86 matches
-
lor late, roșii și ilare. Femeile își fricționau umerii, exagerând frisoanele de frig, bărbații le apucau de talie, le strângeau, le pipăiau. Unul din ei își înălță în aer perechea, iar rochia ridicată dezvălui niște coapse foarte pline, de o impudoare sănătoasă și agresivă. Omul de viață care-i conducea izbi cu pumnul în portiera unei mașini mari, Mercedes, de unde se ivi un bărbat somnoros, șoferul sau bodyguardul, care-i întinse un aparat de fotografiat. Era în bucuria lor de a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
negre în obrazul de var, deși erau albaștri de-aproape; cu părul scurt la spate, iar în față un vâlvoi creț, oxigenat violent și așa de înalt incit întrecea fețișoara boțită. Plimba rochii de bal de o goliciune fără nici o impudoare pe corpul ei absent și care astfel puteau amăgi clientela, și în vîlvoiul aprins al părului, aureola insolentă a unor egrete imense. Sau dispărea în circumferința rigidă a volanelor crinolinate, pe vreun model de stil, cu fruntea legată strâns în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
crescute-n cer când le privești, în după-amieze, din umbra unui pom! În inima lui Diogene florile deveneau stârvuri și pietrele râdeau. Nimic nu rămânea neschimonosit; omul își pocea fața și obiectele tăcerea. Natura, atinsă de obrăznicie, își expunea generos impudoarea, în care se desfăta nebunia clarvăzătoare a celui mai lucid muritor. Lucrurile își pierdeau virginitatea în ochiul lui sfredelitor, a cărui lecție pare a ne învăța despre o legătură mai adâncă între sinceritate și neant. Fost-a Diogene omul cel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi evitată: în ce rezidă forța publiciștilor? Desigur, în harul lor de hipnotizatori de la distanță. Dar și în o cunoaștere atît intuitivă, cît și informată a publicului. Știu ce place și ce nu place publicului. Se pricep să îi satisfacă impudoarea anonimă și colectivă, etalînd la lumina zilei cele mai neplăcute dintre subiecte, asta în ciuda pudorii de care dau dovadă majoritatea indivizilor care compun publicul. Flatează înclinația publicului de a se lăsa purtat de valul invidiei, al urii. La nivelul publicului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
poeziei, fapt ce a permis să se vorbească „despre un caz particular de fuzionare a poeziei cu eseul și, până la un punct, chiar cu romanul ”263, într-o totală indiferență față de granițele dintre diferitele genuri omologate prin tradiție. Această superbă impudoare a actului creator care stă la originea demersului poetic pongian, dublată de hotărârea de a demistifica, de a aduce în plină lumină înseși secretele reprezentării, ne îndreptățește să vorbim despre o componentă metatranzitivă a creației sale, care nu trebuie însă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Ioana era o văpaie rece și pasivă, Sultana - o flacără roșie. Una se lăsa învinsă cu voluptate, alta ataca focos. Curios, în ciuda aparențelor, cea mai castă părea a fi Sultana, și era de fapt, căci agresiunea ei pornea nu din impudoare, ci dintr-o filozofie a independenței exprimate cu ingenuă lipsă de control. Sultana, dincolo de temperamentul ei eruptiv, era o cerebrală capabilă de a pricepe orice. Totul depindea de natura obiectului slujit drept aliment vitalității ei. Pentru acest motiv, Ioanide se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
continua să fie al unui discurs speculativ, dar "impuritatea filozofică" pândea la tot pasul. Erau acolo pagini despre nehotărâre, despre mângâiere, despre "atingerea mîinilor". Era peste tot gândul meu netrucat, negrevat de datorii culturale. Și era chiar mai mult: era impudoare, adică asumarea unui început pe linia mărturisirii. Timid și șovăitor, încercam să mă apropii de mine. Nenorocirea era că prin formația mea eu nu aveam un "la mine". Nefiind scriitor, nu mă puteam reinvesti în personaje, nu puteam apăsa, într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vidul în care a căzut apelul în conștiințele celor care erau chemați să se apere. Dar mai ales și-l dovedește prin consecințele acestui vid în starea actuală a unei națiuni. Astăzi când îl văd pe Păunescu desfășurîndu-se în toată impudoarea lui, când îl văd declarând că el a pierdut bătălii dar niciodată războaie, sânt gata să declar că l-aș iubi dacă răul pe care-l face celorlalți (chit că ei sânt sau nu conștienți de el) ar fi putut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se îndreaptă spre Canterbury fețele bisericești nu puteau lipsi, deși grupul pestriț este atât de laicizat și de dezinvolt în tot ceea ce întreprinde, încât este greu să ne imaginăm că preoții, maicile, călugării sau frații nu au împrumutat ceva din impudoarea, truculența limbajului sau înclinațiile lumești ale celorlalți călători. Descrierile pe care naratorul ni le oferă, cu generozitate am putea spune, deoarece este foarte atent la detalii și surprinde acele amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se îndreaptă spre Canterbury fețele bisericești nu puteau lipsi, deși grupul pestriț este atât de laicizat și de dezinvolt în tot ceea ce întreprinde, încât este greu să ne imaginăm că preoții, maicile, călugării sau frații nu au împrumutat ceva din impudoarea, truculența limbajului sau înclinațiile lumești ale celorlalți călători. Descrierile pe care naratorul ni le oferă, cu generozitate am putea spune, deoarece este foarte atent la detalii și surprinde acele amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tehno este oare și pentru alte sărbători? Cu siguranță, nu. Excesul constă „în legea însăși a sărbătorii”, afirma Caillois 34, subliniind că, în formele ei tradiționale, aceasta nici nu era de conceput fără libațiuni abundente și festinuri pantagruelice, lubricitate și impudoare, încăierări și gesticulări violente. În secolul al XIX-lea, când serbările carnavalului erau înfloritoare, aceste practici erau încă în vigoare. Acum, lucrurile s-au schimbat: gata cu mesele în cursul cărora se consumau mari cantități de alimente; ceea ce predomină la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să se impună: serbarea cuminte și edulcorată, fără excesele bacanalei. Aproape nimic din ceea ce ar putea semăna cu dezlănțuirile de ultragii și insulte, de grosolănii blasfematorii, cuvinte obscene și triviale, cu „bastonadele” și alte asemenea manifestări de răutate și de impudoare, tipice pentru festivitățile din timpul carnavalurilor 35. Carnavalul era perioada de veselie a „lumii pe dos” care se traducea prin divertismente în ruptură cu obiceiurile și morala în vigoare. Nimic din toate acestea nu se mai petrece astăzi. Nimeni nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de seducție/viol vizând scriptorul/scriptoarea dirijat(ă)14. Notă interstițială Publicarea în volum este o deturnare (dacă nu cumva o pervertire) a rodului acestei întâlniri: făcut pentru a trăi în coconul familial, între file de dosar, textul este expus impudorii publice. Este ca și cum ai sustrage un copil dintr-o familie cu educație strictă, discretă, pentru a-l trimite să danseze nud într-un club15. Tocmai din acest motiv nu vom reproduce pasaje prea lungi din textele transcrise integral de constructorii
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Romanul se sfârșește printr-un lung priveghi al mortului, la care Alexandru participă detașat, spre a se destrăma ca personaj, în final, sub colajul frazeologiei delirante, superstițioase, stupide a participanților. Reflex al vidului halucinogen, o atracție necontenită a neantului. Din impudoarea și prefăcătoria căruia Alexandru refuză să se smulgă, deși avea toate datele. Puterea de a-și imagina proiectul magic cedează în fața imensității farsei ce i se joacă. Un picaro explorator al haosului, învins de măștile violente ale grotescului. Frazeologia războiului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
imagistică a sugestiei: "Cine-a numit/ Auriu/ Această culoare/ A extazului frunzelor,/ Această triumfătoare/ Țară a nimănui/ Dintre viață și moarte,/ Această beatitudine/ Învăluind în vegetala-i lumină/ pământul,/ Cu mireasmă de fructe/ Dezgolite pe crengi/ În virginală/ Și grea impudoare?// Cine-a îndrăznit/ Să dea un cuvânt/ Celei mai limpezi/ Și-adânci nemuriri/ Spre care curgem,/ Nedemne de atâta speranță,/ Cu toții,/ Printre ciorchini înțelepți/ Și zănatice ramuri subțiri?/ Tăceți!/ Tăceți și-ascultați/ Silabele ierbii foșnind/ În lumina uscată/ Nici ea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unui taluz pe care se află un vas decorativ. În fundal, o menadă dansează cu un tirs în mână. Iese în evidență pântecul proeminent al lui Silen, ca și aspectul său grotesc, totul menit să sublinieze exuberanța dionisiacă, jovialitatea etilică, impudoarea dezinhibată, bucuria vieții și, ca expresie a lor, senzualitatea. Tema dansurilor menadelor va fi reluată în grafica pictorului, asociată uneori temelor macabre pe măsură ce simbolismul său se va colora sumbru, decadent. De altfel, există și aici o tensiune a contrastelor prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
numitul articol, o insinuare ah! foarte murdară!", exprimându-și fără echivoc sentimentele și justificându-și astfel atacul: "E o încercare de atentat la onoarea mea, și înțeleg să scutur fără întârziere urechea foarte respectabilă ca lungime a celui ce are impudoarea ei". Într-un caz particular, exclamația reia chiar funcția epitropei, astfel că particula " fie! ", plasată în discursul citat al adversarului, indică simularea acceptului în legătură cu o acuzație a acestuia. În realitate, falsul acord este o tactică polemică foarte convingătoare: în timp ce creează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
René Bonnel, este lucrarea de referință pentru raporturile cinema-televiziune (Gallimard, F.E.M.I.S., 1989). În 1991, scriitorul Hervé Guibert, bolnav de SIDA, a realizat, cu câteva săptămâni înainte de moarte, un "jurnal filmat" despre propria sa viață și efectele bolii, intitulat Pudoare și impudoare și difuzat la televiziunea franceză în ianuarie 1992 (n. trad.). 105 În Franța, în 1991: 3655,9 milioane de franci pentru cinema. 5521,7 milioane pentru audiovizual: ficțiune 3958,7; animații 899,1; documentar 601,9; magazin 32,4; spectacol
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cadru spre cel ce privește, organizându-se În bulbi, petale, tulpini, frunze mirifice, o adevărată grădină botanică debordând de clorofilă și seve; te și Întrebi În ce fel natura poate fi provocată să se destrăbăleze În așa hal, cu o impudoare atât de nesofisticată; numai adolescentele, adormite În sucurile tari ale corpului dat În pârg, Își etalează urnele vaginale fără a le feri de ochiul hulpav al faunilor, dând târcoale prin crângul vieții; În profunzimea imaginii, o ceață transcendentă filtrează drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dat seama atunci că violența gândirii mele putea să ducă la o ruptură cu el m-aș fi reținut. Într-adevar, prorocirea mea că o s-o înșele pe mama avea în ea ceva atât de jignitor, era o astfel de impudoare încît cel mai pașnic părinte (și el era unul din aceștia) m-ar fi gonit imediat de-acasă, mai ales că în anii aceia el nici măcar nu se gândea la altă femeie, criza i-a venit mai târziu, pe la patruzeci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
2001), debutul editorial propriu-zis are loc în 2002 cu volumul Pagini. Poezia publicată de V. i-a șocat ori i-a scandalizat pe unii observatori ai fenomenului literar prin duritatea, sordidul sau dramatismul „referinței” și prin libertatea expresiei, de o impudoare afișată. Dar discursul poetei e „mânios din prea mare sete de puritate”, după cum a observat Octavian Soviany. Simplificând lucrurile, se poate spune că lirica ei se definește de la început printr-un inedit amestec de cinism și candoare, rostirea fiind „cântecul
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
părere exce lentă despre talentele sale, despre cuvintele și ideile de neprețuit care îi trec prin cap sau prin gură, insul cu pricina e, practic, de neoprit. Publicul asistă înmărmurit la un îndelung orgasm solitar, la o specie de nevindecabilă impudoare. Subiectul discursului devine neesențial, ca și bunăstarea ascultătorilor. Esențială este exaltarea de sine a celui care vorbește, sentimentul lui că are de spus lucruri decisive, că nici un preț nu e prea mare pentru cine vrea să se adape de la nețărmuritele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și Dania întruchipează de fiecare dată altă personalitate, Sandu se află doar în diferite etape ale maturizării. Gerard Genette, unul dintre teoreticienii sceptici cu privire la autoficțiune, o admite doar ca strategie de deghizare a unei biografii vulnerabile în fața reproșurilor de impudoare și indiscreție, care l-ar pune astfel pe autor la adăpost de orice acuzații. După cum se știe, este și cazul lui Proust. Anton Holban a publicat încă din timpul vieții Parada dascălilor (1932). Această nuvelă prezintă o suită de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
freacă crunt podelele. Pereții Sunt rași de zugrăvelile lor toate. De reparații capitale e nevoie! Aceste cabluri ce le am drept nervi Nu-s bine izolate, curentează Pe la unghere dacă nu le-observi. Șunci lâncede, brânzeturi violente, Miresme ce de impudoare le incrimini, Oh, un bufet întreg de sentimente S-a împuțit neconsumat de nimeni. Seara mânia-mi intră pân’la stea. Și-n timp ce spirturi ustură s-o spele, Ce chelfăneli grozave de motani Se-ncing pe-acoperișurile mele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
mesei vreo șase șapte țânci cu rol de doctori, în mână cu surcele adunate de pe jos, pe care - așa cum ne învățase în prealabil pacienta - i le îndesam în vulva încă ferită de orice pilozitate, oferită nouă cu cea mai nevinovată impudoare: dacă ar fi fost o fecioară cu sex pilos, poate ne-am fi speriat. Așa însă, cu toate că aveam toți sentimentul că săvârșim ceva ce nu se cuvine, ceva interzis nouă nevârstnicilor, inocența noastră nu poate fi caracterizată decât ca paradiziacă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]