652 matches
-
făceau altceva decît să preia un slogan al lui...Adolf Hitler, care, la rîndul său, a adoptat expresia schilleriană: "Ich sînge wie der Vogel singt". Manifestîndu-se furibund, cu ocazia inaugurării Casei Armatei Germane din München, Führerul anatemiza orientările artei moderne, impresionismul, cubismul, futurismul, dadaismul, înglobîndu-le conceptului de "bolșevism cultural", fără a presupune, probabil, că se exprimă el însuși aidoma unui bolșevic, ca spusele sale rimau cu cele ale lui Trotki, Stalin, Jdanov, Mao. Iată cuvintele lui Hitler: "Poporul german este polul
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
aparțin Noului Val, sau Noului Cinematograf Românesc cum a mai fost numit acest fenomen unic în cinematografia noastră. Într-un fel, avem un portret al acestei cinematografii, dar nu despre pictură academică este vorba aici, ci mai degrabă despre un impresionism aș spune cerebral atât de bine este modelată ideea de o état d’âme, cu o indelebilă stilistică, pentru că autorul are și acest talent particular și rarisim al fixării printr-o frază memorabilă. În definitiv, dacă privim cu atenție aceste
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
trage în linie directă din confruntarea marilor curente europene de la sfîrșitul secolului al XIX-lea: direcția lui Ibrăileanu și a școlii sale din critica psihologică și sociologică a lui Taine și Bourget, iar cea a lui Lovinescu (Călinescu ș.a.) din impresionismul lui Faguet, corectat uneori prin anistorismul lui Croce. Nici un ecou al marilor revoluții care au mișcat curentele critice europene înainte și după primul război mondial, din critica "stilistică" a lui Walzel sau Spengler, din Wölfflin, din noua critică engleză etc.
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
și de departe insuficiențele și lacunele" - prin urmare, lucrarea se impunea prin merite literare. În cronica sa, după ce-i trasează autorului Istoriei literaturii române un grațios portret în purul stil al celor din carte, Șerban Cioculescu pune la îndoială calitatea impresionismului călinescian de a îmbrățișa vastul obiectiv ales, contestând matematic structura acelei lucrări ce expedia în 55 de pagini epoca secolelor XVI-XVIII, pe când secolul literar de la 1779 până la Junimea primise 275 de pagini: "După proporțiile ei, Istoria literaturii române de la origini
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
convenabil între timpurile ei istorice. Aflat în descendența nemijlocită a criticii interbelice, a înțeles a-i continua limbajul estetic, acea modalitate de contact intuitiv cu opera pe care o anume frigidă abstractizare, o modă �metodologică" ca și o ofensivă împotriva �impresionismului" și a �literaturii", din partea unor "idei literare" cu impulsuri... imperialiste, au ocultat-o, parțial, în ultima vreme. Regman e un artist neostentativ al criticii, apropiat prin factura demersului său de natură raționalistă, meticulos, "detectivistic", cu destule inserții polemice, mai mult
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
Proust"; �aceasta face ca aforismul să înfrunzească spontan în scrisul său sub forma unor definiții plastice și a formulelor deopotrivă incisive și decisive"; G. Călinescu a introdus maniera dansantă în scris, Perpessicius - lavaliera, iar continuatorii lor - giumbușlucurile". Concomitent cu acest "impresionism" vinovat în ochii unora tocmai prin frăgezimea sa care derivă din talent, Cornel Regman poate fi socotit și un precursor al discursului ludic, debutonat, nutrit din belșug cu ironie, al comentatorilor (de literatură și nu numai) din promoțiile cele mai
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
se simțea liber, deoarece "încă nu exista teroarea teoriei, ci, dimpotrivă, o afirmare orgolioasă a independenței de spirit într-un climat latitudinar, relativist", ne oferă, în locul unui tratat academic, Prelegeri de estetică (1939), "recurgînd uneori, ca H. Pater (apărător al impresionismului critic), la modelul platonic". Capitolul cărții, închinat simbolurilor, "indică o direcție stilistic-cognitivă care s-a dovedit fertilă, cunoscînd modificări, dar nu mutații la Tillyard, Bachelard și, recent Foucault și David Lodge". Despre Tudor Vianu se afirmă că ar cultiva un
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
atît de jenantă o constituie contradicția între prezumata postură de "victimă" a lui Adrian Marino, care declară că s-ar lovi mereu de "obstrucția" cronicarilor, și atitudinea d-sale ofensivă, ca să nu zicem direct agresivă, împotriva "cronicii", a "foiletonului", a "impresionismului". Nu dl Marino e de regulă atacat, ci d-sa e cel care atacă. "Obstrucția" e a d-sale. Nu știm să-l fi contestat pînă acum cineva la modul generalizator, fără drept de apel, în care-și contestă "adversarii
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
formă de literatură. Aici e problema. Critica - o literatură de tip beletristic. Or, critica are multe alte accepții, pe care le-am trecut în revistă în diverse cărți ale mele și care îmi permit să fiu oarecum distanțat de acest impresionism critic facil, pe care profesorii îl practicau cu dezinvoltură și cu un anumit brio. Care însă uneori dădea și efecte caricaturale" etc. Marele adversar al autorului Dicționarului de idei literare rămîne, după cum vedem, critica "alienată" prin "literatură". Este, putem spune
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
artista realizează cea mai spectaculoasă și mai profundă experiență din pictura noastră de astăzi. Sub aparența unei priviri conformiste și ușor de localizat în convenția figurativului, a unui dialog asumat cu valorile instituționalizate în sistemele vizuale preavangardiste, dar cu lecția impresionismului și a expresionismului bine învățată, Ioana Bătrânu realizează, de fapt, una dintre cele mai interesante sinteze între vocația ingenuă și recuperarea culturală, între transa aproape mediumnică a gestului creator și judecata lucidă a formelor deja istoricizate. Spre deosebire de expozițiile sale precedente
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
pe Cézanne, cel care sintetizează lumea în cîteva planuri și descoperă în orice formă vie o geometrie elementară, pe fovii temperamentali și pe impresioniștii cu suflet feminin, evanescenți și imponderabili. În timp ce afară va intra în contact natural cu reacțiile la impresionism, cu asidua aspirație către natura primitivă, frustă, necoruptă de sclifoselile de buduar și de suspinele efeminate și false. În mod sigur, nu îi vor scăpa, în această perioadă, nici încercările de înlocuire a hedonismului de tip art nouveau, confortabil și
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
ruse, ca futurismul, nu se prea grăbeau să-l arunce "peste bord" din barca contemporaneității. Și peste graniță Cehov e răsfățat: a început să fie tradus mult și de timpuriu pretutindeni, în zeci de limbi, îi sunt admirate stilul, laconismul, impresionismul, inutilele (parcă, totuși, utilele) detalii, - admiră care ce. A fost așezat sus, la nivelul celor mai mari. în dramele lui Cehov unii observau germenii teatrului absurdului. Un număr mare de generații de slaviști au învățat limba rusă după Cehov. Ce
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
de stabilitate. Aparenta contradicție se rezolvă de la sine, știută fiind "firea" modernității: o perioadă de veșnic tangaj în jurul unui "pivot". N-a fost Lovinescu singurul care să încerce o "obiectivare", dincolo de prejudecăți, a etalonului unei epoci. A avut, în perioda "impresionismului", încredere în gustul propriu, călăuzitor. A căutat, apoi, instrumente mai sigure de "abord". A încercat, totuși, să rămînă, în vremuri în care sauve qui peut, un om de nuanțe. Pînă la urmă, singura probă de valoare pe care i-o
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
de vedere formal, al construcției propriu-zise, ea intră mai curînd în categoria creației de tip rațional, a construcțiilor deliberate în care ansamblul se constituie prin adiționare, prin serialism, prin discurs modular, după cum, din punct de vedere stilistic, ea oscilează între impresionismul mediteranean, expresionismul nordic și un anume simbolism fără geografie. în ansamblu, oricît de mult l-ar irita acest fapt chiar pe autorul însuși, pictura lui Șerban Foarță este o componentă a spațiului central-european, a acelui spațiu cultural în care contradicția
Un pictor și atît by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16086_a_17411]
-
de Goya y Lucientes, zis Goya. Opera sa vastă cuprinde tablouri istorice, religioase, de gen, portrete realizate într-un limbaj expresiv, care trece de la vehemență la eleganță rafinată, de la real la fantastic și grotesc, de la clarobscur la tonurile luminoase prevestind impresionismul, precum și numeroase gravuri și desene. Goya a fost pictorul familiei regale și al aristocrației acelor vremuri. Filaret Barbu Cu un secol în urmă s-a născut compozitorul și dirijorul român de cor Filaret Barbu. A compus operete („Ana Lugojana“, „Târgul
Agenda2003-15-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280895_a_282224]
-
cehoslovacă burgheză. El s-a impus cu deosebire prin romanul de renume internațional „Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial“. Edouard Manet Se împlinesc 120 de ani de la moartea lui Edouard Manet, pictor și gravor francez, precursor și partizan al impresionismului, unul dintre promotorii picturii moderne. Admirator al artei venețienilor din secolul XVI (Rubens, Velásquez și Goya), el opune artei academiste o pictură în tușe largi și energice, în care culoarea intensă și strălucitoare capătă, prin jocul contrastelor, valoare spațială. Vineri
Agenda2003-17-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280947_a_282276]
-
la care ne-a făcut părtași. A fost interpretul ideal al filmelor lui Marcel Pagnol, căruia i-a datorat consacrarea la mijlocul anilor ’30. Paul Gauguin Se împlinesc 100 de ani de la moartea pictorului francez Paul Gauguin. Influențat la început de impresionism, a evoluat spre o pictură simbolică, în care formele simplificate se constituie din mari pete de culoare, într-o viziune decorativă apropiată de artele arhaice și primitive („Hristosul galben“, „Calul alb“). Fire aventuroasă, a peregrinat la Pont-Aven, unde a inițiat
Agenda2003-18-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280969_a_282298]
-
el a condus mai multe publicații, unele cu nume-simbol: „Trompeta Carpaților“, „Buciumul“. Miercuri, 26 martie Claude Debussy Cu 85 de ani în urmă a murit compozitorul, pianistul și criticul muzical Claude Debussy, inițiatorul și cel mai de seamă reprezentant al impresionismului muzical francez. Novator în domeniul formei, ritmicii, armoniei și orchestrației, el a impus stilul care a influențat creația muzicală a secolului al 20-lea. Dintre compozițiile sale, merită amintite „Preludiu la după-amiaza unui faun“, ciclurile de „Preludii“ pentru pian, suita
Agenda2003-12-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280823_a_282152]
-
o reorganizează istoric și sociologic. Considerațiile lui „administrative” seamănă cu teza regionalizării actuale a țării peste capul județelor tradiționale. Literatura nu e făcută să fie privită de către critici cu binoclul. Ea trebuie „pipăită”, mirosită, gustată. Degeaba pune Terian tunurile pe impresionism. Critica e în esența ei impresionistă sau nu e deloc. Aceasta nu înseamnă că se dispensează de repere sau de contexte. E ușor de scornit teorii antisistem fără să simți pământul sub picioare. Poți concepe câte istorii literare poftești, chiar
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
pictor olandez. Acest artist de naționalitate olandeză, născut undeva într-un cartier din Rotterdam a simțit chemarea către pictură încă din adolescență, când se înscrie la cursurile organizate de Academia Regală de Arte Frumoase din orașul său natal. Aici cunoaște impresionismul, stil în care va picta primele sale tablouri. Este atras însă de forța culorii pure, de incadescența ei și poate de aceea, simțind o altfel de pulsație, a devenit membru al mișcării expresioniste germane ,,Die Brucke”. Însă până la acest prag
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
pictor olandez. Acest artist de naționalitate olandeză, născut undeva într-un cartier din Rotterdam a simțit chemarea către pictură încă din adolescență, când se înscrie la cursurile organizate de Academia Regală de Arte Frumoase din orașul său natal. Aici cunoaște impresionismul, stil în care va picta primele sale tablouri. Este atras însă de forța culorii pure, de incadescența ei și poate de aceea, simțind o altfel de pulsație, a devenit membru al mișcării expresioniste germane ,,Die Brucke”. Însă până la acest prag
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
creație, descoperind pas cu pas lucrările acestora, în timp ce au savurat cocktailurile inventive pe bază de ABSOLUT VODKA. Și pentru că întreg evenimentul a stat sub semnul creativității, cocktailurile oferite au devenit parte din universul creat, fiind inpirate din curente artistice - ABSOLUT Impresionism a amintit de viziunea originala asupra lumii sensibile și imaginile fără contururi create de Monet și Degas, ABSOLUT Cubism a fost cocktailul care i-a trimis pe invitați cu gândul la Picasso, iar ABSOLUT Suprarealism a fost inspirat de lucrările
Absolut Art 3experience la Art Yourself Gallery [Corola-blog/BlogPost/99394_a_100686]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > DIN ȚARA SOARELUI RĂSARE - O CARTE TABLOU Autor: Maria Damian Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Din Țara Soarelui Răsare” e o carte - tablou - care seduce prin impresionismul imaginii, finețea contururilor și jocuri de culoare reflectate dintr-o lume îndepărtată și aparte pe retina cititorului, de un penel sensibil, înfiorat de frumos și de taine. Peisajul și sufletul tărâmurilor nipone se întrepătrund într-o permanentă dinamică a planurilor
DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE – O CARTE TABLOU de MARIA DAMIAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382227_a_383556]
-
unde îl entuziasma pe tânărul Picasso, până la Viena. Am putea adăoga, până la București. Monocromia picturii picassiene din fazele roz și bleu contestă senzorialitatea culorii și a fost pe bună dreptate interpretată ca o reacție mai mult ideologică decât estetică față de impresionism. E și cazul lui Tonitza, dar desigur analogiile se opresc aici. Ceea ce este însă incontestabil e că artistul român prin prima parte a activității sale participă la o ambianță culturală în care ecourile sensibilității simboliste erau încă puternice. După 1920
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
comunică este adeverit de existența salutară a criticii". Pe de altă parte, bătălia dintre critica "științifică" și critica "creatoare" s-a încheiat de mult, în felul în care lămurește și poetul Necuvintelor. Șerban Cioculescu, adversar al determinărilor, dar și al impresionismului suspectat că ar ascunde subiectivism, nu are "puțină înțelegere" pentru poezia lui Nichita Stănescu, dar asta nu l-a nemulțumit pe poet, fiindcă el respectă punctele de vedere posibile. Totuși, un critic se cuvine să aibă el însuși un "sistem
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]