296 matches
-
lui Giacometti, la semnificațiile culorii gri și la ubicua prezență a acesteia în pictura modernă, văzând o serie de expoziții new yorkeze în care griul era predominant. Culoare a ceții și asfaltului, a tristeții și scepticismului, griul a însemnat, de la impresioniști încoace, o reacție la folosirea excesivă, "barocă", a culorii. Opera lui Whistler - Aranjament în gri și negru -, a danezului Wilhelm Hammershöi, a lui Käthe Kollwitz și Louise Bourgeois, a adepților conceptualismului sunt toate exemple în acest sens. Născut în 1930
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
față de peisagistică, în particular, sînt, cu toate nuanțele de rigoare, cele reprezentate de Grigorescu și de Andreescu. Pe direcția celui dintîi vin, în special, temperamentele epicureice, vitaliștii mai mult sau mai puțin sistematizați, de la Tonitza la Mutzner și pînă la impresioniștii mai vechi sau mai noi, în vreme ce în descendența lui Andreescu se aliniază caracterele severe, sensibilitățile sobre și temperamentele melancolico-meditative, de la Pătrașcu pînă la Ghiață și la Bernea. Undeva la mijloc, cu disponibilități egale pentru expresia exuberantă și pentru recluziunea reflexivă
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
ambele premiate. Cel dintâi se intitula „Une dimanche à la campagne“ și luase Palme d’Or la Cannes. Era opera unui cunoscut regizor francez, Bernard Tavernier. Filmul relata în imagini splendide, grupate în așa fel încât să sugereze tablouri ale impresioniștilor, de la Manet și Monet la Seurat și Pissaro, o vizită în familie, în week-end, la țară, în casa cu grădină și lac a unei bătrâne și respectabile mame și bunici. Al doilea film îl avea ca regizor pe Andrjei Wajda
Miza în artă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5952_a_7277]
-
Intr-o discuție între membrii grupului, figurînd în paginile volumului Studiu 3, îngrijit chiar de Flondor, el nu se sfiiește să facă din Prolog nu o aventură cronologic limitată, ci o categorie epistemologic activă, de-a lungul istoriei artei. Despre impresioniști și curajul prospețimii care le-a fost propriu, despre fabuloase studii după natura vegetală, ale lui Mondrian și Leonardo, el se rostește astfel, cu o revendicativă solidaritate: „Și ei sunt Prolog". Cînd Tarkovski, la care Flondor s-a referit proiectîndu-și
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
apărute cu decenii în urmă, consacrate problemelor teoretice ale istoriei literare, au arătat puțina preocupare a criticilor români din toate timpurile pentru tema cu pricina. Rezulta limpede că singurul care avusese un punct de vedere consistent și original fusese, paradoxal, „impresionistul” G.Călinescu în studiile sale din anii 1930-1940. Nu numai modelul lui de critică va fi preluat de generația mea, dar și ideile lui în materie de istorie literară. Criticii tineri actuali îl privesc cu un zâmbet subțire pe cel
Problema istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4870_a_6195]
-
cum spuneam, gânduri despre natura poeziei, e un model pentru ceea ce poate deveni critica, fie ea și de poezie, atunci când e sprijinită de cultură, competență, luciditate și ingeniozitate. În punctul de plecare, convingerea lui Mihai Dinu e aceeași cu a impresioniștilor. Anume că poezia se individualizează prin ireductibilitatea la concept. Că există întotdeauna, înlăuntrul poeziei, un adevăr inexprimabil (arreton), distribuit, în măsuri variabile, în toate reușitele, minore sau majore, ale genului. Și totuși, non idem est si duo dicunt idem. În
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
nu toate desenele sunt de aceeași valoare, dar ansamblul reprezintă mai toate temele importante ale creației lui Degas - portrete burgheze, muzicieni, balerine, culise de teatru și curse de cai - exemplificând talentul său înnăscut de desenator, dubla datorie față de Ingres și impresioniști dar și independența sa artistică, inventivitatea schițelor precum și caracterul vizionar al lucrărilor târzii. Într-o epocă în care celebrități sau anonimi sunt gata, în egală măsură, să-și expună gânduri intime pe internet pentru „consumul” general, Morgan Library a inaugurat
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
spațiu fără gravitație, trezea, tîra după sine, rumori inocente, care ne însoțeau înaintarea ... Nu extrapolez arbitrar cînd evoc asemenea emoții, pe firul opțiunii tematice pe care și-a hotărît-o Olga Morărescu- Mărginean. Văzuse în America muzee și colecții bogate în impresioniști, ca aceea a celebrului actor născut în România, Edward G. Robinson. Ultimul lui film, dealtminteri, Soarele verde, îi configura rolul unui bătrîn umanist pierdut într-o lume a viitorului, inaptă pentru valorile de umanitate, care se lasă « sinucis» proiectîndu-și imagini
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Constantin Țoiu Patru noiembrie 1977. Soare în amurg. Norii dimineața la Orangerie. - Reflexe verzi. Paris, Concorde - reflexe și în arbori - tot dimineața. Nimfele lui Calude Monet. Ce spune pictorul: Să nu te apropii prea mult, că vraja se rupe... Despre impresioniști și despre adevăr ce trebuie privit de la distan- ță, într-un anumit moment și dintr- un anumit unghi... Jeu des Paume, Al. Sisley, Zăpada la Marly-le-Roi, 1980... Arcul de triumf privit de la mare depărtare, micșorat... Legătura pe Champs Elysée cu
Marsyas răstignit... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5507_a_6832]
-
din a doua clasă (câteodată, aceeași) sunt mai subtili. Obiecțiile lor țin de critică și de estetică. Istoria n-ar fi „nici operă didactică”, „nici una de știință”. Tot Ralea dixit. E observația cea mai obișnuită. Autorul ar fi prea subiectiv, impresionist incurabil, judecățile de valoare ar fi „mormane”, analizele ar devia în pamflet și în șarjă. „Lucrarea în discuție nu își umple așa dar menirea ei cea dintâi, aceea de istorie organică a literaturii române”, declară Streinu cu ocazia unei anchete
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
--- Găzduită de muzeul parizian Jeu de Paume, care adăpostea altădată impresioniștii, o expoziție de fotografii a dat naștere unor proteste și chiar unor amenințări telefonice cu bombă. Fotograful Ahlam Shibli a fost învinuit de Roger Cukierman, președintele celei mai importante organizații evreiești din Franța, de „apologie a terorismului” și asta, fiindcă
Cine și ce mai cenzurează () [Corola-journal/Journalistic/3476_a_4801]
-
și despre etimologie. Nu cred, ca atâția alți critici de azi, că lingvistica e un domeniu inutil în interpretare. Dimpotrivă. Ce ne-am face fără ea ? Am eșua într-un discurs pe cât de substanțialist, pe atât de lipsit de substanță. Impresionist până la insuportabil. Imposibil de pus în dezbatere pentru că, în definitiv, prea particular. Am încetat, de altfel, să mai urmăresc cronici (sau recenzii sau simple notițe) despre poezie. Sunt, în majoritate, atât de „poetice”, de „inefabile” încât mă fac să le
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
trebuia făcut lucrul, și de astă dată nu era loc pentru idee originală în interpretare. În schimb, nu puteai lăsa de o parte nici un amănunt, iar toate îți devin interesante ca cititor. De altfel, în ce bună lume suntem cu impresioniștii. Am găsit în schimb idei și interpretări acolo unde erau la locul lor - în studiul despre Eustatie Altini 7, din care nu știam decât numele. M-au interesat direct unele din judecățile d[umi]tale asupra începuturilor culturii noastre, asupra
Remus Niculescu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4308_a_5633]
-
set de conotații, dar, mai ales, a devenit intrinsec artistului, mai mult decât o beretă, o cravată sau o umbrelă, uneori chiar mai nelipsit decât opera însăși. Unui artist i se cerea să provoace scandal, altfel nu va fi remarcat. Impresioniștii au produs un mic scandal, Picasso și cubismul pe următorul, futuriștii și dadaiștii s-au specializat în scandaluri, iar arta suprarealistă a devenit în mare parte un motor pentru continua producere de scandal. După ce au trecut câțiva ani din secolul
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
îmi dau seama că nu sunt prea original prin preferințele mele. Nu mă pricep prea mult la pictură și urmez de obicei poteci pe care le-au deschis alții pentru mine. Pe vremea aceea aveam cea mai mare admirație pentru impresioniști. Doream foarte mult să am un Sisley și un Degas, și-l adoram pur și simplu pe Manet. Olympia lui mi se părea cea mai frumoasă pictură din epoca modernă, iar Dejunul pe iarbă mă mișca profund. Operele acestea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
l-am auzit niciodată vorbind de cei a căror operă avea o oarecare analogie cu a lui - de pildă, despre Cezanne sau despre Van Gogh; și am mari îndoieli că le-a văzut vreodată tablourile. Nu-l interesau prea mult impresioniștii. Îl impresiona tehnica lor, dar bănuiesc că atitudinea lor i se părea banală. Când Stroeve a ținut un discurs interminabil despre măreția lui Monet, Strickland a zis: „Îl prefer pe Winterhalter“, dar presupun că a spus-o doar ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fost arsă înPiața Vieux Marche.Printre vizitele realizate la Rouen menționez muzeul ,,Le Secq desTournelles'', muzeul ,,Artelor frumoase''în care am admirat o seamă detablouri a lui Caravaggio, Rubens, Velasquez, Monet și a altor artiștiplastici ai vremii, în special a impresioniștilor. Pentru amatorii de fluvii și porturi, recomand Muzeul de istorie alorașului. O ultimă privire spre turnurile Catedralei, în timp ce vaporul se îndreptaspre localitate ,,Etretat''. Vocea lui Dana ne atrăgea atenția spre unul dinfenomenele naturii care poate doar o dată am avut prilejul
SENA-UN VOIAJ ÎN INIMA CULTURII EUROPENE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364056_a_365385]
-
este elegant, predominând cărămiziul, maroul și galbenul. Coborâm pe niște scări la mezanin și vedem colecția Robert Lehman, dispusă în mai multe încăperi, cu picturi, artă decorativă, desene, picturi italiene începând cu anul 1300: Petrus Christus, Goya, Ingres, Rembrandt, Boticelli, impresioniști și postimpresioniști, emailuri, ceramică în glazuri multicolore, sticlă venețiană, bronzuri; arabescuri, statui, colonete, nervuri, lanțete, pietre prețioase, semiprețioase, toate acestea pe vase de sticlă, vase din metale nobile, pe mobilier din lemn, din metal, pe bijuterii din aur și argint
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
chiar suspină: „De ce nu suntem pe vremea lui Zeuxis, care picta strugurii cu atâta veridicitate, încât păsările păcălite se îmbulzeau să-i ciugulească?!”... Din păcate, adaug eu, nu suntem nici pe vremea lui Michelangelo, Leonardo și Rafael, nici pe vremea impresioniștilor și a lui Vincent van Gogh, nici măcar pe vremea lui Picasso. Suntem în secolul 21, un secol al mobilității, tranzienței și impermanenței, un secol al foamei neostoite de nou și senzațional până la șocant, dar un secol prea puțin dispus la
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
simțurilor tinere și caste. Deși poezia începuturilor stă sub semnul clasicismului/ tradiționalismului, ea ne dă șansa vederii umbrei regelui Midas: tot ce atinge Poetul se preface în Cuvânt! La acel moment, al efervescenței Cenaclului „Numele Poetului”, Theodor Răpan era „un impresionist diafan”, lucru sesizat pe bună dreptate de Cezar Ivănescu. Dacă în 1983, acesta remarca faptul că„Theodor Răpan, evoluând nespectaculos, dar sigur, se impune ca unul dintre poeții rafinați și discreți ai tinerei generații”, în 1984, în aceeași revistă, „Luceafărul
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Acolo e plin de definiții, dar de puține ori găsești ceva definit sau de definit. Acolo se nasc impresii fiind impresionat de atâta impresionism și atâți impresioniști, la un loc care impresionează, dar de puține ori reușești să găsești grandoarea impresiei născute. Acolo mut de uimire ai văzut uimirea primei și a ultimilor uimiri, dar de puține ori găsești a uimirilor uimire. Acolo uimit de uimire, la
ACOLO ... REFLECȚIE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366261_a_367590]
-
Asta e, vorbesc singur, ca huhurezii. Chiar și greierașul s-a culcat. Trece un avion prin noapte, dar ăsta e un altfel de animal! Că pasăre nu-i! Comentariul acesta face parte tot din perceperea realității. Un pictor, contemporan cu impresioniștii, Rousseau Vameșul, a pictat celebrul tablou “Somnul Yadwighăi”. El este, cred eu, precursorul artei naive, pe care însă el a ridicat-o la rang de emoție pură. Artistul avea modul lui original de a percepe realitatea, cumpăra vederi, se închidea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
teatrale unice Silvia Dumitrescu-Timică se poate spune că a reușit să adune în propriii săi ochi întreaga melancolie a existenței acesteia telurice a omului, o stare de spirit echivalentă aproape cu aceea concentrată în organicitatea lăuntrică a faimoasei picturi a impresionistului rus Isaak Levitan intitulată „Zi de toamnă. Sokolniky”, iar în atitudine vitalitatea artistului superior, care posedă o foarte bine structurată conștiință de sine în crearea oricărui act artistic solid. De fapt, Silvia Dumitrescu-Timică a fost ea însăși o veritabilă conștiință
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
Mare, cea care a fondat colecția inițială, nucleul viitorului Muzeu Ermitaj. Vizitarea Ermitajului a fost cu atât mai interesantă cu cât ai voie să faci fotografii. Am avut la dispoziție, nesperat, patru-cinci ore, dintre care ultimele două dedicate galeriilor de impresioniști, preferații mei. Merită menționată o întâmplare amuzantă. În fiecare seară, salvam în calculator fotografiile de peste zi și le roteam, dacă era cazul, din landscape în portret. Ei bine, la unul din tablourile lui Picasso n-am reușit să-mi dau
DOUĂ CAPITALE IMPERIALE de DAN NOREA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350662_a_351991]
-
scaun, ghidul și șoferii sunt inerente. Sfatul nr. 2 - Același lucru e valabil pentru partener. Vă dau un exemplu de înțelegere mutuală. În Paris, la muzeul D'Orsay, la etajul V se găsește cea mai bogată colecție de tablouri ale impresioniștilor, pe care țineam neapărat să o văd. Am pierdut acolo aproape două ore, un timp enorm, ținand cont că eram mereu pe fugă. Pentru exemplificare, în tot Luvrul n-am stat în total decat o oră. Dar fetele mele m-
DOM, DOM SĂ-NĂLŢĂM ! de DAN NOREA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343495_a_344824]