólogico en los cultos orientales en la Dacia romana, p. 493-580), evidențiază relațiile dintre divinitățile de origine orientală și cultele statului, în primul rând cultul imperial. Sunt avute în vedere inscripțiile unde divinitățile orientale apar cu epitetele augustus, augusta sau sunt asociate cu formula pro salute imperatoris, -orum, exemple care ilustrează, în opinia autorului, o relație de putere între princeps și masa provincialilor, între elitele locale
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
plata unor răscumpărări de prizonieri. Termenul „daci liberi” este utilizat din dorința de a-i distinge de ceilalți daci cuceriți de romani. Se pare că teritoriile neocupate de romani ce aparțin dacilor se aflau sub o atentă supraveghere a administrației imperiale, care cantona în provinciile Moesia Inferior și Dacia. Spațiul ocupat de „dacii liberi”, la care se adaugă infiltrațiile sarmatice venite din Est, se întindea până la Nistru. Cel de-al doilea capitol, The corpus of finds (p. 23-247), este rezervat trecerii
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]