104 matches
-
Concluzia lui David Elkind: Nu înțelegem nevoile copiilor. Ei sunt prea tineri și prea neputincioși, prea lipsiți de putere ca să se protejeze singuri. Ar trebui să avem grijă de ei, pentru că ei reprezintă generația următoare 170. Se încearcă astfel justificarea inaderenței copiilor la programul educațional oferit de școală sau măcar acordarea de circumstanțe atenuante. Un copil poate avea un comportament inacceptabil din cauza problemelor de acasă, pentru că este furios sau îi este frică, pentru că îi este foame sau nu are încredere în
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
studiu erudit, realitate misterioasă a cărei matrice este un temperament unic între noi." Lui N. Davidescu i se impută abaterile de la ordinea estetică și politică (N. Davidescu și controversa Caragialeă din celebrul studiu negator intitulat Caragiale, ultimul ocupant fanariot sau inaderența lui la spiritul românesc, iar Eugen Ionescu (autorul vestitului volum de eseuri critice Nuă este mustrat pentru iconoclastia jucăușă, ce-i minimalizează demersurile exegetice: "Pentru atitudinea de respingere nostimă a câtorva scriitori (...Ă Eugen Ionescu nu prea e luat în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și, mai ales de gen, ivite în selecția candidaților/candidatelor selectei compe tiții. Și în acest caz, socialul a trecut dincolo de prezumtiva nevoie de nuanțare psihologică a cadrului, indicînd vocația ușor obsesională a lui Lessing pentru tablouri ideologice limpezi, precum și inaderența sa funciară la variații semnificante pe o temă dată. De exemplu, unul dintre romanele ei recente, The Cleft/ Fisura, publicat chiar în 2007, reia mai mult decît sugestiv vechiul motiv al feminismului radical (din care criticii bănuiau că scriitoarea ieșise
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îl contestase estetic pe Caragiale, socotind că scrierile lui se vor perima o dată cu dispariția lumii pe care au înfățișat-o ("republica din Ploiești", "garda civică" vor fi demult uitate etc.). Mai târziu N. Davidescu îl va contesta pe Caragiale pentru inaderența lui presupusă la spiritul românesc ("cel din urmă ocupant fanariot"). în vremea noastră N. Breban îl contestă etic și estetic pe Caragiale, în care vede ca om o personificare a "miticismului", iar ca scriitor un autor de "schițe penibile" și
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
omul din spatele scriitorului, cu ideile de ordin sociologic - umanitar profesate de acest fanatic al dreptății. Cariera lui literară antumă n-a durat decât un deceniu. Iar posteritatea literară imediată a fost repede estompată de furtunoase dezbateri și renegări pe marginea inaderenței lui la realitățile sovietice, percepută ca o trădare a convingerilor sale de stânga. Nu vom ignora faptul că în subtextul articolului lui Petre Pandrea se poate ascunde o motivație strict intimă a intelectualului de stânga nemulțumit de cărțile demitizante, antiutopice
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
grotesc emoționant al picturii naive ca și apariția fiuluimaimuță, avatarul cu aspect de maimuță este recuperabil din fotografiile cu tineri thailandezi cu fețe surâzătoare, dar înarmați până în dinți. În acest viitor aluziv, prezența non-umană a lui Boonmee reflectă angoasa și inaderența prin contrast. Prin ermetism ironic, regizorul se plasează la granița oricărei existențe cu istoria, fantomele defuncților coexistă cu fantomele istoriei. Ambele triburi spectrale bântuie în filmul său, iar o altă secvență aparentă inocentă devine semnificativă în acest sens. Jen și
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
e aplicat sistematic. Atît de sistematic încît obosește. Faptul că poemele pot fi "traduse" fără nici un fel de problemă într-o grafie normală și, mai mult, că, în urma acestei operații, majoritatea lor nu pierd nimic, îmi pare un indiciu al inaderenței procedeului la poezie. Cel puțin la cea a lui Caius Dobrescu din acest moment." Grafia poemelor e agasantă pur și simplu și cere un efort ce nu e compensat decît de cîteva reușite jocuri de cuvinte (DJestia, marxchoism, parbrizer, QVeta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
să-și transforme opțiunile în program. În matricea sa analitică, tema prefigurează glosa. Iar întrebarea de căpătâi nu e mai niciodată rostită în gol. A-i reproșa, prin urmare, într-un corpus de texte atât de dens și de profund, inaderența la tiparul matein ar fi o obtuzitate. A-l acuza, pe de altă parte, de un localism suspect, care-l face să exceleze tocmai în chestiunea relațiilor lui Caragiale cu Ploieștiul ar fi de-a dreptul un semn de rea-credință
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
Zaharia Stancu din Esenin. Un transfer direct de atitudini nu intră în discuție, dar se cuvine remarcată o reminiscență sigură, ce va alimenta acel vers imprecativ Ție îți vorbesc Americă, existent întocmai la poetul rus. Pe fondul insatisfacțiilor mocnite, al inaderențelor, ia proporții de calvar reținerea de sine. Apar semnele exasperării: „Nu pot striga. Mi-e gura plină“ (Singură - mai întîi în „Azi“, 2/1933). Nu mai departe decât în numărul anterior al revistei, poezia Foame (remarcată și reprodusă de „Viața
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
fac decît să certifice imensa bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie primă pentru lumea reală, Vasilica Chifu își deconspiră, de fapt, coordonatele unei existențe morale. Desprinderea de contingent, refuzul modelului și inaderența la ordinea perisabilă sînt tot atîtea modalități de a defini o aspirație unică: spre incoruptibilitatea materiei, spre transcendența formei, spre polisemia visului.
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
poți spera să găsești așa ceva după ce te-ai lăsat convins de lipsa de vlagă a minimalismului." (pag. 5) Despre toate acestea - nelăsând nimic deoparte, însă adăugând acolo unde e necesar - va fi vorba în Ultimele zile din viața literaturii. Despre inaderența publicului autohton la ceea ce se trăiește, cultural, aiurea și nu aici, despre sufocarea didactică pe care o suferă textele odinioară fascinante, despre anorexicii minimaliști, mutanții autoficționari, intruvabilii maximaliști și cei din urmă dintre marii scriitori. Ce le e unește? La
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
în absolut. Jurnalul și textele epistolare ale lui Bulgakov ne îngăduie a măsura acest drum, aparent neverosimil, de la autobiografia dureroasă, de învins fără speranță, la viitorul resimțit drept fabulos, pe care însă soarta operei l-a confirmat. De la început apare inaderența lui Bulgakov la "Marea Revoluție Socialistă din Octombrie", pe care o consemnează sub aspectul brutalității sale impardonabile, prevestind că, în timp, ea nu va însemna decît un "faliment jalnic", opunîndu-i "Marea Evoluție", reformarea pe cale pașnică, civilizată, a Rusiei. Barbaria comportării
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
categoria întârziatului mintal, el se dovedește în cele din urmă un psihopat: urmărește și cunoaște bine sensibilitățile victimei (Ninia), pentru ca apoi să devină agresiv și grosolan. Totuși, felul în care dă note informative milițianului Mîrza, inclusiv despre familie, denotă o inaderență clară la realitatea politică. Parohia este povestea unui Quasimodo ce dezertează de la condiția de sucit simpatic, cucerind brutal o normalitate, fără a-și păstra starea de inocență generică, ci imitând un model autoritar. El răspunde realităților prin putere și patologic
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
Alex. Ștefănescu Inaderență la incultură Pierdută în negurile istoriei literaturii (deși au trecut numai zece ani de la moartea ei), Olga Caba este readusă în atenția cititorilor de revista DISCOBOLUL (nr. 85-86-87/ 2005). Cele 252 de pagini ale revistei, dedicate integral scriitoarei (care, printre
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
o statuie: ŤIa uitați-vă la burtosul ăsta!ť și pe altul răspunzând: ŤO fi borțos.ť Și râzi, și râzi. Limbajul de care se făcea uz era adesea împestrițat cu fel de fel de obscenități și înjurături." Această structurală inaderență la incultură și prost-gust este, probabil, adevăratul motiv pentru care a stat închisă Olga Caba, în anii '50, la Mislea, Ghencea și Văcărești. ,Pac la Războiul!" Ion Simuț a publicat în nr. 5 din acest an al revistei noastre o
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
își înjumătățește astfel, fie prin alterare, fie prin nefuncționare, condițiile sale de creație". În astfel de condiții, continuă Laurențiu Fulga, creatorii basarabeni pierd "sensul imediat al lucrurilor". Nu le rămâne decât "să se reculeagă " în ceea ce au mai apropiat. "Față de inaderența oficialităților la entuziasmul constructivismului tineresc, față de lipsa de propagandă culturală, față de toate aceste prejudicii morale îndeosebi, intelectualul basarabean se dăruie întreg literaturii rusești". Constatările tânărului scriitor de la București sunt adeverite și întărite și de un cunoscut publicist al vremii, părintele
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
ironică "rromânii verzi". Celui dintîi, i-a aplicat-o Călinescu, în mod serios, în finalul biografiei din 1932. Eminescu era contra alogenilor. Caragiale se declara pe sine grec. N. Davidescu l-a numit "ultimul ocupant fanariot" și i-a condamnat inaderența la "rasa și spiritul românesc". Deși, la început, Eminovici, poetul național n-a tras ponoasele de pe urma numelui său slav. I s-a trecut repede cu vederea. Ideea lui Iosif Vulcan de a-l româniza a fost una excelentă. În al
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
scena de întânire la metrou, undeva într-o budă decorată excesiv până la nevroză cu graffiti. Regizorul a încercat fără succes să îmbine armonic toate aceste registre de sensibilitate cu corespondent în filmografia sa anterioară, obținând ricoșeuri și scrâșnete kitschizante din inaderența lor. Stere Gulea merge pe traseul poveștii de cartier cu droguri, sechestrări de persoane, violență, construind un policier, un thriller modern, fără prea mult balast psihologico-filozofic, din fericire, însă mult prea apăsat încât să preia controlul filmului lăsând în spate
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
englez al literaturii noastre. În mod curios, în perioada când s-a aflat cu adevărat la Londra (ca angajat la BBC), el nu s-a simțit în elementul lui. A fugit de acolo, cu o nerăbdare care trăda o intempestivă inaderență. Ecourile reacției alergice de atunci au rămas până și în versuri. Iată, ca exemplu, poemul La Londra, elogiu ironic, intenționat pueril al modului de viață londonez: " La Londra, domnilor, ce aer/ ce spleen, ce străzi și ce confort/ ce lume
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
de împlinit nu se împlinesc atît privilegiații sorții, cît inșii cu fibră șovăitoare, acei răstigniți arătînd spirit vacilant, marcat de clătinări interioare. Căci vacilantă e natura umană predispusă la nesiguranțe, ezitări și dubitații, din lipsa unei tenacități de ordin ancestral. Inaderența la lume îi sporește autorului sensibilitatea religioasă, fără ca umoarea să-l predispună spre tiparul creștin de viață. Dan Iacob nu se regăsește în ritualul bisericesc și nu are îngăduință față de optica misionară de tip încordat, fie că vine de la sectele
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
la catedră, limbă (scris), altul. O repetă în 2006 (Apostrof, 10), arătând cu degetul spre „«kremlinologii» americani, care și ei credeau în ireversibilitatea comunismului”, și considerându-se victima propriei aspirații care îl contrapunea pe regele Mihai I comunistului Ion Iliescu. Inaderență nu tocmai personală, individuală, la cel astfel rebotezat politic și, probabil, „popular”. Impredictibilitatea analiștilor politici apare ca un alt alibi ori ca o altă scuză individuală, „profană”, pentru nespecialistul în istorie. Impredictibilitate pe termen scurt și, mai ales, practică, pentru că
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
încheiat”.) E de presupus că la mijloc a fost un anume, onest, defazaj de afinitate. Mircea Cărtărescu, de pildă, își începe articolul recurgând la câteva dintre formulele de politețe din care mai apoi își va face un veritabil stil al inaderenței: „După părerea mea, diferențele dintre poezia tinerilor de naționalitate germană din România și poezia generației optzeci din literatura română sunt mai importante decât asemănările. Cu puțină fantezie, am putea vorbi chiar de o opoziție arhetipală dintre cele două structuri. Nu
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
un artist, nu lipsit de talent, care suplinea lipsa studiilor de specialitate printr-o enormă voință de a lucra. Începând cu anul 1948, o dată cu instaurarea "democrației" la noi, Ion Țuculescu nu mai are acces la aproape nici o manifestare expozițională, din pricina inaderenței la noua linie estetică impusă de sovietici. Din nefericire, acum începe și perioada cea mai fertilă a creației sale, de care artistul este conștient, resimțind această tacită cenzură ca pe una dintre frustrările majore ale existenței sale. Ca și în
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
K.A. devine călugăriță romano-catolică, din nevoia presantă de a-și rezolva îndoielile pe care o educație accentuat bigotă mai mult le deșteptase. Va ieși din ordin după 7 ani, având acum o autentică educație religioasă, dar și convingerea unei inaderențe tranșante la modul de viață și de gândire monahal. în 1982 se lansează cu volumul (autobiografic) Prin poarta cea îngustă care, succedat la scurt timp de un altul, La începuturi: O nouă interpretare a "Genezei", o va impune definitiv în
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
noastre poetice rafinate, expresie a unei fragilități a ființei în măsură a-și asuma o perspectivă individualizată a lumii în chip compensator, reprezentativă pentru impactul cu o istorie pe care nu doar energia împotrivirii fățișe, ci și cea a unei inaderențe de semitonuri elegiace, de combustii discrete o pot refuza cu vii ecouri în conștiința publică. Nu ne pot, prin urmare, decît bucura traducerile de care beneficiază poeta (ea însăși o activă traducătoare) în limba engleză, una cuprinsă în volumul bilingv
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]