254 matches
-
ei înțelept și benefic. Un muzician nu poate urmări totul cu o mișcare rapidă: cunoaște timpii lenți, foarte lenți, mișcările scurte, atingerile ușoare. Vorbirea fără măsură, spus mai clar, a spune fără nici o reținere mai mult decât cu sinceritate, descoperirea impudică a sentimentelor, sfârșitul prudenței, renunțarea la discreție, părăsirea regulilor comportamentale care păstrau intenția de a ex-prima racordul ierarhic, tactul educativ, delicatețea prieteniei și atâtea alte apropieri nuanțate de persoane și de lucruri, tre-buie identificate ca simptome ale urâțeniei. Cum e
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cunoașteți de multă vreme pe Papini - Un uomo finito este, cred, cea dintâi carte italiană pe care am citit-o (licean fiind) și care mi-a produs atunci o impresie puternică; de asemenea, m-am bucurat mult de ale sale impudice Stroncature - dar, de atunci, nu l-am mai citit și nu cred că o lectură înnoită ar fi de natură să-mi trezească vechea admirație... Mă interesează mult cartea dvs. Images et symboles. Nu știu dacă v-am spus că
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
oferă prezidenția Consiliului Ostășesc, L., acum dezamăgit și mizantrop, are sentimentul de a fi fost un nedreptățit. Mare proprietar, polcovnicul în retragere intră în viața politică, fiind ales cinci ani la rând senator de Vlașca. Frapante în sinceritatea lor nudă, impudică aproape, Amintirile colonelului Lăcusteanu - scrise în 1874, dar apărute postum, în 1935 - au ceva din caracterul vechilor cronici muntenești prin accesele pătimașe și vehemența verbală, de tip pamfletar, prin spiritul partizan care le însuflețește. Omul, cu toate că boieria lui e una
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
de autoexigențe, asemeni fumului albăstrui emblematic pentru el. A întreba ce nu merge în viața cuiva înseamnă a situa deja posibilele răspunsuri în planul disfuncției, a oferi alegerii un teren defrișat în prealabil de întrebare până la noroaiele lui cele mai impudice și mai fertile. Pentru a le feri de nedorita contaminare cu o floră conceptuală venetică, felul oaspeților de a-și invita interlocutorii la cuvânt își propusese să fie cât mai puțin sugestiv, însă în același timp și cât mai orientat
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
spune tocmai el de ce... Ia, mai bine să fie mai deștept ca ei și, în loc sa le dea ocazie să-l ia peste picior, să râdă el necruțător de neroziile lor, împroșcându-i cu lăturile glaciale ale limpezimii ultime primenite impudic în gândul lui, și azvârlindu-i astfel afară dintr-un somn greu, în care tocmai se visau înțelepți și vorbitori cu greutate! Îndărătul feței lui foarte tinere își făcu loc acea infailibilă cuantă de putere, care e alianța cu secretul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în om, căci sfidează pe față puterile malefice latente și, la urma urmei, insondabile ce ne locuiesc. E atât de strivitor în postura dumnezeiască pe care și-o arogă încât provoacă irezistibil la subversiune: vieții nu-i priește străluminarea lui impudică, ce-o banalizează atroce prin pronunțarea-i peremptorie. La auzul lui, viața icnește din profunzime, îngrețoșată de prestația lui de ventriloc. Treabă de demnitate, în ultimă instanță. Când rosti cuvântul demnitate se îndreptă ușor de spate și strânse discret oțelul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sugestia psihanalistului său. Îi dăduse cândva să citească Amintiri, vise, reflecții a lui Jung și să reflecteze asupra unui pasaj anume despre acceptarea de sine: "Dar dacă aș descoperi că ultimul dintre semeni, cel mai sărac dintre cerșetori, cel mai impudic dintre greșiți, dușmanul însuși - că toți aceștia sunt în mine, că eu însumi am nevoie de pomana propriei mele bunătăți - că eu însumi sunt dușmanul ce trebuie iubit - ce s-ar întâmpla atunci?" Și eventualitatea era urmată de speculația autorului
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
așteptat Americanul. Întoarcerea lui este elementul activizant al narațiunii. Contrariați de ținuta sărăcăcioasă a lui Nicola, pusă îndată pe seama originalității yankee, membrii coloniei grecești se întrec în a-l potopi cu măguliri și favoruri, jucând, pe coarda ipocriziei, o comedie impudică, în râvna lor de a se arăta vrednici de „milioanele” care îi fascinează. Se pun la cale străvezii tertipuri, încolțesc resentimente, înflorește zâzania. Soția lui Stamati, trufașa Penelopa, apelpisită până la nevroză de viața searbădă pe care o duce, bovarizează. Lâncezeala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
plachete (șirul lor este întretăiat de un volum antologic - Nu mă atinge, 1997) dezvăluie o personalitate din ce în ce mai bine definită în climatul liric românesc actual. C. nu face parte din grupul, compact și agresiv, al poetelor care mizează totul pe dezvăluirea impudică a unei feminități dezlănțuite. Dimpotrivă, ea pare a fi solicitată mai degrabă de intelectualismul discret, meditativ, întotdeauna placat pe solul ospitalier al realului („Zeii nu au dreptul să fugă. / Zeii nu au dreptul să mintă. Sau poate ei sunt în dreptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
pp. 51-52). 92 "Frederic Gaussen a spus-o foarte bine: Visul, simbol al aventurii individuale, atât de adânc înrădăcinate în intimitatea conștiinței și care iese de sub controlul propriului ei creator, ne apare drept expresia cea mai tainica și cea mai impudica a ființei noastre." (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1994, p. 454). 93 Fernando Arrabal, L'architecte et l'empereur d'Assyrie, Editions Christian Bourgois & Dominique de Roux, la collection 10/18, Paris, 1971, p. 50
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
se lepede de sine” Înseamnă lepădarea de omul cel vechi, de Înclinările spre rău, de sinele egoist și păcătos, de filavtie, adică de dragostea excesivă față de trup și de plă‑ cerile lui, de toate faptele lui păcătoase, precum și de vorbele impudice, de consimțirea cu gândurile josnice, licențioase și malițioase, de idiosincraziile proprii, de gesturile egoiste, egocentriste, rebarbative și semețe, de prejudecățile neave‑ nite, de discuțiile fade și dăunătoare la nivel sufletesc etc. Sintagma „a‑ți lua crucea” comportă o bogăție de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dialoguri care alcătuiesc opera și în care se succed scene lubrice și disertații filozofice care expun gândirea lui Sade, protagonistul nesupus și libertin, Dolmancé, în a cărui figură este recognoscibil autorul, se dedică educației sexuale a tinerei Eugénie, din însărcinarea impudicei doamne de Saint-Ange. Pe lângă faptul că este inițiată în toate transformările, capriciile și perversiunile erotice de care este în stare închipuirea omenească, tânăra perspicace este instruită și cu privire la principiile filozofice care legitimează libertinajul, aflate în relație cu materialismul ateu din
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
reacțiile unor gazetari (N.D. Cocea și M. Mircea în „Facla”, Tudor Teodorescu-Braniște în H.), Pamfil Șeicaru arată că revista „rezumă spiritul unei generații”, al generației celor întorși din război, care, dezamăgiți de starea țării, nu mai cred în democrație: „«Democrația», impudica metresă a finanței, nu poate să ne seducă oricâte farduri de retorică proastă și-ar așterne pe față.” Singura soluție întrezărită este regenerarea morală prin naționalism, prin „încadrarea perfectă în spiritul rasei noastre”, autorul exclamând în încheiere: „Vreți un «Program
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
umoristică, firește, ci în formula clorotică a poemului în proză, cu despletite înfiorări de melancolie și de extaz. „Trubadur visător și solitar”, suspinătorul își mărturisește, îndurerat, amorul sublim pentru o copilă cu înfățișare diafană, de palidă madonă. Tonul plângător, cu impudice înduioșări, suferă de o incurabilă monotonie. Vocația lui S. se manifestă în publicistică. Avea condei ușor și o hărnicie nemaipomenită. În felul lui, în periodicele vremii, e un recordman al asiduității. Curios din fire, e atent la ce se întâmplă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
a experienței practice și a faptului palpabil”. Neutralitate constitutivă și franchețea nesofisticată a stilului său nu par Însă să eludeze implicarea emoțională pentru a proteja o sensibitate prea vulnerabillă și nici nu sînt provocate de vreo oroare față de efuziunea socotită impudică. Uscăciunea afectivă este la el sterilitate afectivă. Pentru haiku Însă, austeritatea textului presupune „subtexte revelatoare pentru gingășii compensate prin aridități de expresie”. Cuvintele sînt discrete și, fără să valorifice textual realitatea, rămîn dovada unei conștiințe care evocă universul prezent Într-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
schimbare în atmosfera amețitoare a Lumii Noi. Astăzi, la cincizeci și doi de ani, se dădea în vînt după plajă, purta cămăși sport și pantaloni pescărești, iar cînd punea picior peste picior avea grijă să lase la vedere, deliberat și impudic, o porțiune imensă de piele dezgolită. Așa trebuie să-i fi apărut unui eventual tovarăș de călătorie; dar în afară de un soldat care moțăia într-un capăt al vagonului și de două femei absorbite de un bebeluș în celălalt capăt, Pnin
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
prelungirea liturghiei Bisericii și se reflectă prin unitatea dintre dogme și sacramente, acțiune și contemplație. Deghizată în spatele unei „metodologii ariene” (pentru a prelua sintagma arhimandritului Iustin Popovici), ideologia Iluminismului umanist a acutizat ruptura umanismului renascentist între „minte și inimă”, cerebralizând impudic jocul speculativ asupra tainelor Bisericii, perpetuând pe orizontală bruiajul scolastic de odinioară printr-o ancorare detașată în câmpul curiozităților literare lipsite de finalitate. Modernitatea există oriunde omul trăiește, în cuvintele lui T.S. Eliot (1888-1965), o „dezmembrare a sensibilității”1. După
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în butoi / Și bile de apă ce vor / Pe-ascuns să ne intre-n urechi, / Mereu ne-ațin calea, în zori, / Melci putrezi și râme străvechi.” „Discursul îndrăgostit” al poetului e polimorf, fie ludic, candid și ghiduș, fie, alteori, afectat impudic, salvat de la trivialitate de ironia și candoarea de fond: „De ce nu vrei să-nnebunești, la ora cinci / După-amiază, când e atât de bine, / Și în sufrageriile adânci / Să faci pe preșuri tumbe dulci cu mine” ; „Ți-e trupul scos din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
în urma putrefacției din intestine sau din țesuturile bolnave ale unei ființe vii, precum și din corpul unei ființe moarte. În relația cu soțiile lor, mulți bărbați ajung la rutină prin expunerea repetată a partenerei la situații respingătoare: dezbrăcarea hainelor murdare, folosirea impudică a toaletei, culcarea cu dinții nespălați, afișarea părților dizgrațioase. Trebuie să ai o deviație sexuală ca să accepți un partener respingător, murdar. Fie vorba între noi, există destule deviații sexuale care includ gustul pentru produse de excreție: de exemplu urolagnia - gustul
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
a fi român? E necesar, e legitim, e firesc ca religia să se rostească în spațiul public. Dar demagogia grăbită și greoaie nu îi face oare deservicii? Asemenea apeluri la ortodoxie nu sînt ele, într-un mod prea evident, prea impudic, recuzită improvizată, gîdilătură, se speră convingătoare, la urechile identitare ale majorității? în genere, credinciosul tîrziu modern nu amestecă demagogic sau mecanic religia și viața publică. Raportul dintre cele două e filtrat prin conștiință, e asigurat de consecvența cu care individul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cu o fluturare nu prea largă, ca să nu se împiedice în el. Nimic în îmbrăcăminte nu dă impresia unei neglijențe, a ceva ce se târăște după om, a ceva scăpat de sub control; dar nici nu scoate în relief în mod impudic formele ispititoare. Ea dă corpului mai degrabă o frumusețe spirituală, decât să o pună în relief pe cea carnală, precum costumul orășenesc de origine occidentală (Stăniloae, 2001, p. 54). Sunetele au armonii prelungi și triste în doină, dar scurte și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de stat, Mircea Zaciu glosează pe marginea dictaturii, cenzurii și artei (Capul poetului pe tava cenzurii), în vreme ce Andrei Marga analizează riscurile pe care prelungita scindare a individului le poate aduce stabilității unei democrații tinere. În maniera sa caracteristică, a îndrăznelilor impudice, Ștefan Agopian propune un scurt remember narativ (Despre penicilină și timbre). Zonele fierbinți ale socialului și politicului sunt abordate de Alexandru Vlad, Mihai Dragolea, Maria Sângeorzan, Florin Iaru, T. D. Savu, Florian Ardelean. Un îndemn la Iubire - izvor al vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
1997, p. 263. fff Este vorba de "pipe". Am ascuns-o la subsol și nu vom introduce nici măcar aici termenul incriminat, deși Centrul de Resurse Textuale și Lexicografice din Franța, necontrolat de termenautele de la departamentele de Studii Francofofoline îl expune impudic pe Toile cu un simplu click, dacă știi că primele patru litere aunt extrase din numele unui celebru regizor italian, creator al filmului La Strada. ggg Am preluat forma adjectivului de la Luca Pițu. hhh Termen argotic din idiolectul discipolilor mei
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
barbariei” (Michel Henry). Eseul filozofic elaborat în fieful cercurilor de postmoderniști și-a uitat complet vocația: aceea de a fi o fericită „epică de idei” (Gabriel Liiceanu). În loc să asiste calificat la complicațiile nașterii gândirii, noua eseistică filozofică te invită la impudica familiarizare cu fanteziile eschivei. Ființa este redusă la prezență, prezența la intuiție, intuiția la semnificație, semnificația la vizibilitate. De aici vine „insuportabila ușurătate a ființei” postmoderne. Atmosfera dezbaterilor literare nu depășește uneori profunzimea comentariilor din vestiarele sportivilor adolescenți. Se rostesc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu s-au sfiit să stigmatizeze viciul recurgând la artificii pedagogice subtile: interpretări menite să accentueze blamul. În cazul Elenei, de exemplu, au adăugat intenționat un „fapt” pe care „divinul Homer” nu-l menționase: au inventat o scenă în care „impudicul Paris” uită de luptă în toiul acesteia, pentru o „partidă” de dezmăț cu Elena. Atare stigmatizări violente inventau nu numai gramaticii, ci și retorii și sofiștii ori de câte ori trebuiau să condamne impietatea și să recompenseze virtutea. Metoda alegoriei inventate se baza
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]