2,195 matches
-
un fel de dragoste mitică à la Narcis sau Pygmalion. Numai că poetul Al.G. Croitoru se consideră solidar cu strămoșii noștri daci, devenind astfel parte integratoare a unei suferințe milenare. Am În suita de argumente prepoziția „la” și reflexivul impersonal „Îți rupe (răsuflarea) / o zbatere de lut, / de marmură, / de ceva neștiut./ Rădăcinile Înnodate / de curgerea vremii / pe sub pământ, / pădurile lumii, poate / Încolăcite de vânt./ Câmpie de trupuri zvâcnind, / rupând aerul, / brațe repezinduse, / parcă țipând .// Vuietul acestui câmp, / mă Învăluie
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
clasificări, un mare poet. Considerat un mioritic de tip cult, poetul Împăca gingășia frusta și oralitatea sibilinica, Încercînd a reconstitui - pe model folcloric - un bocet al vechimilor, asimilînd toposuri arhaice. Dincolo de invenția lexicala, el, pornit În căutarea „mitologiei”, conjuga patetismul impersonal cu senzualismul topit Într-o incantație romantică, urcînd spre suferință hiperbolizata. Această jelanie trubaduresca, intelectualizata, captînd Însă o „sfîșiere ancestrala”, de o cantabilitate „dura” (observa, cîndva, Gh. Grigurcu) devine un veritabil erotikon, ființa barbara conștientizînd soarta corpului pieritor. Îmbrăcat, așadar
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
melancolic și trist susurul unei ape de munte) Mă uit la lume de sus, parcă aș sta mereu pe un munte de unde aș privi lumea În zare... Mă gândesc la truda și la menirea sculptorului. (vocea Îi devine deodată Încețoșată, impersonală) Să sculptăm lumea, să sculptăm scoarța pământului și să-i dai pământului chip de om. Iar el să zboare așa, cu chipul de om, prin univers. Însă mă gândesc mai ales la sculptarea lumii ca lume. Să iei lumea și
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
lumea postmodernă contemporană și actualitatea firului narativ determină cititorul să se îndrepte către prima sursă de tehnologie pentru a verifica validitatea faptelor. Autorul este narator și este Bret Easton Ellis. Conștiința scriitoricească l-a determinat să opteze pentru o perspectivă impersonală. Viața și faptele persoanei reale Ellis sunt transpuse în Lunar Park asemănător unei pseudo-autobiografii. În același timp, viața și faptele sunt distorsionate în ficțiune. Un moment de impas narativ se transformă în joc și amuzament. Jocul autor versus narator se
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
închisă (...) Nory, neastâmpărată, răscolea ceva prin amvonul acela obscur, căci casa era în adevăr înaltă ca o biserică". Angrenată într-o căsnicie trainică, dar lipsită de elanuri sentimentale, Elena Drăgănescu își sublimează refulările în pasiunea pentru muzică. Perfecțiunea clasică și impersonală a fizicului, coroborate ținutei reci și distante, ba chiar și numele dau Elenei aerul unui personaj mitic, plutind nealterat deasupra impurităților contingenței. Elena e muza care inspiră un fel de exaltare mistică celor din anturajul ei, mai cu seamă bărbaților
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
unuia din cei mai fertili poeți români (comparabil cu Mircea Ivănescu și Miron Kiropol), autor a peste 2500 poeme. În plus, lui Grigurcu nu i-a fost dat ca nouă, altora, să scrie și versuri indeniabil proaste sau măcar anoste, impersonale. Mai în glumă, mai în serios, numim aceasta un ușor "handicap", cu gândul că lectorului îi place să ne surprindă sărind de la limita anonimatului la expresia personală, de la neajunsul estetic la un anume echilibru prin care să putem fi identificați
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
de însuflețire prin care a făcut dintr-o armată șovăielnică și un popor nelămurit - o națiune. Care îi era virtutea? O credință pe care a trăit-o cu toată splendoarea feminității ei: sfioasă și modestă! Căci modestie e intenția ei impersonală și e simțământul că săvârșește ca un servitor, un ordin al lui Dumnezeu! Astfel gestul ei, neindividualist și feminim, nu cucerește, ci apără, nu se joacă cu viața, ci servește cu ea cauza vieții multiplicate! Cultura europeană se distinge de
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
G. Călinescu, de la R.F.R. în noiembrie 1947)...” (subl. mea). De altfel, cred că cel mai indicat este să anexez ambele articole, integral. Afirmația mea din micromonografie nu se voia, în nici un caz, una incriminantă. Ea ținea strict de caracterul neutru, impersonal, al unor note bio-bibliografice. Oricum n-ar mai fi fost nevoie de un argument în plus în sprijinul ideii că G. Călinescu este, din nefericire, unul din acele “cazuri” în care valoarea literară și moralitatea politică s-au dovedit incompatibile
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
ca gelatina cu becuri fumurii și sori preistorici în limbile frunzelor pipete pasteur picurau cucuta zilei alunecau formulele delirului prin pâlnii ruginite într-o chimie organică crescând monștrii în eprubete într-o chimie anorganică procreând taifunuri de siliciu peste cristalinul impersonal din firida întunericului un miriapod cu pași de soldat s-a trezit din închipuirea geometriei să-și înceapă rondul de noapte ochii deschiși mai văd și acum sub luminile spitalului insectele devin transparente li se văd intestinele otrăvite cu iasomie
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
sau fizică. Oamenii lui Preda înjură foarte mult. Ulterior, autorul a mai redus volumul imprecațiilor, sfătuit de apropiații săi. Sorana }opa i-a făcut observații � în legătură cu „Moromeții"): „Marine dragă, ți-am citit lucrarea așa cum ți-am făgăduit, cât mai impersonal cu putință. Dar ca să fiu sinceră, nu pot să-ți ascund adânca mea nemulțumire, mai întâi cu privire la limbajul prea greoi și deocheat, care compromite grav restul lucrării. Nu-i pagină să rămână neatinsă. Înjură toți și iar înjură de mama
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
atare cam o jumătate de volum ar fi "neutră". După părerea mea, patosul nu abundă nici în primele două și tocmai asta mi se pare că e problema acestui volum: scriitura e bună, dar nu relevă nici o tensiune, e aproape impersonală și asta se observă și din punctuație (nu vezi prea multe semne de exclamare sau de întrebare). Versul curge uneori atât de domol că uneori te-ar adormi dacă nu ar fi ceva imperative presărate pe ici, pe colo. Și
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
contemporane s-a născut din fragmente publicate inițial în reviste - Lettre Internationale, Sfera politicii, Dosarele istoriei, Dilema, dezvoltate în capitole independente, străbătute însă de o idee comună: jocul, relativ și tot atît de riscant, înte memorie, personală, părtinitoare, și istorie, impersonală (dar nu apersonală), și-n căutare de adevăr. În ciuda aparențelor, purtătoare de îndoieli și veșnice așezări sub semnul întrebării este istoria, cîtă vreme memoria e, dimpotrivă, teritoriul siguranței, al adevărurilor afective, dar absolute. „Poate fi povestirea vremurilor grele o formă
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
înșirate pe panglica ce iese din gura unui sfânt Părinte, a vreunui teolog al Bisericii, închipuit în culori, într-o poziție hieratică, descoperă una din acele fraze pe care le cunoaște demult, pe care le știe pe dinafară, frază aproape impersonală dintr-un text care, în stereotipia repetării sale se desacralizase, își pierduse demult profunda sa valoare. Falsă decepție, căci s-ar fi cuvenit să știu, ceea ce aveam să știu doar mult mai târziu, că asemenea acelui medieval, care privind miniatura
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ba te-așezi, mulțumit nevoie-mare, de-a-mboulea. Cînd în plus, cînd în minus, te-nmulțești, te-mpărțești, astîmpără-te, încrețești spațiul degeaba. Fraiere-confraiere, frecuș de-albuș în gălbenuș, dizolvi motanii în melancolii lascive, dezolezi cetățenii serioși și pruzi, cetățencele exacte-n compasul cracilor impersonali, asasini, dereglezi în ritm și rimă situațiunea națiunii! Cui ce-i pasă de țărțămuri, de giumbușlucuri à la bala portocala, de titirezuri cu suspin. Jeluie-te lui taică-tu (a! n-ai tată); jeluie-te lui maică-ta (a!, n-
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
cărui reale dimensiuni vor ieși la iveală abia după zece ani de la întemeierea lui. Urmele întîilor revelații din aceste căutări de profunzime sunt vizibile pînă în ultima, tragică, perioadă a creației. între poeziile de atunci, rămase în caiete și ,,poemele impersonale" din revistele ultimilor ani sunt infinit mai multe legături decît între versurile primelor sale două volume și cele din Operele imperfecte, de pildă, ori Noduri și semne. Viziunea lor dominantă, sensibil diferită de cea diafan aurorală a debutului oficial, nu
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
că își pusese oala de noapte în cap ca să-i sperie, însă cum ei erau ocupați, nu a mai putut să și-o scoată, iar piciul plecase plângând la vecina cu care ea socializase ceva mai devreme. Scurt și foarte impersonal! Filica scoase un răget și ieși de nebună în uliță să-l recupereze pe nefericit. EPILOG Manuelito a fost găsit exact când niște câini hămesiți, neimpresionați de aspectul său bizar, se pregăteau să-l facă fâșii. Imediat i-au fost
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
decedatului un buchet de flori. A fost, de bună seamă, ofranda, de speță categorială, a femeilor, pentru marele lor adorator, pentru cel ce, în cinstea grației lor și-a sublimat pasionala atracție în analitice poeme. Se cuvenea a rămâne anonimă, impersonală, precum o ființă ce oficiază un act sacerdotal." Dacă lucrurile stau într-adevăr așa, departe de explicații pragmatice și de identificări precise, merită să închidem ochii și să ne îndrăgostim brusc de acea doamnă de la 1957. Dedicat fotbalului, numărul din
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
blamează, e răzvrătit și sceptic, sarcastic și burlesc (...). Abia când îl citești pe Mușina vezi cât de aproape de Caragiale e Emil Cioran". în răspăr cu impresia curentă a unei combativități subiectiv asumate, "Monica Lovinescu trăiește într-un fel de ipostază impersonală a sa, care - mai presus parcă de controlul propriei conștiințe, dar nu și dincolo de un mod anume de a trăi cotidianul - este supusă unor principii ce îi instituie statura morală". Confruntându-se, în dialoguri ce ar parodia paradigma socratică, cu
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
-o pe propria piele: "...ceea ce se află în spatele comportamentelor la locul de muncă în sectorul de servicii din România nu este o etică a muncii, ci o etică a relațiilor interpersonale. Valorile asociate muncii sînt valori înrădăcinate social, nu valori impersonale cerute de nevoile organizării economice. Analiza eticii muncii (de fapt a modului în care munca este înțeleasă în România) pe baza discutării mentalităților românești ar avea de cîștigat dacă ar fi transformată într-o analiză a relațiilor umane". (p. 169
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
se bucurau de o notorietate profesională incontestabilă. Pentru ei, trecerea de la libertățile improvizării, gîlceava cu propriile fantasme și bătălia pentru expresivitate la restricțiile monografiei academice trebuie să fi fost extrem de anevoioasă. Bănuiesc că obligația de a recupera intersubiectivitatea în modalități impersonale i-a obosit și, nu o dată, i-a deprimat. Cine crede că exagerez e invitat să recitească paginile din volumul II al Jurnalului lui Cărtărescu, unde autorul se referă în treacăt la momentele de impas survenite pe parcursul elaborării tezei. Dar
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
cât are și un nou-născut, un copil de școală, un tânăr și un adult<footnote Ibidem, p. 15. footnote>. Nu pot exista limite de tranziție în devenirea persoanei umane. Nu există o trecere de la nimic la ceva, de la un țesut impersonal la persoană și de aceea ființa umană, persoană cu drepturi depline, ia naștere în momentul fecundației, când se produce unirea principiului spiritual cu cel material. Deci a pune capăt intenționat unei sarcini, în orice moment al ei, înseamnă, din punct
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Poate că ne-am înțelege mai bine unii cu alții și unii pe alții, dacă ne-am dedica biografii." Intrată în bibliografia obligatorie Eliade, cartea lui Florin }urcanu se poate dovedi și o lectură de acomodare cu un ton echilibrat, impersonal și lipsit de impulsivitate. Chiar una relaxantă, deși nu leneșă. Științifică și înțeleaptă. Credem că, și de data aceasta, România literară a optat fericit. Așteptăm noi cărți și noi premii, în 2007.
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile terne, culorile de pămînt, nuanțele magmatice și feminine se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și maiestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
experiență, taximetriștii își văd de meserie aproape fără să mai ia în seamă un drum desfundat sau un „crater” dolofan ce se lăfăie pe mijlocul străzii. Doar șoferii mai tineri mai scapă printre dinți o vorbă de bine, cu trimitere, impersonală firește, la anumite sărbători religioase, rude de gradul întâi sau... părți anatomice. Dar să stea liniștiți dragii noștri conducători auto pentru că situația se prezenta cu mult mai prost acum mai bine de-un veac și jumătate, adică atunci când la Timișoara
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
cuvîntului a fost silită să le împlinească, umila pe la curțile boierești ale altor valori". Că o excepție salutara e comentată prezența lui Maiorescu, "subtilă protestare, discipolul esteticei hegeliene, care cu voce senina a intonat pe aceste țărmuri danubiene un imn impersonal pentru eliberarea zînei care trebuie să rămînă nuda...". Încă în Personalitatea..., combătîndu-l pe Taine, Aderca specifică esteticul printr-un criteriu psihologic, socotind "știință frumosului" drept "o disciplină psihologică" și nicidecum istorică sau sociologică, hărăzita a ne revelă "sentimentalitatea" proprie operelor
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]