210 matches
-
două cufere mari se materializară de fiecare parte a lui Amory. Totul s-a petrecut În mintea sa chiar atunci, durând mai puțin de zece secunde În timp real. Primul fapt care i-a fulgerat luminos conștiința a fost marea impersonalitate a sacrificiului. A Înțeles că de fapt ceea ce numim iubire sau ură, răsplată sau pedeapsă nu are mai multă legătură cu acesta decât o anumită zi a lunii. Și-a reamintit repede istoria unui sacrificiu despre care auzise la colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
precizie a monturii lirice, iar poemul e încărcat de un halou misterios-romantic.Ca într-o pictură de Chirico, e sufficient ca în vidul realului să apară câteva detalii emblematice. Complicitatea poetului cu propriu-i discurs e disimulată până la a sugera impersonalitatea. Fire invizibile țin însă riguros decorul în mână pentru a evita oscilația:” Mă joc cu candele aprinse,/Mă-mbrac în straiele de sfânt,/ Prin mănăstiri de îngeri părăsite,/Când vreau Dumnezeirea să o simt.“(Joc de iubire ). Gavril Moisa este
GAVRIL MOISA ZÂMBETUL CLEPSIDREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352390_a_353719]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > IMPERSONALITATEA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1237 din 21 mai 2014 Toate Articolele Autorului Este omul momentului : șters, incult și arogant. Crede, de fapt este mai mult decât convins că locul din față îi este de-a pururi rezervat
IMPERSONALITATEA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370229_a_371558]
-
face, taci : de uimire și deznădejde ! Doamne, numai condiția umană te putea conduce într-o asemenea fundătură : pute de la o poștă a prostie perfectă și impersonală . Un ghețar ambulant cu biografia la purtător : de gheață ! - BRRRR! Costel Zăgan Referință Bibliografică: IMPERSONALITATEA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1237, Anul IV, 21 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
IMPERSONALITATEA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370229_a_371558]
-
Răstoaca, Maratonul lui Bixby ș. a.). Încât, cum ni se spune în Fatalitatea cifrelor, avem de a face cu “...proiecte neterminate pretutindeni”. Orice încercare a insului de a-și depăși condiția sfârșește, așadar, în trivialitate. Eul revine și se destramă în impersonalitatea nimicitoare a lumii. Tot ce pot cunoaște individul și comunitatea, ca preț al efortului lor meliorist, este eșecul (vezi emblematicele Instalarea șefului de punct și Comorile din stadionul părăsit). La limită, se ajunge la dezarticularea logică a limbajului însuși (nu
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
de stil, reușind să dea un plus de forță imaginii pe care ne-o propune.” Marian MALCIU - SLATINA L.S.R. - vicepreședinte Filiala Olt ( Fragment de prefață volumul de versuri - „Împlinire prin iubire”) „Realismul manifestat de autoare nu este un rezultat al impersonalității, nu este o dominantă stilistică și nici opțiune ideologică. Cititorul se va convinge că este în fața unei descrieri a realității înconjurătoare. Sunt pagini de dialog, acțiune și prezentare, în care se pare că autoarea posedă amintiri pe care nu le-
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
minciunii mele. În concluzie, adevărul este apreciat de toată lumea. SUBIECTUL al III-lea Simbolismul este un curent literar apărut în Franța în jurul anului 1886, odată cu publicarea articolului-manifest Simbolismul de către Jean Moreas, ca o reacție împotriva retorismului poeziei romantice și a impersonalității poeziei parnasiene. Simbolismul s-a manifestat în poezie. Acest curent continuă, precum romantismul, adâncirea caracterului cromatic al poeziei parnasiene, promovând o tehnică modernă. Așa se explică faptul că un poet celebru parnasian, Ch. Baudelaire, în sonetul Corespunderi, formulează un principiu
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
Pânza cea acoperită de un colb de pietre scumpe”) și naștere-fără-naștere - sugerând arhetipurile Maria-Iisus. Călin este sinonimul codrului cu Vârf al Muntelui Cosmic; nunta sa este nașterea sa-sâmbure mistic:nunta-regăsire este Revelația nunții mistice, căci nunta sa se dizolvă în impersonalitatea arhetipală a nunții Fluturelui cu Vioreaua: este Revelația Florii Albastre (nunta cu absolutul). “Nunta s-o pornim și noi alături” înseamnă: să traducem aparența fenomenală - în arhetipalitate esențială, ritualul căutării - în Ritualul Regăsirii. Călin-Fiul este regăsirea identității esențiale a lui
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
lupă o serie de neîmpliniri ale acestora, raportate, în cazul de față, din nefericire, la unele deficiențe constatate în organizarea familiei, dar și în activitatea unor instituții ale statului de drept. Realismul manifestat de autoare nu este un rezultat al impersonalității, nu este o dominantă stilistică și nici opțiune ideologică. Cititorul se va convinge că este în fața unei descrieri a realității înconjurătoare. Sunt pagini de dialog, acțiune și prezentare, în care se pare că autoarea posedă amintiri pe care nu le-
AMINTIRI PARCĂ AIEVEA TRĂITE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381860_a_383189]
-
de voință existînd în sine, cît și ca libertate subiectivă. pentru că există o primă formă de interioritate a imaginației, o unitate a materialului cu spiritualul care nu admite libertatea, ci doar abstracțiunea; acesta este principiul statului în India. Cu această impersonalitate a vieții concrete, statul, legile raționale, moralitatea nu pot exista [200]. rămîne arbitrariul, întîmplarea. Libertatea este aici numai momentul negativ al eliberării de orice determinare a vieții și a conștiinței. Ceea ce în India poate fi eventual considerat drept viață politică
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ca voință existînd în sine, cît și ca libertate subiectivă [...] pentru că apare această primă formă de interioritate a imaginației, o unitate a naturalului cu spiritualul, care nu admite libertate, ci doar abstractizare; acesta este principiul Statului în India. Cu această impersonalitate a vieții concrete, nu pot exista un stat propriu-zis, legi ale justiției, moralitate [...] rămîne doar arbitrariul, pura întîmplare. Libertatea este, într-adevăr, aici doar momentul negativ al desprinderii de orice determinare a vieții și a conștiinței. De aceea, ceea ce în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pentru destinatarii lor, prin care aceștia sunt îndemnați să urmeze o anumită conduită. 2.3.4. Trăsăturile normelor juridice În ceea ce privește trăsăturile normei juridice nu există o unitate de opinie în literatura de specialitate. Cei mai mulți autori identifică însă următoarele trăsături: generalitatea, impersonalitatea și obligativitatea 74. Fiind o regulă tipică, un model, un standard al unui "tip" generic de conduită, norma juridică se caracterizează prin generalitate. Această trăsătură a normei juridice a fost identificată însă din dreptul roman, Ulpian afirmând că Jura non
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
105 normativitate: caracterul de, 116; sursele normativității, 140, 146, 152 normă: clasificare, 14; conceptul de, 14; condiția de aplicare, 95; conținut, 102, 121; de drept, 73, 74; expresia calitativă, 100; expresia imperativă, 100; formă, 102; functor deontic, 96; generalitatea, 124; impersonalitatea, 124; logica normelor, 97; juridică, 109, 114, 116, 119, 121, 125, 127, 134, 170; morală, 101, 139; obligativitatea, 124; semnificație, 94; structura, 101, 102 O obligație: legală, 51; legitimă, 48; morală, 29, 86, 134, 177, 202 ordine normativă, 54, 187
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Selene-și / pune zborul meu încrustat cununii. Aș putea s-ating cu un deget leneș / cearcănul lunii.” În câteva rânduri, A. face profesiune de credință parnasiană. Aceasta se verifică mai ales sub aspectul grijii extreme pentru formă. Altminteri, nimic din răceala / impersonalitatea parnasienilor, la care cultivarea formei e doar un pretext de sugrumare a expresiei eului. Or, particularitatea e tocmai exprimarea liberă a afectivității; poetul e un epicureu, un hedonist chiar, care glosează pe tema odei horațiene către Taliarh, încearcă să fixeze
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
echilibrate, decorative; pietrificarea emoției este dublată de conștiința propriei goliri interioare și a neputinței de exprimare poetică. Fără a se impune în contextul literar al anilor ’70, poezia scrisă de A. reprezintă o voce cu o notă distinctă, caracterizată prin impersonalitatea rece, deghizată într-o imagistică livrescă, barochizantă. SCRIERI: Exodul, București, 1967; Cenușa, București, 1969; Auguralia, București, 1972; Chagall, București, 1972; Piero della Francesca, București, 1974; Poeme, București, 1974; Futurismul, București, 1975; Averse, București, 1976; Cetatea ideală în viziunea Renașterii, București
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
care nu trebuie sacrificată de dragul unei originalități cu orice preț). Făcând distincție între stil și manieră, dezaprobă paradele retorice ale lui Schiller ori Hugo, smerindu-se dinaintea lui Shakespeare, cu piesele lui doldora de adevărul vieții. Dacă nu împărtășește ideea impersonalității artei, alternativa oțioasă între teză și tendință îl face să zâmbească. Tendință, da, dar neapărat „tendință cu artă”, iată ce pretinde unei opere literare vrednice de acest nume. Cât privește teatrul, C. îl consideră a fi o artă de sine
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
portretistic, capacitate imaginativă), valori care, contribuind în mod esențial la păstrarea interesului pentru o operă altminteri perisabilă, trebuie totuși apreciate „în funcție de gradul lor de polarizare în jurul valorii teoretice”. Pentru C., vocația critică se deosebește de vocația creatoare prin tendința către „impersonalitate”. Iar figura critică exemplară în această privință este Titu Maiorescu. Suita de articole din „Familia” (1967), intitulată Titu Maiorescu și cultura română, operă definitorie pentru gândirea lui C. (publicată în volum postum, în 2000), reprezintă atât o lucrare de istorie
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
lui Mateiu I. Caragiale”, T, 1977, 11; Mihăilescu, Conceptul, II, 228-234; George, Sfârșitul, III, 179-189; Tomuș, Mișcarea, 284-287; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 299-304; Felea, Prezența, 123-127; Adrian Marino, Ovidiu Cotruș. „Critică pe stil vechi”, TR, 1983, 37; Nicolae Manolescu, Drumul către impersonalitate, RL, 1983, 20; Gheorghiu, Reflexe, 135-138; Iorgulescu, Prezent, 264-267; Regman, Nu numai, 206-207; Cornel Regman, Ovidiu Cotruș monografist, F, 1993, 10-11; Viorel Gheorghiță, Amintiri și omagiu, F, 1993, 10-11; Grigurcu, Peisaj, I, 73-79; Ierunca, Subiect, 173-179; Simuț, Incursiuni, 95-103; Negoițescu
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
aproape orice tip de comunitate veritabilă nomenclatura familiei este proeminentă." (Nisbet, 1993: 48) Fundamentală pentru forța comunității este imaginea reală sau închipuită a antitezei existente într-o aceeași structură socială între relațiile comunitare și cele non-comunitare, care prin relativa lor impersonalitate și anonimitate luminează strânsele legături personale ale comunității. Familia reapare și la Nisbet ca arhetip al comunității, ceea ce provoacă din perspectiva abordării noastre. Dacă s-ar specifica că este vizată (fie și doar ca preponderență) familia tradițională, lărgită, afirmația ar
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
obsesivă dar întemeiată de oferire a unei definiții bazate pe structură. Una dintre consecințele acestui efort este impresia conform căreia comunitatea reprezintă o modalitate tradițională de relaționare, contrastantă cu formele sociale aparținând modernității. Structurile sociale ale societății industriale caracterizate prin impersonalitate, urbanizare, raționalizare și centrarea pe clase sociale nu mai au multe în comun cu modul tradițional de relaționare. Și totuși comunități există și astăzi, ceea ce dovedește existența unor maniere în care nu neapărat ele s-au adaptat schimbărilor sociale, ci
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
morală. Dacă în procesul socializării valorile sunt vehiculate în vederea internalizării lor la nivelul noilor generații, instituționalizarea este intim asociată cu realizarea valorilor. Astfel, instituțiile sunt foarte importante pentru realizarea ordinii, a coerenței, stabilității, integrării. Ele introduc un anumit grad de impersonalitate, obiectivitate, care reduce subiectivitatea umană, îndreptată poate natural către reversibilitate. Instituția ar fi de altfel termenul mediu într-un algoritm ce merge de la organizație la comunitate. Ea se naște odată cu adoptarea statutului său și se legitimează în raport cu elementele, acțiunile ce
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
afacerile private mai secrete. Înainte, secretizarea era legată de izolarea spațială. Astăzi, cel mai bine te ascunzi în locurile aglomerate. Societățile secrete sunt o soluție pentru a scăpa de pericolul pierderii identității. Ar fi o autonomie față de invadarea intimității, față de impersonalitate și eterogenitate. Individul, cu cât devine mai "personalizat" în raport cu societatea secretă, cu atât devine mai "depersonalizat" în ordinea socială mai largă. Societatea secretă are un motiv aristocratic: permite separarea față de acele calități care identifică pe oricine și deci pe nimeni
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
secolului al XIX-lea s-a accentuat distincția dintre activit((ile publice (( cele private, cele dint(i fiind privite (n maniera (n care erau tratate activit((ile pe pia((. În acest context, noțiuni ca ra(ionalitate, interes individual, func(ionalism, impersonalitate c(p(tau tot mai mult sens. Toate aceste modificări care s-au petrecut în organizarea socială a Americii, alături de numeroase altele aparținând aceleiași categorii, au condus la schimbări notabile în privința tipurilor de structuri și relații specifice comunităților. Aceasta nu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
curentă este societate, ceea ce nu ne spune nimic, atât timp cât comunitatea este în definitiv parte a societății "Gesellschaft adună importanța sa tipologică de când îl vedem ca pe un tip special de relație umană, una caracterizată de un grad ridicat de individualism, impersonalitate, contractualism, și provenind din voință sau din interes absolut mai degrabă decât din complexul constituit din stările afective, obișnuințele și tradițiile ce definesc Gemeinschaft" (Nisbet, 1993: 74). Tönnies convertește dezvoltarea europeană într-o tipologie valabilă pentru orice societate trecută sau
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
societate trecută sau prezentă, europeană sau nu. Dezvoltarea societății europene a fost de la uniunile gemeinschaft la asociația gemeinschaft, apoi la asociația gesellschaft și, în final, la uniunile gesellschaft. Primele trei faze ale dezvoltării reflectă o individualizare crescută a relațiilor umane, impersonalitatea, competiția și egoismul devenind treptat tot mai dominante. A patra fază reprezintă efortul societății moderne de a recupera prin tehnici de relaționare umană, securitate socială și asigurarea locului de muncă -, în contextul unei corporații private sau publice de gen gesellschaft
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]