546 matches
-
fiindcă nu sunt în stare să le distingă; le interzic, fiindcă nu înțeleg esența ficțiunii romanești. Observațiile sunt, neîndoielnic, valabile. Problema mea e alta și anume dacă nu cumva felul în care înțelege literatura cititorul obișnuit nu este acela al inchizitorului, fiindcă, dacă e așa, atunci acesta din urmă are toate motivele să suprime romanele. Scrie Llosa: „Recurent în istoria ficțiunii este riscul de a considera ad-litteram ceea ce spun romanele, crezând că viața este așa cum o descriu ele". Și ilustrează ideea
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6010_a_7335]
-
care face din Don Quijote și din Emma Bovary niște victime sofisticate ale lecturii de romane. Căci numai socotind lectura o nobilă inutilitate putem să fim de partea lui Llosa și a adevărului mincinos al literaturii și nu de aceea a inchizitorilor catolici, comuniști ori islamici și a minciunilor adevărate pe care ei le reproșează literaturii.
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6010_a_7335]
-
remarcăm, înainte de orice, că acest lucru s-a întâmplat foarte rar în societățile deschise, democratice și liberale. Reprimarea imaginației artistice a fost opera societăților în care, fie religia, fie morala, fie politicul au exercitat o anumită formă de autoritate. Cazul inchizitorilor catolici din coloniile hispano-americane, acela de la care pornește Llosa în Adevărul minciunilor, ilustrează primul tip de autoritate, aceea religioasă. După secolul XVIII, ea a încetat practic să mai existe în Occident. Este totuși cea mai răspândită în multe țări, în
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
Occident. Este totuși cea mai răspândită în multe țări, în secolele XX și XXI, urmare a învățăturii din școlile coranice. Salman Rushdie sau caricaturistul danez nu sunt singurele ei victime. Molahii afghani sunt mai îmbuibați de fanatism religios decât erau inchizitorii spanioli. Morala a luat locul religiei în secolul XIX, mai ales în epoca victoriană din cea de a doua lui jumătate, și a continuat să impună regula jocului în toată prima jumătate a secolului XX. Ținta nu mai era necredința
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
implicând toate aspectele existenței și gândirii oamenilor - și din pedeapsă, una cu nimic mai prejos, chiar dacă locul rugului l-au luat gulagul sau glonțul. În definitiv, ce aveau toți aceștia împotriva literaturii sau, în general, a artei? Llosa spune că inchizitorii considerau periculoase romanele în măsura în care sunt „nesăbuite și absurde, mincinoase, adică", putând „prejudicia sănătatea spirituală a indienilor". Ar fi vorba de un fel greșit de a le citi, cum am văzut. E de notat că, dacă așa stau lucrurile, nu greșeau
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
principala formă de mistificare a realității istorice și sociale. Romanele realist-socialiste prezintă o realitate mai mincinoasă în coerența ei ideologică și în „carnalitatea" ei artistică decât cărțile de istorie sau documentele de partid. De ce, așadar, este considerată periculoasă literatura de către inchizitorii de toate spețele? Nici unuia dintre ei nu-i convine, în primul rând, faptul că, lăsată liberă, imaginația literară scornește lumi care nu sunt croite după chipul și asemănarea lumii religiei, a moralei sau a ideologiei politice. Toți vor, într-un
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
cu dispariția creștinismului: negarea divinității și Învierii Fiului lui Dumnezeu, deci implicit abolirea Sfintei Treimi. Îi urmează pe Sfântul Scaun Pius XIII, ultimul papă (conform profeției Sf. Malachie), aflat sub deviza Petrus Romanus, și printre strămoșii căruia se aflase un Inchizitor: "Eu voi fi reversul lui, mână spartă, suflet larg, voi uita de mine însumi și îi voi face pe toți să priceapă că Biserica înseamnă în primul rând dărnicie și apoi strictețe. Ea dă și nu ia nimic." Arătându-i
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
mea. Și cu multă vreme înainte de a înțelege ce înseamnă pentru o victimă să devină complice la crimele statului, descoperisem rușinea complicității în termeni mult mai personali. Intr-un sens, această carte e o reacție la propriul meu cenzor și inchizitor interior. " Eliberarea este atât de explozivă încât duce pe alocuri la înșiruiri aproape prolixe de informații nu numai despre personaje principale ci și despre alții, marginali în raport cu conflictul central - mariajul tensionat, frustrant pentru toți și încheiat prin divorț al părinților
După moartea părinților by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6536_a_7861]
-
într-atât de înțelept”, încât îi face onoare omului, spune Ivan. Deci, salvează specia umană, adăugăm noi. O salvează și-i transcende geniul din „setea de nemurire”; expresia îi aparține filosofului Vasily Rozanov, care, în eseul său despre Legenda Marelui Inchizitor dostoievskian, susține cu subtilitate că e vorba de o sete de nemurire intrinsecă, imanentă; gânditorul îi spune „pământească” în sensul că ea se manifestă în limitele vieții umane aici și acum, nu într-o ipotetică viață de apoi, această „sete
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
la nevoia unei reforme radicale a Bisericii. Ca și în Crimă și pedeapsă, în Frații Karamazov, nu avem acces la articol decât prin intermediul unor comentarii detaliate, aparținând unor terți. De altmineri, partea a doua a spovedaniei lui Ivan, Poemul Marelui Inchizitor, ar putea fi comentată în paralel cu Antichristul nietzschean, atât creatorul lui Zarathustra, cât și romancierul rus (dar și Gogol, și contele Tolstoi!), întâlnindu-se spectaculos sub semnul criticii instituționalizării creștinismului. E un detaliu, nelipsit de greutate, regăsit și la
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
Pilat l-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta. Dar Iisus nimic n-a mai răspuns”. (Marcu 15: 3, 4, 5) Oarecum în simetrie cu terifiantul interogariu desfășurat înaintea execuției celui mai mare nevinovat al omenirii, Marele Inchizitor îl bombardează cu o sumedenie de întrebări și reproșuri pe Iisus Christos, pentru ca pe urmă să-i explice motivele pentru care l-a trădat pe Fiul de origine divină, întorcânduse - crede inchizitorul - cu fața spre Dumnezeu-Tatăl. Întrebarea care revine în
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
execuției celui mai mare nevinovat al omenirii, Marele Inchizitor îl bombardează cu o sumedenie de întrebări și reproșuri pe Iisus Christos, pentru ca pe urmă să-i explice motivele pentru care l-a trădat pe Fiul de origine divină, întorcânduse - crede inchizitorul - cu fața spre Dumnezeu-Tatăl. Întrebarea care revine în vârfurile tensionale ale acestei tornade electrocutante - care este Poemul Marelui Inchizitor, dostoievskiana evanghelie a ispitirii - tornadă abătută peste Fiul Tatălui, reformulată, în esență, este una și aceeași: de ce Te-ai întors? De
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
Iisus Christos, pentru ca pe urmă să-i explice motivele pentru care l-a trădat pe Fiul de origine divină, întorcânduse - crede inchizitorul - cu fața spre Dumnezeu-Tatăl. Întrebarea care revine în vârfurile tensionale ale acestei tornade electrocutante - care este Poemul Marelui Inchizitor, dostoievskiana evanghelie a ispitirii - tornadă abătută peste Fiul Tatălui, reformulată, în esență, este una și aceeași: de ce Te-ai întors? De fiecare dată - și în primul caz, derulat în fața ochilor pilatieni, în textul Sfintei Scripturi, și în cel de-al
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
brumă de decență, să-l păstrăm pentru noi înșine și să-l exprimăm nu prin vorbele noastre, ci prin faptele noastre: de pildă, un scriitor - fiindcă tot îi chema doamna Savin pe scriitori la judecată, cu un aer de nou inchizitor! - își demonstrează cu prisosință patriotismul dacă scrie opere literare valoroase. Atâta tot, ajunge. Iar beneficiile în timp, pentru țara care dă niște scriitori de patrimoniu, sunt enorme.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4742_a_6067]
-
As Naus, 1988; Humanitas, 2003). În 1992 publică Ordinea naturală a lucrurilor (A Ordem Natural das Coisas; Humanitas Fiction, 2008), roman pentru care e comparat cu Gogol și Canetti. Opera sa mai cuprinde: A Morte de Carlos Gardel, (1994), Manualul inchizitorilor (Manual dos Inquisidores, 1996; Humanitas, 2005), O Esplendor de Portugal (1997), Cuvânt către crocodili (Exortaçăo aos Crocodilos, 1999; Humanitas, 2004), Năo Entres Tăo Depressa Nessa Noite Escura (2000), Que Farei Quando Tudo Arde? (2001), Bună seara lucrurilor de pe aici (Boa
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
Memorabilă e și scena care, câțiva ani mai devreme, a premers expulzarea din Direcția Generală a Editurilor. Orchestrată de un anume Cruceru, ședința de demascare a fost, în realitate, o mascaradă pregătită neprofesionist. Neavând ce-i reproșa lui Paul Cornea, inchizitorul arunca perdele de fum în speranța că (de spaimă? din reflex?) inculpatul își va face singur autocritica. N-a fost așa, și, din nou, profesorul Cornea s-a salvat prin înțelepciunea lucidă: „când, în fine, a venit și ora fatidică
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
Nicoleta-Ginevra Baciu Legenda Marelui Inchizitor, parte integrantă a romanului Frații Karamazov de Dostoievski, este probabil una dintre cele mai ermetice pagini care s-au scris vreodată, nu numai în literatura rusă, ci în întreaga literatură universală. Deși poartă în trena ei un șir imens de
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
din spatele mesei la care stau cei doi frați și prin intrarea în scenă a celui de-al doilea cuplu, „dublul” celui dintâi, ce își va avea propriul dialog, într-un poem semnat de Ivan Karamazov: Poemul meu se numește Marele Inchizitor. Este un lucru absurd, dar țin totuși să-l cunoști.3 Poemul își face loc în roman sub semnul mult-așteptatei reveniri a lui Hristos pe pământ. Cu un fir epic limpede conturat și o aparentă fixare pe coordonate de timp
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
le revarsă cu o simplă atingere, asupra tuturor celor care se înghesuie în jurul Lui. El este recunoscut însă fără putință de tăgadă, nu numai de mulțimea de oameni umili și înfricoșați aflați în fața Catedralei din Sevilla , ci și de Marele Inchizitor prezent acolo, care Îl arestează pe Mântuitor și Îl duce în beciurile Inchiziției. Aici se va desfășura, între cei doi, un tumultuos și cutremurător dialog, în care întunericul desfășurat în rafale nimicitoare prin discursul Inchizitorului se va confrunta și se
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
Sevilla , ci și de Marele Inchizitor prezent acolo, care Îl arestează pe Mântuitor și Îl duce în beciurile Inchiziției. Aici se va desfășura, între cei doi, un tumultuos și cutremurător dialog, în care întunericul desfășurat în rafale nimicitoare prin discursul Inchizitorului se va confrunta și se va împiedica în stavila de tăcere a dragostei. Inchizitorul îi reproșează lui Iisus refuzul celor trei oferte pe care diavolul I le-a făcut demult, cu cincisprezece secole în urmă, în pustiu. Ceea ce este rememorat
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
Îl duce în beciurile Inchiziției. Aici se va desfășura, între cei doi, un tumultuos și cutremurător dialog, în care întunericul desfășurat în rafale nimicitoare prin discursul Inchizitorului se va confrunta și se va împiedica în stavila de tăcere a dragostei. Inchizitorul îi reproșează lui Iisus refuzul celor trei oferte pe care diavolul I le-a făcut demult, cu cincisprezece secole în urmă, în pustiu. Ceea ce este rememorat de istoria creștină drept o victorie hristică asupra triplei ispitiri, este reluat în cheia
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
Hristos a oferit oamenilor în schimb un singur lucru, libertatea, declanșând de atunci iadul alegerii în sufletul fiecărui om. În plus, acest demers de lectură inversă a episodului ispitirilor din pustie nu vine de la oricine. El este lansat de Marele Inchizitor care, aflăm din propriile sale cuvinte, a fost în tinerețe pustnic, dedicat valorilor isihaste și dornic a se alătura aleșilor „atleți ai lui Hristos”: „Află că nu mă tem de tine. Să știi că și eu am stat în pustie
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
și puternici cu dorința «de a împlini numărul». M-am dezmeticit, însă, și n-am vrut să mai slujesc asemenea nebunie. Înapoindu-mă, așadar, m-am alăturat mulțimii celor care s-au străduit să îndrepte lucrarea ta.” 5 Așadar, Marele Inchizitor, theocidul care este gata să-l ucidă din nou pe Dumnezeu, de astă-dată prin ardere pe rug, este un fost pustnic, un râvnitor către unirea cu Persoana Divină, care a practicat valorile isihaste și a crezut cu tărie în acestea
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
o înfricoșătoare chimie a întunericului, să propovăduiască o cale inversă pentru traseul fiecărui om și anume, întunecare - descompunere - aneantizare. Dacă isihastul, printr-o existență hristocentrică, țintește spre în-Dumnezeire, adică spre unire cu Persoana Divină încă din timpul vieții pământești, Marele Inchizitor, isihastul pervertit de întuneric, croiește pentru întreaga omenire o existență satanocentrică, în care un traseu de tenebre să conducă spre unirea cu întunericul și spre demonizarea persoanei. Ca o tenebroasă parodiere a monostihului isihast și a repetării numelui hristic în
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
o existență satanocentrică, în care un traseu de tenebre să conducă spre unirea cu întunericul și spre demonizarea persoanei. Ca o tenebroasă parodiere a monostihului isihast și a repetării numelui hristic în mod continuu de către pustnici, discursul incriminatoriu al Marelui Inchizitor invocă pretutindeni numele de întuneric al prințului acestei lumi, pe care, în mod paradoxal, îl identifică prin trăsături de măsluire a identității luminii: înfricoșatul și preaiscusitul duh, strălucitul duh, puternicul și iscusitul duh, inteligență nepieritoare și desăvârșită. Puterea profetică, harul
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]