147 matches
-
literatura lui Malraux, Céline, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu. Avea să abandoneze mai târziu accepțiunea pe care o dădea acum stilului. Receptarea scrierii a fost contradictorie. Eugen Ionescu declară că nu a citit o carte „mai rău scrisă”, „carte ilizibilă”, „roman inautentic și neoriginal”. De fapt, atacul lui Eugen Ionescu era îndreptat în primul rând împotriva literaturii „autenticității”, a „experiențialismului” (termenul îl folosea Petru Comarnescu), a literaturii lui Mircea Eliade și a altora. În schimb, Dan Petrașincu afirmă că romanul „este o
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
ura, speranța sunt adeverite drept puteri ale omenescului. Versul-fluviu, cu excepția poemului România mea, edificat pe largi dimensiuni de mit și de odă, este abandonat și înlocuit de un ,,cântec șoptit la ureche”, de rugăciune, de îndemnul direct la lepădarea formelor inautentice, comuniste: ,,Se-ndeasă negura din Răsărit”, ,, Nimicnicia până-n Neam s-a-ntins”, ,,Să nu uităm și să nu iertăm!”. Sunt fețele complementare ale unei personalități rămase, în ciuda vitregiilor vremii, cu o demnitate neștirbită de opresiune, izolare și sărăcie, în apărarea - chiar dacă
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
Katherine Mansfield, Kafka - și jurnale ale fascinației morții - Amiel, Stendhal, Pavese, Sylvia Plath). Clasând de la bun început etica jurnalului intim în funcție de sentimentul creștin al morții, autorului nu îi rămâne decât să dezbată estetica aceleiași teme. De unde și analiza necruțătoare a inautenticului din aceste însemnări, a treptelor patologiei, a tentației narcisiste ce coagulează de fiecare dată în autoportret. Analiza intimității („miopia” jurnalului față de istorie, de pildă), tipurile de intimitate - una nordic-fatalistă la Virginia Woolf, alta mediteraneană la Cesare Pavese - prilejuiesc deschiderea altor
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
printr-un fel de sinteză personală. Când nu se limitează la înfățișarea idilică a îmbelșugatei vieți a țăranilor (În pacea înserării, La polog etc.), prozele sale acuză injustiția și se pătrund de un mesianism artificial, uneori strecurat în versuri populare inautentice (Dreptate, La focuri, Mateiu Hurezan ș.a.) Primului volum de povestiri îi succedă multe altele, izvorâte din aceeași matrice: Icoane din popor (1911), La cruci (1911), Din umbra satelor (1913), Zile senine (1913) și Însăilări (1914; Premiul Academiei Române), Gura iadului (1915
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
trebuie să vedem „criza valorilor morale” care erodează sufletește o societate, Îi tulbură sau chiar Îi anulează starea de echilibru interior, prăbușind-o, În final, În anomie, În anarhie. În cazul totalitarismului asistăm la impunerea forțată a unui model arhetipal, inautentic, represiv. În democrație, orice arhetip este eliminat. Nici unul dintre cele două sisteme nu are „repere” psihologice sau morale autentice. Totul este redus, din punct de vedere formal, la diferite „scenarii politice”, care Își au originea În miturile despre care menționam
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de acceptare și acord reciproc. Dezacordul dintre persoană și lume va duce, dincolo de aspectele sale formal-externe de dezadaptare/inadaptare, la un conflict intern. Persoana va descoperi că relația sa cu lumea este lașă, neconcordantă, expresie a incertitudinii și prin aceasta inautentică. Ea va sfârși prin a aliena persoana, izolând-o și Înstrăinând-o de lume și, În final, și de ea Însăși. Persoana va sfârși prin a pierde sensul propriei sale vieți. În cazul acesta, conflictul va fi atât exterior, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihologic, ci și unul valoric, pe care eu Îl resimt și Îl conștientizez ca atare, și care mă face să sufăr. Originea conflictului, În cazul nevrozei, este exterioară, În lume, o lume schimbată, alienată, care-mi impune limitele sale, inacceptabile inautentice, negative, care contravin flagrant cu adevărul și cu valorile morale acceptate de către mine. Din acest motiv, În cazul nevrozei, persoana se simte frustrată. Ea trăiește criza morală a izolării și constrângerii Într-o lume În care se simte Înstrăinată, exclusă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca între sociopați și restul societății să se producă o ruptură. Profilul personalității sociopaților, de natură contradictorie, oscilantă și imprevizibilă, implică două direcții ale stării de dezechilibru a sănătății mintale: a) în plan psihologic, personalitatea sociopatului ne apare ca fiind inautentică, dezorganizată, dominată de o stare de dezechilibru legată de o imaturitate afectivă și o reducere considerabilă a autocontrolului prin lipsa conștiinței morale; imaginea de sine a sociopatului este deformată, incompletă sau neclară, impersonală, ea fiind impusă de „modelul negativ” al
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
poate avea drept cauză și relativ târzia definire a subiectivității sale creatoare. Traiectoria devenirii scrisului lui T. reține câteva momente distincte: aparent „tradiționalist” în prozele scurte din perioada de început, va evolua spre un modernism extrem - considerat de unii critici „inautentic”, cultivat în chip programatic, pentru sincronizare cu tendințele de ultimă oră -, când experimentează tehnicile Noului Roman, pentru a elibera apoi, dintr-o dată, propria lume interioară, într-un amplu ciclu romanesc, care include volumele Țara îndepărtată (1974), Pasărea și umbra (1977
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
devenire. În această devenire, pentru fiecare contează ceea ce experimentează el Însuși, ceea ce trăiește el În mod unic : bucurii sau tristeți, realizări sau frustrații, Împliniri sau eșecuri, sănătate sau suferință .Cu toate acestea, majoritatea oamenilor acționează și trăiesc Într-un context inautentic, al unei gândiri convenționale, standardizate, ,,Învățate” și preluate prin presiunea grupului de apartenență, care pe lângă vocația socializatoare Își exercită și una alienantă mistificatoare. Standarde și opreliști socio-culturale, educaționale sau simpli inducții imitative contribuie Împreună la obscurizarea realității subiective și chiar
AGRESIVITATE SI INADAPTARE – Influentele mediului carceral asupra personalitatii individului. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Cioata Daniela, Cartas Nicoleta, P. Boisteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1480]
-
au caracteristici proprii, după cum se poate vedea în continuare. Atitudinea de negare, constă în ignorarea bolii, în refuzul bolnavului de a accepta sau de a recunoaște existența bolii și a faptului de „a fi bolnav”, ca fiind ceva imposibil și inautentic. Disimularea, este încercarea pe care o fac unii bolnavi de a ascunde prezența bolii, de a masca sau diminua simptomele existente, vizibile, căutând, în felul acesta să apară cu o „imagine de sine” normală, de persoană sănătoasă, nealterată de existența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
favorizând prin aceasta o irupție a iraționalului în realitatea lumii posibile. În această atmosferă ideologică, populația nu se mai recunoaște pe sine și, din acest motiv, nu mai poate înțelege raportul firesc cu lumea reală pe care o simte străină, inautentică, ostilă sau chiar direct dăunătoare. În aceste condiții, încep să apară explicații fanteziste cu caracter catastrofic care accentuează și mențin această stare de incertitudine care generează o angoasă colectivă. În fața acestor situații, reacțiile de protest-opoziție nu vor întârzia să apară
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
explozia demografică ridică probleme deosebit de serioase. În sensul acesta se au în vedere următoarele situații morbigenetice: locuința supraaglomerată care generează conflicte, locuința de tranzit care generează sentimentul de insecuritate și înstrăinare al persoanei în raport cu reședința sa, impresia de artificial, de inautentic, promiscuitatea locuințelor supraaglomerate cauzează surmenajul psiho-senzorial, conflicte, tensiuni, angoasă, tulburări nevrotice, conduite deviante sau delictuale, violență. 6) Devalorizarea persoanei Ce va deveni în final persoana umană aflată în aceste condiții de viață socio-culturală, economică, morală? J. Folliet descrie un veritabil
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Dan Perșa, totuși scenariul întrucâtva triumfalist acreditat de exegeza militantă a p. românesc - linia Cărtărescu-Lefter - nu se bucură de o acceptare unanimă. Contestările comportă, și ele, un sistem de argumentație convingător. Unul dintre cei mai energici contestatari, considerând imaginea p. românesc inautentică, idilic-voluntaristă, manipulată și confecționată, va fi - de la începuturile dezbaterii - poetul și eseistul Alexandru Mușina, tot un reprezentant al generației ’80. Încă din 1986, într-un text intitulat Postmodernismul la porțile Orientului, pregătit pentru numărul special din „Caiete critice” - și, se
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
modalități de creație iremediabil caduce (modernism „metafizic”, autenticism, orfism, minimalism, mizerabilism patetic, „nou realism”, angajare etică și socială etc.) -, stârnește iritare și reacții de ripostă. Unii dintre cei vizați contraatacă, contestându-le optzeciștilor valoarea, învinuindu-i de a fi livrești, inautentici - confecționeri manieriști, plăsmuitori de „universuri de carton” - și evazioniști, demisionari de la angajarea existențială (din nou valorizată, mai ales în rândul foarte tinerilor scriitori), și, în focul polemicii, procedează fie la contestarea p., fie la redefiniri pro domo, uneori fanteziste și
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
despărțirea de viață, trecerea universală, vanitatea vanităților, moartea privită cu seninătate. M. a putut fi considerat parnasian, simbolist întârziat, iar încercările lui, manifeste la un moment dat, de a adopta, după exemplul lui Ion Barbu, modalitățile ermetismului au fost socotite inautentice. Mai pot fi recunoscute în poezia lui accente sămănătoriste, ecouri din D. Anghel și Ion Pillat, dar incontestabilă este influența „simboliștilor academici din Franța, și, mai ales, a lui Francis Jammes” (E. Lovinescu). Aprecierile și caracterizările, convergente, formulate de critica
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
angajează în ceea ce eu consider a fi o autoimitație cvasimistică, pentru care aș sugera termenul imitatio nationis (pentru a surprinde și dimensiunea mistică). În România, în vreme ce grupul „Junimea” avea păreri împărțite despre imitație, respingând-o uneori ca sursă a unor inautentice „forme fără fond” (ca să folosesc sintagma proverbială a lui Titu Maiorescu), alții susțineau imitația sistematică, invocând legile imitației formulate de sociologul francez Jean-Gabriel de Tarde (1883-1904); în fruntea susținătorilor imitației se află E. Lovinescu (1881-1943), avocatul unei „imitații complete” ca
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
orientarea proiecției: în adolescență - neliniștea descoperirii carnalului; în perioada proletcultistă - neliniștea descoperirii morții impuse prin război și a tensiunilor sociale într-un univers văzut violent antagonic; la maturitate - neliniștea descoperirii ravagiilor impuse de trecerea timpului, dar și de o existență inautentică, falsificată, mascată. Din nevoia de stabilitate într-o lume dorită obiectivă, însă de fiecare dată subiectivizată ca prin blestem, și prin aceasta labilă și de neînțeles, poeta recurge la maniera descriptivă. Exercițiul supunerii la obiect este un mijloc terapeutic folosit
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
prea joasă și că nu-i bună de fapt la nimic și m-am dezlegat și-am plecat. Aproape un an de zile am trăit de pe o zi pe alta, citind numai cărți consonante cu stările mele de greață, de inautentic, de absurd, de teamă și delăsare nesfârșită. Dacă nu m-am prăpădit atunci e datorită prietenilor pe care i-am avut... După mai bine de un an de trăiri existențialiste am început să mă satur de mine, apoi am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acestea sunt „marafeturi uzate” și că personajele trebuie să aibă laturi ale profilului lor incomplet precizate, pentru a se lăsa oarecare mister în jurul lor. B. Elvin observă că una dintre trăsăturile distinctive ale personajelor lui Caragiale este „caracterul nesincer, mimat, inautentic al reacțiilor sentimentale”: „În adevăr, eroii din comediile și schițele lui Caragiale se prefac a resimți sentimente dictate de o anume situație, exteriorizează o emoție mai totdeauna inexistentă, își compun o fizionomie adecvată, iar expresia stărilor lui afective se încadrează
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
o dramă, ci o comedie. În plină nefericire, eroul o ia razna, dus de cuvinte. Torentul de vorbe scoate la iveală o țîcneală care zăcea în creierul individului neștiută până atunci nici de el însuși, compusă din expresii și idei inautentice, dar care dau la iveală viața adevărată a conștiinței lui falsificată de cuvinte. In loc de o comedie umană avem deodată de-a face cu o comedie a cuvântului. În cazul de față, ne stă înainte un funcționar oarecare, și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
colegi că a preluat niște modele geometrice de pe un poncho peruan, că se potriveau foarte bine. Făcătură ? Da, evident, dar s-a vîndut cu emoții autentice la fel de evidente. Și totuși, rămîne ceva ireductibil, autenticul real al acestei produceri de tradiții inautentice : sentimentul profund al creatorului care se simte ca și cum ar fi creator de tradiții, sentiment ce nu poate fi egalat decît de bucuria unui public care se simte ca și cum ar fi beneficiarul acestora. Restul e comerț... Post-folclorul O blondă cu ie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
exista o alchimie misterioasă în care zeii și demonii multipli sunt solidari. Acest nou comerț pune accentul pe nebulozitatea vieții, pe clarobscurul ei. Pe faptul că dincolo sau dincoace de "conștiința de sine" există o uniune indisociabilă între autentic și inautentic, între adevăr și rătăcire. Și că această mixtură inextricabilă este cea care determină ceea ce numim de obicei legătura socială. Pentru a o spune mai simplu, o modalitate de a parcurge drumul împreună: nu numai unul lângă altul, după schema rațională
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
se vor armoniza În sufletul nostru, după cum totul se armonizează În Cosmos În jurul unei axe ideale” (). În roman indivizii au păreri moderne, sunt la curent cu progresele din științele umanistice, dar În psihologia lor au rămas sentimentali, incoerenți și, deci, inautentici. Romanul trebuie să noteze „această autenticitate a inauntenticității” (). După M. Eliade: Autenticitatea tinde să exprime concretul: este deci, o tehnică a realului, o reacție Împotriva schemelor abstracte, Împotriva automatismelor psihologice. Autenticitatea este un moment În mare mișcare către concret, care
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
se face lin, uneori fără ca indivizii să sesizeze faptul trecerii, ca În somn (ca În Șarpele sau În ,,La țigănci”). Indiferent de modalitățile de manifestare pe care le imaginează scriitorul, moartea este Întotdeauna re(intrare) În adevăr, salvarea ființei de inautentic, de nesemnificativ. Somnul, atât de frecvent Întâlnit ca ,,mască” a trecerii, este, În viziunea lui L. Blaga ,,Întoarcerea la unitatea primordială, la starea paradisiacă a creației fără conștiință. Somnul este o stare aproape pre natală, embrionară În care viața nu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]