547 matches
-
Serna prologul la "romanele nebuloasei", iar cititorul, chiar dacă nu este familiarizat cu stilul "nebulitic" al scriitorului spaniol interbelic, e tentat să intre de îndată în jocul acestuia. Fie și numai pentru că nu îi mai crede demult pe romancieri, iar acest incipit promite că Omul pierdut e altceva, poate o scriere capabilă să alunge orice urmă de monotonie sau de previzibilitate. În plus, chiar sintagma "romane ale nebuloasei" presupune o ambiguitate care stârnește curiozitatea... "Misterul" se poate dezlega (măcar în parte), dacă
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
parte dintre puținii noștri oameni de cultură care au știut să îmbine în chip armonios seriozitatea și umorul, spiritul și sufletul, rațiunea și credința, occidentalismul și orientalismul imanente firii românului" șsubl. n.ț. Exegetul revine în 2001 precizînd chiar în incipitul articolului său că " Deschiderea către absolutul divin prin poezie creștin-ortodoxă a fost cea dintîi și definitorie cale, care l-a orientat din prima tinerețe pînă la cei 80 de ani trecuți, cînd tot meșterea ceva la un amplu poem", dar
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
face într-un mod care lasă să se întrevadă existența cu adevărat a unei intenții în acest sens, fără ca prin aceasta cititorii de foiletoane și cei îndrăgostiți de sport să fie deziluzionați (și îndepărtați). Probă dificilă de echilibristică. Astfel, în incipit, se reafirmă încadrarea în genul romanesc ("E un roman din viața curselor de la Băneasa și Floreasca..."), dar se subliniază, nu fără o doză de precauție, și un motiv secund de prețuire, întîietatea lui măcar la nivelul intenției: este "primul roman
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
două de povestiri și două romane); prima datează din 1995 și cea mai recentă "Ceremonial de despărțire" (opt proze, mai lungi sau mai scurte), la care ne vom referi, este tipărită în 2005. Meritele autorului ies la iveală încă din incipit-ul textelor, care anunță un climat narativ aproape familiar și totuși promițător de surprize. C. Arcu își agață cititorul prin rețete clasice, confortabile, aproape banale, limbajul fiind cel al cotidianului și al străzii, alert și eficient. Numai că la un
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
Le înfulec rapid, ca și cum aș pierde trenul, intru repede în pat și, la lumina veiozei, mă apuc, mai flămând decât oricând, de o a nu știu câta lectură a nuvelei, extrăgând citate și numerotându-le meticulos pe fișe. Reiau apoi incipitul piesei mele, mai cu seamă scenele în care Mihai e singur și caut replicile potrivite în care putea fi adăugat câte ceva referitor la cele două momente cheie din viața lui: unul care focaliza în jurul primei întâlniri a lui Mihai cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a acțiunii; în fine, în altul, explodează violența cea mai brutală; și apoi, într-altul, crește un sentiment insuportabil de teamă și anxietate. În fine, mai există romanul erotic-pervers, cel teluric-primordial și romanul apocaliptic.“1 Pentru a defini aceste zece incipit-uri, majoritatea criticilor au căutat modele posibile sau izvoare (și, adesea, în aceste liste de autori apar nume la care eu nici nu m-am gândit, lucru care atrage atenția asupra unui câmp până acum puțin explorat: cum funcționează asociațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
finitul al cărui sfârșit este ascuns sau ilizibil“, fie în sens literal, fie în sens metaforic. (Mi se pare că undeva spun: „trăim într-o lume de povestiri care încep și nu se sfârșesc“.) 2) E, oare, adevărat că aceste incipit-uri se întrerup? Unii critici (vezi Luce d’Eramo, Manifestul, 16 septembrie), și unii cititori cu gusturi rafinate susțin că nu: ei le consideră drept povestiri încheiate, care spun tot ce trebuiau să spună și la care nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în fiece „capitol-cadru“ tipul de roman ce va urma este enunțat întotdeauna de către Cititoare. În plus, fiecare „roman“ are un titlu ce corespunde și el unei necesități, dat fiind că titlurile citite unul după altul vor constitui și ele un incipit. Titlul este întotdeauna pertinent în mod literal temei narațiunii și de aceea fiecare „roman“ se va naște din întâlnirea dintre titlu și așteptarea Cititoarei, așa cum a formulat-o ea în cursul capitolului precedent. Cele de mai sus înseamnă că privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe care l-am primit cadou. Cățelușul Snoopy e așezat în fața mașinii de scris și textul spune: „Era o noapte întunecată și furtunoasă...“ De fiecare dată când mă așez aici, citesc „Era o noapte întunecată și furtunoasă...“ și impersonalitatea acelui incipit pare să deschidă trecerea dintr-o lume într-alta, de la timpul și spațiul de aici și acum la timpul și spațiul paginii scrise; simt entuziasmul unui început căruia i-ar putea urma evoluții multiple, inepuizabile; mă conving că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
multor romane nu întârzie să se piardă în narațiunea care urmează: e promisiunea unui timp de lectură ce se întinde dinaintea noastră, care poate conține toate evoluțiile posibile. Aș vrea să pot scrie o carte care să fie numai un incipit, menținând pe toată durata ei potențialitatea de la început, așteptarea încă fără obiect. Dar cum ar putea fi construită o asemenea carte? S-ar întrerupe, oare, după primul paragraf? Ar prelungi la infinit preliminariile? Ar interpola un început de narațiune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
are mai important, ideea acestui laxism ontologic e moștenită, probabil, din prozele lui Ștefan Agopian, fără ca totuși amprenta inimitabilă a modelului să iasă în evidență. O singură secvență, situată în primele pagini ale Măcelului amintește, aproape rând cu rând, de incipitul bijuteriei narative numite, vetero-testamantar, Tobit: Firește că Angelo ar fi dormit bine-mersi până dimineață dacă un soldat pepenos nu l-ar fi izbit cu o cizmă lustruită lună în fund, răcnind rabiat Stavai skatina! Stavai skatina! și nu l-ar
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
tehnică, în goană după inovații. Premiul Campiello - Benedetta Cibrario Dacă după nu foarte multe pagini ale cărții Benedettei Cibrario, Roșu carmin (Rossovermiglio, Feltrinelli, 2008) distinse cu Premiul Campiello, cititorul înțelege de ce o scurtă frază din Frumoasa din pădurea adormită precedă incipitul, pentru cele preluate din Baronul în copaci de Italo Calvino lucrurile nu sunt la fel de evidente. Revenind după ultima filă a romanului la pagina inițială pe care nu scrie motto, deși conține nu unul, ci două, cititorul va avea confirmarea că
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
gîndirea de astăzi: că motorul teoriei este afectiv. Că semnul este obiectul dorinței de a scrie. Acum putem generaliza: de unde dorință de a critica, de a denunța dacă realitatea ar fi univocă și plată ca un măgar de lemn? Dacă incipitul Gradului zero e cunoscut, atunci finalul eseului nu poate fi decît celebru: „multiplicarea scriiturilor instituie o Literatură nouă în măsura în care aceasta nu-și inventează limbajul decît pentru a deveni un proiect: Literatura devine Utopia limbajului”.
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
politică și lingvistică, rupte între două identități (doar că istoria moldovenească este mult mai coșmarescă decât cea dublineză). Volumul lui Joyce este de altfel nu doar un model exterior, ci și unul internalizat: personajele „circulă” de la o povestire la alta, incipitul fiecărei povestiri este abrupt, fără ocolișuri, stilul colocvial, tonalitatea familială, fiecare povestire fiind monologul, la persoana I, al câte unui narator (de fapt, o naratoare) care observă datele existenței citadine (mitinguri, oameni care se provoacă reciproc, în troleu sau pe
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
noastră” dă și titlul textului curatorial al proiectului. Hobsbawm despre Judt În revista „London Review of Books” din 26 aprilie 2012, Eric Hobsbawm publică un articol amplu în memoria colegului său istoric Tony Judt, de care, după cum remarcă încă din incipitul textului, l-au despărțit uneori ideologiile; cei doi aveau însă în comun, spune Hobsbawm, convingerea că „politica este cheia deopotrivă către adevărurile și către miturile noastre” - o convingere pe care Ill Fares the Land, penultima carte a lui Judt, o
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4721_a_6046]
-
transcens într-o atmosferă legendară în declin, Grodek - poem conservat numai în a doua variantă - este epurat de orice temporalitate profană, cu detalii naturaliste, ce-ar putea evoca direct bătălia respectivă din Galiția. Sebastian a fost, mai întîi, atras de incipitul poeziei: „Seara, de arme mortale răsună/ Pădurile...”, pe care, păstrîndu-i atmosfera originară, îl amplifică prin variațiuni de poem în proză, inserate în paragraful trei al capitolului VIII. Indefinitul „freamăt de arme” transcendent (cu varianta: „zăngănit de arme” pădureț), ce declanșează
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Mark Twain, Suflete moarte de Gogol sau Spuma zilelor de Boris Vian (invocate ca ispite livrești în propria ficțiune), Filip Florian își concepe Toate bufnițele pe o structură duală, urmărită da capo al fine. În decorul de orășel montan al incipit-ului, protagonistul copil Lucian își croiește un tunel prin zăpadă, pentru a se întîlni la jumătatea drumului cu o fetiță venită pe alt tunel; secvența în cauză va funcționa ca prolepsă pentru întîlnirea biografiei copilului cu cea a unui domn
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
din strada Uranus... În trei dintre ele, cei doi figurează în regim episodic, fiind amintiți în treacăt, aluziv ori numai evocați sumar în legătură cu felurite evenimente de pe agenda publică a momentului, „cestiunea” cea mai arzătoare la ordinea zilei fiind conflictul româno-bulgar. Incipitul primelor două schițe este edificator: „Mă aflam în toiul conflictului româno-bulgar, în parcul de la Sinaia”, respectiv: „Pe vremea conflictului românobulgar...”. Împreună, personajele și evenimentul capătă consistență, relief și un plus de interes - literar, dar și istoric - în Boris Sarafoff!..., bucata
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
118, 28 aprilie - 4 mai, al DILEMEI VECHI, se-ntreabă, fără semnul respectiv, "ce este și ce-ar trebui să fie învățămîntul românesc". E o discuție de strategie, care face apel la long term thinking, numai de-am renunța la incipitul (vai, fără continuare...) "să nu mai...". Adică să se schimbe. Elevii zic că profesorii, profesorii zic că elevii, părinții zic că școala. Și, cităm din articolul lui Dragoș Bucurenci (fără legătură, dar de citit...) de pe contrapagină, "cred sincer că din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10672_a_11997]
-
Oancea, Robert Șerban și Adrian Bodnaru. Un atelier de traducere a făcut o sesiune specială, cu participarea celor inițiați în domeniu (profesori, traducători) sau în curs de inițiere (studenți), propunând mai multe variante ale experienței de traducere: autotraducerea autorului din incipitul romanului Pigeon vole; retroversiunea unor fragmente din versiunea franceză a romanului Maramureș; traduceri succesive, repetate de alți traducători, și compararea traducerilor etc. O activitate profitabilă, fără îndoială, în procesul profesionalizării actului de traducere ca inițiere pentru cei aflați la început
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
se observă că sintagma “abonamente religioase” nu caracterizează limbajul stalinist (pseudo-revolut...), ci cel al glo balismului ecumenist, unde, spre pildă, la bisericile scientologice și umaniste, se intră pe bază de... ABONAMENT!!! ...De la înălțimea “Porții Raiului” (“Sus la poarta Raiului” - metaforă incipitului de volum, însemnând perspectiva normalității sacrale, de dincolo de “tușea muscăleasca” - cf. Taximetrie, p. 7 - “taxiul” fiind “vehicolul provizoriu” poetic, precum “luntrea lui Charon” pentru dobândirea PERSPECTIVEI ASUPRA ISTORIEI UMA NITĂȚII!), precum și a “plămânilor”, sufocați de istorie și de interdicțiile adevărului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
zilei ivirii pruncului-poet în lume și în lumina), fiecare anotimp are 33 de poeme (cifră 33 corespunde vârstei hristice). Dincolo de calea destinului care impune rolurile jucate, poetul rămâne sufletul pur si etern, de o candoare inefabila. Rotundul cărții este evident. Incipitul exprimă spiritul creatorului pregătit de jertfă:,,Plâng în limba română și tac: e primăvară în cuvinte!”. E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI, cu o replică uneori efemera (martori infideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
voler tăcere, d'altronde, della famosa critică mossa ai Lumi da Max Horkheimer e Theodor W. Adorno, atterriti dinanzi alla bărbărie devastatrice della libertà derivante dal rovesciamento degli ideali dell' Illuminismo (di un certo Illuminismo, dovremmo però correggere). Celeberrimo l'incipit della loro Dialettica: "L'Illuminismo, nel senso più ampio di pensiero în continuo progresso, ha perseguito da sempre l'obiettivo di togliere agli uomini la paura e di renderli padroni. Mă la terra interamente illuminata splende all'insegna di trionfale
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
din Nichita Stănescu: „M-am trezit fiind, voi ațipi nefiind!” Autorul mizează pe cifrele și structurile cu semnificație ciclică precum: 365, XII luni, forma fixă a sonetului și pe starea incantatorie a versurilor. Sonetul I are gravitatea și solemnitatea unui incipit de epopee: „Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
optzecist atipic, autorul remarcabilului roman Ploile amare (2011), consideră romanul „o curiozitate sofisticată” și o specie extrem de longevivă pentru că e „deschisă”, și oferă, dar fără morgă, un minitratat didactic de reguli practice desprinse din „bucătăria” romanului (construcție, personaje, descriere, dialog, incipit, „perceperea mizei” etc.). Viața și textul sunt intricate, scrierea romanului antrenează, în fond, viața concretă, de dincolo de pagină, a scriitorului: „Când scrii un roman mai lung, toată existența ta se subordonează de la sine acestei întreprinderi”. Închei cu Decalogul Martei Petreu
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]