73 matches
-
calamar", "în căutarea legendarului calamar uriaș", "specialități culinare dintre cele mai variate - de la salata de vinete la calamar" etc.). În DA, calamar era grupat împreună cu călimară, ca forme ale aceluiaș cuvînt (preluat din grecește, și prin intermediare slave). O altă inactualitate a dicționarelor noastre mi se pare a privi creveții. Crevete e un termen mai nou, pentru care DEX indică doar forma feminină crevetă, cu pluralul crevete (din fr. crevette). O altă rapidă investigație în Internet confirmă că se pot găsi
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
acestui "misticoid" și "obscurantist" intelectual. Căci nu nuanțele gîndirii sale ți se întipăresc în minte, ci tonul de bază cu care le exprimă. Și atunci realizezi că șansa celebrității lui Nae, ba chiar cauza posterității lui, stă în această flagrantă inactualitate a tonului. E tonul unui om liber care nu se supune nici unei autorități coercitive. Parcă ar sta singur în fața lumii și ar vorbi pentru sine despre problemele ei. De aici detașarea nefirească care îi însoțește cuvintele, și de aici impresia
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
în măsură progresivă de "o blîndă putere de domolire a materialității brutale", după cum observa I. Negoițescu, și, concomitent, de o mișcare ascensională, de o înșurubare într-un eter căruia-i oferă o umilință întrebător-dureroasă, salutară, prezintă, e drept, o iluzorie inactualitate, care însă e foarte posibil să alcătuiască nu peste multă vreme una din premisele unei noi, robuste actualizări.
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
Papadima, situație în care poți spune fără ezitare că, odată cu plecarea la studii în Germania, critica literară nu a pierdut nimic. În afara câtorva texte pe care le citești cu atenție vie - mă gândesc la cele despre Perpessicius, Stere sau despre „inactualitatea literaturii noastre“ (p. 476) - , restul sunt de o netezime searbădă și logoreică: panglici sintactice care ascultă de clișeele epocii, fără orizont de gând și fără accent de intuiție. „G. Gregorian apleacă și el, la rându-i, cu pârguita povară a
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
derulat (nota mea: unde? când?) am remarcat că spațiul american... nu este foarte interesat de lirica eminesciană, și, În general, de un poet din sec. XIX, efectele promovării României În spațiul american În acest mod neputând fi decât minore.' Argumentul inactualității lui Eminescu pare să fi fost preluat „din auzite” și se combină absurd cu cel mercantil de „cerere și oferta” Într-o totală ignorantă privind cererea și oferta serioasă sau rolul mediatizării adecvate. Pentru MAE nu mai există scriitori universali
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
oportunism lamentabil. Poate că "destinul trist" al poetului ("deși Gellu Naum se considera un fericit"!) să fi constituit, compensator, o șansă a cristalizării existenței sale în direcția transpunerii suprarealismului într-un "mod de viață", al "umanizării" sale specifice. Singurătatea și "inactualitatea" i-au favorizat adîncirea în sine, marginalizarea i-a îngăduit a-și cultiva propriul "centru" creator și spiritual. De altminteri, Gellu Naum a adresat grele imputări suprarealiștilor autohtoni tocmai pentru că ei n-au priceput nevoia de-a acorda acțiunii lor
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
derulat (nota mea: unde? când?) am remarcat că spațiul american... nu este foarte interesat de lirica eminesciană, și, În general, de un poet din sec. XIX, efectele promovării României În spațiul american În acest mod neputând fi decât minore.' Argumentul inactualității lui Eminescu pare să fi fost preluat „din auzite” și se combină absurd cu cel mercantil de „cerere și oferta” Într-o totală ignorantă privind cererea și oferta serioasă sau rolul mediatizării adecvate. Pentru MAE nu mai există scriitori universali
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
monografie despre Liviu Rebreanu, apărută în 1967, Lucian Raicu ne dă cea mai bună explicație pentru această uitare: după romanul Ion, Liviu Rebreanu ca scriitor impune brusc imaginea unui învingător, în timp ce poetul sinucigaș din Calvarul propusese imaginea (acum nepotrivită prin inactualitatea ei) a unui scriitor obstinat în psihologia învinsului. „Acest alter-ego șovăitor, slab - notează Lucian Raicu - a trebuit să moară în Calvarul pentru a face posibilă viața și victoria celuilalt, prezent în operă și, pentru noi, cel autentic” (p. 49). Am
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
desigur, este neglijent.(...) Dar, așa nud, nu e singurul posibil pentru a spune lucruri grave?” Aserțiunea sa are un caracter teoretic mai mplu, Holban încercând să-și fixeze un profil aparte, singular, în proza românească a timpului. Revine mereu asupra “inactualității” cărților sale într-un mediu literar preocupat pentru pitorescul exterior, pentru cultul aproape exclusiv al expresiei. “Corespondeța holbaniană încheagă astfel, în întregul ei, un <<dosar>> existențial, ca în sensul stendhalian în care îl definea Camil Petrescu în Patul lui Procust
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
că violența este o încălcare a drepturilor omului. În intervenția mea, am prezentat invitaților situația din punct de vedere legislativ exprimându-mi îngrijorarea față de evoluția alarmantă a unor fenomene precum consumul de etnobotanice, pornografia sau violența în multiplele ei forme. Inactualitatea legii 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice, dovedită și de statisticile IJP prezentate astăzi, ne obligă să urgentăm dezbaterile în Parlament pe acest subiect. Menționez că există două proiecte legislative privind modificarea Legii 217/2003, PL. 662-2010, la
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
cu vânturi învolburînd praful prin străzi și curți, asimilând totul unei atmosfere de inutilitate și de părăsire, - în amândouă felurile, satul românesc oferă, ca și cutele țăranului, o tristă verificare a existenței noastre de până acum. Satul este suspendare istorică; inactualitate substanțială. O așezare care se diferențiază numai gradual de realitățile cosmice și nu cunoaște timpul decât din auzite. Dacă istoria este o chestiune de ritm, atunci satul este negația ei. Vai de țara împînzită numai de sate! Scutită de mari
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai mereu opera unor editori cu seriozitate și fiabilitate scăzută, superficiali notorii, lipsiți de onestitate, incorecți, mai mult aș zice, impreciși - nu sunt la Înălțimea bogăției, a profunzimii acestui domeniu al cunoașterii...” „Timpurile sunt coapte pentru această reevaluare a culturii inactualității, după falimentul utopiilor lumii moderne”, zise Bramanti. „Ceea ce spuneți e sfânt, domnule profesor. Dar trebuie să ne scuzați această - Dumnezeule, n-aș zice ignoranță, dar măcar superficialitate În legătură cu subiectul dat: la ce vă gândiți dumneavoastră când vorbiți de științe oculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și la revistele pentru femei. Am vrut să precizez cum stau lucrurile de la început, pentru ca partea masculină a auditoriului să schimbe frecvența cât mai e vreme (vă puteți închipui ascultând un radio-ențiclopedie, care să turuie de dimineață până seara toate inactualitățile și nimicurile reconfortante ale zilei?Ă. Scrise (sau doar traduseă foarte prost, revistele astea nu merită aproape niciodată citite, pentru că își aleg ca public-țintă o femeie semi-toantă, cu ochii în televizor și-n vitrine. Ențiclopedia salută, în aceste condiții, apariția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Patapievici și alții ca el, vor, nu să-l răstignească ca pe Isus Cristos, ci pur și simplu să-l arunce la lada de gunoi ca pe o vechitură care ne încurcă în marșul nostru „triumfal” spre Europa! În articolul „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, publicat în numerele 1-2 din 2002 ale revistei Flacăra și republicat în nr. 8, august 2006 al revistei Idei în dialog putem citi negru pe alb: Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
religioase nu este izolată. Sforțările așa de pline de temperament ca și de talent literar ale neoscolasticii franceze de azi, sunt, doar un pendant categoric desigur, mai disciplinat, mai precis, mai cu știință de carte, dar totuși un pendant la inactualitatea gândirii noastre. Dacă însă incapacitatea aceasta a catolicismului s-ar putea să aibă, între altele, și pricini mai profunde cum de pildă, poate, ar fi inactualitatea în genere a catolicismului față de noua structură istorică înspre care lumea se îndreaptă precipitat
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mai disciplinat, mai precis, mai cu știință de carte, dar totuși un pendant la inactualitatea gândirii noastre. Dacă însă incapacitatea aceasta a catolicismului s-ar putea să aibă, între altele, și pricini mai profunde cum de pildă, poate, ar fi inactualitatea în genere a catolicismului față de noua structură istorică înspre care lumea se îndreaptă precipitat astăzi, apoi deficiența de care vorbeam a teologiei românești nu are decât cauze locale". 2 Pr. Grigorie Cristescu, Cărțile de slujbă, izvor al predicii ortodoxe, în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
apar personajele, neindividualizate - siluete ceva mai distincte pe fondul mulțimii -, conotația cvasimagică a gesturilor și vorbelor, existența supusă unei fatalități nelămurite și neliniștitoare, indeterminarea temporală creează senzația unei lumi fantastice, halucinante, coborâte din negurile legendei și ale istoriei. Admonestat pentru „inactualitatea” și „misticismul” scrierilor sale, C. face o mea culpa publică (1948) și trece grabnic la producerea unei literaturi angajate ideologic. În Negura (I-II, 1949-1950, primul volum primind Premiul Academiei RPR), el blamează vehement clasa conducătoare din România antebelică, înfierează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
Pe toate planurile. (Este ceea ce cere cu claritate și Platforma Program a Convenției Democratice din România. Nu este vorba însă în acest cadru de nici o propagandă electorală, ci de reafirmarea, perfect legitimă, a unor poziții strict ideologice.) în această perspectivă, inactualitatea vorbind foarte eufemistic a concepției lui Constantin Noica este mai mult decât evidentă. Ceva vetust, prăfuit, evităm pe cât posibil cuvântul reacționar etc., circulă prin toate textele de acest tip, șoptite parcă la ureche, în stil inițiatic-mistic, ale lui Constantin Noica
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu e mai puțin prezentă de la un capăt la altul al operei sale, înnobilată de un stil ucigaș, tonic și jubilator, de precizia aproape clinică a observației psihologice, a sentințelor istorice, a decorticării mizeriei umane. E adevărat și că această inactualitate tematică (cu cîteva excepții) a operei lui Cioran îl salvează de modă, de o contextualizare facilă și efemeră. Atemporalitatea cultivată cu artă îl definește și ea, cu atît mai mult cu cît este canalizată printr-o limbă venită de altundeva
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și nostimă îi zăpăcea mai pe toți. Singur punct comun : stilul letal și totodată jubilatoriu, precizia aproape clinică a observației psihologice, sentințele istorice valabile și astăzi (nu cele nefericite, conjuncturale), decorticarea mizeriilor sale și ale umanității. Drept e că această inactualitate recurentă în opera lui Cioran îl salvează de modă, de o contextualizare facilă. A-temporalitatea cultivată cu artă este "brandul" său unic, mai ales că e modelat într-o limbă venită de altundeva decît din sîngele său, o limbă care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înalte în Imperiu. Intuiește că, odată cu dispariția lui Augustus, situația Statului, contrar așteptărilor lui Ovidiu și a celor din opoziție, rămânea aproape neschimbată: nu s-ar fi întors la Republica. Ovidiu ezită între ideile și idealurile sale de a căror inactualitate începe, în sfârșit, să-și dea seama și realitatea contingentă și pare mai hotărât ca niciodată să ajungă la un acord. Și totuși ceva și mai profund decât amărăciunea și disprețul său față de o soartă atât de tenax și insidiosa
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
semn cert al pierderii controlului social asupra unor teritorii interne. Altfel spus, lumea musulmană din Europa s-a autosegregat. Politicile publice europene, în special franceze, s-au dovedit a fi, în timp, de o splendidă ineficiență și de o tristă inactualitate. Ele au creat ,,societăți paralele" lumi complet străine ce coexistă printr-o tristă fatalitate a istoriei coloniale 184. Din aceste ,,societăți paralele" sau ,,lumi străine" musulmane se recrutează deseori fundamentaliștii religioși care cultivă violența extremă motivată și argumentată religios 185
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
schimb, m-au preocupat maniera sa de problematizare; istoriile problematizărilor pe care le-a făcut; constructivitatea și pozitivismul gândirii sale. Foucault este cel mai demonizat și mistificat gânditor al lumii contemporane. De asemenea, nu am fost preocupat de actualitatea sau inactualitatea gândirii foucauldiene; de cât de actuale sau inactuale sunt ideilor sale, ci doar de întrebările pe care le-am formulat în convergență sau în diferență cu problematica gânditorului francez. Foucault este de citit, dar nu oricând și nu oricum. Este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]