119 matches
-
un transfer de biocâmp spre sau dinspre “adrisant”. În fond, așa ceva e chiar prea bine cunoscutul efect de piramidă, care se traduce Într’o acumulare energetică Într’un punct, compensată Însă de sărăcirea corespunzătoare În jur. Și, ca să rămân În inanimat, am să vă povestesc ceva oarecum macabru, dar care fundamentează două elemente tradiționale: deochiul și „ochiul soacrei“. Am spus inanimat, prin urmare experimentul va folosi nu vreo babă - vrăjitoare și poate chiar soacră - ci hârca ei. Adică un craniu. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se traduce Într’o acumulare energetică Într’un punct, compensată Însă de sărăcirea corespunzătoare În jur. Și, ca să rămân În inanimat, am să vă povestesc ceva oarecum macabru, dar care fundamentează două elemente tradiționale: deochiul și „ochiul soacrei“. Am spus inanimat, prin urmare experimentul va folosi nu vreo babă - vrăjitoare și poate chiar soacră - ci hârca ei. Adică un craniu. Și va mai folosi o substanță oarecum fermecată: Își schimbă structura atunci când capătă energie, respectiv când e obligată a o ceda
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și nu poate exista fără această bază. Combinarea avantajelor oferite de codul digital cu cele date de codul analogic asigură organismelor un grad de libertate față de constrângerile mediului practic nelimitat, în funcție de gradul lor de evoluție. Diferențierea esențială dintre animat și inanimat a preocupat, din cele mai vechi timpuri, pe biologi și pe biochimiști. Dacă teoria chimică susținută cu ardoare de J.D. Bernal, citat de Gh. Mustață, Tiberiu Mustață, 2001, consideră că: , există și voci care vor să demonstreze că viața reprezintă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
text. 1. Criterii pentru o definiție a povestirii Două definiții aparținând lui C. Bremond arată care sunt constituenții de bază ai oricărei povestiri. Cea mai scurtă se regăsește în Logique du récit: în cadrul acestui mesaj, un subiect oarecare (animat sau inanimat) să fie neapărat situat într-un timp t, mai apoi t + n și să se arate ce se întâmplă cu el în momentul t + n al predicatelor care l-ar caracteriza la momentul t" (1973: 99-100). La acești trei primi
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și în criteriul cu numărul cinci. (B) Unitatea tematică (cel puțin un actor-subiect S): "Acolo unde [...] nu există implicare a factorului uman [...], nu poate exista povestire" (Bremond) În definiția din 1973, C. Bremond vorbește despre un "subiect oarecare (animat sau inanimat)", situat "într-un timp t, apoi t + n", ceea ce ne permite să reunim componentele A și B. În ceea ce privește definiția din 1966, se insistă asupra caracterului antropomorf al subiectului, venindu-se în completare cu ideea de "implicare a factorului uman". Prezența
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cu climat umed, unde bărbații mor tineri”, din cauza unor boli identificate mai târziu ca malarie, febră denga și schistosomiază. Din Grecia Antică ne-a rămas “Corpus Hippocraticum”, care structurează etimologiile bolilor (ethios= cauza + logos=știință) în trei categorii: (1) Factori inanimați, pe care se bazează teoria miasmelor, conform căreia bolile contagioase sunt cauzate de “aburi toxici care se nasc din putrefacții, în special în zonele mlăștinoase” (2) Factori supranaturali, care cauzează îmbolnăviri de origine divină, precum epilepsia sau “morbus sacer” (3
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
ipostaze ale creativității, materială și spirituală. Dar cezura e doar aparentă, întrucât, pe cei doi versanți, înregistrăm o creștere de potențial comparabil, măsurabil în sfera comună a naturii. Neavând principiul mișcării în sine, materia e pasivitatea care rămâne la sine, inanimatul obscur al prefabricatului sau al deja-datului. Totuși, ea e materia prima, temelie a zidirii, căci unde am putea zidi ceva durabil dacă nu pe solul ferm care susține, dă loc creșterii? Pe de o parte, așadar, " Lenea materiei ademenind/ visul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Ce mi se pare cel mai umilitor pentru morți e faptul că devin niște exponate pentru curiozitatea prea puțin binevoitoare a celorlalți. Din cauza acesteia, nu puține procesiuni funerare iau aspectul unor scene de circ, cu singura diferență că Arlechino e inanimat. Fericiți deci cei care pot să-și regizeze singuri (unul a fost Constantin I. Nottara, exemplu admirat de Galaction) cele trei zile ultime. Sper să fiu printre ei; dar, țin să adaug: cu cît mai tîrziu, cu atît mai bine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tare, puternic, temeinic, sănătos”, let. tviřts „Ib.”, lat. firmitas, rs. tvérža „întăritură, tărie, soliditate, trăinicie” etc. În al doilea caz, surdos se opune semantic vigorii și strălucirii lui lux, cum arată lat. surdus „lipsit de strălucire, tern, insensibil, surd, necunoscut, inanimat, lipsit de sonoritate, obscur, ocult”. Sensul de „indistinct” al acestui cuvânt se referă nu numai la auz, ci și la miros, culoare, vedere, la materie în general și la perceperea de către om a manifestărilor ei. Divinitatea lituaniană echivalentă lui Zamolxis
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Fata cea mai mică/ Rătăci p-o luncă./ Dar ea n-auzea/ Nici câinii lătrând,/ Nici cocoși cântând” (Milcov - Olt). Valea și via constituie spații sociale, parcurse frecvent în plan contingent, în timp ce lunca o conduce pe mezină spre tărâmul sacru, inanimat domestic. Apa care traversează această formă de relief reprezintă punctul cheie pentru traseul inițiatic: separă cele două dimensiuni ale cunoașterii, hrănește vegetația abundentă a șesului sau a zăvoiului și inundă periodic lunca. Câmpia formată din aluviunile venite dinspre sacru devine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare nu se peaptănă”, „Să te duci/ Și să fugi/ Unde cocoș nu cântă,/ Unde codrul nu-nverzește,/ Unde cioban nu chiuiește,/ Unde popă nu citește”, „Unde cucoș nu cântă,/ Unde copil nu se botează” (GrivițaGalați). Afecțiunile izgonite pe tărâmul inanimat nu au victime potențiale, dar pentru neofit deșertul acționează ca spațiu purificator de tot ce e uman. Și în basme lăcașul ființelor miraculoase păstrează aceleași definiri apofantice, negând familiarul: „Arghiri, sî mă cauț’ unde cânii nu latrî, nici cocoșâi nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o adevărată enciclopedie erotică, un fel de „tabel al lui Mendeleev” al erotismului carnal. Oricum, viziunea și obiectivul de ansamblu al autorului par să fi fost foarte ambițioase. Regresiunea totală (a naratorului) în regnul animal, în biologicul elementar, în naturalul inanimat, ca un fel de ontogeneză răsturnată, este, probabil, cea mai radicală „fuziune în natură” (neomioritică) din ultima vreme. SCRIERI: Cartea păcatelor, Timișoara, 1996; Prunele electrice, pref. Dan Silviu Boerescu, Timișoara, 1996; 10 legende ale bluesului, Timișoara, 1997; Jertfă & Steag, Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
viu; datină; deceda; defunct; degeaba; descompunere; dispărut dintre noi; disfuncție; dispărut; doamne ferește; dopat; dor; de dor; de dragoste; duh; Dumnezeu; dur; dureros; era; etern; fără; fericit; final; de frică; frig; funerar; galben; gata; găsit; gol; greață; gri; groaznic; hulub; inanimat; inconștient; infarct; inutil; înger; înecat; înspăimîntare; înviat; învins; lat; leneș; liber; liniște; lipsă; lipsit de viață; lumea cealaltă; lumînări; Mamaia; marea; medic legist; milă; miros; morți; de mult; muri; neant; neclintit; neexistent; nenoroc; neputință; nerecuperabil; nesalvat; nu; nuc; ocult; odihnă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ajutor; alături; Băsescu; calm; fără caracter; casă; cel mai bine; cine?; cinstit; colegi; cred; cuminte; curios; de ce; decedați; degeaba; deștept; nu doarme; drum; dușman; ei; nu face nimic; fals; familie; fantomă; fără; fericire; fiecare; fleac; furt; grijă; identitate; impersonal; improbabil; inanimat; incompetență; indiferent; interzis; inutil; Ion; încredere; fără însemnare; însuși; lasă; leneș; limitat; lipsit; loc; lucru; pe lume; maxim; micuț; nașpa; neant; necunoscuți; neexistent; negare; negru; neidentificabil; nenoroc; niciuna; fără nimic; nu-i; o; un om; oriunde; pe pămînt; perfect; nu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mari scriitori români. În episoadele cele mai reușite din capitolul Singur se întrezărește ceea ce ar fi putut însemna talentul lui Hogaș: nu cel de povestitor al unor întîmplări, ci al spectacolului naturii, desfășurat după reguli proprii; priza specială exercitată asupra inanimatului, căruia prozatorul se pricepe să-i insufle viață interioară, așa cum va face mai tîrziu Sadoveanu. După experiența unică a singurătății, revenirea în lume se produce rapid și banal, în ultimul capitol al cărții (La Tazlău ): naratorul se întoarce fără nici un
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
farmecul manuscriselor", în primul rînd eminesciene, despre care scriam pe vremuri. Raportat la scrisul de mînă, tiparul este cam ceea ce, față de modelul viu, este fotografia. Și-n pagina de tipar, ca și la cea mai artistică dintre fotografii, același aer inanimat te întîmpină. Și doar se cunosc, din vremea Faraonilor și pînă azi, atîtea mumii perfect sulemenite. Singur scrisul de mînă, așadar manuscriptul, - fie el în chirilica cea mai geometrică, fie în cea mai fantezistă grafie modernă, - pulsează de viață, tot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
acest roman mult mai realist, adică mai credibil. Nu mi se pare deloc surprinzătoare opțiunea pentru un roman al indistincției între uman și zoologic (Viziunea vizuinii, roman într-o doară, 1981), la un autor care, în poezie, umaniza chiar și inanimatul. Viziunea este la Sorescu originară. Prin ea începe facerea oricărui text, chiar și a celui publicistic. Perspectiva decide totul, substanța și stilul. Primul roman era, într-un fel voit, mai prozaic și mai încorsetat. Al doilea devine mai poetic și
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
se ascunde un adevărat joc al forțelor invizibilului, forțe venite dinspre zei ori dinspre moarte, oricum de undeva de dincolo de viață. Supramarioneta lui Craig - metaforă a unui actor capabil să înainteze până la hotarele morții, în interstițiul ce desparte animatul de inanimat. Astfel, prin intermediul fantomei se conturează o definiție a teatrului ca expresie a tensiunii dintre vizibil și invizibil, material și imaterial, și totodată o definiție a actorului, a acelui actor aflat la jumătatea drumului dintre umbră și corp viu, dintre statuie
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
construi un spectacol precum Clasa moartă în jurul unui joc complex de dubluri și de reflectări reciproce între actori și manechine, făcând din cuplurile lor multiplicate punctul de pornire al unei explorări infinite a relațiilor subtile ce leagă inertul și viul, inanimatul și animatul. E greu să uiți, ca spectator al Clasei moarte, impactul emoțional resimțit în clipa în care ai intrat pentru prima oară în sala unde te așteptau, aidoma unor figuri de ceară, actorii ce stăteau nemișcați pe băncile lor
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
modului cum se înțelege "comunicarea dintre C și om". În primul rând, subliniez, din nou, că numai printr-o extensie stilistică se vorbește despre această comunicare, ca și cum ar fi posibilă între om și un obiect (cel de-al doilea fiind inanimat, oricât ar fi dezvoltat ca un robot "inteligent"). Totul rămâne, ca expresie, la nivelul metaforei și totul, în această "comunicare", se petrece la un nivel real, chiar concret. Este o tendință greșită (mereu mai răspândită și insidios pernicioasă) aceea de
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
a fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană de sex opus". Ceva mai departe, apare și un sens care permite complementul non-animat: ,a ține extrem de mult la cineva sau la ceva". De fapt, uzul curent acceptă complement inanimat doar cînd se referă la abstracte și la nume de stări, procese, acțiuni - iubește viața, adevărul, cititul, mersul pe jos etc. - sau atunci cînd e posibilă o anume personificare, o implicită asimilare a entității în cauză cu o țintă a
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
care nu piaptănă pe nimeni. - Cataloagele marilor magazine"... Am spicuit absolut la întâmplare doar un mic număr de exemple ilustrative pentru acest univers de bazar obiectual și intelectual, în care secvențe de realitate se amestecă cu momente onirice, viul întâlnește inanimatul și mecanicul, un cuvânt poate căpăta consistență de personaj, textele își împrumută reciproc înțelesuri și reverberații sonore etc. În cele din urmă, se impune conștiința extremei precarități a tuturor lucrurilor, sentimentul că omul trăiește într-o lume absurdă, cu structuri
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
numărîndu-și elevii. Tabăra, cu lumea ei pestriță și enigmatică, trecuse pe lângă ei fără să lase vreo urmă în mințile lor de adulți: cu fiecare an care trecea, se mai adăuga un strat de calcar în interiorul țestei lor, deveneau tot mai inanimați și mai triști, de parcă o proteză asemenea plăcilor dentare pe care le purtau în gură le-ar fi substituit emoțiile cariate, ideile cu nervul necrozat, paradontoza vieții lor absurde. Am urcat în autobuz printre ultimii, și abia când m-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
În fond, este vorba despre raportul dintre materialitatea teatrală și elementul fantomatic. Indisociabilă de aceste luări de poziție în privința statutului realității în teatru, se redeschide și problema actorului. Un actor plasat și el în zona unei duble determinări: animat și inanimat, corp viu și manechin sau marionetă. Un actor situat între imobilitatea statuii și mișcarea corpului viu. Un actor pentru care statuia însuflețită ar putea fi metafora ideală. Avem convingerea că, în soluționarea tuturor acestor probleme, întâlnirea discursului teatral contemporan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
într-o imobilitate asemănătoare celei a colossos-ului înălțat spre cer. În context african, examinând fetișul de lemn sau de piatră, „zeul-obiect”, un antropolog ca Marc Augé2 subliniază, la rândul său, raportul imobilității cu divinul, cu supranaturalul, ca și legătura dintre inanimat, inerție și moarte. Zeul-obiect este deopotrivă dublul unui zeu și dublul unui mort. De altfel, problema raporturilor materiei cu o putere de ordinul invizibilului se află în centrul analizelor consacrate de antropologul francez nașterii fetișului. Să asumi materia și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]