77 matches
-
faptul de a comunica experiențe existențiale telles quelles. Obiect al unor căutări și practici restructurative disparate în perioada interbelică, autenticitatea devine în anii cincizeci, principiul "poetic" al unei întregi noi mișcări insurecționale: "Noul roman". 2.2. Mircea Eliade autenticitatea ca inautenticitate Conceptul de autenticitate propus de romancierii "condiției umane" și respectiv de apologeții români ai autenticității: Malraux, Sartre, Camil Petrescu și Mircea Eliade, care înțeleg să comunice "autentic" experiențe interioare ale unor spirite ieșite din comun, să dezvăluie procese în care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o viață interioară automatizată, formată din scheme deja existente, iar în acest ultim caz, romanul nu mai este modern, personajele nu mai sunt autentice. Concluzia la care ajunge Eliade este aceea că, într-un roman adevărat, autenticitatea este egală cu inautenticitatea personajelor, deoarece inautenticitatea este o caracteristică a oamenilor. Un romancier adevărat este acela care reușește să redea oamenii exact așa cum sunt ei, adică inautentici. Chiar dacă se va proceda așa, totuși, acest tip de roman, este de părere Eliade, nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
automatizată, formată din scheme deja existente, iar în acest ultim caz, romanul nu mai este modern, personajele nu mai sunt autentice. Concluzia la care ajunge Eliade este aceea că, într-un roman adevărat, autenticitatea este egală cu inautenticitatea personajelor, deoarece inautenticitatea este o caracteristică a oamenilor. Un romancier adevărat este acela care reușește să redea oamenii exact așa cum sunt ei, adică inautentici. Chiar dacă se va proceda așa, totuși, acest tip de roman, este de părere Eliade, nu va stârni interes, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
numai cu reacții personale față de diferite împrejurări. A fi autentic devine, astfel, pentru Eliade a nu fi autentic, a nu fi tu însuți, a nu avea biologie. În Fragmente întâlnim o idee asemănătoare, și anume că autenticitatea se identifică cu inautenticitatea. Romancierul este cel care trebuie să cultive banalul, inautenticul, trebuie să creeze personaje, care să nu fie egale cu ele însele, să se contrazică în funcție de circumstanțe. Avem astfel o nouă perspectivă asupra romanului-jurnal. Romanul trebuie să fie o explorare a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
simte în contextul în care textele lui Blecher redau acceași disperare în fața imposibilității schimbării unei condiții date. Autenticitatea literaturii lui Blecher vine dintr-o profundă, neliniștită, dureroasă și lucidă sensibilitate față de multiplele forme familiare, concrete, cotidiene sub care se manifestă inautenticitatea; s-ar putea spune că autenticitatea e chiar măsura acestei sensibilități, care modifică raporturile convenționale între real și ireal, dezvăluind caracterul în același timp fictiv și absurd al așa-numitei ,,realități imediate"134. Întâmplările în irealitatea imediată redau o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
prin intermediul cunoașterii (gnosis) unele existențe reușesc să depășească uitarea și să redobândească reminiscența originii lor, întorcându-se la aceasta. Ei bine, dacă în povestire începutul și sfârșitul devin obscure, se obține întocmai secvența temporală a existenței finite în dinamica de inautenticitate și autenticitate, așa cum o descrie Heidegger. Analitica existențială ar fi așadar expresia unei atitudini gnostice și nihiliste care nu mai cunoaște unitatea divină originară, nici nu mai crede într-o întoarcere, ci se consumă cu totul în orizontul vid și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
încredințat fiind că scriitorul nu poate ieși din impas decât într-un singur fel: refuzând pactul "mimetic", mistificând "realitatea". Într-adevăr, călătorul plecat peste hotare cu gândul de a-și face ucenicia artistică se arată descumpănit la tot pasul de inautenticitatea "notițelor" din carnetele lui (inautenticitate probată, am văzut, de verdictul negativ al lui Nicolae Iorga), însă, refuzând să accepte eșecul, junele cronicar de la "Epoca" rescrie mare parte din materialul adunat și transformă niște fragmente cu miez narativ pe care le
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
poate ieși din impas decât într-un singur fel: refuzând pactul "mimetic", mistificând "realitatea". Într-adevăr, călătorul plecat peste hotare cu gândul de a-și face ucenicia artistică se arată descumpănit la tot pasul de inautenticitatea "notițelor" din carnetele lui (inautenticitate probată, am văzut, de verdictul negativ al lui Nicolae Iorga), însă, refuzând să accepte eșecul, junele cronicar de la "Epoca" rescrie mare parte din materialul adunat și transformă niște fragmente cu miez narativ pe care le publică, alături de câteva compuneri mai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a vorbi (și de a iubi, deopotrivă). De aici și sensibilitatea excesivă a personajelor de tipul lui Andrei Lerian față de cuvânt și de limbajul sentimentelor în genere (alcătuit, pe lângă cuvinte, din gesturi, expresii fizionomice sau atitudini specifice), suspectat mereu de inautenticitate (avem de-a face, să nu uităm, cu un intelectual, protagonist al unor romane de dragoste). După cum lesne putem observa, suspiciunea cu pricina vizează mai puțin sinceritatea celui care iubește (identificarea cu rolul nu lasă loc îndoielii), cât capacitatea îndrăgostitului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
opera comică a lui Caragiale, politica și familia sunt temele centrale. Dacă de pasiunea politică se face întotdeauna paradă, amorul este invariabil tăinuit și tolerat printr-o adevărată conspirație a tăcerii. Comună celor două dimensiuni ale afectivității acestei lumi este inautenticitatea trăirilor. Ambele sunt "mofturi", pentru că, așa cum observa Mircea Tomuș, jocul iluziei și al realității golește de conținut atât "familia cea mare" patria, cât și "patria cea mică", adică familia. Tragicomedia existenței mimetice reiese din decalajul izbitor între afectare și afectivitate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în analiza acestei piese care a stârnit nedumerire și a dat cele mai multe prilejuri de reproșuri critice, nu doar din partea detractorilor operei caragialiene, ci și din partea celor mai obiective condeie exegetice. Paul Zarifopol, de exemplu, descalifică Năpasta pe temeiul convenționalismului, a inautenticității timbrului artistic și, mai cu seamă, a comportamentului absurd al personajului-marionetă Ion: "Monoloagele și aparte-le din Năpasta sunt printre cele mai nenorocite efecte ale teatrului tradițional. Cred că nicăieri în opera lui Caragiale convenția răsuflată n-a anulat în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui John Lennon. Chapman era un fan al lui Holden Caulfield, protagonistul romanului The Catcher in the Rye (De veghe în lanul de secară) al lui J.D. Salinger (vezi). Luând foarte în serios declarațiile lui Holden despre phoniness (impostură, falsitate, inautenticitate) și despre dorința acestuia de a-i feri pe inocenți, mai ales pe copii, de ea, tânărul fan al lui Holden și al lui Lennon l-a omorât pe cel din urmă (ar fi fost mai greu să îl omoare
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
l-ar putea constitui personajul Travis Bickle (jucat de Robert De Niro) din filmul Taxi Driver al lui Martin Scorsese, care are multe în comun cu Holden. Un tip mai violent decât Holden, dar impresionat de inocență și înrăit de inautenticitatea New Yorkului în care trăiește, taximetristul ține un jurnal, e preocupat de sex, dar o plătește pe Iris, prostituata aproape copil, nu pentru a face sex, ci pentru a avea o discuție serioasă cu ea. Deși romanul poate să fi
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de interpretare pentru înțelegerea atacului islamist ce a marcat spațiul cultural francez este criza spirituală pe care, odată cu modernitatea, a adus-o laicizarea în mentalitatea comunităților religioase occidentale. Pe fondul acestei crize, experimentată uneori ca o formă de înstrăinare și inautenticitate, se proiectează o serie de crize secundare"192. Una dintre ele este cea a lipsei de sens a vieții. Olivier Roy, profesor la Institutul Universitar European de la Florența, amintea de tinerii de ieri care-și găseau sensul vieții în mișcările
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ei, ne duce, nu o dată, în cu totul altă direcție decât rațiunea, iar corpul poate avea o autonomie funcțională care se dispensează relativ ușor de colaborarea intelectului și a afectelor. Ori de câte ori se întâmplă asta, suntem inautentici. Situația existențială curentă este inautenticitatea. Suntem „politicoși“ (și falși), suntem „oportuni“, sau pur și simplu oportuniști, suntem ipocriți, convenționali, disciplinați, superficiali, neatenți, pe scurt, suntem absenți, chiar dacă numai parțial absenți, atât din noi înșine, cât și din împrejurarea la care avem aerul că participăm. Autentici
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
teroare, căzut „sub vremi“, dislocat, uitat. Disidența este însă o soluție individuală. Nu „se ia“, nu se predică și nu justifică judecarea celorlalți. A te „face“ disident, în urma unei deliberări abile, interesate și vanitoase (sunt cazuri...), e a recădea în inautenticitate. La fel, a face din disidența ta un „capital“ de prestigiu, o tribună, de la a cărei înălțime dai de pământ cu „lașitatea“ comunității. Fiecare om își are „punctul lui de fierbere“, limitele și destinul lui. Tăcerea consimțitoare nu e scuzabilă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de sine. Or autenticitatea nu cade nici odată în autocontemplare și, cu atât mai puțin, în auto-admirație. Nu toți descendenții unui ins „autentic“ sunt, necesarmente, monumente de „autenticitate“. Iar a fi „mândru“ de autenticitatea ta e un simptom tipic de inautenticitate. Mai departe: autenticitatea nu e o „ocupație“. Nu înlocuiește faptul de a fi angajat profesional, social, politic etc. La întrebarea „cu ce te îndeletnicești?“ nu se poate răspunde „sunt autentic!“ sau „sunt vertical!“, decât cu prețul căderii în ridicol. Autenticitatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
autentic. Nu „adopți“ autenticitatea, ca pe o ținută șic, ca pe o alură cochetă, ca pe un semn distinctiv. Și mai ales nu ți-o pui la butonieră, pentru a i depuncta pe cei din jur, vinovați, în bloc, de inautenticitate, neînțelegere, lipsă de anvergură morală. Trebuie spus, de asemenea, că „a-ți dori să realizezi ceva valoros“ nu e neapărat un viciu sufletesc. Nu poți refuza orice formă de participare la viața comunitară, nu poți evacua orice proiecție ideală, orice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inapte de autocontrol, negrădinărite, dezvol tate numai pe palier psihofiziologic. Și dl Vanghelie, și dl Becali sunt autentici. Dar nu sunt decât autentici. Chiar și așa, sunt însă mai ușor de prizat decât dl Dan Diaconescu, de pildă, a cărui inautenticitate i s-a cuibărit definitiv în grimasa facială pe care o arborează drept zâmbet.) O a treia virtute de care omul politic autohton duce lipsă este uitarea de sine. Majoritatea jucătorilor noștri politici sunt manevrați de o dizgrațioasă inflație a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
A.S. Dacă nu, Jurnalul ar rămâne în sfera literaturii, în primul rând, prin ceea ce Paul Cornea teoretizează ca fiind, "convenția expresivității"? G.A. Există și opinii după care literarizarea sau expresivitatea, estetizarea în memorii ar duce la o formă de inautenticitate. Conform acestor opinii jurnalul și memoriile nu ar trebui să mizeze pe niște criterii estetice, ci pe expresia brută. E un punct de vedere. Pe de altă parte, dacă, să zicem, n-am ști că Jurnalul fericirii e scris din
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
declarat neconstituțional de Curtea Constituțională. Problema a explodat (mediatic) odată cu cazul Adrianei Iliescu, cea mai bătrână mamă din lume (la acel moment). Spectacolul de prost-gust (și nedemocratic) făcut atunci de presă și politicieni (în numele a ce?) a demonstrat gradul de inautenticitate al democrației românești. S-a încercat negarea libertății de reproducere și s-a observat perspectiva negativă asupra infertilității (care e văzută ca un stigmat, aplicat desigur doar femeilor) la mulți formatori de opinie sau politicieni. Autoarea propune câteva întrebări care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
a putut ea să însemne ceva pentru mine. Această totală dispariție până și a cadavrului unui sentiment care ți-a făcut destule zile fripte, care te-a pus - și te-a ținut - pe jar reprezintă cel mai sigur indiciu al inautenticității lui. Sentimentele inautentice nu sunt slabe, superficiale, cum se crede de obicei; ele sunt trecătoare și nu lasă urme. Dispar de tot, ca extratereștrii din filmele științifico-fantastice de duzină rămași fără „carburant” și care, dintr-un motiv sau altul, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în detalii. Viața afectivă este, de asemenea, dominată de trăiri superficiale și puțin stabile, dar intens exprimate în sensul demonstrativității. Comportamentul poartă amprenta egocentrismului, hedonismului și a unui farmec superficial, constatându-se în mod cvasipatognomonic o notă de falsitate, de inautenticitate („ca și cum”Ă, cu afișarea unei fațade avantajante pentru sine. Este, de asemenea, evidentă și stabilă sugestibilitatea conduitei și prin intermediul suprasemnificării intimității în raporturile interpersonale, care, de altfel - din partea celor din jur -, sunt inconstante și puțin nuanțate în condițiile în care
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a fi aruncat în lume fără justificare, de a fi abandonat în fața unor primejdii care ne amenință de pretutindeni și de nicăieri, cu singura certitudine de a nu mai fi. Sentimentul morții și angoasa care-l însoțește impulsionează trecerea de inautenticitate la autenticitate, stare în care omul este unit cu fundamentul său și îl trăiește . Neplăcutul sentiment al angoasei are la Heidegger un rol existențial deosebit: acela de a ne pune în contact cu neantul, pe fondul căruia se detașază tot
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a ceea ce se întîmplă constant. Cel mai adesea, omul fuge de neant, i se refuză datorită impresiei că acesta îi răpește totul, că îl privează de certitudinile sale cotidiene. Această fugă îl livrează vârtejurilor lumii fiindului și îl condamnă la inautenticitate, smulgîndu-l clipă de clipă totalității existenței și lui însuși. în măsura în care i se expune deschis și îl asumă cu dârzenie, neantul îl salvează de la această cădere. Eliberarea omului de tirania fiindului este pe măsura puterii lui de îndurare față de neant, care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]