62 matches
-
spațiul luminos al desăvârșitei urbanități. Unul din cei mai talentați critici români contemporani - l-am numit pe Lucian Raicu - a scris rânduri deosebit de pătrunzătoare despre autorul Paginilor de critică literară. În viziunea sa, Vladimir Streinu este un criticartist: "Dezgustul de improprietate, refuzul beției de cuvinte, al hazardului frazeologic și al dezordinii intelectuale, meticuloasa, înverșunata căutare a preciziunii, caracteristice criticii lui Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, se întâlnesc și se confruntă la acesta din urmă cu o evidentă preocupare de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a imaginilor axate pe ochi/privire. Prima plachetă de versuri a lui F.-R., Maria Magdalena, tipărită în 1937, este, în principal, o manifestare de fervoare religioasă, centrată pe ideea jertfei pentru mântuire, dar conceptele și preceptele creștine sunt nebuloase, improprietățile de limbaj și incoerența compromițând mesajul și expresivitatea textelor. În volumul de sonete Valuri împietrite (1941) predomină tema identității eului liric, nedumerit de propria existență, dezorientat, aflat pe o traiectorie descendentă, pășind, împovărat de dureri și neîmpliniri, pe „cărări pierdute
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
creării unui limbaj poetic în sine, ermetic, sibilinic, dar și de demonstrațiile suprarealiste, care acordau prioritate întâmplărilor de la nivelul subconștientului și al visului, D. a elaborat numeroase texte situate la granița dintre originalitate și ermetism, pe de o parte, și improprietate și neclaritate, pe de alta. Din jocuri de cuvinte, sugestii, frânturi de imagini și de alegorii se nasc mici secvențe de fulgurări necontrolate. De altfel, poetul însuși recunoaște că are „imagini și cuvinte cu forme de nori”, schimbătoare, în combinații
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
Fără noroc (1914), Flămânzii (1925), care au cunoscut mai multe ediții antume. Cele mai numeroase secvențe sunt descrieri lirice ale unor aspecte din viața rurală sau din natură, portrete de copii și animale, scăldate într-o duioșie care, în pofida unor improprietăți stilistice, poate sensibiliza prin sinceritatea trăirii. O altă categorie o constituie micile scene în care este ilustrat traiul greu, la limita umanului, al unor familii de țărani, în imagini pline de amănunte mișcătoare. Câteva povestiri (Pentru simbrie, Din dragoste, Inimă
CIOCARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286251_a_287580]
-
nu e plătit ca scriitor, nu acționează într-un cadru specializat în producția de literatură și scrie pe furate, atunci când circumstanțele i-o permit. Poezia se naște în existența lui intermitent, după o logică a accidentului: ocazia marchează improvizația și improprietatea unei vieți care nu era destinată literaturii. Putem vedea însă aici, în această subliniere obsedantă a oportunității, un sens al interogațiilor și căutărilor într-o cultură literară care se face din "nimic". Figura ocaziei ilustrează sentimentul unei realități care, chiar dacă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Au întotdeauna un bun aparat, uneori chiar consistent intelectual, care le stă în apropiere și-i sprijină. Chiar dacă nu știe absolut nimic despre ceea ce trebuie să facă, învață. Unii învață foarte bine, alții se dovedesc inoportuni după trecerea timpului și improprietatea cu poziția iese repede la iveală. Altundeva sunt ceva probleme, în clipa în care apar în rândurile diplomaților de profesie oameni care au avut un trecut politic într-adevăr real, un trecut politic foarte consistent. Robert Turcescu: Pare că vorbim
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
cu pâinică și apă fără bule" (Forum România Liberă, 15.03.2002). Oricum, adjectivul plat are avantajul lipsei de ambiguitate; dacă (prin calc din alte limbi) s-ar fi impus cu acest sens sintagma apă naturală, riscul de ambiguitate și improprietate semantică ar fi fost destul de ridicat: din moment ce și apa carbogazoasă poate fi cît se poate de naturală. Improprietatea rămîne însă, cum spuneam, în seama celuilalt termen al opoziției. Datorită apariției produsului nou, și cel complementar - apa minerală carbogazoasă - a avut
"Apă plată" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12517_a_13842]
-
de ambiguitate; dacă (prin calc din alte limbi) s-ar fi impus cu acest sens sintagma apă naturală, riscul de ambiguitate și improprietate semantică ar fi fost destul de ridicat: din moment ce și apa carbogazoasă poate fi cît se poate de naturală. Improprietatea rămîne însă, cum spuneam, în seama celuilalt termen al opoziției. Datorită apariției produsului nou, și cel complementar - apa minerală carbogazoasă - a avut nevoie de o etichetă distinctivă: și, dată fiind precedența și dominarea pe piața locală, e de înțeles că
"Apă plată" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12517_a_13842]
-
cea minerală?" (clopotel.ro) etc. E interesant că tendința spre un asemenea abuz semantic nu e strict românească; Oxford English Dictionary înregistrează, la termenul mineral water, și subsensul "imitație, în mod special efervescentă, a produsului natural". Oricum, mulți vorbitori percep improprietatea folosirii actuale a adjectivului mineral, dovadă că se recurge adesea la explicitări, la adaosuri lămuritoare: "apă minerală naturală, natural carbogazoasă" (romaqua-group), "cea mai mare cantitate de apă minerală plată se consumă în orașele mari" (newz.ro) etc. E de așteptat
"Apă plată" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12517_a_13842]
-
bine. Cu 3-4 excepții, ironia hazardului face ca nici intervențiile de față să nu depășească nivelul inferior tocmai deplâns. Spectacolul ar fi putut fi amuzant, dacă n-ar fi fost de-a dreptul intrigant. Distincții imprecise, arbitrare, clișee, divagații, confuzii, improprietăți ale termenilor, două trimiteri bibliografice absolute: Harold Bloom și dicționarul, plus un acut sentiment că există un oarecare resentiment față de acest fenomen, de unde și tonul bășcălios și minimalist. Rareori se depășesc prejudecățile culturale binecunoscute. Dincolo de faptul că fiecare încearcă să
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
prima oara cuvîntul cu noul sens, reface mental procesul de extensie, restrîngere sau analogie, întelegîndu-l; nu simte deci nevoia să caute lămuriri în dicționare. De obicei, reacțiile lingviștilor atrag atenția asupra folosirilor improprii; cînd nu e însă vorba de adevărate improprietăți, datorate confuziei, ci de evoluții firești, modificările semantice pot trece, cel putin o vreme, neobservate. Cazul adjectivului ortodox mi se pare interesant din puctul de vedere al transformărilor semantice, mai ales pentru că pune în evidență importantă contextului cultural și a
Schimbări semantice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17680_a_19005]
-
să ne raliem la opinia lui Șerban Cioculescu, conform căruia "Tudor Arghezi cumulează primatul poeziei și prozei române". Și cum am putea neglija observația, plină de bun simț, a lui G. Călinescu: "A vorbi de proza lui Arghezi este o improprietate, iar a întemeia judecăți literare pe această lărgire a vorbelor, un lucru injust. T. Arghezi nu este un prozator, ci un poet care coboară cu toate aripile lirice în cronică"? Să admitem totuși că adevărul se află undeva la mijloc
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]