84 matches
-
cafenea), asemeni talentatului cronicar iubitor de legende. Dar pentru Lovinescu, ca și pentru Neculce altădată, nu exactitatea evenimentului istoric contează. Mai importantă e semnificația lui psihologică, anecdota în sine, care (ne asigură criticul), dacă e "purificată de toate reziduurile prin impersonalizare", se transformă într-un veritabil "fapt estetic"3. Când realitatea se dovedește neconvenabilă, scriitorul caută mai abitir în imaginație, inventând documentele (înțelege: anecdotele, poveștile) de care are nevoie, astfel încât "personajul" încondeiat, oricât de "neverosimil" ar fi părând, să reprezinte convingător
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Aqua forte, ediție îngrijită de Gabriela Omăt, Editura Minerva, București, 1998, p. 158. 2 Idem, p. 7. 3 Idem, pp. 10-11: "[...] anecdota măruntă poate fi ridicată la o semnificație apreciabilă prin valoarea sa psihologică: și, purificată de toate reziduurile prin impersonalizare, poate fi înălțată la demnitatea faptelor zămislite sub semnul neclintit al esteticului". 4 Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem" a romanului lovinescian", în E. Lovinescu, Bizu, ediție îngrijită, prefață și note de Marian Papahagi, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1974, p.
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanului lovinescian", în op. cit., p. 29. Criticul clujean consideră că recursul la tehnica desuet-romantică a "manuscrisului găsit" nu reprezintă o formă de inadecvare candidă, ci reflectă atât dorința de confesiune a lui Lovinescu, cât și tendința de obiectivare și de impersonalizare ambele, elemente constitutiv-modelatoare ale scrisului său. 30 Idei interesante, care m-au ajutat să înțeleg resorturile adânci ale propensiunii lui Lovinescu către confesiune, am găsit în Laurent Mattiussi, Fiction de l'ipséité. Essai sur l'invention narrative de soi, Librairie
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
este asemănat și cu un balon cu aer cald, legat mai întâi cu sfori de spiritul poetului, pentru ca ulterior să fie eliberat, detașându-se, astfel, drept un obiect de sine stătător. Se observă aici sugestia unei anumite obiectivări, a unei impersonalizări a actului artistic care, odată concretizat într-o formă definitivă, capătă autonomie. Este o idee pe care și T. S. Eliot o va dezvolta în numeroase rânduri accentuând desprinderea creației de trunchiul care a generat-o, căpătând în acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sale remarcabile la dezvoltarea literaturii. Această contribuție nu trebuie percepută doar prin intermediul operelor literare propriu-zise, ci și prin articolele sale teoretice, care impun câteva aspecte și noțiuni cu mare rezonanță în epocă, precum reconsiderarea tradiției dintr-o perspectivă vie, dinamică, impersonalizarea actului artistic, crearea unui "corelativ obiectiv" ca expresie concretă a trăirilor etc. Prin toate aceste elemente, Eliot de fapt reînvie în critică principiile clasicismului, inițiind o direcție ce va lua amploare în prima jumătate a secolului al XX-lea, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
platină reprezintă spiritul poetului care "e de fapt un receptacol care captează și înmagazinează nenumărate sentimente, formulări, imagini, păstrate acolo până ce toate particulele susceptibile de a se uni într-o combinație nouă se află laolaltă."278 Sunt idei care accentuează impersonalizarea actului artistic, asemănătoare cu obiectivarea promovată de poeticile clasice, în sensul "dispariției" eului empiric, a purificării discursului de accentele personale. Teoria lui Eliot implică însă aspecte mai complexe vizând procesul creativ în sine, nu numai rezultatul acestuia: "părerea mea este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
moduri specifice și neașteptate. Impresiile și experiențele importante pentru poet ca om pot să nu apară în poezie, iar cele care devin importante în poezie pot juca un rol cu totul neglijabil în personalitatea omului." Prin dezvoltarea acestei teorii privind impersonalizarea actului artistic, Eliot nu anulează "doza de conștiență și deliberare" pe care o consideră absolut necesară un alt element de factură clasică. De altfel, definiția poeziei, definiție ce a făcut carieră, se subscrie acestei viziuni prin modul în care este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
deosebiri care îl disting de ceilalți; numai cel care are atât de mult de dat încât poate uita de sine în opera sa își poate îngădui să colaboreze, să dea și să ia, să pună de la el." Această apologie a impersonalizării, a obiectivării este desigur un semn clar al viziunii clasice a lui T. S. Eliot, după cum am mai sugerat și prin analiza anterioară a articolului Tradiția și talentul individual. Trecând la definirea conceptului de critică, așa cum o percepe autorul, se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
alcătuiască formula acelei emoții anume (subl. aut.); așa încât, atunci când sunt date faptele externe care trebuie să se finalizeze în experiența senzorială, emoția să fie imediat evocată." Cu alte cuvinte, "corelativul obiectiv" presupune o substituire care are ca scop o anumită impersonalizare în măsura în care emoția nu este exprimată direct -, dar și o clarificare, o aprofundare în măsura în care inefabilul sentimentelor capătă concretețe. Echivalarea obiectivă a liniilor interioare este considerată necesară de către critic la un dublu nivel al realității personajului și al realității operei. Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
viață spațiul ideilor; între două definiții estetice ne așteptăm la o lovitură de teatru."320 Revenind la conținutul prelegerii, o altă trăsătură a spiritului clasic este identificată cea referitoare la tendința de a formula propoziții universale, aflată sub semnul principiului impersonalizării. Clasicul caută în acest sens cele mai lapidare enunțări, realizându-se de fapt o purificare succesivă, o selecție care duce în final la alegerea esenței. Se recunoaște totuși faptul că impersonalitatea totală este o iluzie, o utopie. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
De aici se poate conchide că "rostul omului în lume", vizat rațional prin filozofie, devine ideație potența-toare și idealitate rezultantă pentru trăirea poetică. Ca atare, deși trăit individual, prin potențare rațională și depășire a egoismului, sentimentul obține prin poezie o impersonalizare, care îl face să acceadă la nivelul categorialului și să se înscrie în sfera general-umanului. Prin urmare, situația este diferită, în principiu, în cazul filozofului, care exersează cugetarea cu abstracții, fondul fiind dat de concepție, iar noutatea de invenția ideilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cred, bănuiesc, sper), prin adverbe, pronume și locuțiuni de aproximare (oarecum, într-un fel, cam, cineva) sau prin condițional (Aș zice să mai așteptăm), prin litotă, diminutive (Mi-ar trebui și mie o foicică de hârtie, nu mai mult); (iv) impersonalizarea expresiei prin folosirea verbelor impersonale, a unor verbe cu subiecte non-agentive sau a reflexivelor impersonale (trebuie, regula este să...; ni se cere să...); (v) reducerea la minimum a tuturor presupunerilor legate de interlocutor (prin structuri condiționale, temporale: Dacă vrei, pot
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
statului pe seama acestor deficite bugetare. Finanțele contemporane au devenit pragmatice, cele mai notabile realizări în domeniu fiind legate de tehnicile moderne de gestionare a capitalului, de piața financiară și de reformarea sistemului fiscal prin promovarea unor noi principii precum nediscriminarea, impersonalizarea, individualizarea și lipsa arbitrariului 9. 6 Ibidem, p. 22. 7 Gabriela Anghelache, P. Belean, Finanțele publice ale României, Editura Economică, București, 2003, p. 31. 8 Maria Andrada Georgescu, op. cit., p. 14. 9 C. Tulai, Finanțe publice și fiscalitate, Editura Casa
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
instauratoare de "criză", uzurpatoare, iconoclastă și, în cazurile fericite, fertilă. Romanul "clasic" fusese modern prin decizia de a depăși naivitățile începutului, stilul personal(izat), supus unei direcții lirice, ori artificial moralizatoare etc., etc. Realismul impusese modelul absolut în formula "obiectivă": impersonalizarea povestirii, al cărei ideal era să pară o istorie desfășurîndu-se de la sine, fără intruziunea autorului sau a vreunei "conștiințe" intermediare. Utopia romanului stătea în voința depersonalizării. Firește că, ieșit din sfera comentariului "auctorial", genul avea să-și creeze alte instanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ca Fred, în fapt "cititorul" gesturilor sale, să se recunoască în acțiunea narată, trebuie să fie obiectiv. Caracterul inoperant și lipsa de adecvare a termenilor "subiectiv" și "obiectiv" devin, astfel, ușor evidente chiar pentru bunul simț comun, iar formele de impersonalizare sau de subiectivizare a unei opere sunt relative.454 Am încercat să demonstrăm, cu argumente, singularitatea efortului romancierului Camil Petrescu, concentrându-ne asupra Patului lui Procust, pe care îl apreciem ca mai bogat în indicii ale originalității și mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în zone de putere concurente, aceste zone de putere și de privilegii speciale vor constitui centre permanente de conflict, de frustrare și nemulțumire, cărora conducerea trebuie să le pună capăt printr-o creștere și mai accentuată a reglementării și a impersonalizării.") 86 Crozier și Friedberg, op. cît., p. 206. ("Bineînțeles, este un proces plin de constrângeri în măsura în care regulile de joc preexistențe structurează "raționalitatea" indivizilor și delimitează un prim evantai de soluții "raționale" posibile. Dar, nu este mai puțin adevărat că este
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
pe înfundate, în întuneric. O asistentă de noapte, mai milostivă, îmi făcea niște injecții de calmare. Nu i am văzut niciodată fața. Când venea Bogdan, era ca o vizită de pe altă planetă. Ar fi multe de povestit din spital : despre impersonalizare, despre ștergerea identității, despre cum e să fii doar carcasă. Nu m am plâns niciodată doctorului meu, care n-avea nicio treabă cu bolgiile de la etajul inferior. Pot să spun doar că, în ultima zi de spital, am aflat că
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
literală a informației; structurarea laxă a temelor și subtemelor; gradul scăzut de elaborare a semnificației; grad scăzut de coerență și coeziune textuală; redundanță informațională, tendință spre digresiune și tangențializare a semnificației; colectivizarea experienței individuale prin tendința autoincluderii în grup, prin impersonalizare și indeterminare. 1 Cercetarea s-a bazat pe următoarele corpusuri de limbă română vorbită: IVLRA: IV, CORV; pentru simplitatea și unitatea sistemului de transcriere, toate citatele din text sunt din IVLRA și urmează cu fidelitate transcrierea originală. Cifrele trimit la
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
percepție evidențială (a arăta, a suna, a mirosi) vor fi analizate individual, semnalând trăsăturile care le apropie sau care le diferențiază între ele. În ultima parte a capitolului, vom urmări comportamentul verbelor de percepție în legătură cu operațiile sintactice de pasivizare și impersonalizare. 2. Distincțiile percepție directă vs indirectă, fizică vs cognitivă, concretă vs abstractă În strânsă legătură cu distincțiile semantice menționate mai sus, s-a observat că în unele structuri cu verbul de percepție a vedea se poate exprima o inferență mentală
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
tuturor sensurilor metaforice și, în al doilea rând, "listarea" tuturor sensurilor contextuale este redundantă, multe dintre acestea fiind, de fapt, subsumate unui sens mai general, dar individualizate pe baza unei anumite organizări a enunțului - adăugarea unor determinări circumstanțiale sau modale, impersonalizarea etc. 70 Verbul a vedea poate fi repartizat în mai multe câmpuri lexicale în funcție de sensul actualizat: în contextele în care exprimă percepția fizică, face parte din câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție (vizuală sau mai generală); ca verb care exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
că v-am deranjat la o oră atît de tîrzie, N-aș vrea să vă întrerup tocmai acum, dar...), folosirea de termeni impersonali, care nu fac trimitere directă la emițător sau la receptor, pentru a evita constrîngeri față de cei prezenți (impersonalizarea emițătorului: Nu se poate termina la timp; impersonalizarea receptorului: Trebuie rezolvată problema) și îndatorarea față de receptor (V-aș rămîne profund îndatorat dacă..., Vă sînt recunoscător...). Politețea pozitivă presupune crearea unui mediu propice receptorului și includerea acestuia în mediul familiar, acest
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de tîrzie, N-aș vrea să vă întrerup tocmai acum, dar...), folosirea de termeni impersonali, care nu fac trimitere directă la emițător sau la receptor, pentru a evita constrîngeri față de cei prezenți (impersonalizarea emițătorului: Nu se poate termina la timp; impersonalizarea receptorului: Trebuie rezolvată problema) și îndatorarea față de receptor (V-aș rămîne profund îndatorat dacă..., Vă sînt recunoscător...). Politețea pozitivă presupune crearea unui mediu propice receptorului și includerea acestuia în mediul familiar, acest tip de politețe fiind acela al comportamentului familiar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau doar „!” DIL este o tehnică veche, care poate fi relaționată util cu distincții literare esențiale de metodă narativă, precum cele dintre redare și relatare, ori dintre mimesis și diegesis. Dacă prima plasează accentul pe reprezentarea caracterologică directă sau pe impersonalizare, cea de-a doua implică o prezentare rezumativă mai indirectă, mai detașată din punctul de vedere al povestitorului. În narația evenimentelor, mimesisul se asociază cu o prezentarea scenică, în timp ce diegeza este legată de o prezentare condensată, „editată”, rezumativă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Chierchia arată că în această structură, si are funcția de saturare și de arbitrarizare a unui argument. Reinhart și Siloni (2005) sunt de părere că cele două funcții sunt independente, si este un reducător general al unei valențe sintactice, iar impersonalizarea rezultă în urma reducerii cazului nominativ. 5.3.3.3. Critici, alternative Koontz-Garboden (2009: 77) urmează analiza lui Chierchia (2004), aducând argumente suplimentare. Diferența de interpretare propusă de acest autor este că verbele incoative derivate din cauzative rețin operatorul CAUZĂ, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasivului, cât și cu alte fenomene, cum este tranzitivitatea; de aceea nu am discutat separat, în acest capitol, acest fenomen. Voi reține ideea că, indiferent de accepția dată pasivului, inacuzativele nu acceptă pasivizarea cu a fi (dacă se consideră că impersonalizarea cu se este un subtip al pasivului, într-o accepție largă a acestuia − vezi Capitolul 3, 6.2. − nu se poate spune că inacuzativele exclud total pasivizarea). Dacă se adoptă o definiție mai restrictivă a pasivului, se poate reține ideea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]