82 matches
-
tăria și slăbiciunile fiecărui punct de vedere. Cititorul este invitat să judece dacă principalele date ale geologiei, anatomiei comparate, embriologiei, zoologiei și botanicii, cu deosebire cele cu privire la răspândirea geografică a speciilor, „concordă mai bine cu punctul de vedere comun al imuabilității speciilor sau cu cel al modificării lor lente și treptate prin variația și selecția naturală“. Darwin refuza orice afirmație dogmatică. Sub acest aspect, poziția lui contrasta cu cea a majorității criticilor teoriei sale. Referindu se la cauzele apariției unor noi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
spune în Biblie despre natură va trebui să fie înțeles și interpretat pe baza rezultatelor cercetării, cu puterile rațiunii, date nouă de Creator. Linné, și apoi Cuvier, ca și mulți alți naturaliști dinaintea lui Darwin, au crezut că fixismul - ideea imuabilității speciilor - ar fi singura poziție compatibilă cu acceptarea Creației lumii. Dar deja contemporanul lui Darwin, Robert Chambers, în mult citita și discutata lui carte Vestiges of Natural History of Creation, afirma că, dacă creștinii trebuie să aleagă între explicarea originii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
realitatea înconjurătoare (spațiul fizic) nu este nouă, iar discuția despre caracterul aprioric al adevărului matematic apare atât la filosofii din Antichitate, cât și, ulterior, în Critica rațiunii pure a lui Immanuel Kant. Apariția geometriilor neeuclidiene a contrazis teoriile kantiene asupra imuabilității adevărurilor matematice ca entități care există independent de realitatea senzorială. Matematica, și în particular geometria ca știință a spațiului, nu mai e una singură, ci doar un model matematizat al spațiului fizic, cu alte cuvinte, o construcție logică consistentă și
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
acestea, individul, grupul social și societatea, per ansamblu, procesează aceste condiționări, le restructurează sensul în funcție de determinările sociale și culturale care sunt înrădăcinate în structura socială"348. Astfel, fiind vorba despre percepția și reprezentarea unor elemente, nu se poate discuta despre imuabilitatea identității și alterității, ci despre structuri care se schimbă de-a lungul timpului. Cu toate acestea, trebuie precizat faptul că, fără îndoială, se poate vorbi despre o predispoziție înnăscută în ceea ce privește identitatea și alteritatea, în sensul că omul are nevoie să
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ei, individualitatea identității presupune o anumită diferențiere, care se poate realiza doar în prezența, imaginară sau reală, a unei alterități. În principal, filosofia propune o perspectivă a identității ca dimensiune ontologică, însă există și abordări filosofice care se detașează de imuabilitatea identității. Din punctul de vedere al lucrării de față, este esențial să analizăm nu atât disciplinele care s-au aplecat asupra identității și alterității, ci teoriile despre acestea, punctând elementele care ne pot ajuta să înțelegem în ce mod cele
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Fizica pentru următoarele secole. Potrivit canoanelor fizicii newtoniene, atât masa, impulsul, momentul de rotație, energia și spațiul rămâneau invariante la anumite transformări și simetrii, ceea ce le conferea o valoare universală. De aici și convingerea, consolidată timp de două secole, în imuabilitatea, permanența legilor în care intrau aceste mărimi. Caloric, energie și căldură La sfârșitul secolului al XVIII-lea, căldura, care rezultă ca urmare a frecării sau ciocnirii corpurilor, era tratată ca o substanță. A fost numită caloric de către chimistul francez Antoine
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
barca cu care trecem râul Stix către o altă lume. Repaosul drumului îi generează naratorului un moment de reflecție, în care constată fără surprindere că: „E ciudat cum lumea tehnologică evoluează, în schimb sufletele rămân la fel.” Sufletul omului și imuabilitatea sa într-un spațiu atemporal și veșnic este tema centrală a cărții, declinată în fiecare din cele zece povestiri. După ce am ajuns pe partea cealaltă a râului, am făcut cunoștință cu „țâncul pământului”. Așa cum Dumnezeu are un fiu cu care
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
înțelegere distorsionate, care refuză oamenilor capacitatea de a-și construi singuri viitorul prin intermediul voinței depline și al conștientizării" (Ashley 1981: 227). Ele contrastează cu teoriile orientate către rezolvarea problemelor, care au tendința de a accepta ceea ce Linklater (1997) numește "teza imuabilității". Teoria critică este dedicată extinderii organizării raționale, juste și democratice a vieții politice dincolo de nivelul statului, pentru toată umanitatea. Concepția de emancipare promovată de teoria critică internațională este derivată în mare dintr-un curent de gândire care își are originea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
frumoase se plasează fără îndoială, în ierarhia platoniciană, înaintea sofiștilor și a tiranilor, dar cu mult în urma filosofilor, a conducătorilor militari și a economiștilor. E drept că, detestându-și contemporanii și compatrioții, Platon nu vedea salvarea decât în întoarcerea la imuabilitatea canoanelor egiptene. Până atunci, cu cât un lucru e mai frumos, cu atât e mai dubios. Imaginea fiind un deficit de ființă și deci de adevăr, cu cât e mai seducătoare cu atât e mai dăunătoare. Farmecele și vrăjitoriile vizuale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
aceea există și o credință mai sigură ca altă credință”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 99, în Filocalia..., vol. I, p. 263) „Credința s-a numit piatră pentru tăria, neschimbabilitatea, statornicia și imuabilitatea totală a adevărului ei, ca și pentru rezistența ei în fața asalturilor minciunii. Ea e ținută în mână, arătându-se prin aceasta puterea ei, care produce și susține toate virtuțile. Iar cei șapte ochi pe care îi are indică puterea ei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
o zare la alta, un cuvânt de bună vestire. Mâine e sărbătoare: Schimbarea la față. Adevărata schimbare la față a țării. Țara de mâine, Vizanti.101 În evident contrast cu viziunea caragialiană care promova invariabil mult mai verosimila imagine a imuabilității mascaradei politice, acest final profetic pune din nou în evidență, așa cum am observat și în analiza piesei Domnișoara Nastasia, caracterul prometeic al raportului de descendență Caragiale-George Mihail Zamfirescu. Domeniul tematic luat în posesie de Caragiale prin acte doveditoare precum schițele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
antropologul francez identifica două trăsături primordiale ale mitului, contradicția și repetiția, mulți fiind cei care susțin de asemenea că pentru a supraviețui mitul are nevoie de repetiție, dar că în timp formele sale se schimbă, există și opinii care susțin imuabilitatea formelor mitice, definindu-l ca "permanența absolută a unei imagini", orice figură mitică fiind încremenită în timp.461 În fine, o capcană metodologică ar fi încercarea de evaluare morală sau etică a mitului, forțarea sa în cadrele unei anumite paradigme
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
două științe: cea a Vechiului Testament conformă mileniului al IV-lea î.Cr. și cea pentru finalul celui de-al doilea mileniu d. Cr. La fel, nici moralitatea nu poate fi statică, deoarece nici societățile nu sunt, ceea ce neagă pretențiile de imuabilitate a legilor. ibid., Myths to live by, p. 89. 143 Ibidem, p. 217. 144 Robert Ellwood, op. cit., p. 177. 145 Joseph Campbell, The power of myth, p. 62. Toate referințele imaginilor religioase și mitologice trimit la planuri ale conștiinței, sau
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tonalitatea. Organele senzoriale (de simț) se ascut și, la rândul lor, imaginația. Aici, imaginea se confundă cu realul și acesta este îmbogățit de variațiile naturii. Acest haiku este un cosmos: infinitul mic o mică perlă o lumină în “infinitul ud”... Imuabilitatea cerului recele mesagerul îndepărtat al serii în praf fin de lumină: floarea de crin devine infimă umbră de stea și polenul iese în evidență. Asistăm la o subtilă reacție între evanescența purtătoare de viață și Viața însăși, generatoare de efemer
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
înapoi pe un suport în fața ochilor pentru a urmări mișcarea roților. Un creion va fi întotdeauna un creion, nu un microfon sau un avion. Orice schimbare în mediu le provoacă anxietate copiilor cu autism, ei au nevoie de o anumită imuabilitate a lucrurilor. Când mama îl ia pe copil de la grădiniță, trebuie să urmeze același traseu până acasă în fiecare zi. Ghiveciul trebuie să stea în același loc. Paharele trebuie să fie aliniate în vitrină și toate așezate cu floarea spre
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
se pot modifica În cursul existenței subiectului, În funcție de proiectele În care acesta se implică și În cadrul cărora permanența ia forma unei fidelități față de angajamentele asumate: menținerea de sine prin cuvântul dat. Conform terminologiei lui Ricœur, polul idem este caracterizat prin imuabilitate În timp, În vreme ce polul ipse ne deschide spre schimbare, spre diferit. Este vorba despre două modalități diferite de Înscriere În temporalitate, indisociabile, care constituie identitatea subiectului. Identitatea unui personaj este așadar istoria sa, care nu este accesibilă decât prin intermediul unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
brun sau blond etc. Constituția este așadar, forma sau determinanta somatică a unui individ, adică elementul său fix, static și invariabil. Constituția cuprinde studiul scheletului unui individ, al formei sale și al raporturilor dintre diversele sale părți anatomice. De fapt, imuabilitatea cadrului constituțional este o noțiune foarte relativă, ca orice dată biologică: orice individ evoluează, chiar și din punct de vedere somatic, dar acest proces are loc în limitele destul de restrânse, dincolo de care nu poate trece. De aceea, o constituție care
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
fiecăreia din aceste două "revoluții" și de răspuns la întrebarea: cum să situăm cronologic geneza clivajului foști comuniști/anticomuniști în timpul regimului sau la căderea sa? De asemenea nu trebuie să uităm că regimul comunist nu echivalează cu patru decenii de imuabilitate, de structuri economice și sociale împietrite. Dimpotrivă "regimul comunist" se schimbă de-a lungul timpului. Evoluția partidului comunist urmează patru etape: o fază stalinistă (1948-1959); o fază poststalinistă de "destalinizare și de liberalizare parțială" a regimului (1956-1968); consolidarea regimului personal
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Philippe Genestier se îndoiește de posibilitatea ca un oraș să-și mărească prestigiul printr-o politică activă de edificare a unor clădiri monumentale. Contrastul între valorile contemporane ale "civilizației în schimbare" (ubicuitate, fluiditate, circulație, mobilitate, viteză, efemeritate) și ființa arhitecturii (imuabilitatea unui loc) face monumentalitatea depășită. Într-un asemenea context, marile echipamente construite astăzi riscă să-și piardă rapid atracția, riscă să vadă cum li se evaporă valorile spectaculare, chiar impactul turistic"336. De la planificarea urbană la proiectul orașului: dificila căutare
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de această naștere dificilă. Criza din 16 mai discreditează dreptul de dizolvare, care nu mai este utilizat. Puterile președintelui Republicii sînt slăbite prin aceasta. Totuși, instabilitatea guvernamentală, datorată absenței unor mari partide organizate, nu conduce la afirmarea autorității președintelui Consiliului. Imuabilitatea oamenilor permite totuși ducerea la bun sfîrșit a marilor reforme republicane în materie de școală și de libertăți. Revizuirea constituțională din 1884 îi suprimă pe cei 75 de senatori inamovibili, modifică regimul electoral al Senatului, afirmă că "forma republicană de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
datorită accidentelor pe care existența lor le implică. Nu am fi putut fi noi înșine cu părinți diferiți, dar numai Dumnezeu apare de nedepășit în scopul universal de a fi el însuși 349. Aristotel a extras o consecință importantă din imuabilitatea divinității. O ființă care nu se poate schimba, nu poate avea nici o potențialitate inactualizată în realitatea sa. Orice poate fi, este. Contingența, pusă în relație cu divinitatea concepută astfel, poate însemna doar că anumite efecte care puteau să se producă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
în favoarea revelației supranaturale vine tocmai din tumultul veacului, care a adâncit la exasperare așa zisul conflict între religie și știință. Ce parte are ortodoxia noastră în dezlănțuirea acestui conflict? Absolut nici una. Istoria nu cunoaște prigoană ortodoxă împotriva științei. Convinsă de imuabilitatea adevărului revelat, ortodoxia știe că cercetarea științifică în continuă schimbare și rectificare de sine însăși, va ajunge la descoperiri naturale, ce nu pot contrazice revelația supranaturală, de vreme ce același spirit dumnezeiesc lucrează în lume. Cu toată pornirea francmasonică a profesorului american
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este foarte parcimonios în întrebuințarea adjectivului și chiar a verbului. Verbul exprimă în adevăr mișcarea, o calitate a relativului. Adjectivul, la rîndul lui, corespunde însușirilor superficiale și schimbătoare ale lucrurilor, "calităților secundare" despre care vorbea Locke. Substantivul este însă prin imuabilitatea realităților pe care le desemnează, partea de cuvînt mai aptă pentru expresia esențelor. Același substantiv poate fi legat cu verbe sau adjective felurite, el însuși rămînînd același. Intenționalitatea lui cuprinde deci substratul imuabil, pe care după vechi deprinderi metafizice îl
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o jertfire sau suprimare a intelectului și le-au plasat în zona credinței. Dogmele ar fi revelații divine, livrate pentru o acceptare irațională. Altoirea gândirii dogmatice pe credință, spune Lucian Blaga, a dus dogmele într-o stare de rigiditate și imuabilitate totală. El își propune să le privească în afara acestui context religios, urmărindu-le ca modalități de a gândi, ca articulații ale gândirii, ca formule intelectuale. Dogmele sunt, la originea lor, structuri intelectuale, nu obiecte de credință. Tocmai de aceea, Blaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Dincolo de spațiu și de timp există o psihologie a refugiatului de oricând și oriunde; succesive, epocile istorice le dau motivațiile și diferențiază coloratura dar psihologia individului strămutat de împilările istoriei are, de-a lungul vremurilor, ceva din imuabilitatea prototipului etern. Constatarea unui mare scriitor, care remarca în unul din renumitele sale romane apărute în plin amurg al sec. XIX, că toate familiile fericite seamănă între ele în timp ce acele nefericite își trăiesc nenorocirile fiecare în felul lor, nu-și
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]