963 matches
-
murit înainte să se înece. A avut o alcoolemie de 4%. Nici măcar un polonez nu rezistă la atâta alcool în sânge. Poate doar un rus... — Nici măcar un rus, spune trist Lionel. Unde e acum? — La morgă. Dacă nu l-au incinerat deja: era clandestin. Imposibil să-i găsim vreo rudă. Lionel pune o întrebare care-i lasă pe toți cu gura căscată: — Ce s-a întâmplat cu cenușa lui Kiril? — Care Kiril? întreabă în cor Clovis și Claude. — Imigrantul căruia i-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mei de la Paris vor să facă o anchetă asupra morții lui Kiril... Care n-a existat, îl întrerupe Lionel, dar tace imediat văzându-l pe Clovis negru de supărare. — ...și a morții lui Roman, continuă inspectorul. Că de ce i-am incinerat imediat, că de ce-am închis așa de repede dosarele? E ușor, când stai într-un birou la Paris, să respecți regulamentele. Da’ ia să-i văd în stradă. — Cum aș putea să vă ajut? Dacă tot mori duminică, ia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tot o gazdă primitoare și discretă. Regretabil e faptul că a plecat dintre noi pe neașteptate, în anul 2000, în urma unei boli nemiloase, ca și acela de a nu fi fost anunțat și invitat la înmormântare îchiar dacă a fost incinerată), căci eram și finul ei de cununie. Fratele mai mare al bunicului Ioan Sasu, poetul și rapsodul popular Constantin Sasu, nu avea decât patru clase primare, situația familială și vremurile de răscruce dinaintea primei conflagrații mondiale nepermițându-i continuarea școlii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
apoi planificator șef în Banca Națională a României. S-a transferat în 1953 la Ministerul Metalurgiei ca șef de serviciu în Direcția Plan Financiar, unde funcționează până la pensionarea sa din 1968. A fost căsătorit cu Margareta, născută Niculescu. Moare în 1969 și este incinerat la Crematoriul „Cenușa”. Dumitru Harnagea, locotenent în rezervă, a luat parte la Al Doilea Război Mondial pe Frontul de Răsărit. A luptat timp de patru ani de zile pe ambele fronturi. Pentru faptele sale a fost avansat la gradul de
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
ordin de la București (ordinul lui Ceaușescu - mărturie fiind chiar teleconferința din 17 decembrie 1989) să se tragă. Au fost 122 de morți (cifra oficială nefiind oferită publicității). La ordinul Elenei Ceaușescu, 40 de cadavre au fost transportate la București și incinerate pentru a nu fi identificate. Mișcările de stradă au continuat și în zilele următoare, iar pe 20 decembrie Timișoara a fost proclamat oraș liber, în urma unei nopți în care aproximativ 100.000 de manifestanți au scandat în Piața Operei: «Noi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
înjunghia-o pe Evie chiar acum, la telefon. Nu, chiar așa e, i-aș zice doamnei Cottrell în vreme ce am așeza urna lui Evie într-o criptă de familie undeva în Ferească-Dumnezeu, Texas. Chiar așa e, Evie a vrut să fie incinerată. Eu, la funeraliile lui Evie, eu aș purta o fustă mini din piele neagră de la Gianni Versace, strâmtă ca un garou, cu metri după metri de mănuși din mătase neagră strânse pe brațe. Aș sta lângă Manus, în spatele uriașului Caddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
colorează ciobul în roșu, numai atunci văd ce m-a tăiat. E sângele meu pe ciobul de sticlă pe care-l scot. Sângele meu pe o cutie de chibrituri. Nu, doamnă Cottrell. Nu, chiar așa e, Evie voia să fie incinerată. Mă ridic din mijlocul mizeriei ăleia, și alerg fără țintă, umplând de sânge fiecare întrerupător și veioză, stingându-le pe toate. Alerg pe lângă dulapul cu haine, și Manus strigă: „Te rog“, dar ce am eu în gând e prea surescitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ușa dulapului, Manus se văicărește cum că simte miros de fum, și te rog, te rog, te rog să nu-l lași să moară. De parcă acum ar putea măcar să-mi pese. Nu, chiar așa e, Manus a vrut să fie incinerat. Pe carnețelul de lângă telefon, scriu într-un minut o să deschid ușa, dar am încă pușca. înainte de asta, arunc niște valium pe sub ușă. înghite-l. fă-o sau te omor. Și strecor hârtiuța pe sub ușă. O să mergem afară la mașina de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
asta-i valabil pentru toți oamenii pământului. O, și asta a depășit cu mult scuzele, mamă. Scuze, Doamne. În clipa asta nu-mi mai pare rău de nimic. Sau de nimeni. Nu, sincer, toți cei de aici freamătă să fie incinerați. Sari la etaj. În dormitorul principal, trusoul lui Evie e întins, gata să fie împachetat. De data asta am adus chibrituri cu mine, și aprind marginea tăiată de mână a invitației gravate cu aur, și port invitația de la cuvertura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și care n-o să-ți spună că un alt bețiv a fost împușcat și cadavrul aruncat în râu, a cincisprezecea victimă în seria de crime îndreptată împotriva oamenilor străzii din oraș, ale căror leșuri continuă să fie găsite înjunghiate, împușcate, incinerate cu combustibil de brichetă. Cuprinși de panică, vagabonzii se zbat să-și găsească un pat în adăposturile de noapte, în ciuda noii tuberculoze. Vagoanele de marfă care pleacă din oraș sunt pline ochi. Activiștii sociali afirmă că administrația a ordonat atacurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
coroanele de hârtie. Ca să n-o supere, patronul a amenajat În curtea din dos o seră În care creșteau garoafe și cale. „Vă oferim sicrie și coroane la orice oră”. În ce o privea, va lăsa prin testament să fie incinerată, iar cenușa să fie dată celor de la serele de flori. Câte rădăcini nu-și vor disputa atunci esența trupului ei? Pentru că doar ele vor avea acest privilegiu. Iar ea le va spune: Aceasta sunt eu! Luați și vă Înfruptați! Scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
citat, The Exorcist, constituie doar un exemplu de nișă), ci pe cea a întoarcerii fizice de pe tărâmul de dincolo. În aceasta constă dihotomia care se poate stabili între Vest și Est: prima cultură își îngroapă morții, în vreme ce ultima și-i incinerează. Recte, în cel dintâi caz, persoana continuă să existe, chiar dacă la un nivel pur elementar, grosier, pe când, în cel de-al doilea, nici măcar cadavrul nu este prezervat, pentru a putea fi, ulterior, resuscitat. Antinomia material/imaterial traduce fidel invariantele cinematice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
regulile adecvate ale spovedaniei și cum să canonească păcătoșii. Unele dintre acestea sunt pomenite ca aparținând ulterior bibliotecii mânăstirii Căldărușani. Moare în 1941, fiind înmormântat în cimitirul Bellu, dar în 1948, conform lui Gheorghe Bezniconi, osemintele sale sunt deshumate și incinerate la Crematoriul Cenușa din București 89. Din păcate, nu am putut identifica sursele care să explice de ce anume rămășițele pământești ale lui Șerboianu au avut aceasta destinație finală. În mod similar, aceeași situație poate fi identificată și când vorbim despre
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
acuzelor formulate împotriva doctorului Mina Minovici, cum că ar fi sprijinit fățiș dezvoltarea cremațiunii în România 95. Câteva săptămâni mai târziu, îl regăsim în paginile aceleiași reviste pe același Mirmilo, de această dată criticând, la fel de vehement, opțiunea de a fi incinerată a "d-nei Davidescu", "membră în societatea ortodoxă a doamnelor române". Erau aspru mustrați preoții ortodocși care au oficiat serviciul religios, cerându-se excomunicarea acestor și, implicit, anatemizarea lor96. Corelând aceste intervenții cu articolul lui Arghezi ce îl menționa pe arhimandrit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
adeverității studiului făcut de P. C. Sa Arhimandritul Calinic P. Șerboianu, în care arată categoric și de necontestat că procedeul cremațiunii nu contravine religiei creștine, relevăm faptul că preoții au început a oficia serv. Religios decedaților, ce urmează a fi incinerați și care aparțin de parohiile lor, așa cum s-a întâmplat zilele acestea, la decesul unei doamne ce a fost incinerată"108. Din acest unghi nu am constatat, cercetând statisticile incinerărilor de la Crematoriul Cenușa, o creștere semnificativă în urma apariției articolelor semnate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cremațiunii nu contravine religiei creștine, relevăm faptul că preoții au început a oficia serv. Religios decedaților, ce urmează a fi incinerați și care aparțin de parohiile lor, așa cum s-a întâmplat zilele acestea, la decesul unei doamne ce a fost incinerată"108. Din acest unghi nu am constatat, cercetând statisticile incinerărilor de la Crematoriul Cenușa, o creștere semnificativă în urma apariției articolelor semnate de Șerboianu, fiind vorba, după cum am precizat, de o exagerare evidentă. Dimpotrivă, după cum se poate vedea mai încolo, numărul incinerărilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de o parte. Popovschi (1875-1948) a fost un istoric al Bisericii Ortodoxe, dar a fost nehirotonit 123. Cea mai cunoscută lucrare a sa este "Istoria Bisericii din Basarabia în timpul ocupației țariste", apărută în 1931124. Moare la 11 iunie 1948, fiind incinerat, conform propriei voințe, la Crematoriul Cenușa din București 125. Urna sa se găsește într-un dintre columbariile acestui crematoriu. Cel de al doilea este Iosif Tărău (1882-1969), o personalitate complexă, legată și ea de Biserica Ortodoxă Română 126. Licențiat în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
al Consistoriului Ortodox Român din Oradea. A participat în calitate de delegat la Adunarea de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, fiind în perioada interbelică ales de două ori deputat. După război a renunțat la orice activitate ecleziastică. Moare în 1969, fiind incinerat, iar urna cu cenușa sa a fost înhumată în Cimitirul Orășenesc din Oradea 127. Cel mai consistent și reprezentativ studiu al activității publicistice a lui Șerboianu în Flacăra Sacră, precum și pe tărâmul cremațiunii, a fost cel dedicat Cremațiunii și religiei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
așadar ferm intoleranța față de incinerare în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care se situa într-o neconcordanță cu propriile decizii sinodale din 1928 și 1933. Se atrăgea atenția că exista o indulgență față de preoții care săvârșeau serviciile religioase pentru cei ce se incinerau în altă locație decât capela crematoriului. Situația de intoleranță asupra cremațiunii era adâncită prin acțiunea unor "preoți interesați și certați cu cultura teologică"139, care au creat o nevroză anticremaționistă în România vremii, în loc să călăuzească credincioșii înspre o viață adevărată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe vrăjitori; pe cetitorii în stele; pe cei ce-nfig frigarea arsă în inimile martirilor; pe cei ce se cunună și se botează de două, trei ori, în pofida Evangheliei și a Canoanelor și condamni cu ușurință pe cei ce se incinerează, care nu fac altceva decât să-și purifice acest trup păcătos, căruia Mântuitorul Christos nu-i da nicio valoare, El prețuind în totul numai sufletul? De ce atâtea legende, atâtea născociri nesăbuite, transmise credincioșilor de sub "sincera" (!!) voastră păstorire în numele lui Dumnezeu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
titlu cu iz profetic, Șerboianu parcă anticipându-și moartea, survenită doi ani mai târziu. El tratează o problematică spinoasă a acelor vremuri și nerezolvată până astăzi, și anume dorința exprimată de cineva, ca ultim act de voință, de a fi incinerat. Articolul său nu reprezenta un subiect nou în paginile revistei. Mai fusese tratat și, uneori, s-a ajuns ca inclusiv scrisori ale unor cititori, ce se exprimau în acest sens, să fie publicate 191. În plus, neîndeplinirea voinței unei personalități
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nou în paginile revistei. Mai fusese tratat și, uneori, s-a ajuns ca inclusiv scrisori ale unor cititori, ce se exprimau în acest sens, să fie publicate 191. În plus, neîndeplinirea voinței unei personalități publice din epocă de a fi incinerat fusese pe larg exprimată în revistă. Este cazul lui Maximiliam Costin, director al Operei Române, căruia familia nu i-a respectat dorința, exprimată, la un moment dat, și în versuri 192. Mai recent cazul lui Cristian Pațurcă ar putea fi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
2. Dacă, dimpotrivă ultima dorință este în contrazicere flagrantă cu legile poruncite de societate, urmașii celui mort nu i-o va îndeplini, căci ei sunt cei responsabili în fața justiției, nu mortul"193. Pentru cazul în care cineva dorea să fie incinerat, după moarte, Șerboianu așeza subiectul pe două direcții. Primul se referea la împrejurarea când o persoană voiește a fi arsă după deces, însă refuză orice asistență religioasă. Arhimandritul specifica faptul că o asemenea situație nu contravenea bunului simț și legilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o mărturisește față de "spiritul ei conservator"!... Așa se întâmplă când conducătorii bisericii au altceva de făcut..."204. Câteva luni mai târziu, Glasul Monahilor critica vehement activitatea pro-cremațiune a arhimandritului, încadrând-o ca propagandă ce urmărea "silirea" populației de a-și incinera decedații. Șerboianu era considerat un "obișnuit colaborator" al revistei Flacăra Sacră, "care a intrat în slujba crematoriului, prohodind cenușa morților"205, în ciuda interdicțiilor Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a demonstra o dată în plus inconștiența arhimandritului, Glasul Monahilor îi republica articolul anti
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
religioase la incinerați. Ei bine! De ce atunci prigonește numai pe preoții cari oficiază la crematoriu și este indulgent cu preoții din parohii, cari oficiază la bisericile lor parastase și adesea și oficiul înmormântării, când știu bine că decedații au fost incinerați sau se incinerează? Avem cazuri concrete și le ținem la dispoziția oficialității bisericești care va binevoi să se încredințeze, că printre prevaricatorii hotărârii sinodale, vor găsi și pe unii din prea sfinții Arhierei. În haosul bisericesc de astăzi, când parohiile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]