148 matches
-
se face lin, uneori fără ca indivizii să sesizeze faptul trecerii, ca În somn (ca În Șarpele sau În ,,La țigănci”). Indiferent de modalitățile de manifestare pe care le imaginează scriitorul, moartea este Întotdeauna re(intrare) În adevăr, salvarea ființei de inautentic, de nesemnificativ. Somnul, atât de frecvent Întâlnit ca ,,mască” a trecerii, este, În viziunea lui L. Blaga ,,Întoarcerea la unitatea primordială, la starea paradisiacă a creației fără conștiință. Somnul este o stare aproape pre natală, embrionară În care viața nu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Dan Perșa, totuși scenariul întrucâtva triumfalist acreditat de exegeza militantă a p. românesc - linia Cărtărescu-Lefter - nu se bucură de o acceptare unanimă. Contestările comportă, și ele, un sistem de argumentație convingător. Unul dintre cei mai energici contestatari, considerând imaginea p. românesc inautentică, idilic-voluntaristă, manipulată și confecționată, va fi - de la începuturile dezbaterii - poetul și eseistul Alexandru Mușina, tot un reprezentant al generației ’80. Încă din 1986, într-un text intitulat Postmodernismul la porțile Orientului, pregătit pentru numărul special din „Caiete critice” - și, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
modalități de creație iremediabil caduce (modernism „metafizic”, autenticism, orfism, minimalism, mizerabilism patetic, „nou realism”, angajare etică și socială etc.) -, stârnește iritare și reacții de ripostă. Unii dintre cei vizați contraatacă, contestându-le optzeciștilor valoarea, învinuindu-i de a fi livrești, inautentici - confecționeri manieriști, plăsmuitori de „universuri de carton” - și evazioniști, demisionari de la angajarea existențială (din nou valorizată, mai ales în rândul foarte tinerilor scriitori), și, în focul polemicii, procedează fie la contestarea p., fie la redefiniri pro domo, uneori fanteziste și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
impasul, Platon recurge la un procedeu educativ preferat: mitul. Mitul generației de aur sau al mișcării ciclice retrograde este, probabil, unul dintre cele mai puțin platonice (a fost și unicul motiv pentru care dialogul a fost considerat, pentru scurt timp, inautentic), cel puțin pentru poziția care i-o atribuie zeului, de conducător activ și absolut al lumii. Putem pune însă aceasta pe seama preferinței spre privilegiere a lui Platon, și dacă nu mai este privilegiată o clasă, ca în Republica, se privilegiază
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
orientarea proiecției: în adolescență - neliniștea descoperirii carnalului; în perioada proletcultistă - neliniștea descoperirii morții impuse prin război și a tensiunilor sociale într-un univers văzut violent antagonic; la maturitate - neliniștea descoperirii ravagiilor impuse de trecerea timpului, dar și de o existență inautentică, falsificată, mascată. Din nevoia de stabilitate într-o lume dorită obiectivă, însă de fiecare dată subiectivizată ca prin blestem, și prin aceasta labilă și de neînțeles, poeta recurge la maniera descriptivă. Exercițiul supunerii la obiect este un mijloc terapeutic folosit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
exista o alchimie misterioasă în care zeii și demonii multipli sunt solidari. Acest nou comerț pune accentul pe nebulozitatea vieții, pe clarobscurul ei. Pe faptul că dincolo sau dincoace de "conștiința de sine" există o uniune indisociabilă între autentic și inautentic, între adevăr și rătăcire. Și că această mixtură inextricabilă este cea care determină ceea ce numim de obicei legătura socială. Pentru a o spune mai simplu, o modalitate de a parcurge drumul împreună: nu numai unul lângă altul, după schema rațională
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cultura filosofică a secolului trecut 8. Autorul recunoaște la Lucian Blaga o "veritabilă și impresionantă obsesie arhitectural-constructivă", dar și cu "momente care trădează o anumită forțare a lucrurilor, o filosofare "cu orice preț"", discursul filosofului extinzîndu-se astfel "din obligație", forțat, inautentic, și nu într-un fel implicit. Atitudinea filosofului se transformă într-o "hărnicie angoasată", "o excesivă grijă față de lume", ceea ce-l face să se comporte ca și cum "s-ar face de rîs dacă nu se pronunță prin prisma propriului sistem și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
capabil să se exprime liber și mai spectaculos după ce dospise sub Ceaușescu în cercurile elitare ale artiștilor plastici, muzicienilor, literaților și filozofilor. Chiar dacă în 2014 avem de-a face cu un continuum cultural- ideologic (expresiile sale politice sunt în general inautentice, ridicole și oportuniste, nu merită luate în seamă deocamdată) care leagă fundamentalismul neo-ortodoxist, prin veșnicul dandysm de provincie bovarică și megalomană - dar mereu subminată de auto- orientalizare și stigmat - al intelighenției noastre, de ideologia paleoliberală/neoconservatoare a așa- zisei Drepte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
literatura lui Malraux, Céline, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu. Avea să abandoneze mai târziu accepțiunea pe care o dădea acum stilului. Receptarea scrierii a fost contradictorie. Eugen Ionescu declară că nu a citit o carte „mai rău scrisă”, „carte ilizibilă”, „roman inautentic și neoriginal”. De fapt, atacul lui Eugen Ionescu era îndreptat în primul rând împotriva literaturii „autenticității”, a „experiențialismului” (termenul îl folosea Petru Comarnescu), a literaturii lui Mircea Eliade și a altora. În schimb, Dan Petrașincu afirmă că romanul „este o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
să însemne ceva pentru mine. Această totală dispariție până și a cadavrului unui sentiment care ți-a făcut destule zile fripte, care te-a pus - și te-a ținut - pe jar reprezintă cel mai sigur indiciu al inautenticității lui. Sentimentele inautentice nu sunt slabe, superficiale, cum se crede de obicei; ele sunt trecătoare și nu lasă urme. Dispar de tot, ca extratereștrii din filmele științifico-fantastice de duzină rămași fără „carburant” și care, dintr-un motiv sau altul, nu se mai pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lucrurilor, cum spune Lucrețiu, reluându-l pe Epicur. Tăcere Aleg tăcerea. Cred că-i mai bine să tăcem, fiindcă esența ființei e dincolo de orice limbaj: cuvintele, în loc să ne apropie, ne îndepărtează. Ne cheltuim existența în vorbe inutile, care ne fac inautentici, falși. Vreau să tac ca să demonstrez că sunt viu. Când tac, ochiul meu vede prin lucruri. Horror vacui Am scris Metamorfozele cu mânie - cuprins de o grabă frenetică - stârnit și călăuzit de horror vacui. Aceasta a fost starea ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o generație, nu s-a putut acomoda cu Proust nici până la urmă : ei și ?). În unele articole de la început, când milita pentru „specific”, Ibrăileanu se pronunțase contra influenței baudelairiene la noi (care în cele mai multe cazuri nu era decât o poză inautentică) și i s-a făcut din asta o culpă, dar atât în Adela, cât și în câteva articole de după primul război revin obsedant niște versuri din Baudelaire ; în lungul său studiu despre Les fleurs du mal (cules în Note și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
G. Bacovia, Ion Pillat și mai târziu la Nicolae Labiș. Sub influența modelelor, sunt invocate numeroase personaje literare (Pygmalion, Don Quijote, Ofelia ș.a.), dar caracterul livresc și lipsa de coerență în alegerea unei maniere de a scrie poezie imprimă o notă inautentică multor versuri. Antologia Cântarea cântărilor mele (1971) cuprinde poeme din anii 1940-1971, ceea ce aduce împreună lirica începuturilor și versificările activiste, angajate, în felul lui Mihai Beniuc. Cartea surprinde prin structură, fiind organizată în cicluri care poartă ca titluri indicații muzicale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
mea uimire, dar și spre iute apărutul, nu știu de unde, autodispreț, am dat la o parte acest „gând”, această falsă ispită care, ca atâtea altele În acea vreme - ca și mai târziu, oho! -, era, cum se zice atât de elegant, inautentică. Pozam, adică, și, grobian, provincial cum eram (Încă!Ă În acei ani, n-am avut eleganța să „mă joc” cu acest „gând” măcar o noapte, l-am dat jos, cum se zice, de pe piedestalul nevăzut și destul de trainic pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unele cochete sinucideri. Pentru că „o ratasem” o dată, stafia trandafirie și mlădioasă a sinuciderii, am regăsit-o și am reconstruit-o „din toate piesele” În „realitatea propusă de mine”, lectorilor mei fideli și invizibili. Astfel, oricât ar părea de ciudat, din „inautentic”, am devenit mai mult sau mai puțin „autentic”. Deși, am mai spus-o, nu țin prea mult la acest epitet, adjectiv, „coroană” cu care nu puțini literați autohtoni și străini se plimbă ocoși pe culoarele literare, convinși, după maestrul André
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
într-alta. Inima, la rândul ei, ne duce, nu o dată, în cu totul altă direcție decât rațiunea, iar corpul poate avea o autonomie funcțională care se dispensează relativ ușor de colaborarea intelectului și a afectelor. Ori de câte ori se întâmplă asta, suntem inautentici. Situația existențială curentă este inautenticitatea. Suntem „politicoși“ (și falși), suntem „oportuni“, sau pur și simplu oportuniști, suntem ipocriți, convenționali, disciplinați, superficiali, neatenți, pe scurt, suntem absenți, chiar dacă numai parțial absenți, atât din noi înșine, cât și din împrejurarea la care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de fierbere“, limitele și destinul lui. Tăcerea consimțitoare nu e scuzabilă, dar amendarea ei nu are efect decât dacă pornește dinlăuntrul celui vizat. Stigmatizat din afară, el se va refugia în statutul de „victimă“ și își va fabrica ingenioase justificări. Inautenticul nu știe că e inautentic. Iar când află e pe jumătate salvat. O completare Domnișoara C. C., care se recomandă „o tânără ardeleancă de 27 de ani“, „un cetățean simplu, complex și normal, excentric din Bistrița“, mi-a trimis, pe adresa
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lui. Tăcerea consimțitoare nu e scuzabilă, dar amendarea ei nu are efect decât dacă pornește dinlăuntrul celui vizat. Stigmatizat din afară, el se va refugia în statutul de „victimă“ și își va fabrica ingenioase justificări. Inautenticul nu știe că e inautentic. Iar când află e pe jumătate salvat. O completare Domnișoara C. C., care se recomandă „o tânără ardeleancă de 27 de ani“, „un cetățean simplu, complex și normal, excentric din Bistrița“, mi-a trimis, pe adresa redacției, scrisoare, provocată de textul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tradiție a autenticității o face pe autoarea scrisorii „să se simtă bine în pielea ei“, să țină, cu încăpățânare, la „verticalitate“, să fie mereu în armonie și „suprapunere“ cu ea însăși. Refuză orice „compromis“, nu se lasă ispitită de dorința „inautentică“ „de a dovedi că poți să realizezi ceva valoros, aducător de bunuri materiale sau recunoaștere socială“. Această atitudine e neînțeleasă și judecată aspru (și nedrept) de cei din jur drept „lene“, „lipsă de interes“, „pasivitate“, „încăpățânare“. Apreciez sincer preocuparea cititoarei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în numele unei autenticități severe, care nu se lasă „ispitită“ de trivialele înregimentări ale majorității. Și, în fond, ce înseamnă, exact, a fi autentic? E foarte la îndemână să răspunzi „nu“ oricărui apel care nu te interesează, pretextând că îl simți „inautentic“. E foarte la îndemână să confunzi capriciul personal, idiosincrazia, iluzia de sine cu „autenticitatea“. Sau să ambalezi inapetențe banale în retorica „nobilă“ a unei autenticități intransigente. Există destui pentru care obligația de a te spăla sau cea de a saluta
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de sine cu „autenticitatea“. Sau să ambalezi inapetențe banale în retorica „nobilă“ a unei autenticități intransigente. Există destui pentru care obligația de a te spăla sau cea de a saluta când intri într-o încăpere trec drept concesii făcute unor „inautentice“ convenții. Am rezerve și cu privire la formulări de tipul „autenticitate românească“. Autenticitatea nu e o înzestrare cu caracter etnic. Nu există o autenticitate pakistaneză, una spaniolă și una turcă. Și, admițând că ar exista, ar fi dificil și neavenit să le
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în alte limbi scandinave și să se vândă foarte bine. Cititorii din Islanda sunt foarte atașați de pământul lor, aidoma oricărei comunități mici. E un obicei ca proza, la noi, să fie conectată la realitatea imediată. De îndată ce apare ceva neadevărat, inautentic, în romanele islandeze, forța lor persuasivă diminuează. Acesta este principalul motiv pentru care, de pildă, scriitura de tip polițist islandez nu este foarte prizată afară. În Islanda, crima rareori constituie un eveniment terifiant pentru amintirea cuiva. Nu pe motiv de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca între sociopați și restul societății să se producă o ruptură. Profilul personalității sociopaților, de natură contradictorie, oscilantă și imprevizibilă, implică două direcții ale stării de dezechilibru a sănătății mintale: a) în plan psihologic, personalitatea sociopatului ne apare ca fiind inautentică, dezorganizată, dominată de o stare de dezechilibru legată de o imaturitate afectivă și o reducere considerabilă a autocontrolului prin lipsa conștiinței morale; imaginea de sine a sociopatului este deformată, incompletă sau neclară, impersonală, ea fiind impusă de „modelul negativ” al
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
își pierde orice urmă de justificare. Profesorul poate intra relativ ușor în mecanismul obișnuințelor, ca purtător al autorității, obligându-l și pe elev la același proces dar ca subiect al autorității, cu consecințe negative pentru relația dintre ei. Profesorul devine inautentic, se poate transforma într-un "mic tiran" ori într-o persoană indiferentă în raport cu elevul. Indiferența este unul dintre păcatele capitale în educație. Elevul se va obișnui să fie supus, ascultător, să accepte ce i se oferă (absența spiritului critic). Nu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
tehnologice fiind dovada cea mai la îndemână. Însă, în această goană după eficiență formală a fost resimțită tot mai acut acea stare de înstrăinare a omului de propriul său fel de a fi, pe care existențialismul o identifică sub termenii inautenticului. Dar a numi ceea ce este propriu umanului, calitatea specifică de a fi om, s-a dovedit o chestiune dificilă până la imposibilitate. A căzut întregul eșafodaj explicativ ce a funcționat din perspectiva inspirației carteziene și în nici un caz găsirea în om
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]