339 matches
-
exemplu colecția de eseuri critice din 1997, "Virginia Woolf: Lesbian Readings", editată de Eileen Barrett și Patricia Cramer. Mai mult ca atît, Louise A. DeSalvo vede cea mai mare parte a vieții și carierei lui Woolf prin prisma abuzului sexual incestuos, pe care Woolf l-a suferit cînd era o femeie tînără, în cartea sa din 1989 "Virginia Woolf: The Impact of Childhood Sexual Abuse on her Life and Work" („Virginia Woolf: Impactul abuzului sexual din copilarie asupra vieții și operei
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
criticat din diferite direcții. Karl Popper critică teoriile lui Freud, ca nefiind fundamentate științific, ele s-ar baza doar pe convingerea autorului psihanalizei, care - fără date experimentale sau observații verificabile - modifică realitatea. Astfel o persoană care neagă existența unor înclinații incestuoase este considerată drept exemplu de refulare, fără a i se recunoaște posibilitatea unei structuri psihice normale. Mult mai sever este Hans Eysenck, care consideră că Freud a împins psihiatria cu o sută de ani înapoi, stigmatizându-și pacienții cu diagnostice
Complexul Oedip () [Corola-website/Science/297675_a_299004]
-
impulsurile individuale inconștiente (cum gândea Freud), dar și, în egală măsură, la un nivel inconștient colectiv. Jung nu a împărtășit niciodată ideea unei dorințe ”sexuale” a copilului pentru părintele de sex opus, fără a nega totuși importanța primordială a dorinței incestuoase în viața psihică a persoanelor adulte. Pentru el această dorință ar reprezenta mai degrabă tendința de întoarcere la starea dinaintea nașterii (pentru a renaște), decât o dorință sexuală (impuls către anihilare prin moarte). Alfred Adler consideră că ideea represiunii culpabilității
Complexul Oedip () [Corola-website/Science/297675_a_299004]
-
În cartea "„Folies à Plusieurs”", apărută în anul 2002, istoricul psihanalizei Mikkel Borch-Jacobsen subliniază faptul că Freud afirmă universalitatea complexului Oedip într-o manieră absolut arbitrară, în lipsa oricărui material clinic, în scopul găsirii unei explicații "ad hoc" pentru presupusele înclinații incestuoase ale unor persoane analizate. Aceste înclinații nu s-ar datora unui complex Oedip real, ci ar fi fost mai degrabă sugerate persoanelor analizate de însuși Freud, în tendința lui de a fundamenta etiologia sexuală a nevrozelor.
Complexul Oedip () [Corola-website/Science/297675_a_299004]
-
fie neplăcute, iar Borat comentează că "ea și-ar fi dorit să fi fost violată de către alt bărbat". Borat are o soră numită Natalya, care este cotată ca prostituata de pe locul patru în Kazahstan, cu care el are o relație incestuoasă, și un frate mai tânăr numit Bilo, care este retardat mental și care trebuie ținut în spatele unei uși metalice sau o cușcă metalică. Într-un interviu, Borat a declarat, "Fratele meu Bilo are un cap foarte mic dar niște brațe
Borat () [Corola-website/Science/304557_a_305886]
-
lui Edwy cu Ælfgifu a fost neobișnuită și a fost împotriva voinței lor, în mod clar din motive politice din partea susținătorilor lui Dunstan. Biserica, la acea vreme, considera orice unire cu neamuri înrudite până la gradul al VII-lea ca fiind incestuoasă. (Acest lucru s-a redus la patru până în 1215). Dunstan, în timp ce se afla în exil, a devenit influențat de benedictienii din Flandra. Un partid pro-Dunstan și pro-benedictin a început să se formeze în jurul domeniului din estul Angliei care îi aparținea
Edwy al Angliei () [Corola-website/Science/331029_a_332358]
-
a face like a silver hatchet, and grass green hair."). Deși a fost asociat cu grupul de homosexuali din jurul lui Wilde, există foarte multe lucruri în suspensie referitoare la acest subiect. Speculațiile asupra sexualități sale includ și o presupusă relație incestuoasă cu sora sa mai mare, Mabel, care ar fi dus la nașterea prematură a unui copil. În 16 mai 1898, Beardsley a decedat de tuberculoză în Menton, Franța la vârsta de doar 25 de ani.
Aubrey Beardsley () [Corola-website/Science/302458_a_303787]
-
intre creștini și politeiști care au mărit procesul de prigonire. Faptul că creștinii se întâlneau pe întuneric, înainte de ivirea zorilor, sărutându-se pe gură și numindu-se „frate” și „soră” a dat naștere zvonului că creștinii se țin de orgii incestuoase. Faptul că ei mâncau carnea fiului și beau sângele lui a dat naștere zvonului că creștinii sunt canibali de copii. Conflictele dintre politeiști și creștini s-au accentuat. Ca urmare, împăratul Teodosie I a decis în anul 386 e.n. ca
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
se autoanalizează cu o voluptate aproape vorace, până la extincția oricărui alt personaj în afara propriei conștiințe, este o perioadă de mari contorsionări sufletești. Iubirea senzuală pentru Henry Miller, atracția fatală către June, atașamentul față de Hugo, soțul ei, și rămășițele iubirii adolescentine incestuoase cu vărul ei, Eduardo, toate aceste sentimente se întretaie și se decantează treptat în jurnal. Întreaga viață a lui Anaïs Nin stă sub semnul explorării sinelui, căutare căreia i se subordonează atât panerotismul, cât și pasiunea pentru psihologie. Incendiar și
Henry și June: Din Jurnalul Dragostei (necenzurat) () [Corola-website/Science/320744_a_322073]
-
atunci când proclamă: „Identitatea nu este un dat rigid și imuabil, ea este fluidă, este un proces În permanentă devenire, prin care ne Îndepărtăm Încontinuu de origini”, după care adaugă: „orice endogamie ă orice identitate pretins pură ă este sufocantă și incestuoasă” (Magris, 2001, pp. 92-93). Astfel, printr-un proces continuu, experiența lumii defamiliarizează, fragmentează și reconstruiește, reînnoind neîncetat medierile care produc efecte de sens mai mult sau mai puțin inedite În sânul culturilor. A. L. & BERNABE Jean et alii (1989), Eloge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a vrut "să discute, pornind de la analiza moralei și a gândirii unor intelectuali de marcă, în ce măsură aceștia sunt îndreptățiți să sfătuiască omenirea cum să-și organizeze viața" (p. 7). c) Relațiile cu semenul prin medierea narcisistă, dragostea fraternă și cea incestuoasă, rațiunea și iraționalitatea, munca, democrația și alte subiecte, în culegerea, Erich Fromm, Texte alese, traducere din franceză și engleză de N. Frigioiu, controlul traducerii de D. Stoianovici, 1983, Editura politică, București, 516 p. 15. Fr.wikipedia.org/wiki/Elargissement de l'Union Européenne
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de a avea forme mai severe și cu simptome cronice. Între femeile suferinde de tulburări de alimentare s-a constatat că în istoria celor cu anorexie nervoasă pură se găsesc procentele cele mai mici de cazuri raportate de abuzuri sexuale (incestuoase sau extrafamilale) în copilărie (6 %) față de pacientele pur bulimice - (75%) (Waller 1991,1992; Steiger și Zanko, Montreal 1990). Internetul a ușurat comunicarea dintre bolnavele de anorexie și bulimie în afara mediului curativ, cu mult mai reduse riscuri de respingere în contactele
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
e un pianist care-și însoțește mama la ședințele de radioterapie ale doctorului Philip Chemla. Acesta din urmă e un oncolog respectabil ziua, dar duce o viață de noapte destul de promiscuă, în care-și adâncește și mai mult trauma relației incestuoase avute cu fratele său în partide de sex cu parteneri aleși la întâmplare. Paola Suares e amanta lui Luc Codamine (prieten cu Robert Toscano), care insistă să facă amor în sufrageria acestuia pentru că, spune ea, „nu mai suport ușurința cu
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
rebsorbită de umbra timpului și sustrasă posesiei mele. Și o canava tragică de-a mea, istoria lui Jim Cânepă, care se Întoarce În Anglia În suita lui sir Walter Raleigh și descoperă că tatăl său a fost ucis de către fratele incestuos. Măselariță. — Dumneata ai har, Kelley, Îmi spusese Dee. Și ai nevoie de bani. Există un tânăr, fiu natural al cuiva pe care dumneata nici măcar nu cutezi să ți-l Închipui: vreau să-l fac să urce În faimă și onoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dumnezeu, acum introduc fișa, circuit micro-macrocosmic În acțiune, freamătă sub crusta globului toate rădăcinile de mandragoră, auzi cântecul Simpatiei Universale, trec pe recepție, punct. Doamne dumnezeule, armatele se Însângerau pe câmpiile Europei, papii lansau anateme, Împărații se Întâlneau, hemofili și incestuoși, În pavilionul de vânătoare din Grădinile Palatine, ca să furnizeze o acoperire, o fațadă somptuoasă lucrării ăstora, care În Casa lui Solomon auscultau apelurile anemice dinspre Umbilicus Mundi. Ei erau aici ca să acționeze aceste electrocapilare pseudo-termice hexatetragramatice - așa ar fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nebun. Dar, probabil, nu e doar febra nopții de vină. Am ațipit câteva minute și m-am trezit speriat. M-am visat în junglă. Alunecam într-un desiș încîlcit, tulbure, printre fluturi mari și liane-surori, crescute pe aceeași rădăcină, îmbrățișate incestuos. Erau și șerpi, dormind cu gura deschisă, ca în sculpturile vechi, pe trupul zeului vântului, care șuiera într-un fel de tub. Se făcuse noapte și mă uitam la cerul acoperit de un nor alb, așteptând să văd, după trecerea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu ochii ficși, pe hahaleră! adaugă Fratele. Poetul, ale cărui reflexe și detentă de fost pivot-bastchebalist, oarecum mediocru, mai țâșneau (chiar dacă selectiv, cu pauze), era deja la căpătâiul patului, la datorie. Apoi... Apoi, o înjurătură piperată, care evoca grotesc raporturile incestuoase complexe, dintre numeroșii membri ai unuia și aceluiaș trib emancipat de inuiți, explodează plastică, în semiobscuritate. Ce-i, Dane?! Ce e, frate?! Ce-a pățit...?!? se precipită Avocatul. Nemernicul! Netotul! Idiotul! Flegma! Scârba! Căzătura dracului...! Prea târziu! Băga-mi-aș
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
le toace, să le amestece cu uruială ori tărâțe Înmuiate și să le dea la rațe. Ca să-l dibui pe Cel ce Doarme trebuie să știi să vezi scrânteala tuturor alor firii; să nimerești clipa neștiută când Soarele o dezmiardă incestuos pe buna sa soră Luna, când lumina se face neagră și apele curg la deal, când văzduhul Încremenește și toate par a Îngheța, tăcute; să scrutezi fără uimire mișcările bezmetice ale stelelor, dar și cursul lin al țărânii În gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fricos, dovadă că îi ucide pe Polonius și fiul acestuia, Laerte. Ezitarea constă într-un fenomen de transfer, Claudius îl asasinează pe rege și îi ia locul în patul conjugal. La fel ar fi procedat și Hamlet, însă tentația sa incestuoasă e reprimată de rațiune și conștiință. Nu se poate răzbuna pe cel care a fost chiar unealta gândurilor sale. Însă, refulările succesive fac din erou un nevrotic și, etiologic, aici sunt rădăcinile stărilor sale de delir sau controversata abulie hamletiană
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
renunțe la o bună parte din avere. Ca și în Hamlet, unchiul și mama se coalizează împotriva fiului! Nu pentru dobândirea unui regat, ci în perspectiva obținerii unei părți cât mai mari dintr-o moștenire. Lăcomia mamei dizolvă violent instinctul incestuos din inconștientul eroului, iar această frustrare pe care Ștefan nu o poate conștientiza se reflectă în crizele de gelozie față de Ela. Mai mult decât gelozie, e vorba aici de o stare nevrotică, soția substituind tot în inconștient imaginea unei mame
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de eterogenizare, creatorul d-nei T. își vede proiecția sufletească inconștientă preluată de eroină. După un timp însă, același arhetip al feminității este refulat, datorită relației de cauzalitate stabilită cu instinctul matern (izvor originar al Animei) și reminescențele reprobabile ale complexului incestuos. Este util să amintim, în această logică a faptelor, că scriitorul nu a încetat niciodată să-și caute mama naturală, a sperat ca măcar, după prima reprezentație a piesei Suflete tari aceasta să-și facă simțită prezența, neputându-se consola
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să-și facă simțită prezența, neputându-se consola cu gândul că Ana Petrescu a murit când avea doar un an. În rezumat, sciziunea cuplului din roman se produce în urma unei duble refulări: a feminității excesive a autorului și a tendinței incestuoase. Ca o dovadă a corectitudinii raționamentului și conform teoretizărilor psihanalizei, să atragem atenția că indiferența lui Fred Vasilescu este doar una simulată; el o iubește în continuare pe d-na T., caută tot felul de pretexte pentru a o întâlni
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sistematic. Altfel, riscă să-și piardă personalitatea, să-și dizolve toate calitățile în fluiditatea copleșitoare. Interpretarea noastră de factură psihanalitică are în vedere raportul Anima Persona, despărțirea fiind urmarea unei duble refulări (a feminității excesive a scriitorului și a tentației incestuoase). În ordinea firească a întâmplărilor mitice, apreciem că explicația își are originea chiar în reprimare. Cine își refulează Anima renunță, voluntar sau nu, la o anumită componentă a propriului psihic, își repudiază imaginea ideală pe care sufletul său a proiectat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care nu l-a cunoscut, dar se pare că l-a prețuit în forul lăuntric. Este momentul semnalării unei prime reprezentări arhetipale, cea a reabilitării tatălui-rege. Dincolo de controversata abulie a prințului, de iubirea și abandonarea Ofeliei sau de trădarea mamei incestuoase, căsătorită în grabă cu un unchi ipocrit și asasin, dincolo de dileme metafizice și prietenii durabile sau efemere, Hamlet ne relevă și această dulce povară a reabilitării memoriei ultragiate a regelui. Fiindcă înainte de a fi răzbunat, el trebuie înfățișat conștiinței colective
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Până la finalul primei etape din creația eminesciană (1879, după argumentele lui Ibrăileanu), iubirea situată în cadrul feeric al naturii este angelică, având în vedere expresia lui Călinescu. Chiar pudică am completa noi. Nu este vorba aici de o reprimare a instinctului incestuos? Erosul eminescian este o amalgamare între iubire pentru Femeie și divinizarea Mamei protectoare. Comentariul lui Tudor Vianu la poezia O, mamă..., publicată în aprilie 1880, la patru ani de la moartea Ralucăi, sprijină o asemenea ipoteză. Iubita este o ipostază a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]