300 matches
-
ordinului nostru... Vino cu noi, repetă el pentru a treia oară. În lumina slabă a lunii, cicatricea Îi ieșea În evidență ca un semn diabolic pe umbra feței. - Ca să Îmi plec spinarea și să-l ador pe oribilul Baphomet, zeul imund cu două capete? Îmi aduc bine aminte elogiul pe care i l-ai făcut lui Ianus, celălalt simbol al vostru. Demonul dublu pe care-l purtați adânc În inimă, până Într-acolo Încât Îl sculptați la prora corăbiilor, ca aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Răsărit, pe care l-ai asasinat după ce te-au primit pe galeră. În Malta ai urcat la bord? Sau te-ai amestecat printre pasageri Încă de la plecare, peste mare? - Eram În Sidon când mi-a sosit vestea că planul cel imund se pusese În mișcare. I-am convins pe oamenii aceia că le-aș fi putut fi de folos. - Ai făcut un masacru numai ca să ucizi un om. - Mintea lui trebuia eliminată. Și amintirea lui. Nimic altceva nu mai conta. - Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de foc. - De mii de ori am citit acel proiect diabolic, mii de zile m-am trezit cu imaginea sa dinaintea ochilor, mii de nopți m-am coborât În beznă purtându-l cu mine. N-avem nevoie de hârtia aceea imundă. Pune aici prima oglindă! Dintr-un colț, trupul lui Arrigo, Învelit În lințoliu, parcă le observa mișcările. O margine a țesăturii alunecase, descoperindu-i fața. Era drept să se afle acolo, se gândi Dante. Încă nu trecuseră două ceasuri de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poate fi decât drumul cel mai scurt către propria minimalizare 6 iulie 2011 Starea națiunii O menghină de timp, rugina ca o plagă, Doar scrâșnetele vieții subzistă, furibund, Ca să primești o moarte îți trebuie o șpagă Reintrodusă, zilnic, în buzunar imund. Dansează disperarea, rânjește neputința, Netrebnicia însăși te rupe în bucăți, Te-nghit de viu orgoliul și nerecunoștința, Iar tu jertfești tristeții valori sau judecăți. În teorie-i bine și mai avem speranță, Trăiască Ieremia care ne duce-n gard, Trăim
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
la metode de ultimă generație, guguștiucilor. Trebuie să dozez amestecul, în prealabil, într-o sticlă goală. Nuuu...! Nu dintr-alea! refuză el, oripilat, un ambalaj mare ce conținuse Socată și pe care Vierme i-l întindea cu generozitate, din grămada imundă de exuvii, de lângă sobiță. Nexam! Sub nici o formă! Uite, Boss, ia banii ăștia de la mine și du-te-n stradă, la chioșc, scoate-i p'ăia din faliment și cumpără o sticlă de-un kil-jumate, de apă plată. Vars-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
interbelice, înregistrând, cu predilecție, consecințele sociale ale recesiunii. Unicitatea o dă reportajul lumii din subteranele societății, în tablouri, de o minuție halucinantă, ale sărăciei absolute. Gazetarul a bântuit mahalalele Bucureștilor (înainte ca „periferia” să devină o modă literară), acele teritorii imunde, uitate de autorități, din Vitan și din Câmpul Veseliei la Gropile lui Ouatu - unde descoperă o umanitate la limita extincției patologice, în Cuțarida („republica gunoiului”), Grant, Crângași („ținutul lutului”), trecând prin cartiere cu o mai precisă identitate: Colentina, Floreasca, Dudești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
gândul îmi înalț... / Nici flori, nici aur nu mi-ai pus în smalț. / Nici gheare. Tu mi-ai dat în loc de ele / Doar conștiința mișeliei mele..."70 Ca și la autorul Florilor de mucigai, Frumosul își are sorgintea în cele mai imunde locuri: "Hrăniți cu putrezime, de asemeni, / Se-ngrașe nuferii suavi și gemeni."71 Paralelismul poate continua și la nivel stilistic, Camil Petrescu uzitând, ca și Arghezi, de numeroase dizlocări sintactice: "Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e" Asocierile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe care scriitorul o invocă la tot pasul. Altceva e de nuanțat în contextul acestui mit: odaia în care locuiește Ladima este parcă o prelungire în spațiu a interiorului eminescian. Nu e nici o diferență între dezordinea, sărăcia și chiar aspectul imund din Cugetările sărmanului Dionis și imaginea dezolantă a camerei gazetarului, așa cum ne-o descrie, cu ipocrită condescendență, Emilia: "Eu tocmai plecam într-o excursie cu automobilul prin Ardeal...Dar s-a dus Valeria numaidecât...Ce-a găsit acolo zice că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
devenit un muzeu, un memorial, nemaifiind o Închisoare ca atare. Dar la Gherla, de pildă, când rugăm autoritățile penitenciare să ne deschidă vechea „Zarcă”, sau ceea ce a mai rămas din ea (aceasta nu mai este folosită astăzi, Întrucât condițiile sunt imunde; spațiul acesta este undeva la subteran, dar se mai păstrează totuși ca relicvă a vremurilor trecute), comandantul ne spune Întotdeauna: „Dar de ce vreți să mergeți acolo, că nu mai e folosită Zarca”. „Vreau să vadă cum arătau Gherla și Sighetul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
realitate - Îl lămuresc eu pe comandantul adjunct al Gherlei -, nu doar memorialul-muzeu pe care Îl vor vedea. Acolo, la Memorial, vor afla informații stocate, muzeificate, dar nu vor avea acces la condițiile propriu-zise de odinioară.” Ei bine, În spațiul acela imund de la Gherla, În subsolul nefolosit astăzi, mai există paturi ruginite, iar pe jos se află apă, nămol, excremente lichide. Nici nu se poate coborî propriu-zis, numai de pe scări poți să zărești totul. Însă privirea acelui subsol imund constituie tot o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În spațiul acela imund de la Gherla, În subsolul nefolosit astăzi, mai există paturi ruginite, iar pe jos se află apă, nămol, excremente lichide. Nici nu se poate coborî propriu-zis, numai de pe scări poți să zărești totul. Însă privirea acelui subsol imund constituie tot o formă de a atinge suferința de odinioară a deținuților politici și de a avea acces măcar parțial la condițiile teribile În care erau siliți aceștia să trăiască și să moară. Toți studenții Îmi spun mai apoi: „Noi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ale lui Blecher probează în mod exemplar literatura suferinței în sens existențial: autorul se exersase prin lecturi Kierkegaardiene. Întâmplări în irealitatea imediată (1935), care se compune din amintiri de adolescență, este un roman al suferinței originare, al vagabondajului prin materia imundă; Inimi cicatrizate (1936), un roman al suferinței impuse de boală, al claustrării trupurilor în corsete de ghips; Vizuina luminată (postum, 1971), romanul beatitudinii prin descompunere și degradare... În romanele lui, suferința se manifestă ca situație-limită, cu acel accent definitiv, inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
din carnea Arhontilor morți, În vreme ce munții și stîncile provin din oasele lor. Această Lume maniheistă 1-a făcut pe Franz Cumont să emită, cu un suspin, concluzia următoare: „Astfel toate componentele naturii care ne Înconjoară Își au originea În cadavrele imunde ale forțelor răului. Rareori și-a aflat pesimismul o imagine mai adecvată”50. Iar Hans Jonas Îi Întărește spusele: „Pesimismul maniheenilor a inventat aici expresia imaginativă extremă a unei viziuni negative a lumii: toate componentele naturii Înconjurătoare provin din stîrvurile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gândind o strategie coerentă și vizând o finalitate concretă și pragmatică: impunerea propriului punct de vedere. Pamfletarul (ca și satiristul) urmărește să dezvăluie, să descalifice, să flageleze sau să aseptizeze un teritoriu pe care senzorii săi îl percep ca fiind imund, uzând de mijloace caricaturale, de procedee specifice satirei (umor negru, ironie, sarcasm ș.a.). Arhetipurile homo polemicos și homo ludens (care-l asimilează pe homo aesteticus) sunt substituibile până la identificare, însă pregnanța ultimului, în cazul pamfletului, certifică absența unei finalități imediat
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
De republica, îl numea printr-un termen arhaic occentatio, referindu-se la respingerea ritualică a unui individ pe temeiuri incerte, prin ofensă și ultragiu 185. Verbul arghezian îndeplinește această funcție magică: instrument de asanare simbolică a unui teritoriu perceput ca imund de sensibilitatea sa. Teoretician atipic al pamfletului, Arghezi, asemenea lui Paul Louis Courier, îi legitimează agresivitatea în calitate de semnal avertizor, socialmente vorbind, dar și ca provocare estetică prin care scriitorul operează virtual o selecție a publicului de masă, prin vizarea unui
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
canalii, lichele, bandiți, găinari, profitori, samsari, pezevenghi, impostori etc.)., de tip bestiariu, aici zoomorfismul este privilegiat și extrem de variat, de la animalitatea domestică sau cea sălbatică, până la creaturi hidoase, insectar, teriomorfe (șerpi, năpârci, reptile), rozătoare, de asemenea, registrul septic care plasticizează imundul, pestilențialul, infecția, putridul, descompunerea sau cel al sexualității pervertite, în care libidinoșenia, devirilizarea, menopauza intelectuală etc. sunt tot atâtea denunțări ale umanității compromise 187, iar pe de altă parte, "vedem" scene violente sau imagini de multe ori șocante, care sugerează
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Caragiale caricatura bonomă sau acidă a zonelor luminoase"249. La o primă vedere, s-ar părea că ceea ce îl desparte pe Arghezi de Eminescu este tocmai ceea ce îl apropie de Caragiale, cu observația că dimensiunea comic-caricaturală argheziană sondează mai ales imundul existențial, însă tabloul afinităților se prezintă mult mai complexemplu Credem că nu ne înșelăm afirmând că spiritul publicisticii argheziene sintetizează și metabolizează, totodată, atât vehemența revoltei romantice (nicidecum retorica ei!), propensiunea către conflict și confruntare, statuarea categorică a propriei viziuni
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca arme ale polemistului, sunt abandonate deseori în favoarea unei agresivități necenzurate, eliberate de rigorile cadrului polemic. Pamfletarul ia locul polemistului în tirade care l-au făcut celebru pentru violența limbajului. Propunem o mostră în care victima este proiectată în zona imundă, cu iz pestilențial, a moralității politico-sociale: "Personalitatea sa masculină terorizează de jur împrejur, minte cu pasiune, falsifică și murdărește cu un elan pe care nu știe să și-l plaseze în tragedie. Locul unde stă se împute ca de dihor
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
feminină pe care o condensează fumul, în timpul invocării, nu este totuși persoana din tablou, ci imaginea ei perversă, teribilă și sumbră, un spectru de nerecunoscut, partea îngrozitoare și de nemărturisit pe care natura putea să o ascundă în ea. Larva imundă, creată de o dragoste disperată și o imensă dorință nepotolită 463 nu poate decât să suscite oroare și dezgust: "Nu aceasta era femeia pe care o iubea, pe care o iubeam"464. Când naratorul se întoarce, după două săptămâni, este
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
afectivă de a supraviețui ar fi avut, de una singură, destulă forță pentru a încălca hotărârea intelectuală a Scripturii. O descompunere are două ieșiri, cea umedă sau cea uscată, lichefierea sau incinerarea. Cea mai neplăcută vederii unui om viu este imunda, amorfa, inomabila băltoacă putrefiată. Iremediabila murdărie. Imaginea fizică, dublul dublat, mă protejează de ce e mai rău, spectacolul distrugător al putrefacției. Piatra înăbușă putreziciunea prin solid, transcende josnicia prin marmură sau obsidian. Stela expurgă răul prin spectacolul lui. Catharsis optic. Într-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în piața publică pe Tudor Arghezi să reproducă cu țiganca lui. precupeață de mărgăritărel, scena pe care o cântă în Florile de mucigai. în afară însă de acțiunea profilactică, prin care o societate normală e datoare să se apere împotriva imundei invazii pornografice, problema moralității în artă se reduce la izvorul ei adevărat, la sufletul autorului. Opera este expresia personalității lui. Ea e după chipul lui Dumnezeu prin puterea creatoare, dar e după asemănarea omului prin atmosfera etică, pe care o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dospesc”, „frâiele vomei s-au rupt / lângă haitele în putrefacție”, „odraslele coșmarului inspiră aroma tenebrelor”, „somnul e purtat prin cimitirul strepezit de gheare”, cerul colcăie „în aburii unui cazan de sânge”. Poezia arată ca o continuă expectorație verbală, descriind zonele imunde din universul înconjurător și validând metaforic o poetică a coșmarului. C. exhibă oribilul și sordidul cu o adevărată voluptate, angajând astfel un denunț extravagant al decrepitudinii vitale, al existenței contemporane maculate, ale cărei mecanisme sociale le contestă cu profund dezgust
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
personaj popular, Fâl-fâl-son: Trei feți logofeți sau Povestea lui Fâl-fâl-son, Botezul lui Fâl-fâl-son în balta Cișmegiului, Căința lui Fâl-fâl-son (toate tipărite în 1857). Dar anecdotica lui e cu totul nesărată. Ca umorist, O. are un haz forțat, grosier și chiar imund uneori. Satirele lui - incluse și în cele trei volume de Opere satirice (1875) - impun prin alura teribilă, prin temeritate, șocând prin violențele de limbaj. Cu firea lui pătimașă, gazetarul nu e deloc străin de plăcerea de a ofensa și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
Bălăcioiu sunt semne ale unei lumi nobile, evoluate asupra căreia istoria se năpustește cu ciocanele sale primitiv de barbare. Respirăm de aproape un sfert de veac din nou aerul libertății, dar mass media scoate la suprafață tot mai multe caractere imunde, infestate de germenii nimicitori ai lăcomiei, indiferenței, cinismului. Cum de am ajuns atât de strâmbi, atât de contorsionați, cum de ne-am pierdut reperele? Tabloidele scot la vânzare imagini boțite care confundă viața socială cu cea de budoar. Lumea acea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
întregi”, acumulată de străbuni, robi, căci nu au putut ajunge la Logos. Hrisov postum al înaintașilor petrecuți în obscuritate și dizgrație, cartea poetului e rodul unei munci îndârjite cu verbul, a cărui forță taumaturgică vine din transmutarea veninului și a imundului în lumină spirituală: „Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”. Cuvinte potrivite a fost gândit ca un itinerar sacru: căutarea dumnezeirii, supremă împlinire pentru om. Cu toate că și alte teme (iubirea, trecutul) sunt implicate aventurii capitale, asumarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]