232 matches
-
că rezultatul nefericitei ei capitulări în fața tatei începea în sfârșit să se materializeze în pedeapsa cuvenită. Până și ea mi-a aruncat vreo două vorbe aspre. Sufeream ca un câine. Și totuși nu au reușit să smulgă nici o rugăminte sau implorare de la mine - deși asta nu înseamnă că nu eram netulburat la gândul unei perioade în închisoare, cu capul ras, mâncând lături, împins cu nasul în noroi, înfricoșat și mânat de la spate. Dacă fusese hotărât că de mult mă îndreptam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca un ordin, dar cu o inflexiune de mare tandrețe. Să nu îndrăznești să te retragi înainte de-a termina că te omor! completează vocea femeii, ai cărei ochi s-au adîncit în ai bărbatului, ca o rugăminte vecină cu implorarea, pe care Mihai a mai cunoscut-o doar o dată, sub brazii din Poiană, prima oară, cînd s-a oprit și a întrebat-o pe tînăra aceea gureșă, Mioara, dacă nu se teme că rămîne gravidă. Trupul Mariei, atît de inert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o mai văzusem până atunci. Puse paharul deasupra căminului și făcu un pas spre mine. Își puse ambele mâini pe brațele mele și le strânse ușor câteva clipe. Apoi își lăsă brațele în jos pe lângă corp. Era un gest de implorare. Apoi rosti: — Situația este de o gravitate dramatică, Martin. Avem de lămurit câteva lucruri. Privind în urmă n-am putut să nu-l admir pe Palmer pentru faptul că a înțeles imediat că se petrecuse ceva irevocabil de proporții catastrofale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era descheiată și îi vedeam unul dinte sâni săltând în ritmul respirației. I-am privit gâtul și urechea, acum mai vizibile din cauza părului tăiat. I-am privit mâna atât de binecunoscută, cu palma întoarsă în sus într-un gest de implorare sau de eliberare. Toate acestea fuseseră ale mele. Dar acum aveam impresia că totul se desfăcuse în bucăți, bucăți din Georgie, ființa pierdută. În clipa aceea nu eram capabil de a răscoli amintiri și nici de a le interpreta. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
6 după-amiază, se putea deja simți și auzi trenul care intrase În stație și fusese dirijat spre peronul de Încărcare a mărfurilor. Mirosul de putrefacție s-a simțit de la o distanță de 150 m de tren, iar țipetele evreilor și implorările lor de a li se da apă și aer se auzeau cu claritate. Și Marinescu XE "Marinescu" le-a auzit, Însă a acceptat să se deschidă numai trei vagoane. „Din toate vagoanele se auzeau țipete să li se dea aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
permis nimănui să se apropie de el, au Împiedicat aprovizionarea și chiar negoțul cu apă. Dar noaptea, când a Început o ploaie puternică, au fugit cu toții să caute adăpost, iar „cimitirul ambulant”, care răspândea duhori și din care se auzeau implorări, a rămas... fără pază. Mecanicul de locomotivă a reușit să vândă câteva cești cu apă la 1.000 lei ceașca 56. Nimeni nu a putut să-l Împiedice de la o acțiune umanitară, cu plată. Trebuie să menționăm că și majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Triandaf (locotenent)" . Jandarmii lui Triandaf nu și-au pus o asemenea problemă legată de formulare, cu scopul de a evita asumarea răspunderii XE "Triandaf (locotenent)" . Unul dintre evreii din trenul lui Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" a descris reacțiile jandarmilor la implorările evreilor de a deschide ușile În drum spre Roman, XE "Roman" pentru că se sufocă. În acest vagon rămăseseră În viață, până la Roman, XE "Roman" 9 evrei din 140: „Am Început a bate nebuni În pereții vagonului să se deschidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
evreilor să bea la Roman, XE "Roman" când au fost coborâți morții din vagoane: „La coborârea cadavrelor au asistat printre alții și slt. Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" pe care Îl cunoșteam din Iași că era magistrat. La rugămințile noastre de implorare ca să ni se bea puțină apă, ne-a promis că ne va da licoarea binecuvântată În lagăr”. Iar când li s-a permis la Roman, a adăugat același evreu, după ce delegații Comunității veniți În gară „ne-au adus apă, zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
nou, păstrând respectul pentru mort. În acest scop, Comunitatea a făcut o primă comandă de zece mii de lăzi din lemn. Ziua Începerii lucrărilor a devenit o zi de doliu În masă din cauza profanării mormintelor strămoșilor, o zi de rugă și implorare a Creatorului pentru odihna morților și compasiune pentru cei vii. Adunarea s-a transformat Într-o demonstrație de protest pe care Poliția și Siguranța n-au prevăzut-o și nici n-au putut să o prevină. Pentru prima oară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
un zid. În acea dimineață se trezise devreme, cu convingerea clară că azi era ziua cea mare. Nu va mai aștepta. Așteptase o invitație, o scrisoare, ba chiar sperase să primească una? Alcătuise și el scrisori în minte, scrisori de implorare, scrisori demne, toate solicitând o întâlnire. Dar nu le scrisese. Se temuse că, dacă nu ar fi primit nici un răspuns, experiența ar fi fost prea teribilă, or el trebuia să se menajeze. Se va duce pur și simplu și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era ciudată și șocantă brusca transformare a cozilor uscate, pufoase, în șerpi lungi, întunecați, care se învârtejeau în apa din cadă, în timp ce degetele puternice ca niște gheare de oțel ale domnișoarei Adkin râcâiau fiecare scăfârlie aplecată într-un gest de implorare. Pe urmă un prosop, alb, moale, era înfășurat în jurul fiecărui cap ud și victima cu turban și obrajii aprinși fugea, chicotind de zor. Lui Hattie nu-i plăcea să i se spele părul, dar operația în sine o incita. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care trec nici măcar una nu s-ar opri să mă ajute. Fiatul Tipo al lui Antonio era parcat neregulamentar, cu cheile În contact. În acești ani, Antonio Îi solicitase de cel puțin zece ori o „ultimă Întâlnire“. Începeau Întotdeauna cu implorări și promisiuni și se Încheiau cu țipete, lacrimi și amenințări. Despre cine mai vrei să vorbești? Îl Întrebă prevăzătoare. — Despre copii, răspunse Antonio spăsit. — Am vorbit deja despre copii, spuse Emma. Trebuie să-i Întreții și asta e datoria ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
împotriva bulgarilor în 1876, reportajul relatează sec măcelul din Batak, unde zăceau mii de trupuri în curtea unei biserici. Copiii muriseră înfiorați de groază, fete tinere muriseră plângând și suspinând... Nu există lacrimi, nici plânsete, nici strigăte de groază, nici implorări de milă. Apoi adaugă: Recoltele putrezesc pe câmp, iar culegătorii putrezesc aici, în curtea bisericii. Orice schemă (inclusiv cea de mai sus) este aplicabilă parțial. Totul depinde mai ales de subiect, de virtuțile lui evocatoare sau narative, de forța și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Poemele visului, 1906, Harpegii, 1907, Crini albi și roșii, 1917, Mozaic bizantin, 1918, Versuri, 1921). Poza pe care o cultivă multă vreme „harpistul” este aceea a unui trubadur nefericit, care își înstrunează, iar și iar, „liedul” afectuos, serenada palpitând de implorări, trista romanță, sub ferestrele „domniței” din impenetrabilul castel medieval. E un veac galant, de imagini vaporoase, în care marchize, prințese, cavaleri se înfiripă în diafane fulgurații. Și, brusc, din această lume de grații un salt în antica eră, unde delicatețea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Însă nu-și poate Înfrînge dorințele, poftele, atunci să ia aminte la cult și la Aleși, ca să pună capăt faptelor sale nevrednice și să se dăruiască muncii și dreptății, rugăciunilor pe timp de noapte, rugăciunilor pentru alții și smereniei pioase (implorarea milei). Acestea Îi vor fi de apărare În viața trecătoare de aici și cînd Îi va veni ceasul (morții), astfel Încît În viața viitoare condiția lui va fi cea a Aleșilor 118. Să Însemne oare că acești auditores vor deveni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și prag al morții; un "cal alb", mesager inconștient, aleargă în necunoscut: "A scăpat din frâul lui / Și începe să mă poarte / Peste zona interzisă". O rugă, Ghetsimani (precedente la V. Voiculescu, la Nichita Stănescu și Cezar Ivănescu) e o implorare șoptită: "Tată, dacă altfel nu se poatre, / Facă-se voia ta..." Tușe sumbre, în texte analoage, punctează văi înghețate și ceruri închise, "întunecata zare" și "nesfârșita fugă". Episod rarisim, senin: O caleașcă trasă de fluturi străbătând "priveliști de vis", duce
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ai scrisului sunt de multe ori foarte importante. Ele pot fi ușor identificate pentru că deseori logofătul trece de la stilul direct la stilul indirect, de la persoana I singular la persoana a III-a singular. Plângerea debutează cu o formulă obligatorie de implorare a milei: „Prea Înălțate Doamne, cu lacrimi fierbinți jăluiesc măriei tale“, „jăluiesc milei și bunătății Sfinției Tale“, „Prea Sfinte Părinte Mitropolit, Cu plecată jalbă jăluiesc Sfinției Tale“, „Prea Sfinte Părinte, Cu lacrimi fierbinți jă luiesc milostivirii Prea Sfinții Tale“. Ea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să coexiste, chiar și în cadrul acelorași comunități umane, fiecare având, probabil, semnificații și ritualuri diferite, dar care trebuiau să marcheze năzuința omului spre împlinirea unor necesități, în primul rând materiale, dar depinzând de factori, de elemente superioare vieții terestre, iar implorarea forțelor benefice (poate de către orante, sau prin intermediul acestora), situate în exteriorul lumii cunoscute de către manifestanți (în cadrul procesiunilor sacrului colectiv) se realiza potrivit unor canoane proprii fiecărei comunități, dar cu caracter general în cadrul fiecărei civilizații (= culturi) arheologice, pe toată întinderea sa
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
a fi mediatoare între oameni și divinități ( C.-M. Mantu, 1993, p. 67) a fost atestată în creația artistică de la Scânteia-Iași, și din alte stațiuni cucuteniene. C.-M. Lazarovici (2006, p. 68) mai apreciază că brațele ridicate semnifică gesturi de implorare, poate chiar o invocare dinspre cer spre pământ, semnificând solicitarea ploii sau a altor favoruri cerești. Este evident faptul că însăși prezența orantei în arta neoeneolitică este considerată ca reprezentarea relației htonic uranic, dar poate și a unei relații speciale
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
întreaga structură intimă a religiozității și credinței axate pe respect, figurând asemenea unei noțiuni centrale a întregului sistem religios. Prin aceasta sacrul reușește să impună variate forme de respect față de sine, atitudini de contemplație, venerație, gratitudine, frică, umilință, prosternare și implorare. Se poate remarca faptul că definiția abordată de Caillois se fundamentează, la fel ca și la Durkheim, pe opoziția dintre sacru și profan, pe concepția religioasă asupra lumii, și pe credința că sacrul ia forma unei însușiri misterioase ce se
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sau afirmă în mod fățiș că acele îmbunătățiri ale vieții oamenilor care devin posibile numai prin schimbarea conduitei în viața de fiecare zi, prin afirmarea unei noi morale a muncii, a corectitudinii, a spiritului cetățenesc ar putea fi obținute prin implorarea bunăvoinței lui Dumnezeu. Ce altă semnificație pot avea chemări la practici religioase cum sunt cele ale grupurilor de inițiativă care utilizează formula „Dumnezeu salvează România” decât de a hrăni iluzia că situația economică și socială ar putea să cunoască o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cele trei lucrează împreună. Pe măsură ce omul deznădăjduiește, el devine insensibil la diferența dintre eșec și reușită, din ce în ce mai lipsit de grijă, mai nepăsător. Deriva lui socială înspre margine se accentuează, iar obscuritatea crescândă îi protejează metamorfoza periculoasă. Nu mai primește atenție - implorări, solicitări, somații, avertismente, sfaturi - ceea ce îl descurajează de la a-și mai acorda el însuși o asemenea grijă lipsită de ecou social. Un singur lucru pare să se focalizeze asupra lui cu predilecție: tirul fulgerelor. Cu cât substanța lui se călește
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o fetiță după mama ei, dacă nu cumva a primit vești rele de acasă, de la părinții lor (la știrea morții lui Menoitios, numit primul de Ahile, sau a lui Peleu, amândoi s-ar întrista foarte tare). Apoi, după admonestarea și implorarea lui Patrocles, începe să cedeze, chiar dacă nu de tot: îl trimite pe el. În momentul acesta, Ahile este cuprins pentru o clipă, sub forma unei rugi adresate lui Zeus, de o visare intensă și atroce, de viziunea crâncenei apoteoze a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
după reguli stricte în asociere cu ruga sau binecuvântarea. Iar gesturile pot schița simboluri. Poziția degetelor este bine reglată pentru a elabora sensuri în hinduism, creștinism, francmasonerie, rosicrucianism. Ridicarea brațelor, orientarea palmelor, apropierea sau îndepărtarea semnificativă a degetelor înseamnă recunoașterea, implorarea, adorația, imprecarea, comunicarea prin energie cu ceilalți și spiritul universal. Îngenuchierea relatează umilință, respect, supunere. Atingerea, sărutul și îmbrățișarea sunt din vechime manipulări magice; mai nou ele reprezintă comuniune, recunoaștere și transfer sau comunicare de putere. A sta în picioare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
incantațiile sau ritualurile le consideră ca emanând ele însele putere. În Tradiție exista divinația unor părți ale corpurilor animale reflectând forțele macrocosmice ale universului, obținute uneori prin sacrificii, așa cum am mai amintit, dar adeseori ele puteau fi reprezentate doar simbolic. Implorarea unor spirite sau alte forțe supranaturale putea fi făcută și cu ajutorul unui fir de păr, unghii, haine (considerate vrăjitorie 135), precum și prin desene, pantacle, elemente figurative folosite în timpul ritualurilor. Pentru că magia se bazează pe ritual, pe cunoștințele magicianului și abilitatea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]