1,312 matches
-
nu comentează faptul că a făcut sex numai cu partenera/ul de viață. Cea pozitivă este deseori atât de discretă, de cuminte și de neștiută..aproape. O laudă, o fală, după cum am mai văzut și ce parte are această 'nevoie' imperioasă...e indiscutabil negativă. Personal afirm că nu am experiență în sensul celor pe care le știu, le văd, le simt a fi bune etc., defapt, așa după cum au afirmat acei terapeuți, însă acest lucru nu mă va opri deloc a
S-AR NUMI INTIMUL...? (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380215_a_381544]
-
urmat apoi, o etapă de relativă liberalizare, o așa-zisă «formă de preluare în mod critic» a adevăratelor valori. S-au editat, pentru prima dată după război: Lucian Blaga, V. Voiculescu, Octavian Goga, Panait Cerna, Al. Brătescu Voinești. Se simțea imperioasa nevoie, de fundamente, de lucrări de bază, care să inducă fluxul unei culturi temeinice, lucru care, însă, nu se putea realiza într-un regim bazat pe pseudo-învățătură marxist-leninistă. Sucombarea sistemului comunist, a conferit culturii românești două valențe: dezrobirea ideologică și
CARTEA ŞI PUBLICUL CITITOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382144_a_383473]
-
literatură pro-comunistă (în Uniunea Sovietică a lui Lenin, Stalin și a succesorilor), cât și una pro-nazistă (în Germania lui Hitler) sau pro-fascistă (în Italia lui Mussolini). Sintagme sinonime ar putea fi: literatură oficială sau literatură propagandistică. Ea este dictată, solicitată imperios și promovată de regimul politic care o comandă. Trebuie să facem o distincție categorică între comanda socială, ca principiu sociologic al oricărei epoci literare (principiu ascultat sau nu de către scriitorul liber), și comanda ideologică, impusă prin exigențele indiscutabile și insurmontabile
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
undele metrice”, aspecte ale sonorităților, semnificației poetice, comparația dintre muzică și retorică... în timp ce capitolul epilog, al patrulea , este rezervat scrisorilor, textelor și notelor. De semnalat în sens pozitiv mulțimea notelor de subsol ce însoțesc textul respectiv, adnotări izvorâte din nevoia imperioasă a lui Mircea Tiberian de a fi cât mai explicit, mai plastic. Incontestabil, „Sunetul de referință și arca muzicii occidentale” se impune ca un volum de certă valoare marcat de viziunea personală asupra arealului estetic cercetat, rod al unei bogate
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
au nici o valoare. Și atunci cum să abordăm această lungă perioadă în care pe prim-plan a fost religia și, doar subordonate ei eticul, politicul etc. și undeva, în urmă, esteticul, toate acestea fără o delimitare limpede? Nu avem nevoie imperioasă de "reconstituirea lumii" de atunci? După cum explică Paul Zumthor în încercare de poetică medievală 2, "textul" face corp comun cu epoca și pentru noi rămîne de fapt singurul mijloc "fierbinte" de comunicare cu ea. Visul fiecărui istoric este ca, folosindu
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
mușchi, tulburări cardiace și neurologice (stadiul 3), amorțeli ale membrelor, capului, etc., înțepături (că acele de cactus), furnicături (ca si cum s-ar mișca pe piele niște furnici), urzicături (ca si cum ai fi fost urzicat), tulburări de înghițire, tulburări de urinare (frecvent, senzația imperioasa de a urină), amețeli, dureri de cap, senzația de "nisip în ochi" sau "urzicături în ochi", etc., paralizii ale feței sau ale membrelor, tulburări psihiatrice: depresie, anxietate, atacuri de panică, obsesii, fobii, tulburări emoționale (care mimează bipolaritatea), si de aceea
România atacată de căpușe. Vezi ce boală poți contacta și cum te poți proteja () [Corola-journal/Journalistic/69215_a_70540]
-
și până în zilele noastre Festivalul însuși a suportat rigorile timpului. Ale timpurilor. Care, la rândul lor, l-au marcat. Este captivant de observat complexul situațiilor, al determinărilor socio-politice ale anilor de sfârșit ale deceniului al șaselea al secolului trecut. Era imperioasă nevoia de legitimare a regimului totalitar. în plan național. De acreditare în plan internațional. Prin atragerea marilor personalități ale culturii, artei, științei; prin adiționarea marilor nume ale trecutului. Chiar și ale trecutului foarte apropiat. Cum era Enescu la acea vreme
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
și a onorariului Aliniatul 1 - Potrivit art. 63 alin.2 din Legea nr. 192/2006 modificat recent, la cererea părților interesate, instanța va dispune restituirea taxei judiciare de timbru, ce a fost plătită de acestea pentru învestirea ei. De la prevederea imperioasa „va dispune”, fac excepție cazurile de soluționare prin mediere care privesc transferul dreptului de proprietate, alte drepturi reale asupra unui bun imobil, partaje și cauze succesorale pentru care nu s-a eliberat certificat de moștenitor. Aliniatul 2 - Posibilitatea părților de
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
său, ce șanse ar mai avea acea literatură? Noul analfabetism Cultura e confundată cu acumularea de informații, prea adesea. Așa cum educația, în învățămîntul nostru, nu formează, ci stochează informații în creierele tinere. De asta, informația pare a fi o hrană imperioasă, zilnică, a omului din acest sfîrșit de istorie și început de mileniu. Ziarele, radioul, televiziunea, internetul, reclamele, afișele... ne informează continuu. Captăm informațiile, le digerăm sau nu, le credem sau nu, ne modifică sau nu. Într-un „undeva” indistinct se
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
care-l presupune anvergura fiecărui proiect în parte. Paradoxul e rezolvat cu finețe chiar aici, într-o confesiune amară și încrezătoare, intitulată Despre onoarea actului de a scrie (pp. 75 - 78). Câteva rânduri numai, finale: „O onoare absurdă și totuși imperioasă ca a samurailor. Despre o spintecare a pântecului propriu în onoarea ideii de artă. Despre o respectare a codului în care m-am născut, și care a fost codul lui Homer, al lui Dante, al lui Cervantes, ca și al
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
fluxul muzicii de sfere urcă spre cupola cerului. Duminică 24.10.2013 Retrăire Am interzis cândva sentimentelor născute să înflorească și am greșit. Nălucire de tentații înăbușite! Ce frumoase erau, ce blânde și moi, parfumate ca iarba, legănată sub soarele imperios sub ploaia îndărătnică de vară. Împotriva cui m-am protejat? Cine ar putea să știe? Să mă convingă... Ele au rămas în memorie uscate de timp, rătăcite și deznădăjduite de neîmplinire. Sub bagheta cărui regizor căutam o altă realitate, străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
energie din trupul istovit de sentiment, în oglinda ei, icoana iubită a ființei omenești, Manuela se văzu palidă, albă de tot, cu fața mai mică, cu capul mai delicat, ca după o boală. În sentimentul ei pentru Vâlsan era ceva imperios, “absolut”, o exagerare de care este conștientă. Ea dorea să iubească, deși simțea câteodată dragostea ca pe o patimă, o răstignire pe altarul iubirii. Comparația ei în suferința cu ipostaza Fiului Ceresc: “o scuipaseră...îi puseseră spini...ca și Fiului
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a-și reliefa suavitatea trăirii fără păcat, iubirea absolută, neîntinată, dar oare și fără de păcatul plăcerii ?!? Chiar și așa se simte o victimă a iubirii, pentru că ”iubirea sapă în ea...”. ”Cruzimea cumplită a acelui blând o revolta dintr-un val imperios de voință și de imposibil. Cum trebuie să-l fi adorat femeile și să se fi zdrobit de stavila voinței lui ! Și el trebuie să fi iubit...Fiul omului !... Lungul val al părului Magdalenei, resturnat în gestul lui etern de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și față de Domnul avocat Ioan Ciobanu care l-a consiliat în probleme de natură juridică cu un profesionalism demn de un adevărat apărător al dreptății și adevărului. Sper ca cititorul să găsească în paginile acestei scrieri, dincolo de scenele de ficțiune imperios cerute de o scriitură literară, adevăruri ce trebuie să troneze într-o lume civilizată, și care se cer a fi mereu deasupra vicisitudinilor care populează vremea și vremurile în care trăim.
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3124]
-
s-a impus, în anii '80, prin cărți pentru copii și tineri, dar și pentru toți cei care au nevoie de poveste, iar Mircea Eliade spunea încă din deceniul șapte al secolului trecut că omul de azi are o nevoie imperioasă de poveste; cărțile de gen ale lui Dumitru Vacariu " Dincolo de poveste" (1979), "Bărzăunul și restul lumii" (1984), "Vornicul Țării de Sus" (1984), "Comoara" (1988). "Aventuri de dincolo de timp" (1990), " În căutarea Scufiței Roșii" (2005) se adresează, însă, și celor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Atunci lucrurile se vor înscrie pe tine/ cu litere de aur". Fulgerul inspirației se dăruiește celui având vocația înălțării: "Am crescut mai înalt decât omul,/ Norii planează prea aproape de mine,/ Aștept cel dintâi fulger." Misterul insondabil al dicteului poetic, caracterul imperios și natura sa de fulger constituie o revelație intuitivă originară care induce o a doua naștere a lumii. Fiecare mare poem ne dezvăluie și ne face să viețuim o altă față a absolutului. "Poezia este un absolut real", afirma Novalis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
capătul zării, pentru a evita rătăcirea în genunea care nu poate fi istovită, drumul cunoașterii se întoarce mereu în jurul lucrurilor, a celor mai umile. Lauda realității imediate impune poetului restrângerea repetată a depărtărilor ca o mereu reluată conturare, ca o imperioasă necesitate a unei mai mari certitudini, ca o teamă ca infinitul să nu dizolve tiparele și să nu risipească intimitatea. Renunțarea la necuprins în favoarea măruntelor cuprinsuri este consecința unei atitudini filozofice, definitorie pentru Arghezi: aceea de a acorda lucrurilor zilnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
subînțeles și reproș Melaniei, nu dădea doi lei pe el și că, de altfel, ea avea tot dreptul să gândească așa, căci numai el e vinovat că nu s-a putut ridica la înălțimea așteptărilor ei. Melania simți o nevoie imperioasă de a-l suna pe psiho logul Bogdan Urmuzescu și, cum cu nevoile imperioase nu e bine să te joci, îl și sună, nemaiținând cont că e miez de noapte. Alungat din patul lui călduț, psihologul Bogdan Urmuzescu își jură
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ea avea tot dreptul să gândească așa, căci numai el e vinovat că nu s-a putut ridica la înălțimea așteptărilor ei. Melania simți o nevoie imperioasă de a-l suna pe psiho logul Bogdan Urmuzescu și, cum cu nevoile imperioase nu e bine să te joci, îl și sună, nemaiținând cont că e miez de noapte. Alungat din patul lui călduț, psihologul Bogdan Urmuzescu își jură în barba rară, în timp ce se arunca într-un taxi, că o să înceapă chiar de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tragicul său rezidă în constatarea pe care o face prea târziu despre puterea forțelor divine care l-au condus spre impasul în care se află. Eroul este tragic atunci când conștientizează necesitatea destinului său și limitele condiției umane. În fața acestei necesități imperioase, eroul nu adoptă o atitudine pasivă, așezându-se în mod voluntar în postura de rival al zeilor. Regele persan Xerxes din Perșii lui Eschil îi sfidează pe zei: podul de nave pe care-l construiește reprezintă o sfidare la adresa lui Poseidon
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
umanități, și, pe de altă parte, să releve contribuția proprie, originală a creativității universale. Fără îndoială, cercetarea aprofundată a raporturilor literaturii române cu celelalte literaturi naționale nu poate fi realizată în bune condiții fără aportul unor instrumente de lucru de imperioasă necesitate, cum sunt bibliografiile. Răapunzând acestui deziderat de majoră însemnătate, Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu" al Academiei Române a luat inițiativa de a elabora o vastă bibliografie analitică a Relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice. Primul
Literatura universală în periodicele românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7183_a_8508]
-
orchestră. Pentru acel moment Luminița Petre a lasat arcușul în favoarea baghetei dirijorale. Este o practică larg întâlnită în cazul muzicienilor performeri, a soliștilor cărora repertoriul propriului instrument nu le este suficient; pentru a face muzică. Petre dispune de o determinare imperioasă în șlefuirea discursului muzical. Iar aceasta fie că mă refer la prima Simfonie beethoveniană, la sonoritățile transparente ale celor două Intermezzi - muzica unui climat post-impresionist - de George Enescu, sau la lucrarea de o spectaculoasă vehemență sonoră, "Luminișul urlătorului", datorată lui
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
sunt avataruri ale unei istorii străvechi, pe care le consemnează cele două poeme eminesciene. Strofele recitate, fie din Luceafărul, fie din Strigoii, par să aibă o funcție magică, incantații care servesc într-un rit ce se cere împlinit în mod imperios. Romanul Măștile perpetuează în plin secol XX tradiția șamanelor japoneze. Cât despre povestea doamnei RokujÜ, cea îndrăgostită de strălucitorul prinț Genji, cu sentimente atât de puternice încât ajunge să-l terorizeze, și pe el și pe femeile care îl iubesc
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
critici profesioniști, dar mă gândesc că E. Lovinescu este primul. Maiorescu nu era un critic profesionist, asta nu-i aduce nici o scădere, în felul în care gândesc această cronologie a profesionalizării criticii românești. Prin această profesionalizare a criticii înțeleg datoria imperioasă pe care o avea și pe care și-o asuma E. Lovinescu de a da seamă despre întreaga literatură română și, bineînțeles, cu consecvență, în mod special despre literatura română contemporană. A pornit în presă (în "Epoca" în 1904, în
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
iei parte. Se face încă, la noi, confuzia între informație și promoție privind susținerea acestui tip de eveniment. Promoția este reprezentată de susținerea relativ extinsă în timp, costisitoare, a unei campanii care, în final, trebuie să ne lămurească în mod imperios că merită să participăm la un anume eveniment, că merită să scoți bani din buzunar pentru a cumpăra o carte care tocmai se lansează, o imprimare CD, un bilet la un important concert... fără de care - nu-i așa? - viața noastră
Începe Festivalul "George Enescu" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9314_a_10639]