154 matches
-
după sfârșitul acestei lumi la câțiva gânditori pragmatici și existențiali, la Montaigne, Schopenhauer sau Nietzsche, de exemplu. Filosoful nu produce concepte sau gândiri pentru plăcerea de a le vedea funcționând perfect, asemeni unei mașinării inteligente și bine unse, el vizează incarnarea, producerea de efecte concrete într-o viață cât se poate de reală, cea de toate zilele. Pentru a sprijini metafora filosofului-terapeut, tradiția vorbește de Tetrapharmakon-ul epicurian, de cvadruplul remediu. Extrapolarea se face plecând de la un fel de poțiune magică antică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care narează, nu sunt spusele unor personaje exterioare, ci provin din mintea naratoarei; tocmai discursul direct liber permite evitarea plasării ei în poziție de naratoare, în sensul obișnuit al termenului. După cum remarcă Laurence Rosier, "DDL este, în limba franceză contemporană, incarnarea lingvistică a modernității [...]. El permite un joc, o întrebare deci, cu privire la narațiune, la statutul ei, la enunțările sale puse în scenă; noul roman și mobilitatea lui au recurs la toate acestea [...]. Prin urmare, liber înseamnă emancipat dintr-un model de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în care exuberanța vizuală se pierde în spatele sensului, și astfel apar geometricul, minimalul, conceptualul. Nu mâna pictează, ci mintea: viziune interioară. Obiect: funcționarea gândirii. Există nestorienii, care maximizează Omul din Isus și Materia în Forme. Asta dă o artă de incarnare, cu prioritate pentru valorile tactile, efectele de pastă, gestualitate, orientată spre natură și lumină. Retina comandă: nuduri și peisaje. Obiect: samânța lucrurilor. Linia Calvin, puritană, nordică. Linia Loyola, senzuală, meridională. Cele două se excomunică reciproc. Vizionarii împotriva văzătorilor, războiul continuă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
artei. Astfel a putut el să confunde două epoci, două regimuri ale privirii: era idolilor și era artei (a se vedea tabelul de la pp. 229-230). Aura lui nu aparține, de fapt, decât celei dintâi. Calitățile de prezență reală, autoritate și incarnare imediată, de a căror pervertire industrială se teme el, sunt cele pe care opera de artă le-a abandonat în Renaștere, fără să aștepte "reproducerea mecanică". Fotografia doar a adăugat un al treilea grad la cel de-al doilea. Nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cunoscute, de parc... le-am fi v...zut undeva. Este posibil s... aveți, la o prim... privire aruncat... peste imaginile simbolurilor, senzația c... le cunoașteți de undeva. Acest lucru este foarte posibil întrucât, dac... alegeți s... practicați Reiki în aceast... incarnare, înseamn... c... poate ați mai fost inițiat și alt... dat..., iar memoria acestor imagini s-a p...strat în str...fundurile sinelui vostru, așa c... nu v... gândiți de unde le știți, ci continuați s... credeți în semnificația lor. Trebuie înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
aceast... iertare însoțit... de o iubire pur..., ca un nor diafan care înv...luie atmosferă pornind din chakra inimii și care, în final, v... înv...luie în întregime și pe dumneavoastr.... Dac... ați greșit fâț... de cei care în aceast... incarnare v... sunt copii, puteți cere ajutor Maicii Domnului și energiilor sale materne și vindec...toare, pentru a putea dep...și pragul karmic mai ușor. Dup... ați ce terminat, respirați profund de mai multe ori și, cu un surâs pe fâț
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
ce rezon...m cel mai mult, c...ci fiecare dintre noi cuprind în str...funduri sâmburele unor anumite practici pe care cu sigurant... le-am mai utilizat în trecutul nostru karmic și care vor „cere” efectiv s... fie reactivate în incarnarea prezent.... Fie c... vorbim de Reiki, de Qi Gong, de Tăi Chi, de Feng Shui sau de aromoterapie, în fiecare caz vom descoperi o zon... care va rezona cu ceva din intimitatea noastr... și care ne va îndrepta pașii spre
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
ciclul generațiilor, iar Empedocle se vede pe sine Însuși ca fiind unul dintre acești daimoni „izgoniți de la zei”4. Urmează grupul daimonilor funcționali, personali sau psihopompi, unii (cel bun și cel rău5) fiind Însărcinați să Însoțească sufletul pe toată durata incarnării sale, iar ceilalți având Îndatorirea să-l călăuzească În Infern. Cea de a treia accepțiune, după interpretarea lui Detienne, care se bazează pe o mărturie a lui Porphyrios 1, va fi cea de daimon ca „putere supranaturală” nedeterminată, sens pe
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
este antiteza absolută a Supraomului nietzschean, omul lipsit de orice transcendență, trăind într-un "gol istoric" și într-un vid sufletesc, pândit de nebunie. Omul concret se dovedește a fi subomul iar nu Supraomul. Proprio motu, omul concret este o incarnare a nimicului. Nemaifiind nimic dincolo de lume, omul concret dobândește o autarhie postulată de filosofiile materialist-ateiste. Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv că mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ar vedea lumea înconjurătoare”; - argumente aparent filosofice: „În univers există un număr mare de nuclee energetice inteligente imateriale. Suma acestor inteligențe este numită Tot Ce Este...”; „Sufletele s-ar afla într-un proces etern de evoluție. Ele urmează cicluri de incarnare voluntară, pe diferite planete din univers, inclusiv pe planeta noastră”; - inferiorizarea (în comparație cu entități superioare): „Despre Forța Multidimensională Universală există două ipoteze: a) ar fi o făptură supranaturală, personificată, atotștiutoare, atotputernică, separată de creații; b) ar fi un principiu natural, în
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
figură opusă, o identitate textuala care ajunge chiar să depășească frontierele textului. Această figură este constituită, precum voi căuta să arăt în a patra treaptă a interpretării, de Urizen, zeul rigid și steril al rațiunii, care reprezintă contrapartea lui Los, incarnarea imaginației umane absolute. Dacă Blake împrumuta identitatea lui Los că prezența textuala (precum se întâmplă în Milton), nu este mai puțin adevărat că el îl proiectează pe Urizen că pe o imagine speculara, ca pe un dublu care poate fi
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
viziunii, care este un moment de iluminare absolută, cuprinzând și, simultan, generând universul, vizionarul poate avea acces la esență tuturor lucrurilor: el știe deoarece este. Separarea dintre subiect și obiect este dizolvată, iar fuziunea dintre subiectul și obiectul cunoașterii generează incarnarea cunoașterii: eul în viziune. În cazul lui Blake, potrivit lui James Engell, eul asimilează obiectul grație activității imaginației creatoare: "obiectul devine parte a eului subiectiv fiindcă imaginația transforma obiectul în ceea ce este în cursul procesului de percepție" (1981, p. 248). La
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Hyle & Coban, of Kwantok, Peachey, Brereton, Slayd & Hutton: / Of the terrible sons & daughters of Albion. and their Generations" (E: 147). Această rugăciune abil deghizata, extrasa din poemul Jerusalem, îi este adresată lui Isus, care, ca salvator al viziunii divine, este incarnarea supremă a imaginației. Mai mult, Urizen nu este descris doar că proiecție negativă a eului creator, ci și ca protest personificat împotriva falsității creștinismului instituționalizat, precum corect notează Robert Ryan: "În Urizen, Blake a întrupat obiecția sa față de întreaga teologie
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
profeții francezi, ce-și au originea în protestanții francezi din Munții Cévennes și cunoscuți sub numele de "camisarzi", ajung și în Anglia. Rupp notează că profeții scriu chiar o "Liturgie a deșertului" și se dezvoltă că o miscare extatic-vizionară, "o incarnare perfectă a ceea ce în epoca se numește "entuziasm"" (1986, p. 216). Conceptul este crucial la Blake. În afara sectelor deja amintite, un rol important în aglutinarea concepțiilor religioase blakeene îl joacă ramură antinomica a protestantismului. E.P. Thompson încearcă să demonstreze o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
asupra dezmembrării și dispersiei treptate a celor patru zoa (Tharmas, Luvah, Urizen și, respectiv, Urthona), Noaptea a Cincea prezintă tribulațiile lui Orc. Dacă Noaptea a Șasea și Noaptea a Șaptea sunt axate asupra decăderii accelerate a lui Urizen, care, ca incarnare a rațiunii, devine o divinitate prăbușita într-un univers al falsității, Noaptea a Opta reifica erorile universale, sugerate metaforic de portretul hermafroditului, imaginat că summum malum 192. Noaptea a Noua aduce cu sine Judecată de Apoi, deci repunerea în drepturi
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
earth" (E: 232). Viziunea Heruvimului Ocrotitor este aglutinata din imagini separate, unite într-o construcție sugestiva 209. Această amintește de figurile baroce, sculptate în metale rare, precum aurul, si împodobite cu pietre prețioase, care servesc la identificarea supremului idol fals, incarnare a egoismului. Damon crede că Heruvimul Ocrotitor "este greșeală finală, ultimul dușman care trebui ucis" (1988, p. 93), "dogmele false ale Bisericii Militante" (1988, p. 94). Interpretarea sugerată de el vizează tradiția biblică inițiată de profetul Iezechiel, care utilizează aceeași
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
intuiește adevărată natură a amestecului de fascinație și ura obscură cu care începe să îl vadă pe Ordeanu: moșierul scăpătat nu este doar un dublu incarnat al omului din vis, ci și o copie fidelă, premonitorie, a propriului viitor, o incarnare perfectă a inerentei sale prăbușiri. Simte doar o pornire de neoprit de a-l învinge, pentru a alunga toate fantasmele trecutului, într-o singură, încrâncenata partida de cărți cu celălalt, în același spațiu de joc al sufletelor, clubul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cred clasicii ; cel mult îi putem rezuma stilul menționând caracterul ei mai cuprinzător, gustul pentru ornamentația bogată în detrimentul purității, preferința nu pentru monofonie, ci pentru polifonie. Trăsăturile mai specifice sânt dorința de a surprinde, de a șoca dogma creștină a incarnării ; apropierea pedagogică a noțiunilor îndepărtate sau elevate prin analogii cu lucruri din viața de toate zilele. Până acum ne-am ocupat de natura limbajului figurat, punând accentul îndeosebi pe metonimie și pe metaforă; și am arătat că de la un stil
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
El este structura spațială, somatică, a sufletului. Dreapta și stânga sunt structuri orientate ale spațialității carnale. Se poate vorbi, În sensul acesta, de caracteristici spațiale ale trupului, și anume: aă spațialitatea unei persoane este legată esențialmente de trupul acesteia; bă incarnarea individului sau somatizarea acestuia reprezintă modul fundamental prin care persoana se exteriorizează pe sine Însăși În lume; că relația dintre două persoane este o relație trupească, de factură carnal-somatică reprezentată prin: strânsul mâinilor, apropierea, Îmbrățișarea, sărutul, actul sexual. Mâna este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
iubiri adevărate, pure, de aceea nici nu reușește să-și mențină privirea pe statuia zeiței Ceres și, întorcând capul, o vede pe Alejandra, ceea ce coincide cu începutul dramei lui. María, pentru pictorul psihopat, si Alejandra, pentru ingenuul Martin, sunt iubirea, incarnarea absolutului 83 pe care vor să-l eternizeze, chiar dacă oscilează, atât Maria, cât și Alejandra, între sublim și abject, între zeița și femeie, concret și insesizabil, pentru că sunt înconjurate de lumea demoniaca a lui Bruno, de subteranul lui Fernando Vidal
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lor în presă) [...]”. Cele două axe principale sunt bine delimitate: lichidarea dușmanilor - reali sau presupuși - și mai ales „pedagogia infernală” (A. Kriegel), printr-o teatralizare. Procesul se adresează maselor care trebuie să se mobilizeze și să solidarizeze cu puterea, nouă incarnare a paradisului, și să-i condamne pe acuzați, noi reprezentanți ai diavolului. Această formă spectaculară a terorii este un mod de socializare politică masivă și accelerată. Stalin face strălucitoarea demonstrație a atotputerniciei sale, silindu-i pe acuzați să mărturisească crime
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un personaj mitic recuperat de istoria mentalităților. Dintre toate miturile capitalei, Pariziana este, presupune Louis Chevalier [1985, p.18], singurul care și-a menținut prestigiul, mitul cel mai vechi, cel mai imuabil și cel mai sacru. Pariziana reprezintă, pentru colectivitate, incarnarea dorințelor, viselor, fantasmelor mai mult sau mai putin conștiente 22. Geneză mitului Parizienei confirmă "caracterul activ al miturilor, adică puterea lor de a mobiliza și orienta dorința" și faptul că "mitul este valoarea cuprinsă de reprezentare, adică imaginea coadaptată cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ilustrații de carte, pictură, sculptură, producții artizanale etc.). Arhetipurile feminine nu se rezumă la reflectarea unui ideal de frumusețe, ele devin modele de comportament, mai mult sau mai putin rigide. Astfel, muză rămâne ceea ce fusese înainte: o figură alegorica sau incarnarea unei idei35 în mai mare măsură decât a unei persoane specifice. Imaginile de madona și seducătoare sunt la fel de abstracte și organizează feminitatea în jurul a doi poli: unul normal, ordonat și liniștitor, altul deviator și periculos. În jurul primului pol domnește virtutea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa din universul artei, chiar și atunci când face parte din cercul proxim al artistului, cum e cazul cuplului Lantier în L'OEuvre. Claude se sinucide în fața tabloului sau, simbol monstruos al femeii-oraș, pe care nu a știut
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se transformă în mit, fără a înceta să fie reală [Flaubert, Correspondance, VIII, p.388]; într-adevăr, Zola a oferit sistematic două imagini ireconciliabile ale eroinei sale: ba față ușuratica, personaj construit pornind de la povestirea curtezanei lui Dumas-fiul, ba Venus, incarnare fascinantă și înspăimântătoare a forțelor sexualității. Mitul are o dinamică proprie cu legități specifice, denumite diferit: situații, scenarii, raporturi, relații invariabile, teme posibile etc.61. Vom face apel la câteva din cele mai reprezentative. Raymond Trousson precizează că secolul al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]