84 matches
-
cu o scriitură ,,stilistică", fără a expulza metafora, efectul cuvîntului exact în calofilia sa semnificantă. Nu e o critică aservită, într-o manieră indignă, scriitorilor, așa cum s-a pretins cu o rea voință patentă (e la mijloc un delir al ,,impersonalizării", al ,,obiectivității", deoarece ne-am putea închipui oare o critică ce s-ar ocupa de altceva decît, în primă sau în ultimă instanță, de productele scriitorilor abhorați în principiu?!), și nici un atentat împotriva teoriei, așa cum s-a susținut cu o
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
prețios pentru pragmatică și analiza discursului, domenii în care dispunem din păcate de prea puține înregistrări orale. în povestirile unor persoane de vîrste diferite, cu niveluri culturale variate, se pot urmări foarte bine mărcile articulării discursive, indicii implicării afective, strategiile impersonalizării sau ale aproximării, trăsăturile oralității (suspensii, repetiții, sintaxă simplificată), coerența discursului, dar și discontinuitățile sale. E vizibilă alternarea trăsăturilor dialectale cu cele ale limbii standard; uneori se manifestă chiar explicit conștiința diferențelor lingvistice. Volumul despre germanii din Banat - cu o
Mărturii despre destine și etnii, despre limbi și dialecte... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16632_a_17957]
-
lîngă țărmuri / și toate apele lumii" (2). Dar obsesia trecutului blocat nu poate fi înlăturată. Ca urmare poetul face uz de cîteva soluții ale defensivei care-i îngăduie „să dea seama în fața toamnei", să se adune „în niciunde". Mai întîi impersonalizarea, contopirea neutră cu lumea obiectuală: „pînă a nu mai fi decît / substantive de frunze puse / în sîrg peste verde" (14). Apoi tăcerea „care adulmecă aerul", amortizînd simțămîntul „vinovăției", în măsură a euforiza: „beție a simțurilor / ca o îndelungă necredință/ uitată
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
-i obiceiul” (Sub iarbă). Bacovian se arată în principal acel timbru mat, aparent sec, acel stil constatativ parcă total indiferent (în fond ironic) cu care Ionel Ciupureanu face un inventar al lucrurilor neverosimile. Avem a face cu o simulare a impersonalizării. Autorul are aerul a se regăsi într-o instanță străină de sine, singura care, în chip paradoxal, pare a-i surprinde identitatea lirică. Ca și cum și-ar pune sie însuși o capcană în care intră cu voluptate, „într-un oraș părăsit
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
la un capăt, e viața netrăită”. Lepădîndu-se de eu, socotind că povestitorul e doar o „prezență întîmplătoare”, deoarece în lipsa lui eposul tragic ar fi decurs la fel, Varujan Vosganian cinstește sacrificiul neamului căruia îi aparține prin sacrificarea orgoliului de creator. Impersonalizarea aceasta e modul d-sale impresionant de jertfă. Cartea șoaptelor: o operă de temelie a prozei noastre contemporane.
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
epice este indiscutabilă, după cum în afară de orice discuție este și stilul ludic și fantezist ce le caracterizează. De altfel, și în aceste volume, nu doar în tetralogia Ingeniosul bine temperat, Mircea Horia Simionescu, utilizează procedeul inventarierii, al „listei”, ca modalitate de impersonalizare a scriiturii epice. În Paltonul de vară, de pildă, scriitorul realizează un inventar al propriei biografii, o tentativă de recuperare a propriei existențe, de salvare din anonimatul extincției printr-o preluare a evenimentelor și elementelor fundamentale ale propriei existențe. Cartea
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
limitat la treizeci de zile". Poate că aci începe și o altă explicație. Impasibilitatea turistului n-ar putea fi înțeleasă ca o continuare a vieții sale curente, golite de conținut moral, monotone, automatizate? Nu e cumva tocmai un apogeu al impersonalizării la care-l supune societatea modernă și pe care, pe cale pervertită, vrea s-o intensifice, s-o perceapă ca un triumf al nonidentității? "Cea mai tristă dintre toate plăcerile", așa cum o socotea Montherlant, călătoria frenetică (vicioasă?) a zilelor noastre nu
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
poetă o importanță aparte: "Limba a devenit pentru mine un act de-o solemnitate extremă, un templu în care se rostește numai adevărul". Dacă tăcerea e, spre a ne exprima astfel, o impersonalitate primordială, ontologică, urmează treapta a doua a impersonalizării, pe care o reprezintă cultul formei. Constanța Buzea recurge la o expresie muzicală "perfectă", la o incantație care funcționează precum un mecanism ce pare a fi epuizat dificultățile lăuntrice ale actului creator, hrănindu-se din situația limită a mijloacelor întrutotul
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
fruntea-n perna albă/ unde părul meu demult/ a crescut încet și singur/ din nesomn și din oftat/ plîngi în vise/ plîngi în crucea păsărilor călătoare/ plîngi în zborul lor de toamnă/ scuturat în mare". Calofilia triumfă aci precum o impersonalizare prin prozodie și "stil". Urmează un alt strat al poeziei în chestiune, caracterizat prin dialectica raportului dintre impersonalitate și personalitate, tot mai conștient asumată ca o cale spre eliberarea ultimei. Pe coordonatele spațiului și ale timpului, apare o perspectivă a
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
fire de praf se depun/ ca niște stele stinse la care/ ne uităm ocrotiți" (halou). Astfel versurile se comportă precum o mască de cloroform aplicată ființei care suferă. Incitantă apare confruntarea cu Celălalt, cu acel el-tu, ce, întrupînd factorul impersonalizării, face posibilă delimitarea personalizării. Prin însuși caracterul său de act comunicativ, poezia nu poate face abstracție de adresantul său, nu se poate izola, oricît de aprofundată în propria-i viziune, într-un egotism sublim, care să-l ignore. Celălalt, izvorul
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
substanțializarea în obiectivitatea realului: "și oamenii aceia ce ies din policlinica/ își încrucișează umbrele cu cele ale copacilor// unuia i-au căzut ochelarii și lumina/ ce scăpa prin fanta cutiei poștale/ l-a adormit" (ibidem). Ceea ce vechea paradigmă propunea drept impersonalizare, se altoiește pe trunchiul personalizării disperate a modernului, ce recurge la asumarea realului drept martor al suferinței sale. E o compensație. Elementele ce se pierd într-o parte se recîștiga în cealaltă parte. Solitudinea poetului e, în fond, o comuniune
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
de neînțeles din preajmă/ Pe care n-am izbutit s-o tămăduiesc sau să-i micșorez cuprinsul" (Turnul febrelor). Deoarece e convins că "apoteoza Răului va dura" și că ea îi va cere sacrificiul, Orfeul contemporan își întrevede ispășirea în impersonalizare (o sinucidere simbolică a eului orgolios): "aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere/ ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia Norei Iuga a evoluat către un soi de impersonalizare care o "întinerește", creîndu-i puncte de contact cu cea a optzeciștilor. Fugă de sine, comuna, este evidentă, doar mijloacele diferă, însă nu total. Poeta ocolește mărturia ca atare, documentul grav al ființei, propunîndu-și a întemeia o lume imagistică plină de
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
ieși de sub imperiul personalității, în sfera eliberatoare (impersonală) a ficțiunii. Dacă e să apelăm la conceptul, extrem de labil în accepțiile sale, de postmodernism, e clar că e dificil a-l aplica aci, întrucît personismul postmodern e ținut în șah de impersonalizarea modernistă... Antilirismului îi corespunde antiidealizarea. M. Ivănescu înregistrează starea de impas a ființei, într-o manieră însă potolită, cu surdina unor explicații minuțioase, a unor reveniri, corecturi, pe un fundal de persiflare blajină care exclude crispările, încrîncenările. În perspectiva d-
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
marchează neostentativ distanța morală față de aceasta. Eul se prezintă în fața lumii teribile dezarmat, vitregit parcă de voința oricărei articulări de sine, asemenea acelor vietăți care, atacate de un dușman, se prefac moarte. Uneori această mortificare tactică adoptă aspectul psihologic al impersonalizării, al despărțirii sinelui de sine: Dacă aș permite fiecărei zile/ să umble singură pe străzi/ lăsîndu-mi trupul undeva într-o seră/ ca pe-un bonzai micuț" (Soare strivit pe zid). Ori într-o rostire cît se poate de răspicată: "Soare
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
că utopia poate fi consemnată ca atare. Altă tactică: rememorarea copilăriei. Ceea ce înseamnă descinderea într-o zonă agrestă, cu specific transilvan. Procedeu de fapt al prozei, care însă are aici rolul de a fortifica lirismul printro paradoxală personalizare care este impersonalizarea. Inefabilul e încercuit de termeni neaoși, prin preciziuni stradale și geografice, descriind cercul biografic al ardeleanului acum viețuitor în Capitală: „O răzbunare a cărnii tale sfîrșite, a lutului/ Către-o zăranie dinspre nălucirile începutului,/ O dibuire prin umbrele anilor, vanii
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
poetul nu pregetă a și-o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e o modalitate de-a se situa la treapta situației obștești, pentru a se putea pronunța în numele ei, însă și o asumare a unei antimistici a eului, a unei impersonalizări care justifică interior ascuțișurile satirei. E o "democratizare"a eului, menită a-i gira libertatea manifestărilor publice: "Perechi, Adami și Eve au ospătat sub meri/ și Ele au purces gravide, ca-n legendă./ E toamnă. Cade frunza, cum a căzut
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
puteau vindeca majoritatea bolilor cunoscute. în privința celei de-a doua liste, pretextele sunt ceva mai spectaculoase. Pe când se dorea infractor, hașișul era doar simbolul unei rebeliuni adolescentine pentru Rimbaud (în schimb, "dérčglement de tous les sens", celebra lui metodă de "impersonalizare" creatoare de poezie, ține de radicalitatea artei sale poetice), iar pentru Flaubert, același hașiș, reprezenta un soi modest de protest antiburghez. Aceste două exemple par o joacă de copii pe lângă viziunile extatice ale lui Allen Ginsberg, în timp ce se masturba, ori
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
menhire"; "ferestrele astupate de praful cărnii albind ca un pumn de făină"; "un arbore genealogic cu rădăcinile ciufulite ". I s-ar potrivi poetului nostru formula pe care E. Lovinescu i-a aplicat-o lui Ilarie Voronca: "un miliardar de imagini". Impersonalizarea aceasta rece-voluptuoasă, de-o vigoare elementară în ciuda rafinamentului frust de tip avangardist, determină o alunecare a discursului pe panta naturalistă, de-o cruzime descriptivă cvasisistematică. La antipodul sentimentalismului și al idealizării, autorul consemnează cu un condei aparent frigid, chiar ostentativ
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
organizare "pozitivă" în calea avalanșei de conexiuni incontrolabile, un mod de-a puncta contururi fie și vagi într-o materie prin sine nedeterminată, anarhică. Această gratuitate a haosului vitalist suportă încă o frînă datorită unor tablouri temporale care, potențînd neîndoios impersonalizarea, îi restrîng în subsidiar caracterul aleatoriu. Fiu fidel al unui răstimp istoric, Liviu Georgescu înfățișează aspectele unei panorame ce cuprinde "epoca de aur" și dramatica ei abolire. Nutrimentul istoric acordă versurilor o violentă autenticitate existențială care o susține pe cea
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
pînă peste noapte,/ pînă în zori cînd îl auzi pe doctor spunînd,/ am visat-o, am avut vise erotice, pe negresa din metrou,/ doctor nebun, ce cauți tu în America” (Negresa Mia). Și încă o modalitate a lustrației o reprezintă impersonalizarea. E acea capacitate de-a pune în paranteză „inima” proprie, în favoarea unei perspective care depășește eul empiric, cu caracter generalizator, asupra căreia au glosat marii lirici ai modernității, de la Edgar Poe la T. S. Eliot. Tonul e ușor amuzat, insinuînd
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
formule de expresie a devenit, într-un mod straniu, însăși forța propulsorie a unei întregi tradiții morale și culturale. Că limbajul „hard-boiled” se naște din defensiva psihologică a individului obișnuit, prins în capcana unei societăți ce tinde cu agresivitate spre impersonalizare și cinism, sau că e o construcție implacabilă, un instrument cerut de noi realități, se poate discuta. E limpede, însă, că din prima clipă când a început să folosească, din instinct sau din necesitate, noul limbaj, autorii americani de crime
Hard-boiled by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5197_a_6522]
-
întreb cine-i președintele, zise Eremia, dar bătrâna îl opri. - Intrăm așa, porunci ea. E casa noastră". Dar "casa noastră" s-a schimbat, și toate modificările ce se pot observa la o primă ochire sunt pe această direcție a oficializării, impersonalizării unui spațiu privat. Casa în care bătrâna a născut nouă copii și unde nepotul ei a deschis ochii pe lume și a mers de-a bușilea s-a transformat acum într-o instituție golită de intimitate. Potcoava fixată pe treapta
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
pe înfundate, în întuneric. O asistentă de noapte, mai milostivă, îmi făcea niște injecții de calmare. Nu i am văzut niciodată fața. Când venea Bogdan, era ca o vizită de pe altă planetă. Ar fi multe de povestit din spital : despre impersonalizare, despre ștergerea identității, despre cum e să fii doar carcasă. Nu m am plâns niciodată doctorului meu, care n-avea nicio treabă cu bolgiile de la etajul inferior. Pot să spun doar că, în ultima zi de spital, am aflat că
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
pozitive (prin reproșuri, critici etc.) sau a feței negative a locutorului (în scuze, acceptarea unei oferte) sau a feței pozitive (confesiune, mărturisire de culpabilitate etc.), strategia discursivă va încerca să minimalizeze agresivitatea actului prin mecanisme de indirecție (cereri, ordine indirecte), impersonalizare, ambiguitate etc. Unele glume hipertrofiază această tendință de neagresare a feței generînd situații absurde prin supralicitarea principiului conveniențelor (infra v, vi): v) Medicul adresîndu-se soției bolnavului: "Doamnă, soțul dumneavoastră a murit". Pacientul, lîngă al cărui pat are loc conversația, protestează
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]