254 matches
-
suferă de complicații. Dependenți de presă, de televiziune, suntem copios serviți cu sinucideri la toate ceasurile zilei și nopților. Sinucideri, violuri, asasinate, scene de violență, buchete - scuze - de accidente auto și moto, nu ducem lipsă de ele, mai adesea în impudicul lor veșmânt de vulgaritate. O jună încă la vârsta școlară se aruncă, despuiată, din apartamentul de la etajul șase al unui medic care nu se afla în ore de consultație. Miraculos, scapă cu viață, părăsind categoria sinucigașilor realizați. Un băietan în
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
însăși. Exemplelor de mai sus li se pot adăuga multe altele: "Ruginite strune/ sună în vînt// Piatră pe suflet/ toamna îmi pune/ ca pe mormînt" (Toamna); "la moartea florii de tei/ vin să se scuture toamnele" (înscris); "trandafirii-și dezbracă/ impudic petalele/ pe streșini curg ploile gri/ pădurea ruginește pustie" (Zvoniri de toamnă) etc. Adevăratele poezii încep acolo unde se sfîrșesc pe hîrtie. Am uitat cine a spus-o, dar ideea mi-a revenit în minte citind versurile lui Solo Juster
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
păltinișeni, că nu e, în mintea d-sale, "o sintagmă de substrat cinic sau resentimentar, o, nu și nu". E doar o disociere de un model ambiguu, a cărui factură, permeabilă într-un fel la cultul epocii dominate de un impudic cult, transpare în transluciditatea frazei explicative: Dacă l-aș fi putut contacta pe El, atunci, poate că n-aș fi fost capace să-i rezist, adicătelea să ucid în mine alumnul, închizîndu-i gura cu pumnul, în maniera inaugurată de Arune
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
pugiliști, inși clorotici cu peruci albe, mafioți cu păr uleios și mustăți cât dungulițele de la bóxeri, negri cu tunsori expandate sau cu chelii lucioase. Nou-veniții erau gălăgioși, Își puneau piedici și-și dădeau bobârnace, ba chiar Își smulgeau unii altora impudic prosoapele din jurul taliei, plesnindu-se cu ele peste dosuri. Ajunși În fața europenilor, se opriră și inițiară o liniște batjocoritoare, În timp ce grăsunul execută un șir de mișcări greoaie de karate prin aer, ultima, cu piciorul, dintr-o estimare greșită a distanței
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ademenitor prin virajele alpine, ce timbru Învăluitor al claxonului, plin de chemări ascunse! Cum vibra acoperământul de pânză În bătaia vântului, Își amintea Fauvé, prins de rama parbrizului În doar două bride subțiri! Cât de feciorelnic, dar și cât de impudic Își dezvelea Alfina faldurile carosate, tivite cu o bandă subțire de inox, pentru a-și arăta trei sferturi din roțile cărnoase, pe care se distingea filigranul delicat al striațiilor! Cum sclipea discul de frână În interiorul jantelor de aliaj, ca un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că pe Naggie toate aceste povești nu o mai interesau la fel de mult ca altădată, le găsea previzibile, prea siropoase și triviale. Felul cum niște ființe mediocre Încercau să se remarce, exhibîndu-și sentimentele și amănuntele vieții lor erotice, i se părea impudic și vulgar, o formă de promiscuitate - ca și cum și-ar fi expus lenjeria intimă (și nu tocmai curată) În public. Propria ei experiență era cu mult mai palpitantă, avea un conținut cu adevărat dramatic și, dacă ar fi fost să o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
poți vinde și cumpăra, lăsându-te pradă propriei naivități și dorinței de-a avea. Rate la mobilier, la frigidere, la calculatoare, dar și la iubire. Cea mai adevărată este iubirea În rate, aceea pe care o programezi și-o afișezi impudic pe pereții clădirilor, prin metrouri, aeroporturi, spitale ș.a.m.d. Antoniu Își strânge picioarele lipindu-le unul de celălalt, ca un elev pentru care pupitrul este prea mic și-i Îngrădește mișcările. Se gândește la apropiatul sfârșit al lui Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
erau mulți oameni. Își întinse cearceaful. Îi trebuise puțin curaj ca să-și tragă peste cap rochia de plajă. O împături, o așeză peste coșul din papură. Apoi se întinse pe spate. Avea pielea foarte albă, i se părea că este impudică, dezgolită așa. Curând constată că nu-i era frig. Soarele avea suficientă putere ca să o încălzească. Când, după o vreme, își așeză mâna pe abdomen, constată că pielea i se încălzise, parcă nu-i mai aparținea. Se ridică, privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în vale. De fiecare dată era singur. După câtva timp, fie că era frumos sau urât, soare torid, ploaie și vânt, începuse să aibă ca tovarăș nedespărțit o imensă umbrelă neagră pe care nu o deschidea niciodată. Acele ruginite străpungeau impudic țesătura neutilizatului obiect de care era ne-despărțit Justin. Fizionomia lui se schimba de la o întâlnire întâmplătoare la alta în așa măsură încât peste numai un an, Omul cu Umbre-la devenise un bătrân adus de spate care abia mai urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
faptul că ea învăța limba franceză. Următoarele sale cărți pierd "naivitatea primei abordări" și Jaroslava nu va înțelege de ce gloria literară o părăsește. Domnișoara Faviola scrie "romane erotice curajoase marea ei obsesie fiind dinamitarea frontierei dintre cuvintele pudice și cele impudice, dintre cele considerate vulgare și cele considerate nobile." Capitolul 32 al romanului are subtitlul "Din jurnalul erotic al domnișoarei Faviola" și se referă, de fapt, la erotismul cuvintelor: " În fiecare zi, cuvîntul dorință, coboară din mansarda sa (este singurul cuvînt
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
foarte depărtat de poezie. Unica zonă în care poetul Hasdeu aduce oarecare originalitate e cea a versurilor scrise după moartea fiicei sale Iulia, în 1888, eveniment care i-a frînt scriitorului viața: consemnare autobiografică, discurs incontinent vag ritmat, dezvăluire aproape impudică a suferinței personale, lungile poeme finale (Așteptînd, La casa de nebuni, Dumnezeu) capătă, prin reflex, valoare de document uman. Dar nivelul este tot cel al unui Heliade pastișat, cel din Anatolida, de la apariția căreia trecuseră cîteva decenii: "Văzui eternitatea... De ce
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
zambila mă-sii, vrăjitori și vrăjitoare matlasate apetisant, călărind știuleii de porumb ai însuși Domnului Ion Creangă! Armata de verișoare (mă înrudeam cu tot satul!) dansa săltat, îmbujorată de plăcere, la orice mică întîlnire, incitată de admiratori, chiuind scurt, răsfățat, impudic - parcă erau străpunse toate deodată și învîrtite într-o frigare uriașă, alegorică. Tractoriști comuniști și beți conduceau tractoarele lor comuniste, deh!, cu remorcile doldora de pîini cît roata, pe traiectorii putrede ca și capitalismul, în zig-zag, în bisectoare, în secante
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
al inutilului. Rămâne esența spiritualizată. Acesta e Th. Pallady, în florile sale imateriale, în femeile sale care nu plac tuturor (fiindcă din femeile goale ale lui Pallady s-a topit orice notă de sensualism: nu mai palpită rozul cald și impudic al cărnii: s-a prefăcut în flăcăruia spectrală de dincolo de viața materială) în peisagiile diafan-catifelate, în naturile sale moarte, strofe din Baudelaire. Esența spiritualizată. Th. Pallady nu este numai pictorul nostru cel mai rafinat, dar unul dintre cei mai nobili
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
între altele, ceea ce i-a asigurat o reală popularitate încă din timpul vieții (vezi, din această categorie, primul poem al acestui grupaj). În 1992 se publica însă o culegere inedită, tot de poeme de iubire, dar oarecum mai îndrăznețe, mai impudice, sub formidabilul titlul: O Amor natural - Amorul natural. Drummond le arătase doar câtorva prieteni, ezitase să le dea publicității, nu voia să lase impresia că scrisese poezie pornografică. Iata că această carte a depășit deja 17 ediții și a fost
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
cu cocoșați. Le simt atenția, le simt interesul, nu le simt emoția, așa ca în Germania sau în Elveția. Curios. Un domn îmi cere ceremonios permisiunea să-mi publice volumul în Editura "Del Subsuelo". Entuziasmul meu e de-a dreptul impudic pentru un rang și o vîrstă "cu pondere", cum spune prietenul meu sibian cu ironia-i caracteristică. Ce categorii stupide! (am întîlnit o scriitoare celebră la Berlin care a reclamat un biet chelner că a uitat să-i pună tacîmul
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
cu ironia-i caracteristică. Ce categorii stupide! (am întîlnit o scriitoare celebră la Berlin care a reclamat un biet chelner că a uitat să-i pună tacîmul lîngă farfurie, cerîndu-i patronului să-l concedieze). Dar în Argentina nimic nu-i impudic. Editorul, doar că nu mă ridică pe sus de bucurie, iar discipolii lui Pablo vin pe rînd, ca la moaștele Sf. Parascheva, să mă sărute pe obraz la încheierea "festinului liric". Derutantă țară, aici surprizele te pîndesc din toate părțile
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
prețul său - în treacăt fie spus -enorm. Căci totul se plătește în viață. „Nimic nu vine pe gratis" (Epictet, 12, 2). Într-adevăr. Din care cauză - deși nu am nimic grav să-mi reproșez - îmi repugnă pur și simplu punerea impudică în valoare. Nu sunt nici „erou", nici „rezistent", nici măcar „fost deținut politic" profesionist. Sunt doar un autor de o anume speță, prost situat și înțeles, care a înaintat constant într o anume direcție. Foarte singulară, în orice caz, în cultura
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
e oribil, pentru că reprezintă o pîngărire a frumuseții, un viol ce-și atinge mulțumirea maximă cînd se aplică asupra unei femei atrăgătoare. La modul opus "delicateții", "neprihănirii" puse inițial în scenă nu fără ostentație, poetul își confecționează un chip strigător impudic, dizolvîndu-și estetismul într-un antiestetism șocant. Împrejurarea că cele două aspecte ale viziunii d-sale se bat cap în cap n-ar putea releva decît o dezicere de sine accentuată prin incongruența registrelor poetice. Idila e întoarsă pe reversul său
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
veștejit în poezia anilor optzeci, care, reluată astăzi, adesea în variante peltice, de către poeții cei mai tineri, cunoaște o ciudată revigorare.” Dar ce dovezi aduce, până la urmă, criticul? „Nu voi aminti de plictisitoarele - prin abundență și repetare - considerații degajate, libere, impudice, asupra procesului facerii și de tot ce ține de metalimbaj și de preluarea dezinvoltă a funcțiilor criticii. Sau nu le reamintesc decât în măsura în care ele, alături de alte elemente, atrag atenția asupra eroului, asupra unui personaj neostenit inteligent, neostenit ironic, neostenit zglobiu
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
cu poveste”, cum ar zice Mihaela Ursa) își consumă rolul tragic sub ochii fiilor, sunt ambele, prin forța ce le-o conferă sângele, puternice, emblematice, obsesive, dar reflectorul cade pe cei doi fii, pe felul în care gestionează ei vecinătatea impudică, invazivă a morții. Și mamele mor, aceasta e descoperirea traumatizantă. Umilința de a „a fi inconștient pe moarte” e demontată cuvânt cu cuvânt, scenă cu scenă. Directețea experienței cere abilități estetice speciale, instrumentele scriitorului sunt obligate la o rafinare mai
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
în bolduri colecția de (a)cuplări, cu trofee de toate soiurile, ca în parada de bărbați a Ruxandrei Cesereanu sau în cea de femei a lui Esterházy. Avocată fiind, se mișcă dezinvolt în zonele scăzute și umed lascive ale după-amiezii, impudică, pofticioasă, însă trece la fel de ușor la dezbateri pe toate temele actualității. Deși femeie, are atitudini masculine, cu mici alunecări misogine (vezi pedepsirea femeilor „păcătoase”). Ici-colo, parantezele sale sunt veritabile lecții în alcov, de filosofie, sociologie, erotologie (Ștefan Gheorghidiu trece fantomatic
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
pildă, considerat modelul arhetipal al povestitorului spre modernitate, consacră dialectul toscan ca limbă literară (cum va face și Creangă din graiul moldovenesc), înclină spre caricatura veselă, care biciuiește (!!) nobilimea, târgoveții și călugării, dar și moravurile vremii, spre gluma corozivă, licențioasă, impudică din Decameronul (scris între 1348-1353), dar și spre melancolia rememorării; este primul modern care l-a citit pe Homer în original și a încercat o traducere a Iliadei în limba latină, dar și primul care scrie despre nestatornicia omenească și
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
mama, propria-i mamă, el fiind atunci doar elev în clasa a doua sau a treia. O mărturisire care pe urmașii lui Freud nu i-ar fi lăsat nepăsători: „m-am îndrăgostit iremediabil de mama mea, o zeiță domestică, ușor impudică, schimbându-și rochiile de față cu mine, scoase peste cap, sub ele purtând combinezoane fine, scurtuțe...” Voi opri totuși citatul aici. Sinceritatea îmi pare a fi marea miză a mărturisirilor „pe net” provocate de Daniel Cristea-Enache, cu atât mai greu
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
o educație cât mai severă adolescentului. Câte o scenă familială care amestecă delicatețea cu cruzimea dă seama de întreaga capacitate a prozatorului, pe cât de bun și jovial povestitor, posesorul unui umor irezistibil, pe atât de grav (și, cum să zic, impudic) observator al dramelor de zi cu zi. Iată cum e descrisă o vizită la apriga nașă Sanda acasă, cu câteva zile înainte de moartea femeii: „După una dintre partidele de table pe care le-a câștigat, mi-a făcut semn că
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
a lăsat-o literaturii noastre. Decis să contrazică poezia la modă în timpul său, hotărît să compună o poezie abstractă, atemporală, Philippide s-a îndreptat spre mari construcții cu semnificație filozofică și morală. Într-o perioadă a destăinuirilor lirice, a confesiunilor impudice și a pitorescului, el și-a făcut din recursul la epic și la temele înrudite maniera proprie de a atinge esența ultimă a literaturii. Dimensiunile poemelor sale au sporit astfel constant, ajungînd la un număr de versuri neobișnuit pentru mijlocul
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]