7,158 matches
-
-le în ansamblul omogen din care fuseseră extrase abuziv. Volumul, în întregul lui, este foarte bine legat, fără derapajele și sincopele întâlnite în alte momente ale creației lui Ion Gheorghe; și orientat, ca o armada liric-războinică, înspre apele teritoriale ale inamicului. Surpriza este de a vedea cât de numeroase sunt secvențele anti-, cât de puțin ortodox e comunismul poetului în raport cu cel transformat în politică de stat. Câteva mostre: , În vatra focului ardea fierul rușinii;/ Prin scorbura cămășii de tort/ Li se
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
Mașina Timpului, iar acum Războiul Lumilor. Poate e din cauza ,upgradării" protagoniștilor, care nu au nimic în comun cu cei originali cărora le cam lipsea stofa de eroi. Filmul cu Tom Cruise nu se mulțumește să strice doar personajul, ci și inamicul, stereotipizându-l in extremis: extratereștrii sunt răi, le-a luat mult timp să planifice invadarea Terrei (nu se știe de ce), și, când ea s-a produs, au observat cu stupoare că strategia de-acasă nu se potrivește cu cea din târg
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
se pare că îl mai liniștise oarecum... Era pe vremea războiului din Vietnam. Cu manifestațiile știute. Când m-a frapat o lozinca de-a lor, mazochistă, - de care am mai pomenit - și care circulă de obicei printre tineri: Am întâlnit inamicul, și el eram noi! I have met the enemy and it is uș! Ce să spun!... Văzând cu ochii mei realitatea americană câteva luni în șir, îmi amintisem vreo două din proverbele noastre pline de umor și, psihologic, exacte, exacte
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
cavitația și corosivitatea, ai crede că supremul lor adversar este bula de aer din fluide și agentul chimic care gresează metalul. În realitate însă ei nu apără metalul ci pe om, cu nevoile lui de viață mai bună. În realitate inamicii se numesc inerția, resemnarea, birocrația, fuga de răspundere. Împotriva acestora se ridică forța organizată a comuniștilor cercetători. O bună parte dintre aceste cadre au venit direct din unitățile productive - și drumul spre halele de foc ale Reșiței sau chiar spre
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
pe malul Nilului, Întrucât a doua zi urmează să aibă loc nunta ei cu Radames. În fața templului, Aida Îl așteaptă pe comandant, pentru un ultim adio. Amonasro sosește Între timp, căci el Își dă seama de sentimentele fetei sale pentru inamicul lui. Într-o scenă dramatică, Îi spune Aidei că dacă nu Își ajută patria, va fi pentru totdeauna blestemată. Pentru a scăpa de acest destin, trebuie să Îl convingă pe Radames să dezvăluie planul de luptă al armatei egiptene și
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
probleme foarte diferite. Oponenții celui care este considerat punctul sau pionul principal al gândirii creștine pentru secolul al doilea<footnote André Benoît, Saint Irénée. Introduction à l'étude de sa théologie, Ed. du Cerf, Paris, 1960, p. 3. footnote>, erau inamicii din interior, învățătorii gnostici care pretindeau a conserva o tradiție esoterică reprezentând adevăratul creștinism. Tuturor celor ce revendicau sfințenia vieții numai pe calea individuală, Sfântul Irineu le opune o instituție care posedă toate mijloacele pentru a atinge în mod sigur
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
istoricul total” cum l-a numit regretatul Florin Constantiniu, să nu-și primească locul ce i se cuvenea de drept. Gheorghe Buzatu a ieșit în fața furtunii, iar așa-zisele „îngenuncheri” l-au înălțat Profesorul Buzatu nu a acceptat ca un inamic, oricât de puternic ar fi fost el, să calce Țara în picioare și s-o umilească fără a-i sta în cale, fără a încerca să-l oprească. Românul Gheorghe Buzatu a ieșit în fața furtunii și, calm, blajin chiar, cu
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
Țara în picioare și s-o umilească fără a-i sta în cale, fără a încerca să-l oprească. Românul Gheorghe Buzatu a ieșit în fața furtunii și, calm, blajin chiar, cu riscul de a pierde bătălia, a ripostat, tratându-și inamicul cu floreta inteligenței reprezentată de Adevărul Istoric, pe care a știut atât de bine să-l apere. Chiar dacă unele „succese” i-au minimalizat meritele, așa-zisele „îngenuncheri” l-au înălțat atât de mult încât inamicul a căpătat dimensiunea unei furnici
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
bătălia, a ripostat, tratându-și inamicul cu floreta inteligenței reprezentată de Adevărul Istoric, pe care a știut atât de bine să-l apere. Chiar dacă unele „succese” i-au minimalizat meritele, așa-zisele „îngenuncheri” l-au înălțat atât de mult încât inamicul a căpătat dimensiunea unei furnici în fața elefantului. A avut demnitatea de a nu accepta o decorație care fusese acordată și unui dușman declarat al Neamului Românesc, returnând-o „emițătorului”. Neprietenii l-au ținut minte și nu i-ai iertat gestul
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
parfumurilor sale” și câtă dreptate avusese Călinescu când l-a numit pe „băietul” care cutreiera demult pădurile eternității „cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”. Eminescu, dincolo de ura exprimată contra inamicilor țării sale, a construit România în și prin poezie, iar această construcție s-a dovedit la fel de reală ca Țara în hotarele sale din 1918. Eminescu este demiurgul sufletului și trupului nostru național, iar prin aceasta el ne-a proiectat în
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
o marfă, drogați și puși să producă bani. Afacerea e simplă. Se exploatează exact vârstă la care trupul și mintea tânărului suferă transformări. Pradă sunt tinerii care ajung să vadă în părinți cei mai mari dușmani ai vieții lor, marii inamici ai emancipării lor. Pe fondul sărăciei și pe fondul rupturii între generații, intervin oameni pricepuți să manipuleze. Povestea pe care o picura în urechea celui ce-asculta și care vrea cu tot dinadinsul să creadă că acel străin îi dorește
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94023_a_95315]
-
rezistă, dar sfîrșitul său este pecetluitť. Cum a fost în realitate sfîrșitul s-a aflat puțin mai tîrziu. A început, pentru armata germană, vremea retragerilor Ťelasticeť, Ťpe poziții dinainte stabiliteť. învinși de imensitatea spațiului rusesc și de superioritatea numerică a inamicului, nemții s-au întors de unde au plecat. Tactica ne învață cum se cîștigă bătălii, iar strategia - cum se pierd războaiele." 3) Spre sfîrșitul clasei a III-a, "Sans prendre garde ŕ l'ouragan/ Qui fouettait les vitres fermées" (Th. Gautier
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
apropiaților săi, unei plăgi care ne-a stors de identitate, cultura, valori și umanitate peste 50 de ani, si care încă o face! De aceea este evidentă reacția lui Traian Băsescu... nu poate uita, ceea ce a fost crescut să urască: inamicul redutabil - calitatea umană și prestanta care au ținut pe loc sovietizarea, ulterior chiar și parțial “mai-animalizarea” post-decembristă; Regele e un purtător de stindard aici; sunt convins că Băsescu, nu e doar iritat, nu doar îl agasat de figură Regelui, fără
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
pentru cele trei femei oficiale ale sale: kieveanca Evdochia (luată în căsătorie strict din motive de alianță politică), Maria de Mangop (adusă din Crimeea, dar fiind rudă cu împărații bizantini) și mai ales Maria Voichița (fiica lui Radu cel Frumos, inamicul voievodului moldovean; mai întâi captivă timp de patru ani, Maria Voichița l-a sedus pe maturul Ștefan încă înainte ca Maria de Mangop să se stingă). Ovidiu Pecican nu pierde din vedere nici celebrele adulteruri (cu Răreșoaia, de pildă) ale
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
pline de noroi, de excremente și de trupurile camarazilor morți, șobolanii care colcăiau răspândind boli infestând mâncarea, febra tifoida, holera și dizenteria făceau ravagii, iar vremea rece, ploioasa, frigul și umezeală care îi pătrundeau până în măduva oaselor erau tot atât de necruțători inamici că cei din tranșeele de vizavi. Pentru ridicarea moralului soldaților, li se trimiteau pe front pachete cu îmbrăcăminte călduroasă, alimente, băuturi, țigări... În ajunul Crăciunului, germanii au primit brăduleți împodobiți în care erau agățate lampioane de hârtie. Trupele germane și
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
și că într-un gest de profundă umanitate au creat și momente solemne organizând înmormântări comune pentru morții lor. Acest moment de pace și de frățietate al trupelor britanice, germane și franceze, în mijlocul evenimentelor de cea mai mare violență, cănd inamicii au devenit prieteni prin reciprocă înțelegere, a fost un tip de solidaritate unică în istoria omenirii. Obligați să fie inamici într-un război absurd, și-au dat mâna de Crăciun, dovedind, de fapt, ca ei nu își sunt dușmani. Creând
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
moment de pace și de frățietate al trupelor britanice, germane și franceze, în mijlocul evenimentelor de cea mai mare violență, cănd inamicii au devenit prieteni prin reciprocă înțelegere, a fost un tip de solidaritate unică în istoria omenirii. Obligați să fie inamici într-un război absurd, și-au dat mâna de Crăciun, dovedind, de fapt, ca ei nu își sunt dușmani. Creând un astfel de moment de cea mai profundă umanitate, ostașii au fost mai onorabili și mai umani decât cei care
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
anunțat moartea ultimului supraviețuitor al armistițiului, Sgt. Alfred Anderson, petrecută în anul 2005, la vârsta de 109 ani. Pe internet, acum se găsesc descrieri cu multe detalii ale acestui memorabil fapt. Dar această întâmplare emoționantă a fraternizării fără precedent între „inamici” este reluată pe larg în filmul „Joveux Noel" (Crăciun fericit), regizat de Christian Carion în anul 2005, o coproducție Franța - Germania - Marea Britanie - Belgia - Romînia. E un film pe care îl poți înțelege și dacă nu ar fi titrat. Acest film
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
unora chiar le-ar surâde ideea), dar acesta nu o face. Un cetățean găsește o sumă mare de bani, pe jos, în parc, dar o restituie la secția de poliție. Un soldat, pe câmpul de luptă, are ocazia să omoare inamicul, dar îi cruță viața. Un leu din savană are posibilitatea să omoare o gazelă bolnavă care abia se mai târăște, dar, sătul fiind, renunță. Și exemplele pot continua la nesfârșit. De fiecare dată, conștiința se află cu mult deasupra minții
CUGET, DECI EXIST… CHIAR EXIST? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380807_a_382136]
-
cît poate, ordine în concepte. Întîmpinările lui, cu deosebire cea adresată lui Lovinescu, merită parcurse ca documente ale unei vremi cînd adversarii (de păreri) se citeau și aveau gentilețea sau, poate, onestitatea, de-a se pune în pielea (scărmănată...) a inamicului literar, fie și ca să dea mai multă suculență ironiei. Oricum, între a da citate la întîmplare - sau nu... - și a avea răbdarea să tragi o idee dintr-o carte și o poziție dintr-o operă, pe care să le comentezi
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
scrisul lui C. Rogozanu e o agreabilă pauză de respirație. Însă riscurile de a comenta opere literare așa cum comentăm un meci din tribună (mestecând și scuipând semințe, mai aruncând o înjurătură către echipa adversă) sunt majore. Cât despre echipa adversă... Inamicii lui C. Rogozanu sunt "conservatorii" din cultura română, fie ei comuniști ori neocomuniști, păltinișeni, apolitici cu ghilimele ori reacționari în sensul tare al termenului. "Impostura elitei românești", "fața fanatică și hidoasă" a celor de la Grupul pentru Dialog Social i se
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
în Guzganul retras din lume. Și retras foarte, foarte comod, într-un burduf de brânză de Olanda. Ca parlamentarii noștri de azi într-un cașcaval. Cum nu-i mai pasă dumnealui de șoricimea neamului său, silită să bată război contra inamicului natural, pisicimea,... împotriva poporului pisicesc,... contre le peuple chat... - șobolanului retras din lume, vasăzică, mâncău și cuvios. El nu e făcut călugăr (ceea ce biserica nu ar permite), ci numai derviș. Ca mohamedanii, indienii, - nici vorbă de creștini. " Lucrurile de-aici
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
vizitiu care nu își are ochii ațintiți asupra cailor și din care cauză caii vor sfârși prin al târî în prăpastie. El se aseamănă cu o fortăreață cu porțile nepăzite și care din această cauză, poate cădea lesne în mâinile inamicului <footnote Constantin Pavel, op. cit., p. 436. footnote>. Din cele cinci simțuri, ochii ocupă un loc important, fiind numiți atunci când se abat de la scopul lor firesc, limanuri ale deșertăciunilor<footnote Monah Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Edit. Bunavestire, Bacău, 2001, p. 300
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
ajun de bătrâna Miss Milne: „La reine ne peut pas se laisser faire prisonière, ma chère!” Capitala începe să fugă. Lumea pleacă pe capete. Germanii au trecut Dunărea și se apropie vertiginos. Într-o bună zi ne-am trezit cu inamici în oraș. S-au instalat în mod foarte ordonat pe unde au putut. Natural că la auzul trupelor dușmane, gata de a intra în Capitală, a fost o oarecare panică printre locuitori, teama de recunoscut. Cu tot tragicul situației, n-
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
în picioare apărându-mă cu cuvintele: „unui executant de talia d-șoarei Cionca nu i se poate cere să stea cu mâinile încrucișatedoi ani de zile sau trei, și să numai cânte în public. Aceasta nu înseamnă că a pactizat cu inamicul, dacă a cântat muzică, ce e un ceva universal.” Suprinderea mea a fost foarte mare când am auzit că și colegul meu prof. Ciuntu au fost printre aceia care au făcut acest murdar denunț. Ură nu-i mai port, pentru că
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]