300 matches
-
părerea negativă asupra convențiilor la care discipolii și epigonii l-au redus pe Rafael. De aceea până la urmă ceilalți studenți i-au numit - în mod ironic - "prerafaeliți", însă tinerii artiști și-au asumat porecla, așa cum vor face mai târziu și impresioniștii. Autorul ideii de a constitui o asociație "secretă" a fost Dante Gabriel Rossetti, prieten al lui Hunt, fiu al unor emigranți politici italieni. În septembrie 1848 - an revoluționar - ei înființează ""Confreria Prerafaeriților"" ("The Pre-Raphaelite Brotherhood" - "P.R.B."), din care mai fac
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
studiile liceale și, în 1880, se decide pentru pictură, familia asigurându-i independența financiară. Fascinat de operele lui Claude Monet, fără nici un fel de pregătire în profesie, începe să picteze peisaje împreună cu prietenul său Armand Guillaumin, un pictor din cercul impresioniștilor, instalându-și șevaletul pe malul Senei sau pe plaja din Port en Bessin. În 1883, frecventează câteva luni atelierul lui Siegfried Bing. Energic și sociabil, Signac participă în 1884 în mod activ la înființarea "Societății Artiștilor Independenți", care organizează expoziții
Paul Signac () [Corola-website/Science/299608_a_300937]
-
trebuia făcut lucrul, și de astă dată nu era loc pentru idee originală în interpretare. În schimb, nu puteai lăsa de o parte nici un amănunt, iar toate îți devin interesante ca cititor. De altfel, în ce bună lume suntem cu impresioniștii. Am găsit în schimb idei și interpretări acolo unde erau la locul lor - în studiul despre Eustatie Altini 7, din care nu știam decât numele. M-au interesat direct unele din judecățile d[umi]tale asupra începuturilor culturii noastre, asupra
Remus Niculescu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4308_a_5633]
-
Tablourile sale în ulei cu desenul precis și cu gama elegantă a culorilor sunt completate cu tablourile în pastel de mai târziu saturate cu culori vii (de ex.: ""Scenă de balet"", 1878-1880). În 1874, Degas participă la prima expoziție a impresioniștilor organizată în salonul fotografului Nadar, expoziție care declanșează scandal în cercurile conservatoare ale criticii. Ziaristul Louis Leroy le dă numele ironic de "impresioniști". Degas nu este împăcat cu această definire și stăruie în concepția sa pe care o numește realistă
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
cu culori vii (de ex.: ""Scenă de balet"", 1878-1880). În 1874, Degas participă la prima expoziție a impresioniștilor organizată în salonul fotografului Nadar, expoziție care declanșează scandal în cercurile conservatoare ale criticii. Ziaristul Louis Leroy le dă numele ironic de "impresioniști". Degas nu este împăcat cu această definire și stăruie în concepția sa pe care o numește realistă. Realismul său nu are nici o legătură cu principiile de bază ale picturii în ""plein air"" (în aer liber) preconizate de ceilalți membri ai
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
în aer liber) preconizate de ceilalți membri ai grupului. Nu împărtășește opinia lui Monet referitoare la variația luminii, ci se concentrează asupra modului de a reprezenta variabilitatea corpului uman, caracterul efemer și mișcarea. La cea de-a doua expoziție a impresioniștilor în 1876, în galeria lui Durand-Ruel, Degas expune douăzeci și patru de lucrări. Participă cu numeroase tablouri la următoarele expoziții; la a șasea expoziție, în 1881, Degas își limitează participarea la patru desene și o sculptură, capodopera intitulată ""Mica balerină"". În mai
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
Durand-Ruel, Degas expune douăzeci și patru de lucrări. Participă cu numeroase tablouri la următoarele expoziții; la a șasea expoziție, în 1881, Degas își limitează participarea la patru desene și o sculptură, capodopera intitulată ""Mica balerină"". În mai 1886, la ultima expoziție a impresioniștilor, Degas prezintă tabloul ""Modista"" și o serie care constă din zece nuduri feminine (printre care ""După baie"" sau ""Femeie ștergându-și picioarele""), în legătură cu care scriitorul Huysmans nu-și precupețește laudele: "Desenul rapid și nervos este în măsură - așa cum se întâmplă
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
de vedere. Primele probleme apar în 1872, înainte de călătoria în Louisiana. Începând din amurg nu mai vede bine, iar seara, la lumina lămpii, este nevoit să o pună pe menajera lui Zoé să-i citească ziarul. În 1886, la expoziția impresioniștilor de la New York, sunt prezentate douăzeci și trei lucrări ale lui Degas. Tablourile lui se vând iar situația materială a artistului se îmbunătățește. Lucrează fără oprire, pictează, realizează gravuri, scrie versuri. Din cauza vederii care se deteriorează, manifestă un interes din ce în ce mai mare
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
deoprotivă. El nu e nici un semizeu ca Rafael, nici un vrăjitor ca Rembrandt, nici titan ca Michelangelo, alchimist ca Dürer sau gentilom ca Velázquez; e om pur și simplu și asta e destul."" Ceea ce îl deosebește pe acest incomparabil magician de impresioniști, care au preluat de la el analiza atentă a senzațiilor luminoase și a atmosferei, e faptul că el rămâne mereu un idealist. Prin voluptoasa lui seninătate, prin grandoarea panteismului său melodios, prin ținuta virgiliană a visării sale, Corot, pregătește și anunță
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
fiind produse doar de pictori francezi, ca Eugène Delacroix, Théodore Géricault, Paul Huet, Théodore Rousseau, François Marius Granet, Henri-Joseph Harpignies și caricaturistul Honoré Daumier. Mulți dintre ei au folosit acuarela pentru schițele peisajelor și pentru notarea impresiilor de călătorie. Dintre impresioniști, Manet a folosit-o doar pentru schițe, dar Boudin și Jongkind au apreciat-o pentru spontaneitatea sa. Paul Gauguin a făcut multe acuarele pentru ilustrarea albumului său despre Tahiti "Noa Noa", iar Paul Cézanne a utilizat un stil bazat pe
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
fi foarte lucrativ. În atelierul său, Nadar a început să experimenteze procedee de obținere a imaginilor fotografice cu ajutorul iluminației electrice. Acest atelier a devenit ulterior un loc de întâlnire al boemei pariziene și a găzduit în 1874 prima expoziție a impresioniștilor, care a provocat un mare scandal de presă și a consacrat acuzația de "impresionism" drept nume generic al noii mișcări. Din 1873 Nadar l-a avut drept colaborator în cadrul atelierului fotografic pe fiul său Paul Nadar (1856-1939). Nadar a fost
Félix Nadar () [Corola-website/Science/306269_a_307598]
-
câmpul mașinilor și a ustensilelor, a textilelor și a aeronauticii A început să colecteze opere de artă doar prin anii 1930 deși cea mai mare parte dintre opere a fost achiziționată în ultimul deceniu al vieții sale, cu precădere de la impresioniștii și post-impresioniștii francezi. Cea mai mare preocupare a lui Bührle era aceea ca după moartea sa colecția să nu fie împărțită, pentru aceasta în 1960, la numai 4 ani după dispariția sa, a fost creată o fundație care a transformat
Colecția Bührle din Zürich () [Corola-website/Science/306899_a_308228]
-
întunecate, devenind ușor melancolica, departe totuși de dramatismul reprezentărilor lui Tintoretto. Veronese nu este însă un pictor pur decorativ. El stăpânește la perfecție tehnică artistică, iar simțul deosebit al luminii și culorii îi va determina pe pictorii coloriști, inclusiv pe impresioniști, să-și desăvârșească tehnică studiind operele lui Veronese. În limbajul artistic a intrat de altfel noțiunea de ""verdele Veronese"", prin care se înțelege culoarea albastru-verzuie, care apare adeseori în tablourile sale.
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
al României. Operele de artă expuse cuprind lucrări de pictură, sculptură, grafică și mobilier. Printre aceatea se numără o colecție de lucrări ale artiștilor români, inclusiv un portret al lui Zambaccian, pictat de Corneliu Baba, precum și lucrări ale mai multor impresioniști francezi. Casa lui Zambaccian, proiectată de arhitectul C.D. Galin, fusese special concepută nu numai ca spațiu de locuit, ci si ca spatiu expozitional pentru opere de artă. Casa era deschisă o zi pe săptămână pentru publicul amator de artă încă
Muzeul Zambaccian () [Corola-website/Science/315900_a_317229]
-
Millet, Daubigny) și de creațiile lui Corot, în care vede pe maestrul său și căruia îi va arăta picturile sale și va urma fiecare observație a acestuia. Urmează o perioadă de cotitură pentru Pissarro. La „Academia Elvețiană” întâlnește pe viitorii impresioniști, în primul rând pe Monet, apoi pe Renoir, Sisley și Cézanne. În anul 1859, "Salonul Oficial" îi primește primele lucrări. Locuiește pentru început la La Varenne Saint-Hilaire, la sud-vest de Paris, după aceea la Pontoise. Pictează în aer liber („plein
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
cu Monet, cu care vizitează muzee și se entuziasmează de arta peisagiștilor englezi, în mod deosebit de Constable și Turner. După reîntoarcerea în Franța, anii 1872-1874 par a fi mai buni, pentru prima oară picturile sale găsind cumpărători. Prima expoziție a impresioniștilor din anul 1874, organizată practic de Pissarro împreună cu Monet, nu se bucură de succes și suferă în urma atacurilor criticilor care îi iau în derâdere. Pissarro caută noi direcții de dezvoltare și în pânzele sale încep să apară figuri umane. Se
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
anul 1877. Este una din cele mai mature opere din creația lui Pissarro, spontaneitatea și cursivitatea stilului caracteristice pentru anii șaptezeci scăzând ușor în intensitate, cu toate acestea artistul realizează o concentrare deosebită a efectelor. După a patra expoziție a impresioniștilor din anul 1879, operele sale se vând din ce în ce mai bine. La expoziția din anul 1882, prezintă o panoramă a stilului său nou, în cele treizeci și șase de tablouri expuse. Ca și alți pictori din această perioadă, și el va căuta
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
Seurat, Pissaro începe să aplice o altă tehnică în pictură, și anume pointilismul (sau "divizionismul"), pictura prin puncte, în care el vede o nouă etapă de dezvoltare logică a impresionismului. În timpul celei de-a opta și totodată ultimei expoziții a impresioniștilor din anul 1886, își prezintă pânzele într-o sală separată, alături de lucrările neoimpresioniștilor Seurat și Paul Signac, subliniind faptul că se identifică totalmente cu noul curent. Tablourile provoacă mirare și sarcasmul publicului și criticii. În tabloul "Vedere de la fereastra mea
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
la Sorbona, unde s-a perfectionat, între altele, în tehnica frescelor. La Paris a privit cu uimire picturile expuse la Luvru și în alte muzee, cel mai impresionat fiind de Giotto și Uccello; de asemenea a fost emoționat văzând tablourile impresioniștilor în original, chiar dacă pâna astăzi își exprimă adesea nemulțumirea în legatură cu conditiile expunerii tablourilor în lumina artificială a muzeelor. Mai târziu, prin 1960 a prins o deosebită admirație și pentru creațiile lui Poussin. La Paris și-a câștigat câțiva
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
1830), ambele expuse la Luvru. Delacroix s-a inspirat nu numai din literatură, precum ceilalți romantici, dar și din călătoriile întreprinse în Orientul Mijlociu. Tehnica sa de a diviza culorile (utilizarea de picături fine de pigment pur) este reluată ulterior de impresioniști la sfârșitul secolului al XIX-lea. Alți pictori romantici francezi și-au îndreptat atenția către peisaje pitorești și scene sentimentale ale vieții rurale. Unul din aceștia a fost Jean-François Millet (1814-1875), care asemeni multor mari artiști, s-a stabilit în
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
ale lui Pissaro erau peisajele, scenele cu râuri, strada pariziană și muncitorii aflați la lucru. Renoir are aceleași teme ca și Pissaro sau Monet, dar realizează și un mare număr de portrete și nuduri-femei, care devin foarte celebre. Spre deosebire de ceilalți impresioniști, care se ocupau de efectele tranzitorii, schimbătoare ale luminii, Paul Cézanne (1839-1906) studiază aspectele eterne ale naturii, explorând principiile sale structurale. Preocuparea sa pentru formele geometrice a stimulat apariția și evoluția de mai târziu a cubismului. Georges Seurat (1859-1891) dezvoltă
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
amestec, aplatizarea spațiului, înregistrarea directă a senzațiilor trăite. Revoluționând folosirea culorii și sensul perspectivei, modificând relațiile dintre pictură și realitate, ei sunt cei care stau în pragul modernității. Ieșind în aer liber, părăsindu-și atelierul în căutarea autenticului în natură, impresioniștii au impus folosirea culorilor pure, neamalgamate. Fauviștii vor dezvolta această premisă, vor renunța însă repede la spațiul, lumina și naturalismul predecesorilor lor. Ei se află totodată și sub influența lui Van Gogh și Gauguin, pe care îi consideră precursorii noii
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
-mă în ochi)/ Am trăit.../ A trecut..."). Laurențiu Ulici, România liberă, vineri, 22 aprilie 1994 ,Apocalipsa cărnii, poemul ce împrumuta titlul volumului, e un tablou însuflețit de prospețime și reflexii colorate, în care dinamică luminii, a personajelor amintește de pânzele impresioniștilor.” David Dorian, Sarcastic și nostalgic, în Mișcarea Literară nr.1 2014 O frumusețe stranie se degajă din paginile poemelor lui Victor Știr, strânse în copertele pe care stă scris titlul suav Amintiri de libelulă, Editura StudIS Iași, 2016. Poeme ce
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
decembrie 1905 izbucnesc primele tulburări revoluționare, toți se regăsesc pe baricade. După ce spiritele s-au calmat, Malevici revine la pregătirile sale. Studiile și schițele sale din acești ani se apropie de lucrările pictorului naturalist Ilia Efimovici Repin și de operele impresioniștilor ("Pe bulevard", 1903; "Primăvara - Grădină în floare", 1904). Începe o perioadă de mari necazuri, numai cu ajutorul familiei poate să facă față problemelor financiare. Grație lui Feodor Roehrberg va prezenta în luna martie a nului 1907 două desene la expoziția organizată
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
(n. 23 aprilie 1775, Londra - d. 19 decembrie 1851, Chelsea, Londra) a fost pictor și gravor britanic peisagist, reprezentant al romantismului. Specializat în peisaje și scene marine, era considerat de impresioniștii francezi ca unul dintre principalele modele artistice. Fiu de bărbier peruchier și nepot de măcelar, se naște la 23 aprilie 1775, în cartierul londonez Covent Garden, strada Maiden Lane. Fire plăpândă și bolnăvicioasă, sufocat de existența labirintică, incertă moral a
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]