85 matches
-
scenă cu prilejul anunțării palmaresului, reconfirmând prin scurte momente muzicale talentul și ținută care au legitimat sufragiile juriului și aplauzele entuziaste ale melomanilor prezenți. Cât privește recitalurile Festivalului propriu-zis, merita să reliefam notabile disponibilități de tehnica interpretativa și de fantezie improvizatorica dovedite cu prisosință de Trio-ul admirabilului pianist TÓTH LAJOS din Austria (câștigătorul Premiului pentru cea mai bună trupa la Concursul de anul trecut) cu MIHA KOREN - contrabass și BALOGH BALÁZS - baterie; de Duo-ul ALEX MÂN - ghitara, GABRIELA COSTĂ
Tg. Mure? ? din nou ?n topul concursurilor studen?e?ti by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83759_a_85084]
-
definit prin această viziune clară un concept propriu și original, care îl situează ca pe unul dintre cei mai de seamă exponenți ai stilului de cameră. Ponderea violonisticii enesciene care l-a determinat pe compozitor la modelarea unor soluții rapsodice, improvizatorice și plenar concertante, la substanțializarea unor intonații netemperate, este însemnată în acest proces. Enescu tematizează la modul cel mai înalt artistic valențe non romantice de structură populară, așa cum transfigurează datele instrumentalismului popular sau lăutăresc. Enunțăm aici și conceptul de frazare
Incursiuni ?n muzica de camer? rom?neasc? Cvartetul de coarde ?i reprezentan?ii s?i din prima jum?tate a secolului XX by Lumini?a Virginia Burc? () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
ci numai ceea ce Aglaja vede din ele. Aceasta pentru că asemeni lui Peter Pan, Aglaja încearcă să păstreze ceva din inocența lumii dezvăluită în parabola benedictină din filmulețul alb-negru cu care debutează filmul. Filmul suferă de la bun început de un spirit improvizatoric, de un anumit reducționism facil. Ajunse într-o școală germană, Aglajei și surorii sale le sunt schimbate numele, fiind asistate de către doi soldățoi femeli și tratate asemeni unor animale care trebuie îmblânzite, scoase din starea de depravare pe care o
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
implacabil, ce presupune excorierea imaginației? Valentin Petculescu este fascinat de modulațiile cromatice ori enarmonice, mai puțin riguroase ori tranșante, dar infinit mai subtile și provocatoare. Discursul, eminamente expozitiv, comportă un travaliu în tonalitate impresionistă, ce recurge la tehnici repetitive sau improvizatorice. Rând pe rând diarist, grefier, martor, avocat, judecător, ucenic sau maestru, Valentin Petculescu ia act, se miră, se confesează, operează și, ceea ce este poate cel mai important, pune degetul pe rană, în așa fel încât entuziasmul ușor exasperat și exasperarea
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
silvestriană. Portretul astfel configurat ne înfățișează un posedat al muzicii. Întreaga existența a lui Silveștri stă sub semnul devoțiunii față de acesta artă, servită pe trei principale direcții: compozitor de certă forță expresiva; interpret-pianist fidel mării muzici, dar și cu abilități improvizatorice stârnind admirația celor ce au avut șansa să-i aplaude recitalurile; dirijor de anvergură mondială. Nu putem decât regretă că primele două ipostaze au rămas prea puțin cunoscute... (Re)ascultând astăzi, de pildă, Trei piese pentru orchestră de coarde (compuse
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
Sunt evocate momente pregnante din cariera sa muzicală, multe explicabile prin caracterul neconvențional al protagonistului. Spre exemplu: Silveștri dirijând de la claviatură Concerto Grosso Op.6 Nr. 12 de Haendel; la un moment dat compoziția îi oferea spațiu pentru o cadența improvizatorica. Numai că, dus de valurile propriilor modulari și armonii, n-a mai putut reveni la Haendel; în cele din urmă s-a oprit pe un acord dominant, făcând apoi semn orchestrei să reintre. Capitolul intitulat A "Misundestood Avant-gardist" elucidează opțiunile
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
Freies Zusammenspiel, prin urmare la non-partitură. În prezent se pare că scrierea muzicală tinde să ancoreze într-o zonă de echilibru, adoptînd ceea ce i se confirmă ca fiind oportun din severitatea notației tradiționale, cultivînd, totodată, o anume libertate de sorginte improvizatorică, amprentă a conjuncției cu experiențele muzicale extraeuropene. Cînd însă se pune problema decriptării semnelor dintr-o partitură, întotdeauna este greu, de multe ori chiar imposibil să se opteze pentru o interpretare sau alta (evident, a aceleiași lucrări). Sunt, nu-i
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
față de cerințele partiturii și printr-o exprimare sinceră și elevată.. În Sonata pentru vioară și pian op. 19 nr. 1 de Constantin Silvestri, Raluca Voicu- Arnăuțoiu și Manuela Giosa au reușit să întruchipeze cu măiestrie particularitățile stilistice, ce îngemănează spiritul improvizatoric cu știința componistică, specifice autorului. Lucrarea de mare complexitate a dezvăluit capacitatea interpretelor de a evoca subtil toate detaliile legate de formă, de a contura imagini nuzicale pline de fantezie și vitalitate, de a valorifica plenar frumusețea limbajul armonic. Pe parcursul
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
unui emoticon, afișează niște "ochi" violeți și violenți. Pentru Wall-E se lasă cu coup de foudre, însă micuțul robot trebuie să găsească drumul spinos spre "inima" iubitei sale al cărei indiferentism superior provoacă imaginația lui Wall-E și-i dezvăluie resursele improvizatorice. Din acest punct, povestea de dragoste se scrie cu mult șarm, cu nuanțe comice și tandre, aproape fără cuvinte, însă cu sunete semnificative, pe portativul aventurii. Misiunea Evei și a clonelor ei era să descopere o formă de viață, fapt
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
cum este posibil să înnegrești foaia cu portative sau să faci muzică fără a ține cont de uzanțele morfologice, sintactice, formale, estetice, stilistice, depozitate în conștiința fiecărui compozitor? Simplu: improvizând. este (sau ar trebui să fie), sub acest aspect, fundamental improvizatoric, chiar și atunci când se află sub incidența variilor semiografii muzicale. O improvizație care însă nu suspendă judecata estetică și, cu atât mai puțin, epoche-ul fenomenologic. Muzica nu se poate abandona hazardului, mai ales după experiențele de cuantificare și formalizare sonoră
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
primăvara anului 2012. Cei șase cântăreți profesioniști, cu toți studenți, absolvenți de studii superioare, masteranzi, s-au impus prin trăsături distinctive, cum sunt glasurile bine timbrate, omogenitatea de ansamblu, infailibilul simț ritmic, acuratețea intonațională, rafinamentul dozajului dinamic, diversitatea repertorială, inventivitatea improvizatorică individuală, ținuta scenică și nu în ultimul rând feeling-ul special al show-ului,- iată tot atâtea atribute recomandând grupul pentru exigențele oricărui podium festivalier de gen. Iată și numele celor șase interpreți alcătuind „Jazzappella”: Raluca Stoica (31 de ani, născută
Revela?ii ale anului 2012: ?Jazzappella? by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84023_a_85348]
-
ne aducem aminte, a durat mai puțin de un deceniu, până în debutul anilor '70. Körössy a fost un pianist de mare forță, un artist de impecabilă realizare a formei performanței muzicale, un artist de impresionantă acuratețe în formularea discursului variațional improvizatoric; rafinamentul armonic definește și astăzi o veritabilă osmoză cu simțul timbral, ambele susținute de vigoarea ritmică privind atacul pianistic al claviaturii. Săptămânile trecute, Iancsi Körössy a urcat pentru prima oară pe scena de concert de la Ateneul Român; a făcut-o
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
definește în continuare spiritul cel liber al unei comunicări coerente și deschise, iar aceasta în zone stilistice dintre cele mai diferite, de la jazz-ul tradițional și până la free-jazz în care, iată, spre mirarea noastră tematica enesciană ajunge să hrănească evoluția improvizatorică. Ca si în alte timpuri, Körössy nu încetează a ne surprinde în continuare. Să-i dorim să aibă parte de ani mulți și buni în compania jazz-ului.
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
pe scenă: coregraful/dansatorul Neagu e fascinat de pictura Renașterii, de ,tenebrismul" lui Caravaggio; în consecință, își familiarizează interpreții cu imagini din acel timp, pe care aceștia vor încerca să le parafrazeze în succesiuni de mișcări, unde marja de libertate improvizatorică e volens-nolens condiționată. Întreaga evoluție a lui Correia este o luptă cu sine însuși, cu propriul corp aproape inert, din care obține totuși surprinzătoare efecte coreografice. Romulus Neagu declară în film că, pentru acest om chinuit de handicap, însăși mișcarea
Amplificarea câmpului coregrafic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7876_a_9201]
-
violonistică ce încântă publicul de pretutindeni. Scrisă în anul 1924, lucrarea stă mărturie pentru capacitatea inventivă a compozitorului, care evidențiază în mod strălucit posibilitățile sonore și virtuozitatea instrumentului. Elaborată în stilul rapsodiilor lui Liszt, în care părțile lente, cu caracter improvizatoric alternează cu cele rapide, creația lui Ravel reprezintă o piatră de încercare pentru violoniști, nu numai din punctul de vedere al virtuozității instrumentale, ci mai ales al conducerii cu discernământ a discursului muzical (ce cunoaște numeroase libertăți de tempo, contraste
Vioara lui Enescu by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84301_a_85626]
-
pe scena TNB nu este una faimoasă. Dar exemplarul de care dispune Teatrul dezvoltă sonoritatea caldă, generoasă, a sunetelor grave, cele care susțin întregul edificiu sonor. Sobru, reținut, de o manieră puțin obișnuită, emoționat peste-poate, Johnny Răducanu a readus spiritul improvizatoric al jazz-ului, uzând de transparențe pianistice, timbrale, fermecătoare, unele apropiate muzicii de caffe-concert; iar aceasta făcând apel la teme dragi nouă din marea literatură a genului. Un veritabil fenomen al naturii se dovedește a fi în continuare maestrul Radu
Refugiul în cultură by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7162_a_8487]
-
da Independencia, locul unde în secolul 17 se adunau conspiratorii anti-hispanici. Soprana Angela Gheorghiu, dirijorul Cristian Mandeal și pianistul Radu Lupu au apărut (în concerte succesive) pe scena opulentei Fundații Calouste Gulbenkian din Lisabona. Dan Perjovschi și-a desfășurat verva improvizatorică pe tablele negre montate în holul stil art nouveau al clădirii Culturgest din centrul orașului Porto. Fenomenalul grup Trigon, cultivator de jazz postmodern cu pronunțată tentă românească, a cucerit numerosul public din trei locații diferite: la Festivalul Internațional de la Portalegre
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
emoțională a înzestrării artistului. Simina Croitoru a intonat cu rafinament elementele unduioase ale primei teme din Allegretto ben moderato urmate de tumultul din Allegro, o strălucită pagină contrapunctică, refăcând cumva invers drumul din „Kreutzer”, ca mai apoi să sublinieze natura improvizatorică din Recitativo-Fantasia, care totuși conține transformarea tematică cea mai tensionată din întreaga lucrare. Sunetul foarte frumos, mătăsos, cu nenumărate culori a fost suprapus liniei melodice dominante a finalului, în „magnificul exemplu de scriitură în canon, simplu, majestuos și amplu, minunat
Elegan?? ?i stil: Simina Croitoru by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/83492_a_84817]
-
amintească o dată în plus că nivelul concertelor simfonice depinde în covârșitoare măsură de calitatea repetițiilor, de autoritatea profesională a șefilor de orchestră?...și mai puțin de inspirația de moment, de mobilizarea pe scenă, în concert, a membrilor ansamblului, de capacitatea improvizatorică de a ne "descurca" pe loc. Este un fenomen ce se practică astăzi, din păcate, chiar la case dintre cele mari. Nu analizăm, aici, cauzele. Dar observăm efectele. Întâmplător sau nu, benefic s-a dovedit a fi faptul că de la
Între tradiție și originalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17043_a_18368]
-
pe predominanța informației sonore, în timp ce o operă închisă, cu o cinetică de tip contemplativ, se bazează pe prevalența redundanței. Narativitatea și contemplativitatea s-au impus ca dominante ale variilor perioade din istoria muzicii. În Antichitate, fie că era repetitivă, fie improvizatorică, muzica afișa o pregnanță contemplativă, acționând mecanismul închiderii operei și, pe cale de consecință, lucrând împotriva deschiderii ei grație situționalității consumatorului, spre a-l determina să audă și să înțeleagă efluviile sonore în felul în care autorul (chiar dacă era însăși producătorul
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
și simplu senine, eliberate de patimi și parti-pris-uri. Să ne gândim doar la monotonia cenușie a muzicilor postseriale, la speculația evident mercantilă a creațiilor repetitive (cele mai recente fiind tangente la muzica rock), la ambiguitatea și uneori duplicitatea show-urilor improvizatorice ori la absența încă a unor forme și genuri specifice muzicii electronice și celei elaborate cu ajutorul ordinatorului. Numai că toate aceste (presupuse?) defectivități se văd cu mai mare acuitate de pe partea cealaltă a Oceanului: din Europa. Altminteri, muzica americană e
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
chitara electrică și orga Hammond. Acest cuplu instrumental e resuscitat de organistul Korinek, împreună cu ghitaristul american de blues Rennie Trossman, susținuți de profesioniști precum Vladimir Kulhanek/bas și Jan Knop/pian. Prin contrast, Harold Rubin Quartet din Israel preferă fluxul improvizatoric liber, preponderent atonal, coordonat de un venerabil om de cultură. La aproape șapte decenii de viață clarinetistul/ poetul/ arhitectul Rubin cooperează cu trei tinere talente ale scenei alternative din Tel Aviv: pianistul Daniel Sarid, contrabasistul Adam Scheflan și Haggai Freshtmann
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
pustiu (Studii de nuanțe) opus 27 nr. 1. Un omagiu adus compozitorului care a îmbogățit repertoriul pianistic cu creații originale, de inestimabilă valoare, în care se remarcă, pe lângă evocarea unor stări sufletești diverse, înclinația temperamentală către expresionism, precum și îmbinarea spiritului improvizatoric cu rigoarea construcției; interpretarea a evidențiat frumusețea și complexitatea discursului muzical. Interpretul a conferit relief structurilor armonice și polifonice, a evidențiat cu rafinament dialogul inedit realizat între motive muzicale plasate în registrele îndepărtate ale claviaturii, precum și particularitățile dinamice și timbrale
Pe scena Ateneului by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84298_a_85623]
-
luciditate, de încăpățînare prin care ni se amintește că lumile sonore sînt guvernate de legi fizico-matematice, de a căror tiranie nu poate scăpa pînă la urmă nici un compozitor, cu atît mai evidentă este scurgerea de aleatorism, invazia de spirit ludic, improvizatoric. Chiar dacă ne comunică, direct sau indirect, că tradiția nu e decît numele pe care îl dăm neputinței noastre de a ne lepăda de trecut, compozitorii conceptualiști nu sînt (încă?) în măsură să ne dezvrăjească universul sonor, să ne priveze de
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
genereții, de vreme ce poate alterna cu dexteritate de DJ stilul grav cu cele mai expresive improvizații lirice. Luată în întregime, poezia lui seamănă cu un jam-session în care gravitatea (riscantă și la case mai mari) e mereu minată de un spirit improvizatoric ieșit din comun. Vlad Moldovan nu se ferește de instrumentarul tradițional al poeziei, cu rime, inversiuni, metafore naive („Plivesc dar răzorul/ puțin amăgit/ uit apa deschisă/ motorul pornit./ E casa se-nvârte/ -/ fularul înnoadă -/ Un licăr pe sfert/ și masa
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]