628 matches
-
o imagine favorabilă de ansamblu principalilor epistolieri. Pentru mintea activiștilor culturali de atunci, cartea aceasta ar fi trebuit să probeze că intelectualii se ceartă și nu se abțin să-și adreseze grele reproșuri - bună proba că partidul conduce, suveran și imperturbabil, tot ce mișcă în lumea intelectuală din România. Doi ani mai tîrziu, o parte dintre autorii Epistolarului aveau să se opună pe fata regimului, dar despre asta, puțin mai încolo. Recitit azi, Epistolarul nu pune în paranteză regimul în care
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
și luate separat, si incluse într-o combinație. Fiecare dintre ele este, în mod inconfundabil, un text de Matei Visniec. Autorul pleacă de obicei de la o premisă stupefianta pentru noi, dar pe care el o dezvolta logic, cu un calm imperturbabil și cu un fel de grație științifică, până la epuizarea tuturor semnificațiilor posibile. Procedează că un conferențiar care ar vorbi mereu reverențios și distant, indiferent dacă sala în care vorbește ia foc sau daca lui însuși îi cad pantalonii. Politețea desăvârșită
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
și de fatuitate, să se oprească din cursă lui frenetica, pentru a se regăsi pe sine și liniștea, fără care nimeni nu se poate realiza desăvîrșit". Camil Petrescu, indignat, a replicat cu lungul eseu Dl Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile, găzduit săptămîni întregi de-a rîndul, în ăRomânia literară" condusă de Rebreanu, secretar de redacție fiind Camil Baltazar. Eseul i-a făcut destul sînge rău criticului, el considerîndu-l pe Baltazar drept "organizatorul complotului", socotind că astfel, Rebreanu a comis un
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
mai întoarcă niciodată. Orașul arăta la fel ca atunci când nu se întâmpla Astupă totul în grabă, întorcându-se spre casă. nimic. Fumul se ridica liniștit, iar zgomotul așternea o Ajunsă în curte, cu botul plin de urme de sânge, zări imperturbabilă mantie peste toate. De sus, porumbelul nu câțiva oameni scotocind prin grădină. Se repezi la ei cu mai distingea străzile, mașinile, casele. În curând avea să furie. distingă doar tarlalele satelor ce aveau să-i iasă în Uite-o zise
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
cea de la Oradea pune un accent special pe elementul de mobilitate a artistului, pe latura sa imaginativă și pe capacitatea lui de investigare a materiei și a limbajului artistic. Obiectele solide, cu aerul lor hieratic și cu promisiunea unei stabilități imperturbabile, din categoria Tronurilor și a Stîlpilor, sunt înconjurate de mișcarea tonică, grațioasă fără cochetărie și prudentă fără morgă, a lucrărilor de mici dimensiuni, suficient de alerte spre a exclude orice risc al monotoniei pe spații restrînse. Concepută, așadar, pe tensiunile
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
dintre personalitățile cunoscute ale vieții artistice și culturale din Arad și din țară, Muzeul nu are prea multe motive de inhibiție în fața lucrărilor lui Onisim Colta. Perfect constituite ca forme artistice, fără elemente perturbatoare explicite, coerente ca discurs global și imperturbabile în spațiul lor intim, aceste lucrări par ele însele abstrase din contemporaneitate și plasate voluntar în acea atemporalitate pe care orice muzeu o proiectează în orizontul său de contemplație și de așteptare. Numai că acceptînd această ofertă în aparențele ei
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
absurdului însuși, în care ne aflam, îmi păstrasem luciditatea. Care absurd, în toate stările umane siluind logica și bunul simț, te obligă să rămîi cît de cît treaz, vigilent, în ciuda deraierilor verbale... În timpul disputei din ce în ce mai aprinse, observasem că profesoara noastră imperturbabilă umpluse un carnețel cu însemnări, și că acum trecuse la un mic reportofon ce ne înregistra ciorovăiala... Într-una din zile, după lecția ei oficială de engleză intensivă, cu toată lumea, ne chemase doar pe noi doi, pe mexican și pe
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
de verva ei, o închizi energizat și deopotrivă puțin obosit, ca după o lungă conversație la telefon. Michael Henry Heim este personajul central al cărții, partenerul de dialog de care trag toți ceilalți, cărora el le răspunde cu un calm imperturbabil, conturat în contrast cu reacțiile lor, de uluire, tulburare, euforie. Mike, cum îi spun simplu, la rugămintea lui, este șeful departamentului de slavistică de la University of California, Los Angeles, specialist cu recunoaștere internațională în limbile și literaturile Europei Centrale și de Răsărit
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
critic literar sensibil și delicat despre care credeam, înainte de 1989, că nu poate decât să miroasă literatura ca pe-o floare. Consecvent cu sine, neintimidat de reacțiile violente pe care le provoacă (și cărora le răspunde cu calm), el înaintează imperturbabil, hotărât să-și ducă la bun sfârșit acțiunea de reevaluare a vieții literare de după război. Tenacitatea sa o amintește pe aceea a abatelui Faria, care cu o coadă de lingură a reușit să sape, în decursul a zece ani, un
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
și o decupare fină a relațiilor sociale și/ sau publice. Il va plevoir sur Roland-Garros" este proza ce deschide volumul. Un anunț anodin: este așteptată o aversă și întreaga atmosferă se schimbă, în ciuda acelui 15-30 pe care arbitrul îl anunță imperturbabil, știind că întotdeauna unul dintre jucători urmărește să profite de pe urma acestei întreruperi. Într-un sistem bine determinat, imprevizibilul a operat schimbări nebănuite: freamătul publicitar, pasiunea tensionată a spectatorilor s-au redus, întreaga atmosferă aduce mai curînd cu o "piscină acoperită
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
incidental în aceste versuri - accentul, în ciuda acumulării unor detalii care răpesc continuu atenția, rămîne pe mîna care scrie și pe sistemul senzorial care o ajută. Autoarea ("impostoarea", cum o numesc "personajele" despre care scrie uneori) "povestește" viața cu un calm imperturbabil: evenimentul este vizualizat/ senzația este descrisă precis, eficient, fără empatie; "impostoarea" e o interfață, garantează numai trecerea mesajului (concluzia sau adoptarea unei atitudini nu se numără printre atribuțiile ei) - dar însuși actul dezvăluirii vieții este simțit de personaje (orice obiect
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
taxi; băiatul o ajunge din urmă, vrea s-o oprească, să afle motivul; dar ea îl respinge, nu știu de ce i se păruse că și el era unul de-ai lor. Odată, întrebată - Câți ani ai? - Patruzeci de milioane! răspunsese imperturbabilă. ...Privirea fixă a unuia ca o capsă de alamă percutată în mijloc... Potcoavele cailor trăgând o căruță cu coviltir luminate pe dedesubt în ridicare de farurile unei mașini ce venea dindărăt pe asfaltul curat... Pescarii spuneau că era acolo un
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
unei culturi începătoare, în temătoare căutare de sine, siguranța de care avea nevoie, a ieșirii dintr-o "vremelnicie" nevoiașă, nu mai poate însă "vorbi" prin înțelegerea lui de către urmași, cînd începe să se creadă că el își transmite propriul mesaj, imperturbabil, "întru eternitate" și e investit cu privilegiul de a deveni un reper imuabil, atemporal, la care cultura pe care o reprezintă e veșnic datoare să se reîntoarcă, misiunea încredințată lui poate deveni inhibitorie pentru o cultură deja dinamică, debarasată de
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
pentru spațiile pure ale culorii și pentru epica imaginii este prezentă acum într-o formă aproape exacerbată. Expresionismul germanic, amestecul de elemente decorative, componente simboliste și explozii de vitalitate ca semnale sigure ale unei disoluții iminente, respiră cu o naturalețe imperturbabilă pe întreaga suprafață a pînzei și invocă spațiul vienez al sfîrșitului de secol XIX drept loc sigur și timp legitim pentru pictura Mirelei Trăistaru; acum cu un spor de cruzime cromatică și de exotic oriental. În condițiile acestei certe geografii
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
a fost mai bun Ion Coja decât Săraru, și cu ce sunt mai răi amândoi decât Ludovic Spiess? Nici măcar că-l trimite la Paris pe Oliviu-Somnorilă nu e un capăt de lume, câtă vreme predecesorul său a fost un papă-lapte imperturbabil, care n-a modificat în bine nici cu un pixel imaginea țării. La fel cum un Gelu Voican e la fel de inutil-decorativ și în sudul României (adică la București) precât e în nordul Africii... Din păcate, dl. Iliescu s-a întins
Amnesty National by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16077_a_17402]
-
pe suluri de ceară, publicînd mai tîrziu, în exil, din ceea ce adunase mai înainte, cartea La vie musicale d'un village. Tot așa, de unul singur, lucra în cadrul echipelor monografice celebrul în epocă prof. dr. Francisc Rainer care își făcea, imperturbabil, măsurătorile sale antropometrice, deși nu era adeptul raseologiei și nici nu știa ce va face, apoi, cu această antropometrie și cu chimismul sangvin, acesta din urmă practicat numai cînd și cînd. Și, totuși, marele profesor de histologie continua, anual, să
Un interviu incitant cu H.H. Stahl by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16098_a_17423]
-
doilea, mirosea a ceapă prăjită. Am sunat la ușa lui. Mi-a deschis. Locuința era o garsonieră modestă în care trăia singur. Nu tocmai singur, ci împreună cu un motan bătrân, miam dat seama curând, când l-am descoperit torcând imperial, imperturbabil, instalat confortabil pe o pernă moale, așezată sus, pe lada studioului. Mobilierul din casă era bătrânicios. De altfel, toată atmosfera din încăpere era încărcată, te izbea un aer de vechi sau, mai precis, de învechit, cu un miros înțepător de
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
literare scrise în epocă de autori români, precizarea noastră) de fapt atomii indestructibili ai culturii, prost combinați, firește, dar încă acolo, disponibili oricând pentru o mai fericită reorganizare. Steinhardt nu obosește să combine, să încerce , să suprapună, să verifice. Experimentează imperturbabil, ca un harnic chimist, cu ce are la îndemână.” N. Steinhardt reprezintă un caz cu totul excepțional, și ca evoluție umană, și ca devenire culturală și spirituală, de aceea orice lectură critică serioasă care îi este consacrată, cum e și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2757_a_4082]
-
comunicare a sentimentelor care au fost atât de intens trăite cu ceva timp în urmă. Încercă să uite incidentele mărunte, fără importanță prin amploarea lor, dar aduse la nivel de catastrofă, atunci când dispare toleranța dintre doi oameni. Probabil calmul lui imperturbabil, care îl detașa de orice problemă neplăcută, o scotea din minți. La începutul căsniciei mergeau la aproape toate spectacolele Teatrului Național, apoi din ce în ce mai rar. Acum Ernest - Albert nu mai venea cu bilete la spectacole, nici măcar pentru premiere. Odată cu intrarea lui
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384084_a_385413]
-
consacrată a romanului, care - spre deosebire de nuvelă, căreia i se pune, brusc, punct final, imediat după ce acțiunea atinge punctul culminant - se impune a se încheia printr-un capitol menit să liniștească apele, printr-o molcomire a trăirilor și tensiunilor, respectând curgerea imperturbabilă a vieții, a timpului. Dar iată, finalmente, doar trei dintre cele opt versete de mulțumire din această Spovedanie: Doamne, câtă dragoste ai pus în inima mea! Îți mulțumesc! Și Îți mulțumesc că nu ai pus ură, ura care omoară totul
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
rupt acest lanț al evoluției pentru că a așezat înainte de toate interesul său. Un interes care devorează războaie, molime și tot felul de dureri care distrug și sunt greu de îndurat. Apoi a început să curgă o apă prin această vale imperturbabila și diafana pentru că nu era tulburata de priviri. Au început să crească pomi, iarbă... și pentru toate astea încă ... Citește mai mult PRIMARULEp. 1La început a fost o vale plăsmuita cu durere fizică constructivă, din dragoste universală, că tot frumosul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
rupt acest lanț al evoluției pentru că a așezat înainte de toate interesul său. Un interes care devorează războaie, molime și tot felul de dureri care distrug și sunt greu de îndurat.Apoi a început să curgă o apă prin această vale imperturbabila și diafana pentru că nu era tulburata de priviri. Au început să crească pomi, iarbă... și pentru toate astea încă ... XII. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.13, de Eugen Lupu, publicat în Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI Ep. 13
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
povestiri știintifico-fantastice” nu fac decât să prejudicieze încrederea celor ce ar dori să se adâncească în oarece studii aprofundate. În multe cazuri, fantazând himerice și adacadabrante scenarii conspiraționiste, noii condeieri rătăcesc pe un drum ce duce spre niciunde, ignorând adevărul imperturbabil al documentelor de arhivă sau conținutul neconvenabil al mărturiilor istorico-literare. Eminescu: Deces natural sau deces provocat ? aceasta e întrebarea ! Generosul univers eminescian, devenit un spațiul multidimensional, deschis oricăr interpretări neconvenționale, este populat tot mai mult, din păcate, de insignifianți corifei
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
scenă se petrece la București, în Cișmigiu. D. Popescu calcă țanțoș pe iarbă. Un sergent (umil) - Conașule, să trăiți, nu-i voie! Popescu - Ce nu-i voie, mă? Sergenul - Nu-i voie, să trăiți, a se călca pe iarbă. Popescu (imperturbabil) - Da’, ce mă, e moșia ta? Sergentul - Nu e a mea, conașule, da’ e orden! Popescu - Cum mă, pungașilor, d-aia plătim noi impozite, să nu putem călca pe iarbă verde? Sergentul (convins în parte și el, nemaiavând argumente).- E
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]
-
Cel puțin așa-mi pare. Poate din cauza unei nerăbdări voit neascunse?!... -Dacă n-a venit, poate vorbești cu mine, o abordez îndrăzneț în timp ce mă ridic de pe scaun. Neauzind nici o replică, mă îndrept plin de speranță către masa unde ea rămăsese imperturbabilă. După ce mă recomand, trag scaunul exact în fața ei, așezându-mă. Nu se împotrivește. În ciuda luminii slabe, totuși ne vedem bine. Încerc un gest civilizat și-mi scot ochelarii. Mă gândesc să-mi etalez și eu trăsăturile feței despre care știu
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]