223 matches
-
umane" (1992, p. 105)182. Figură paradigmatica a acestui ciclu revoluționar este Orc, al cărui rol este acela de catalizator evenimențial. Damon susține că "Orc este Revoluția din lumea materială" (1988, p. 309), insă formularea este incompletă. Pe scurt, Orc incarnează, într-adevăr, ideea blakeană de "revoluție" în universul fizic, iar caracterul agresiv și incontrolabil al personajului izvoraște chiar din această convingere poetica 183. Fiul lui Los nu poate fi nici persuadat, nici îmblânzit, fiind spontan, violent și rezistent la autoritate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care compun profețiile revoluționare, "din cauza pedestrei secțiuni Africa, plasate inițial" (E: 905). Deși umil la nivel strict formal, acest fragment proiectează Africa drept loc geometric al conservatorismului imperial, al setei continue de posesiune materială și al hulitei opresiuni sociale, de vreme ce incarnează sclavia, ca formă supremă de dominare antropica. Astfel, Africa este convertita într-o metaforă extinsă a izolării. Acestea reprezintă primele versuri din ceea ce va deveni o descriere din ce in ce mai subtilă a arhitecturii intelectuale europene 184, a cărei eroare rezidă în faptul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de ansamblul ironic al celor patru zoa: Tharmas, reprezentând dimensiunea corporală umană, Urizen intelectul uman, Luvah sentimentele umane și Urthona creativitatea umană. Trebuie menționat aici că Urthona nu dobândește o manifestare temporală, fiind înlocuit, în acest sens, de Los, care incarnează esență poeziei. În opinia mea, întreaga intrigă din The Four Zoas este centrată asupra descrierii poetice a aspectelor metafizice ale ființei umane fiindcă, la Blake, ideea de cunoaștere (întocmai celei de evoluție istorică) este inseparabila de elementul antropic. Max Plowman
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
the Brain of Mân we live, & în his circling Nerves. / Tho' this bright world of all our joy is în the Human Brain. / Where Urizen & all his Hosts hang their immortal lamps" (E: 306). Războiul are loc între Luvah, ce incarnează emoțiile umane, si Urizen, arhetipul rațiunii. Conflictul dintre cei doi antrenează prăbușirea omului, care, deposedat de facultatea vorbirii, este proiectat în mijlocul unui univers bestial, dominat de instincte. În paralel, accesul la componentele estetice ale viziunii triple este blocat de absență
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dogmele false ale Bisericii Militante" (1988, p. 94). Interpretarea sugerată de el vizează tradiția biblică inițiată de profetul Iezechiel, care utilizează aceeași formulă pentru a-l denunță pe prințul Tirului (Damon, 1988, p. 93)210. În interpretarea mea, Heruvimul Ocrotitor incarnează antiteza lui Christos, icoana să răsturnata, adăpostind ruină, nu Viziunea Divină (atrag atentia cititorului asupra sugestiei din versul secund): "Thus was the Covering Cherub reveald majestic image / Of Selfhood, Body puț off, the Antichrist accursed / Coverd with precious stones, a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lor" (1992, p. 85). Și bardul lui Gray, adaugă, în continuare, Mee, si Ossian sunt războinici, întocmai lui Los la finalul poemului blakean Europe (1992, p. 85). 29 Una dintre trăsăturile caracteristice ale bardului este sagacitatea divină. Ca atare, el incarnează arhetipul înțeleptului, a cărui expresie este, printre altele, profetul. Toate aceste figuri pot fi reunite sub aceleași auspicii. Pentru o analogie interesantă, cf. Bodkin, 1951, pp. 125-135. 30 Un gest căruia iubitorii de poezie din România îi pot găsi un
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
meu. 142 Peter Otto nu ezită să definească prezentul blakean în termeni paradoxali, simultan temporali și spațiali, ca "suma de prezente care ne solicită atenția și structura lumii, fiind un spațiu determinat de istoria liniară" (1991, p. 185). 143 Los incarnează imaginația în cel mai înalt sens al acesteia, cel de creație. Uneori, manifestarea să materială este Blake însuși. 144 Pentru o exemplificare elocventa a acestei idei, cf. scrisoarea adresată de Blake lui Flaxman și datata 21 septembrie 1800 (E: 710-711
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
violență și de lipsă de rațiune" (1999, p. 16). 200 Pentru detalii suplimentare, cf. E: 154. 201 Cf. supra. 202 Pentru o bună prezentare a structurii poemului, cf. Frye, 1990, pp. 357-358. 203 Cititorul nu a uitat, sper, ca Los incarnează poezia în sensul ei absolut. Totuși, trebuie precizat că echivalarea blakeană a poetului cu un arhitect nu este un trop original. Un autor medieval mai puțin cunoscut, Geoffrey de Vinsauf, în Poetria Nova, o lucrare compusă în secolul al XIII
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Omul din vis este substituit, însă, de un copil bolnăvicios și întunecat); una dintre consecințele neașteptate ale vizitei la țară, pe domeniul prietenului Alexandru, este întâlnirea cu Ordeanu, moșierul scăpătat, dar încă rafinat, în care Theodorescu este convins că se incarnează straniul salvator din vis; materializarea cuplului oniric și în special relația bizară cu Ordeanu îi provoacă dramatice și din ce in ce mai frecvente treceri dincolo de graniță realului; în fine, la fel ca în nuvelă, partida de cărți în care Theodorescu îl atrage pe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
care se opune mișcării ce conduce la obiectivare." Moscovici, 1976, p. 173 Ancorarea permite elementelor reprezentate să fie transformate în funcție de tipurile de raporturi sociale și divers formulate în multiplele straturi ale societății. Acest mecanism se manifestă printr-un uzaj finalizat, incarnînd interese sau, cu alte cuvinte, printr-o instrumentalizare a obiectului reprezentat de către actori. Un anume sens sau o orientare evaluativă sânt date categoriilor descriptive care au fost selecționate, structurate într-un model figurativ, iar apoi naturalizate. De exemplu, psihanaliza va
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cu alte cuvinte, printr-o instrumentalizare a obiectului reprezentat de către actori. Un anume sens sau o orientare evaluativă sânt date categoriilor descriptive care au fost selecționate, structurate într-un model figurativ, iar apoi naturalizate. De exemplu, psihanaliza va exprima sau incarna un atribut al grupurilor sociale (bogații, femeile, intelectualii), relațiile dintre acestea (lupte de clasă, antagonism franco-american), un sistem de valori sau de contravalori (libertate opusă influenței inconștientului), o emblemă sau un simbol (viața sexuală liberă). Aceste categorii le permit actorilor
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
figuri, el construiește un actor: pe scena filosofică, Platon fabrică tragedii cu Socrate și, foarte adesea, niște comedii sau chiar bufonerii cu ceilalți actori... Așadar ce se poate spune despre Philebos, care dă numele dialogului filosofului - un luptător însărcinat să incarneze Plăcerea? Dar despre Protarh? Istoria ideilor nu reține aceste două nume, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul numelor altor interlocutori mai mult sau mai puțin celebri puși în scenă în dialoguri. Cu ajutorul etimologiei, vedem că Philebos îl desemnează pe amatorul
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lor și apărând În felul acesta ca un salvator mesianic. Din acest moment, individul respectiv Încetează de a mai fi o persoană umană obișnuită, un anonim, devenind un personaj eroic. El se va transforma Într-un mit uman, care va incarna arhetipul salvatorului. În plan moral, se va dezvolta dorința de autoritate, de putere, care va avea ca efect impunerea voinței liderului asupra maselor, fie printr-un mecanism de sugestie colectivă, fie printr-o acțiune carismatică, de inducție mobilizatoare, de contagiune
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu rol de cenzură colectivă, este reprezentată prin funcția profetică. Din acest motiv, vom Începe studiul referitor la conștiința morală cu o analiză a funcției profetice. Profetul, deși este o persoană istorică reală, din punct de vedere funcțional, ca rol, incarnează un simbol. El este simbolul responsabilității, fiind intermediarul dintre om și Dumnezeu. Profetul este o punte Între „aici” și „dincolo”. Prin gura profeților vorbește oamenilor Însuși Dumnezeu. Acest Dumnezeu este persoana supremă, creatorul care se adresează oamenilor, fiii și creaturile
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
anumită conștiință morală colectivă, reprezentând sentimentul unității, al apartenenței și al filiației dintr-o sursă unică și exclusivă. Din aceste considerente, explicabile psihanalitic și psiho-moral, toți membrii unei comunități umane se consideră descendenții sau fii aceluiași Tată unic, primordial, care incarnează simbolul arhetipului divin. Supra-Eului individual Îi este specifică o anumită conștiință morală individuală, sentiment al datoriei și responsabilității morale a persoanei față de sine, față de semenii săi și față de divinitate. Conștiința morală colectivă generează un sentiment moral de solidaritate interioară de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care se leagă speranța salvării sale. Suferința care Închide existența, ca și mântuirea sau salvarea care deschide existența nu sunt În puterea omului, ci ele Îi sunt date acestuia de către Dumnezeu. Ele aparțin, ca atribute, unei instanțe morale supreme care incarnează arhetipul puterii supreme a Tatălui. Atât suferința, cât și mântuirea sunt situații ontologice complementare. Prima suprimă libertatea individului, Închizându-l În limitele unei existențe inacceptabile, iar cea de-a doua eliberează individul, deschizându-i perspectiva unei existențe edenice. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Natural că aceasta este, În primul rând, o pulsiune morală, care vine dinspre Supra-Eul meu valoric. Aceste modele umane corespund aspirațiilor mele, către care eu mă Îndrept. Ele pot fi părinții, profesorii, educatorii, maeștrii, șefii, alte personalități. Modelele de referință incarnează anumite arhetipuri, către care Eu tind, și această aspirație este dată de o nevoie interioară În care văd propria mea Împlinire. Cum trebuie să Înțelegem, din punct de vedere psihologic și moral, aspirația de a te identifica cu un model
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
substitui persoanei mele. El corespunde aspirațiilor mele selective. Nu Îmi este impus, ci are semnificația unei chemări care mă atrage. Eu mă Îndrept către el. Este o nevoie a mea de acel reper valoric moral, intelectual, spiritual, pe care Îl incarnează pentru mine o anumită persoană, devenită simbol de referință. Aceasta nu mai este Însă numai o simplă atracție simpatetică, ci mai mult decât atât, ea este un interes sau, mai exact, o pulsiune morală care vine din partea Supra-Eului meu. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Atracția sau preferința pentru o anumită persoană am explicat-o. În ceea ce privește Însă preferința pentru un anumit grup, lucrurile sunt asemănătoare. Aderăm la un grup (social, politic, cultural, religios etc.Ă În primul rând după criteriile valorice pe care acesta le incarnează. Această adeziune corespunde cu nivelul meu de educație morală, cu structura mea sufletească, cu nivelul meu sociocultural și cu aspirațiile mele spirituale. Nimic nu este Întâmplător. Hazardul este certitudinea pe care Încă nu am descoperit-o. În spatele a tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În istorie. Secolul XX aduce precizări importante În domeniu, separând practic tipurile psihologice de tipurile morale de indivizi. Primele se referă la trăsăturile de personalitate corelate cu constituția somatică, cele din a doua categorie la valorile etice pe care le incarnează un individ. Deși numeroase și variate ca nuanță, tipurilor morale sau mai exact psihomorale le corespund anumite „modele de viață”. Aceste modele de viață au fost sintetizate de către R. Le Senne În următoarele forme: viața medie, viața eșuată, viața de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care Întâi acționează și ulterior gândește și evaluează consecințele actelor sale, tipul extravert. Tipologiile culturale sunt sinteza simbolică a modelelor de personalitate și de viață marcate de o mare Încărcătură mitică, ele fiind În primul rând, prin personajele care le incarnează, o „ilustrare” a unor modele umane și de existență cu caracter exemplar. 4. Tipologiile etnoculturale În această categorie sunt grupate tipurile de personalitate și modelele psihobiografice corespunzătoare diferențelor specifice ale trăsăturilor etnoculturale ale unor grupe de populații. Ele aparțin atât
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
viața socială, de legile cetății și normele morale. Tipurile umane, mai exact cele la care facem referință de data aceasta, tipurile sociomorale, sunt expresia raporturilor dintre om și cetate. Ele sunt produse ale cetății, ale valorilor morale, sociale și spirituale, incarnând anumite simboluri și arhetipuri de care cetatea are nevoie pentru a-și justifica și menține propria existență. Aceste tipuri sociomorale, cu semnificație simbolică, sunt personalitățile prin intermediul cărora cetatea influențează Întreaga comunitate umană din interiorul ei. Fiecare dintre aceste tipuri umane
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tipuri umane are un statut și un rol bine determinat În cetate, raportat la un anumit moment istoric, legat de anumite evenimente, fiind Învestit cu funcții precise. Vom prezenta În continuare aceste tipuri. aă Eroul este tipul salvatorului, personajul care incarnează valori sufletești și morale precum curajul, spiritul de conducător și abilitatea de mobilizare a maselor, cel care prin prezența și virtuțile sale garantează stabilitatea și victoria. bă Profetul este simbolul cenzurii. El este cel care acuză, cel care arată lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
figuri simbolice”, se remarcă din mulțimea membrilor cetății, În anumite momente istorice, ca un produs al acesteia (K. Jaspers, H. von Kayserlingă. Ei sunt prezenți În momente-cheie ale istoriei cetății și au un rol psihosocial și psihomoral bine determinat. Ei incarnează, În primul rând, atributele simbolice ale unui personaj, deși sunt persoane reale. Ceea ce definește caracterul lor este, În primul rând, „misiunea” acestora În cetate. Vom exemplifica acest aspect prin prezentarea a două figuri exemplare: Socrate și Zarathustra. Atât Socrate, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ale unui personaj, deși sunt persoane reale. Ceea ce definește caracterul lor este, În primul rând, „misiunea” acestora În cetate. Vom exemplifica acest aspect prin prezentarea a două figuri exemplare: Socrate și Zarathustra. Atât Socrate, cât și Zarathustra sunt personalități care incarnează prezența și vocea Înțeleptului În cetate. Amândoi „vorbesc” cetățenilor, dar fiecare În felul său. Socrate dialoghează cu cetățenii, iar Zarathustra afirmă permanent. El predică, ține discursuri cetățenilor, lumii. Între cei doi există diferențe de atitudini, de metode și de scopuri
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]