243 matches
-
erudiția picantă, dacă se poate spune așa. Totul începe cu o plimbare de plăcere, „fără țel hotărât”, într-o dimineață de vară, spre Ploiești. Prilej de a divaga pe-alăturea cu drumul, la propriu. O șosea, chiar utilă, este o impietate, în raport cu farmecul călătoriei neîngrădite, în care drumețul poate apuca pe unde dorește. Sigur, demodate vorbe, pentru secolul vitezei, în care cine să mai cugete la virtuțile unui cal, ori să cerceteze fizionomia oamenilor întâlniți în cale. Competiția, la Odobescu, nu
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
Răzvan Voncu Ar putea părea o impietate din partea mea să consemnez cartea lui Teodor Vârgolici* doar ca o ediție de documente, ignorând rememora-rile în care aceste documente sunt încadrate. Cum impietatea nu-mi stă în fire, precizez că scriu despre carte aici și nu altundeva, deoarece, din cauza
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
Răzvan Voncu Ar putea părea o impietate din partea mea să consemnez cartea lui Teodor Vârgolici* doar ca o ediție de documente, ignorând rememora-rile în care aceste documente sunt încadrate. Cum impietatea nu-mi stă în fire, precizez că scriu despre carte aici și nu altundeva, deoarece, din cauza caracterului ei hibrid, riscă să cadă în afara sferei de interes atât a cronicarilor, cât și a istoricilor literari. Profit, deci, de împrejurare pentru a
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
deriziune. Și atunci autorul începe să scrie despre sex, emigrație și corectitudine politică. Acesta e motivul pentru care ficțiunea literară nu mai are trecere azi. Al doilea motiv: confiscarea ficțiunii de către efectele vizuale ale cinematografiei. În concluzie, ar fi o impietate să spui că stilul rudimentar al Elenei Spijavca scoate jurnalul din rîndul textelor cu valoare. Valoarea lui, înainte de a fi istorică, e spiritualumană, chiar dacă, literar vorbind, textul e mat. E o aporie aici, căreia criticii literari nu i-au găsit
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
aceea de a omogeniza diversitatea de tonuri pe care unchiul, bătrân acum, își relatează tinerețea furată. Dacă anacoluturile și contradicțiile reparate din condei sunt, cumva, semnificative? Dacă această pornire, calofilă și rigoristă, se va dovedi, față de adevărul spuselor lui, o impietate? Sunt întrebări cărora, punându- le în seama personajului său pe de-o parte, Mioara Apolzan le răspunde, ea însăși, pe de alta. Stilistic, O vară cu Maia e un carusel. Salturile de nivel sunt foarte frecvente și alcătuiesc, singure, o
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
care sună frumos. Neavînd forță speculativă, eseurile morale ale lui Creția sunt moderate pînă la pragul convenției, tonul lor neieșind din uzanța bunului-simț. Căci Creția e apoteoza bunului-simț în varianta supunerii la calapodul normelor curente. Filologul nu-și îngăduie îndrăzneli, impietăți și sacrilegii, textele fiind scăldate într-o blîndețe curtenitoare și precaută. Delicatețea frazelor plutește într-un eter speculativ de factură prudentă, autorul repudiind profilactic tentele ilicite, nepotrivite cu spiritul umanist. Așa se face că ceea ce dăunează volumului e scrupulul de
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
fulgerătoare, obosește repede și renunță a-și urmări ideea, căci stilul său fragmentar nu provine dintr-o opțiune estetică, ci dintr-o deficiență de atenție. Nietzsche scrie în secvențe scurte fiindcă nu poate păstra linia dreaptă și ar fi o impietate să-i cauți în operă o consecvență a ideilor declamate. Nicolae Stan trebuie să-l fi urmărit ani de zile pe ghepard, cercetîndu-i piruetele, cîntărindu-i viața și comparîndu-i artificiile retorice. Și astfel a putut să-i depisteze nu doar căderile
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
este legată de expresia "trecere în neființă". Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, IPS Bartolomeu, a atras atenția că folosirea expresiei "a trecut în neființă" este "o sechelă a limbajului de lemn al erei ateo-comuniste", fiind, în plus, și "o impietate față de limba română".
Gafă în scrisoarea de condoleanțe trimisă de Ponta by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/33075_a_34400]
-
suprem pentru această viziune dezinvoltă, ar putea fi adus episodul (menționat adeseori de Cenacliștii de primă linie) versurilor interșanjabile, trecând cu ușurință (printr-un troc altminteri amical) de la un autor la altul, mai ales în cercul Aerului cu diamante) O impietate, desigur, pentru partizanii poeziei ca act de revelație. Nu numai Iaru, dar și destui alți optzeciști de primă mărime au susținut ideea unei atitudini degajate față de literatură. Nu neapărat în versurile lor (aici destui critici se află în eroare), ci
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
într-o perioadă foarte grea", a spus Traian Băsescu. În 2010, mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, IPS Bartolomeu, atrăgea atenția jurnaliștilor că expresia "a trecut în neființă” este o sechelă a limbajului de lemn al erei ateo-comuniste și o impietate față de limba română. ”Lecția” IPS Bartolomeu a fost transmisă în mesajul adresat credincioșilor cu ocazia sărbătorilor de Paște, se arată într-o știre Mediafax. În perioada comunistă, autoritățile interziceau folosirea expresiilor «și-a dat sufletul», «și-a dat duhul», «și-
IPS Bartolomeu, lecție de religie și gramatică pentru Băsescu. O expresie folosită de președinte – ”sechelă a limbajului comunist” by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/36584_a_37909]
-
și nici în viața viitoare, "încă am mai înțelege solidaritatea redactorului cu mortul de a cărui existență s-a ales praful". "Dar ca să spui că «a trecut în neființă» un Dosoftei, un Varlaam, un Eminescu, un Brâncoveanu, aceasta e o impietate nu numai asupra celui pomenit, ci și asupra simțului comun al unui popor care s-a născut creștin și care, iată, se încăpățânează să rămână creștin", a subliniat IPS Bartolomeu. Acesta a adăugat că expresia "e o impietate și față de
IPS Bartolomeu, lecție de religie și gramatică pentru Băsescu. O expresie folosită de președinte – ”sechelă a limbajului comunist” by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/36584_a_37909]
-
e o impietate nu numai asupra celui pomenit, ci și asupra simțului comun al unui popor care s-a născut creștin și care, iată, se încăpățânează să rămână creștin", a subliniat IPS Bartolomeu. Acesta a adăugat că expresia "e o impietate și față de limba română", existând "o gravă inadvertență gramaticală între verbul «a trece» și substantivul «neființă»". "«A trece» înseamnă mișcarea de tranziție dintr-un mediu în altul, de la o stare la alta, de la un mod de existență la alt mod
IPS Bartolomeu, lecție de religie și gramatică pentru Băsescu. O expresie folosită de președinte – ”sechelă a limbajului comunist” by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/36584_a_37909]
-
și VIII („Graiul îngerilor. Reconstituiri, dispute, utopii“), scrise cu alte prilejuri și slujind altor motivații, dau senzația de corp străin în armonia întregului. Prezența lor e oțioasă și aduce a gratuită îndopare a conținutului. Chiar lăsate deoparte, ele nu aduc impietate viziunii maniheiste. O figură ambiguă a folclorului românesc este solomonarul, genul de șaman înzestrat cu puteri nefirești, al cărui rol e de a influența fenomenele meteorologice, împotrivindu-se astfel demonilor climatici. Solomonarul e vraciul cu înfățișare de sihastru cerșetor, călătorind
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
s-a complăcut să bârfească o viață întreagă, s-a stins în cel mai deplin anonimat. Pe cetățeanul tuns și ras - care acum se plimbă seara pe ulițele străjuite de salcâmi - nu-l mai recunoaște nimeni. Ar fi și o impietate la adresa celui mai celebru fiu al târgului.
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
până în ultima clipă, până acolo unde era posibil. Stăteau în picioare lângă sicriu, fără să-l atingă și totuși părea că între cei trei nu există niciun spațiu, ca și cum nici măcar moartea, nu se îndurase să-i despartă. Părea aproape o impietate să li se smulgă fie doar și câteva din clipele ce le mai rămăseseră pentru a fi împreună și a le întrerupe, fie și numai pentru a le prezenta condoleanțele. Și totuși, oamenii trăiesc mereu după reguli... Cineva începu să
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
42 SPLEEN în vreme ce Metodiu și lovănuț, cu hărnicia seculară și uneori secularizată a călugărilor, urcau pieptiș o coastă a dealului din precedentul episod, pe versantul celălalt, coborâtor, din actualul episod, la umbra unui stejar despre a cărui vârstă este o impietate a pomeni, stăteau prăvăliți doi oameni calmi. Dacă nu s-ar fi observat, în răstimpuri, o ușoară mișcare pe orizontală a fălcilor, urmată de o energică deplasare pe verticală a mărului lui Adam, ai fi zis că cei doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era copil alături de mama sa, care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care ar ajuta la crearea unei imagini cât mai adecvate despre mediul concentraționar și despre importanța salvatoare a poeziei, dată fiind cantitatea uriașă de astfel de mărturii lirice. Pe de altă parte, citarea este de multe ori un act de impietate, știrbind frumusețea textului ca întreg. Spre exemplu, ar trebui citate integral poeme ca „As-noapte, Iisus...”, „Avem atâția morți”, „Ne vom întoarce într-o zi”, „Foamea”, „Lanțuri”, „Blestemul Aiudului”, „Imn morților”, „Cimitir de deținuți”, „Vorbitor”, „N-ai dezmierda”, „Metanie”, „Vizita” etc.
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
locuit și care nici pe el, ca și pe Bacovia, nu l-a cunoscut, nu l-a recunoscut, decât târziu, decât prea puțin. Fiecare dintre cei doi mari - fără a-i alătura, fără a-i compara, căci ar fi o impietate, întrucât orice artist este un unicat și comparațiile pot fi brutalități! - Fiecare luminează azi cupola culturală a urbei și străbate, dincolo de național, în fluxul major al lumii largi. Odată cu arta marilor săi artișiti, odată cu numele marilor săi oameni, Bacăul nerecunoscător
NUMAI PRIN IUBIRE, SE POATE ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367643_a_368972]
-
odăjdii violate”, într-o alta, la întrebarea despre putința sau neputința noastră de a ne ridica la standardele (stas-ul) economiei europene, i se retează aparent înciudat, printr-un pretins calambur (oricum forțat!): „Tu-i para-stas-ul mă-sii de viață!” Impietatea răzbate din clișee-versete devenite tabuuri pentru adevărații creștini și care au consfințit și consfințesc veșnicia credinței și a izbăvirii prin ea. Nu scapă acestui tratament odios și deșart, nici măcar trinitatea creștină, nici simbolurile „Cinei de taină” sau Crucii, nici alte
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367092_a_368421]
-
în șoaptă în ceas de înserare/ În locuri liniștite,învăluit în clipe/ Când timpul doarme-n voie cuprins de resemnare/ Între ceasloave vechi,rămase necitite ( Singurătate) Te întrebi...cum să tulburi momentul de rugă, de pioasă “resemnare”? . Ar fi o impietate să destrami pânza subțire de liniște așternută peste sufletul ostenit. Metafora încărcată de semnificații profunde conferă versurilor valoare estetică, taina și ceremonialul punându-și amprenta asupra trăirilor. Poezia este asemenea unui izvor neastâmpărat care tinde să exploreze spații noi, albii
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
de noapte ai s-auzi cum sună Cornul dinspre munte în nopți fără lună, Ori glas de alarmă din bătrâne goarne, Să știi că oștirea ne cheamă sub arme. * Dorințe carnale nu vor fi uitate În ani de restriște și impietate. Când eternitatea-mi va săpa mormântul Filele de carte le va citi vântul. BATE VÂNTUL Bate vântul zeului Marte, Nu-i vreme de gânduri deșarte, S-aprind făclii, se aprind ruguri, Tâmplarii au gata coșciuguri. Bat clopote de-alarmă în
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
le presupune, pentru cei mai mulți dintre noi. Readucerea, pe tapet, a unor noțiuni, concepte și categorii din sfera științelor sociale - care fixează realități istorice indubitabile, și care au marcat în mod definitoriu istoria noastră multimilenară - mi se pare, dacă nu o impietate, o blasfemie, cel puțin o ultragiere post-factum jalnică, o golire grosieră de conținut a momentelor sacre ale trececerii noastre prin veșnicii. Să luăm, de pildă, publicitatea făcută la TVR procesului „marii privatizări”: se apelează, în acest caz, la noțiuni, concepte
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366686_a_368015]
-
perfectă a poetului netemător nici de cei mai puternici oameni ai momentului. Poemele manifest revin în acest volum cu aceeași directitudine și mesaj explicit. Iată un text de mare virulenta: “Discursul despre libertate / O vorbă aruncată-n vânt / Rostita cu impietate / De activiști fără cuvânt. Conceptul de democrație / Cu care suntem adormiți / E doar cuvântul pe hârtie / Dictat de niște parveniți ? Concepte de egalitate / Impuse de marile puteri / Rămân promisiuni deșarte / A celor avizi de averi / Organizații anarhiste / Sunt băncile pline
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
poate doar ceea ce vor interesele de clan și partid! De aceea, când omul ține morțiș să ducă în spate o greutate despre care se știe de la bun început că în scurt timp îi va frânge coloana vertebrală, este o adevărată impietate să te întrebi la modul cinic-paradoxal dacă Dumnezeu poate să facă un pietroi pe care nu-l poată ridica. Istoria ne dovedește că, dacă a putut și în continuare poate să-l rabde pe om, atunci El poate orice... 3
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]