220 matches
-
natura însăși a atomilor: se constată existența în ei a forței de greutate, desigur, dar și a unei energii proprii, cea pe care o putem observa la caii ținuți în frâu înainte de startul într-o cursă și care, impetuoși, nărăvași, incarnează această forță ce acționează în corpul însuși al materiei. Acolo unde filosofii idealiști vorbesc de Dumnezeu, dându-i nume multiple, Lucrețiu - și nu Epicur, la care această teză nu apare nicăieri în textele rămase - instalează o forță. Evident, acest postulat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
geniu conducător al gândirii: ineluctabilă, imperioasă și definitivă, ea înseamnă punctul final al oricărei aventuri existențiale. Bine, bine, dar până atunci? Zenon optează pentru asceza care renunță, pentru gestul moralizator, pentru reproș, pentru refuzarea trupului și a plăcerilor cărnii, el incarnează - dacă putem folosi aici acest cuvânt... - austeritatea celui care alege să moară înainte să-i vină ceasul morții, pentru a rezolva problema dispariției lui anunțate; Epicur, având alături animalul său emblematic, așteaptă ultimul ceas - și aici, iarăși un fel de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a prietenilor; între comunitățile din bazinul mediteranean - Antiohia, Alexandria, Rhodos, Herculanum -, el se manifestă prin practica scrisorilor și a corespondenței utile pentru a sintetiza și clarifica niște poziții teoretice; în Campania, el concepe arhitectura ca pe o posibilitate de a incarna gândirea și de a-i facilita exercițiul; în Asia Mică, prin intermediul lui Diogene din Oenanda - de la numele orașului său natal -, epicurismul adaugă o tehnică nouă pentru transmiterea doctrinei: construirea unui zid pe care niște citate gravate solicită privirea trecătorului... La
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
eviți să te angajezi în probleme supărătoare și periculoase pentru ataraxie, să nu întrepinzi nimic care să fie peste puterile tale. Atunci vine înțelepciunea și, odată cu ea, liniștea, semnul ei. Această seninătate a trupului și a sufletului capătă formă, se incarnează, mai bine-zis, într-un fragment în care Diogene din Oenanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Stalin, cartea lui Kirk și Răceanu merge, parcă, pe definiția totalitarismului, atingînd toate punctele pentru a demonstra că regimul din România se Încadra În această categorie: suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale, imixtiunea Securității În toate aspectele vieții individuale, omnipotența Statului, incarnat de figura lui Ceaușescu, totul fondat pe o ideologie de tip național-comunist. Din această perspectivă, multe dintre misperceptions sînt perfect explicabile. Desigur, Diplomația absurdului se referă exclusiv la perioada comunistă, Însă există suficiente date care să sugereze că unele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
este semnificativă, de la o institutie mondenă la o organizație umanitară - ca urmare a preocupărilor pentru problemele scriitorilor În exil, constituirii unui Comitet al scriitorilor Întemnițați, servind ca model pentru Amnesty Internațional. Uniunea Scriitorilor Sovietici a slujit difuzării modelului scriitorului proletar Incarnat de Gorki și s-a distins prin importanța acordată educației școlare, prin statutul preponderent salariat al scriitorului și cvasi-absența scriitorului independent. Exilul, epurările și reorganizările profesionale ale scriitorilor după 1989, cazurile exemplare ale unor scriitori disidenți (precum Wolf Biermann pentru
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
lor și apărând În felul acesta ca un salvator mesianic. Din acest moment, individul respectiv Încetează de a mai fi o persoană umană obișnuită, un anonim, devenind un personaj eroic. El se va transforma Într-un mit uman, care va incarna arhetipul salvatorului. În plan moral, se va dezvolta dorința de autoritate, de putere, care va avea ca efect impunerea voinței liderului asupra maselor, fie printr-un mecanism de sugestie colectivă, fie printr-o acțiune carismatică, de inducție mobilizatoare, de contagiune
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu rol de cenzură colectivă, este reprezentată prin funcția profetică. Din acest motiv, vom Începe studiul referitor la conștiința morală cu o analiză a funcției profetice. Profetul, deși este o persoană istorică reală, din punct de vedere funcțional, ca rol, incarnează un simbol. El este simbolul responsabilității, fiind intermediarul dintre om și Dumnezeu. Profetul este o punte Între „aici” și „dincolo”. Prin gura profeților vorbește oamenilor Însuși Dumnezeu. Acest Dumnezeu este persoana supremă, creatorul care se adresează oamenilor, fiii și creaturile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
anumită conștiință morală colectivă, reprezentând sentimentul unității, al apartenenței și al filiației dintr-o sursă unică și exclusivă. Din aceste considerente, explicabile psihanalitic și psiho-moral, toți membrii unei comunități umane se consideră descendenții sau fii aceluiași Tată unic, primordial, care incarnează simbolul arhetipului divin. Supra-Eului individual Îi este specifică o anumită conștiință morală individuală, sentiment al datoriei și responsabilității morale a persoanei față de sine, față de semenii săi și față de divinitate. Conștiința morală colectivă generează un sentiment moral de solidaritate interioară de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care se leagă speranța salvării sale. Suferința care Închide existența, ca și mântuirea sau salvarea care deschide existența nu sunt În puterea omului, ci ele Îi sunt date acestuia de către Dumnezeu. Ele aparțin, ca atribute, unei instanțe morale supreme care incarnează arhetipul puterii supreme a Tatălui. Atât suferința, cât și mântuirea sunt situații ontologice complementare. Prima suprimă libertatea individului, Închizându-l În limitele unei existențe inacceptabile, iar cea de-a doua eliberează individul, deschizându-i perspectiva unei existențe edenice. În mod
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Natural că aceasta este, În primul rând, o pulsiune morală, care vine dinspre Supra-Eul meu valoric. Aceste modele umane corespund aspirațiilor mele, către care eu mă Îndrept. Ele pot fi părinții, profesorii, educatorii, maeștrii, șefii, alte personalități. Modelele de referință incarnează anumite arhetipuri, către care Eu tind, și această aspirație este dată de o nevoie interioară În care văd propria mea Împlinire. Cum trebuie să Înțelegem, din punct de vedere psihologic și moral, aspirația de a te identifica cu un model
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
substitui persoanei mele. El corespunde aspirațiilor mele selective. Nu Îmi este impus, ci are semnificația unei chemări care mă atrage. Eu mă Îndrept către el. Este o nevoie a mea de acel reper valoric moral, intelectual, spiritual, pe care Îl incarnează pentru mine o anumită persoană, devenită simbol de referință. Aceasta nu mai este Însă numai o simplă atracție simpatetică, ci mai mult decât atât, ea este un interes sau, mai exact, o pulsiune morală care vine din partea Supra-Eului meu. Ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Atracția sau preferința pentru o anumită persoană am explicat-o. În ceea ce privește Însă preferința pentru un anumit grup, lucrurile sunt asemănătoare. Aderăm la un grup (social, politic, cultural, religios etc.Ă În primul rând după criteriile valorice pe care acesta le incarnează. Această adeziune corespunde cu nivelul meu de educație morală, cu structura mea sufletească, cu nivelul meu sociocultural și cu aspirațiile mele spirituale. Nimic nu este Întâmplător. Hazardul este certitudinea pe care Încă nu am descoperit-o. În spatele a tot ceea ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În istorie. Secolul XX aduce precizări importante În domeniu, separând practic tipurile psihologice de tipurile morale de indivizi. Primele se referă la trăsăturile de personalitate corelate cu constituția somatică, cele din a doua categorie la valorile etice pe care le incarnează un individ. Deși numeroase și variate ca nuanță, tipurilor morale sau mai exact psihomorale le corespund anumite „modele de viață”. Aceste modele de viață au fost sintetizate de către R. Le Senne În următoarele forme: viața medie, viața eșuată, viața de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care Întâi acționează și ulterior gândește și evaluează consecințele actelor sale, tipul extravert. Tipologiile culturale sunt sinteza simbolică a modelelor de personalitate și de viață marcate de o mare Încărcătură mitică, ele fiind În primul rând, prin personajele care le incarnează, o „ilustrare” a unor modele umane și de existență cu caracter exemplar. 4. Tipologiile etnoculturale În această categorie sunt grupate tipurile de personalitate și modelele psihobiografice corespunzătoare diferențelor specifice ale trăsăturilor etnoculturale ale unor grupe de populații. Ele aparțin atât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
viața socială, de legile cetății și normele morale. Tipurile umane, mai exact cele la care facem referință de data aceasta, tipurile sociomorale, sunt expresia raporturilor dintre om și cetate. Ele sunt produse ale cetății, ale valorilor morale, sociale și spirituale, incarnând anumite simboluri și arhetipuri de care cetatea are nevoie pentru a-și justifica și menține propria existență. Aceste tipuri sociomorale, cu semnificație simbolică, sunt personalitățile prin intermediul cărora cetatea influențează Întreaga comunitate umană din interiorul ei. Fiecare dintre aceste tipuri umane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tipuri umane are un statut și un rol bine determinat În cetate, raportat la un anumit moment istoric, legat de anumite evenimente, fiind Învestit cu funcții precise. Vom prezenta În continuare aceste tipuri. aă Eroul este tipul salvatorului, personajul care incarnează valori sufletești și morale precum curajul, spiritul de conducător și abilitatea de mobilizare a maselor, cel care prin prezența și virtuțile sale garantează stabilitatea și victoria. bă Profetul este simbolul cenzurii. El este cel care acuză, cel care arată lumii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
figuri simbolice”, se remarcă din mulțimea membrilor cetății, În anumite momente istorice, ca un produs al acesteia (K. Jaspers, H. von Kayserlingă. Ei sunt prezenți În momente-cheie ale istoriei cetății și au un rol psihosocial și psihomoral bine determinat. Ei incarnează, În primul rând, atributele simbolice ale unui personaj, deși sunt persoane reale. Ceea ce definește caracterul lor este, În primul rând, „misiunea” acestora În cetate. Vom exemplifica acest aspect prin prezentarea a două figuri exemplare: Socrate și Zarathustra. Atât Socrate, cât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ale unui personaj, deși sunt persoane reale. Ceea ce definește caracterul lor este, În primul rând, „misiunea” acestora În cetate. Vom exemplifica acest aspect prin prezentarea a două figuri exemplare: Socrate și Zarathustra. Atât Socrate, cât și Zarathustra sunt personalități care incarnează prezența și vocea Înțeleptului În cetate. Amândoi „vorbesc” cetățenilor, dar fiecare În felul său. Socrate dialoghează cu cetățenii, iar Zarathustra afirmă permanent. El predică, ține discursuri cetățenilor, lumii. Între cei doi există diferențe de atitudini, de metode și de scopuri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin exercițiul gândirii creatoare a individului ce descoperă adevărul. Zarathustra caută să convingă prin persuasiune mulțimile, impunând forța morală ca ordine universală a lumii. Două modele, două personalității, două metode, două direcții de existență sufletească și morală ale Cetății. Zarathustra incarnează arhetipul nordic, pe când Socrate arhetipul sudic. Ordinea morală și ordinea rațiunii devin, În aceste cazuri, modele de viață ale cetății, stări de spirit. 2. Relațiile interumane Cetatea creează, prin viața În comun, anumite relații interumane specifice. Spre deosebire de viața În natură
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fine, alții visează la o cetate ideală către care Îi Îndrumă pe concetățenii săi (Înțelepții, filosofii, misticiiă. Ca și ființa umană, cetatea este un organism, o ființă simbolică, care se naște și trăiește prin atributele sale umane pe care le incarnează. Ea nu poate fi altceva sau altfel decât este Însăși persoana. De aceea, ea va Împărtăși destinul acesteia. Ca și omul, cetatea există prin valorile sufletești și morale care stau la baza ei. Orice cetate are un moment de Întemeiere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este efortul de a mă putea prezenta În fața Judecătorului pentru a putea obține iertarea. Prin căință, eu doresc să mă desprind de vinovăție, să-mi anulez complexul de culpabilitate. Pentru M. Scheler, acest judecător, care este reprezentat prin conștiința morală, incarnează o „ordine invizibilă și un subiect moral personal care prezidează această ordine”. Căința mă Întoarce În trecut, la greșelile și faptele mele reprobabile. Căința refuză, respinge actele negative pe care eu le-am săvârșit și, prin aceasta, fac un prim
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aproapelui este un sentiment profund, care mă leagă spiritual de acesta. Eu nu pot fi singur, am nevoie de celălalt, după cum și el are nevoie de mine. Aceasta Îmi dă siguranță și echilibru interior, prin valorile morale pe care le incarnează. Dar lucrurile nu se opresc aici. Terapia psihomorală nu se limitează la restaurarea echilibrului de valori al persoanei. Ea urmărește și proiecția acesteia În registrul aspirațiilor ideale. Aceasta ar fi, dincolo de plăcerea trupească și de Împăcarea sufletească, Împlinirea spirituală a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cazul Împlinirii mele, iubirea este cea care mă ajută să trec, dincolo de mine și de lume. Iubirea mă proiectează În spațiul aspirațiilor mele de idea, În care mă regăsesc ca subiect pur, În comuniune cu Ființa supremă pe care o incarnează modelul arhetipal, În care sunt concentrate valorile morale. Acesta este actul de ultimă și deplină realizare de sine. Toate cele trei etape de restaurare, trupească, sufletească și morală, reprezintă efortul psihoterapiei morale, dar și semnificația interioară a acesteia. La capătul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mâine; a găsit mijlocul de a scăpa de bolile cele mai crude; moartea este singurul rău față de care nu poate lua nici o măsură”. Elogiul omului este o sinteză morală a umanismului clasic. El cultivă ideea valorii supreme pe care o incarnează persoana umană, atât ca ființă În sine, cât și ca aspirații. O permanentă luptă Între „a fi” și „a deveni”. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Adam, M. Le sentiment du peche. These, Paris, 1967. 2. Allendy, R. Le probleme de la destinee. Gallimard
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]