887 matches
-
-o. Una dintre cele mai expresive intervenții an problemă canonului o are un susținător al literaturii afro-americane, Henry Louis Gates jr.: "Se susține că vechiul canon era, desi greoi, serios și solid, că noul canon nu e bun, că e impur și ușor, adică nu cântărește cât ar trebui și că predăm sociologie, ăn loc să predăm estetică. Ceea ce eu personal nu cred că e cazul "pentru că dacă nu vezi nici o deosebire ăntre o scriere de duzină și un român al
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
competența - s-ar fi putut descrie eufemistic starea de fapt, fără detaliile precedente, compromițătoare în plan intelectual, dată fiind condiția de arhimandrit și duhovnic la Mînăstirea Arnota a autorului. De unde înverșunarea această a s-ar putea întreba pescuitorii în ape impure - împotriva unuia dintre acești "călugări iluminați și maeștri de spiritualitate" (v. Prefață. Frumosul că suferință transfigurata, p. 6)? Nu cumva autorul unui asemenea articolaș e un năimit al vrășmașilor seculari ai ortodoxiei străbune etc.?... Ipoteticul și bănuitorul meu interlocutor poate
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
făcut ca energiile să nu fie expresii brute ale unor impulsuri joase: nu prin cizelare intelectuală? Neîndoielnic, intuiția e o armă redutabilă în sesizarea unei tensiuni, dar fără sprijinul minții ea se preschimbă în imbold orb menit a excita umori impure. Rezultatul e un teatru de vibrație joasă, cum sunt mai toate piesele stridente de azi. Ce le lipsește e exigența înălțimii, elanul unei ținute și perspectiva unei nobleți, trăsături fără de care actorii devin arlechini voioși făcînd ostentație de talent incult
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
bogății mai însemnate decât avuția materială și că literatura face parte din ele? Apa trece, pietrele rămân e un proverb cât se poate de înțelept și de actual. Mai e nevoie să spunem ce e apa și ce sunt pietrele? Impura „Marseillaise“ Sub acest titlu, „Le Nouvel Observateur” din 22-28 mai publică un articol despre istoria imnului național al Franței, respectat atât de dreapta, cât și de stânga politică, în ciuda unor critici aduse în decursul timpului conținutului versurilor și nu de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
articol despre istoria imnului național al Franței, respectat atât de dreapta, cât și de stânga politică, în ciuda unor critici aduse în decursul timpului conținutului versurilor și nu de oricine, ci de un Hippolyte Taine sau de un Jean Jaurès. „Sang impur! Cu ce drept Revoluția vestejea prin această expresie înjositoare și barbară toate popoarele și pe toți oamenii care o combăteau?”, se întreba acesta din urmă. Xenofob și rasist, spune un comentator actual despre textul imnului. Pe de altă parte, când
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
sensul e plin, Ștefan Moise suferă de glaucom, tulburare a ochilor cunoscută în popor drept „apă neagră”. Privirea obturată nu lasă loc adevărului, iar Ștefan înțelege, doar în clipa morții, propria orbire, de dinainte de boală. Viziunea lumii e scindată și impură, ca istoria. Așadar, sensuri multiple, orchestrate de scriitor cu precizie de ceasornicar. În Apă neagră, problema autocrației duce la soluționarea crizei oricărei istorii. De la comunitate la familie, toți trăiesc același sentiment, numai că acționează rareori, și atunci metaforic. De pildă
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
cu teza lui Gabriel Liiceanu, prezentată în capitolul Schiță pentru o hermeneutică a nostos-ului din Tragicul. Pe cînd Liiceanu socotea periplul odiseic drept o dezordine, o rătăcire într-un spațiu fals, "un spațiu de interferență al tuturor legilor, un univers impur și hibrid", întoarcerea lui nesemnificînd decît "simpla corijare a unui accident", Ștef crede că, dimpotrivă, ne-am înstrăina de lumea clasică a lui Homer, considerînd călătoria lui Ulise drept "un scenariu al aventurii false, al aventurii ca dezordine și accidentalitate
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
și de strigăte victorioase, chiar poate fi privită ca un caz, însă nu ca unul artistic, ci mai degrabă ca unul psihologic, comportamental și, evident, comercial. în primul rînd, asemenea întregului fenomen, ea este un sincretism, o formă de manifestare impură, în care o aspirație vastă se lovește brutal de incultură, de lipsa informației sistematizate și de absența celor mai elementare cunoștințe tehnice. în al doilea rînd, ea este un amestec incitant de expresie inocentă, în toate sensurile cuvîntului, și de
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
de irealitate, destrămat în propriul suport. De aici sunetul aparte, zbuciumat-circumspect al romanului în discuție. Stațiunea poate fi înțeles ca roman premonitoriu. . Ca să întărească nota e des invocată titulatura de "Cronică infamă", acel tratat despre blestem, despre o atmosferă irespirabilă, impură, condamnată la nedreptate. Ultimele pagini, bântuite de focul purificator, dar și de inevitabila tragi-comedie a duplicității nu au final. Serii de asasinate dau senzația că vine, în sfârșit, modelarea constructivă a cetățenilor. Nu este așa. Autorul simte că e în
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
experimentul nostru devine astfel o contribuție românească la ideea de om". Din suma acestor propuneri, dl Cristian Preda ajunge la o definiție standard a românismului demnă de toată atenția: "Românismul ni se înfățișează ca un discurs a cărei întemeiere e impură,... un discurs în care textele modernității sînt manipulate în orice sens și în care adversarii sînt concepuți ca absolut opaci; un discurs care clasifică pentru a stigmatiza și care tematizează excelența românească plecînd din puncte foarte diverse. Negarea relevanței pe
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
valea de sare.// Dar el e singurul important. Căci, dacă există,/ Și eu aș fi/ O piatră în gura lui, ce învață să spună/ Cuvintele clare" (ibidem). Absența obiectului devine, așadar, o temă radicală, menită a corija o invazie obiectuală impură, un flux al unei materialități devastatoare ce aglutinează fiziologia, viciul, civilizația, istoria: "Am cunoscut tirania mirosului animal,/ Democrația alcoolică, oligarhia/ Discotecilor și pițipoancelor strălucitoare,/ Am inventat noi poziții și limbi,/ În care au crescut imperii și popoare" (ibidem). Comportîndu-se astfel
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
în două filoane ale prozei italiene recente: filonul literaturii feminine, adică al literaturii scrise de femei, care are ca trăsături comune centralitatea tematică a femeii și a mediului ei tradițional, familia, o ușoară tendință experimentalistă prin folosirea unor genuri literare impure, și publicul cu precădere feminin; celălalt filon l-am denumit "literatura de rezistență", înțelegând prin aceasta literatura care în anii '80 și '90 a rezistat presiunii modelelor culturale ale societății postindustriale, presiunii mimetismului, minimalismului, autoreferențialității, continuând să creadă în valorile
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
alături de țăran din cultura populară). La Sadoveanu e vizibilă, în schimb, latura semicultă, de obicei ironizată, a unei specii de graniță: care preia din poezia populară formule fixe și versificație, dar urmează și modele culte, pe care le vulgarizează. Categoriile "impure" - în acest caz, e vorba de un fenomen de mixtură între oralitate și scris - au fost în genere neglijate de folcloriști. Altminteri, pentru o analiză a raportului dintre scris și oral, dintre o cultură "înaltă", savantă, și una populară, asemenea
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
Noi, ardelenii, nu obișnuim să acceptăm lecții de Ťromânismť din partea nimănui, cu atât mai puțin din partea unor oameni cu ascendență amestecată!" Blaga invocă informația (adevărată, dar, în fond, prin nimic infamantă) că Dan Botta este corsican pe linie maternă, deci impur etnic: "Oricare ar fi rezultatul unui atare examen, rămâne ascendența amestecată, care vrea să ne dea lecții de românism! Sângele meu refuză să stea de vorbă cu semi-români în chestiuni de românism! Modul particular al dlui Dan Botta de a
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
pe cititorul amator de picanteriile ficțiunii, recuperând, ce-i drept, la capitolul imprevizibil și suspans. Dacă descrierea cimitirului (în coloritul sumbru și miasmele sale) și a scenelor erotice se concurează relaționându-se reciproc, tandemul acesta narativ capătă prin permanentă tangență expresivitatea impură a senzualului și morbidului. șa cum confesiunea în scris îndeplinește mai multe funcții, pentru fiecare actant în parte, narațiunea se desfășoară pe mai multe nivele, intuite și indicate bine de comentatorii de până acum ai cărții. Romanul poate prilejui o
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
spațiul înalt al unui umanism sever, adică încărcat de nenumărate responsabilități. Și, pînă la un punct, lucrurile chiar așa stau. Numai că acestă angajare a lui Liviu Capșa, fie că ea se manifestă în cîmpul pur al ficțiunii, în cel impur al socialului sau în acela de-a dreptul insalubru al politicului, nu este nici una didactică, și nici una misionară, ci una ludică și necruțătoare în același timp. Și poate că tocmai acest amestec paradoxal de empatie, de detașare ironică și de
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
interioară a Palatului comportă cel puțin două explicații: pe de o parte, una de ordin religios, respectiv de respectare a normei iudaice vizând puritatea rituală, în sensul că dacă un evreu intra în casa unui păgân în ajunul Pesahului, devenea impur și nu putea să participe la cina pascală, fiind supus, totodată, unor interdicții de rigoare pentru o perioadă care varia între o săptămână și o lună privind participarea la anumite ritualuri; pe de altă parte, unii exegeți invocă cerințele caracterului
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
care orice israelit, de sex masculin, de peste 30 de ani, trebuia să-l plătească în fiecare an. Schimbul banilor era necesar spre a permite pelerinilor să obțină o monedă pură, cea din exterior, oricare ar fi fost ea, fiind considerată impură. Comerțul cu animale facilita pentru pelerini dobândirea de miei și porumbei spre a le oferi cerului prin sacrificii. Răsturnarea meselor celor care schimbau bani semnifica atât un atac la adresa cultului sângeros al Templului, cât și contestarea speculațiilor și iubirii măsurate
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
intuiția eternului, pentru că îl caută în timp, în Istorie și nu în ei însuși. Constat că fântânile nemărginirii care susură în scrisul lui Cervantes au secat în operele scriitorilor europeni. Că existența diurnă a nenumăraților Sancho se scaldă în apele impure ale mărginirii și resemnării, că lumea dezbinată într o Europă ce se crede unită, în loc de o confrerie a iubirii și a curajului, domnește o confrerie a fricii și a urii. Vârsta de aur, magnifica vârstă a conviețuirii în bună pace
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
jos, închipuind și ermetizarea spațiului de locuit. Nici o fereastră, nici o ușă nu dau speranță accesului în incintă. Lumina interiorului se lasă ziua dinspre tării prin plafonul translucid al cubului superior. Direcționată spre vegetalul orangeriei, infuzează natural atmosfera, lipsind-o de impurul flux lateral de curenți. Noaptea, o perdea caldă, albăstruie e proiectată în interior de cubul de sus ce parcă ține captivi miliarde de licurici. Aflat în fața geamurilor serei cu portocali, peretele de sticlă se ridică fără sunet. El pătrunde. Aerul
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
o poezie "umană, personală, tandră, cuminte, sentimentală". Mai degrabă el închide ochii asupra marilor și micilor exemple, pentru a nu știrbi cumva teza iluzionării continue și în proporție de masă. Are numai pe jumătate dreptate. Modernismul nostru interbelic este unul "impur" și, așa zicând, simultaneist. În el se regăsesc influențe romantice, simboliste, parnasiene, pur moderniste, dar și avangardiste. Și aceasta fiindcă literatura română, în uriașul ei efort de recuperare a decalajului, calchiază formule și poetici aflate, în Vest, în succesiune istorică
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
de orice altă noimă decît "conștiința scriiturii", decît "textuarea" care ar fi "singurul conținut de comunicat în poezie", rod al unui "actant scriptural", vidare ce e urmărită pe linie diacronică precum o mișcare evolutivă, o "perfecționare" în trepte, uneori trudnice, impure a materiei lirice. Discursul critic astfel orientat are ca fond o certitudine inebranlabilă, o imensă autosatisfacție ce emite muzica de fanfară a triumfului permanent. Urcat într-o tribună a conștiinței d-sale directoare, Marin Mincu asistă la defilarea marilor noștri
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
Vișniec poate fi citit ba - la cald - ca poet emblematic al unei atitudini vădit postmoderne, ba ca dramaturg de succes, recunoscut - fără ezitări notabile - de exigentul mediu cultural francez. Ba ca autor al unei însingurări bine programate, ba ca optzecist impur și dur, ieșit din tiparele reductive ale propriei generații. Nu prea știm însă cum să procedăm cu prozatorul Vișniec. Și, aș adăuga, cu omul de radio, cu comentatorul de la RFI. Cu atât mai mult cu cât de curând Editura Cartea
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
exaltările și obsesiile lui, nu interesa filosofia. El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a "suflețelului" lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Pînă și visele lui erau vinovate și impure pentru că te trăgeau "în jos", către tine (...). "Care vă este ideea?" Era întrebarea cu care Noica îi făcea pe discipolii săi să tremure. Pentru că fără "idee" ce te făceai? Rămîneai condamnat la lumea sublunară a suflețelului, ceea ce însemna a literaturii
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
footnote Idem. pag.93 footnote>) Alteori, când trăirile psihologic-sentimentale tind să se sustragă controlului oricăror norme pozitive, muzica auzită de dincolo de „apele Styxului” devine anarhică. “Tocmai atunci peste apele Spreei, cu strălucirea lor unsuroasă, a început să răsune ceva impur și grotesc, un amestec strident de țipete, râsete isterice, cântece violente de berărie, de ritmuri și melodii răsuflate, ca la o operetă frivolă, dar și de jazz prelung, convulsiv, ceva ca un urlet îndepărtat de trompetă, sau ca o chelălăială
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]