88 matches
-
p. 109, p. 142), incivilitățile sunt fapte care nu sunt numaidecât penalizabile, ci "dezordini în comun" care însă, chiar în formele cele mai anodine, sunt intolerabile prin sentimentul de non-respect pe care-l induc persoanei care suferă de pe urma lor. Prin incivilitate Roché înțelege "o gamă largă de fapte, de la grosolănia copiilor la vandalism, trecând prin prezența vagabonzilor, grupuri de tineri ce stau la intrarea imobilelor". În acest sens vorbește autorul de incivilități la plural, ceea ce acceptasem și eu nu de mult
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
care-l induc persoanei care suferă de pe urma lor. Prin incivilitate Roché înțelege "o gamă largă de fapte, de la grosolănia copiilor la vandalism, trecând prin prezența vagabonzilor, grupuri de tineri ce stau la intrarea imobilelor". În acest sens vorbește autorul de incivilități la plural, ceea ce acceptasem și eu nu de mult. Împotriva amalgamării acestor fapte într-un concept unic, incivilitatea, se ridică, de exemplu, Prairat (2001) și credem că în privința asta are dreptate, dar că greșește, în schimb, când "aruncă pruncul o dată cu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
grosolănia copiilor la vandalism, trecând prin prezența vagabonzilor, grupuri de tineri ce stau la intrarea imobilelor". În acest sens vorbește autorul de incivilități la plural, ceea ce acceptasem și eu nu de mult. Împotriva amalgamării acestor fapte într-un concept unic, incivilitatea, se ridică, de exemplu, Prairat (2001) și credem că în privința asta are dreptate, dar că greșește, în schimb, când "aruncă pruncul o dată cu apa din copaie", lipsindu-se de descrierea experienței victimare pe care o permite teoria incivilității. Noțiunea de incivilitate
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
un concept unic, incivilitatea, se ridică, de exemplu, Prairat (2001) și credem că în privința asta are dreptate, dar că greșește, în schimb, când "aruncă pruncul o dată cu apa din copaie", lipsindu-se de descrierea experienței victimare pe care o permite teoria incivilității. Noțiunea de incivilitate primește două critici de fond, total opuse, de altfel, de vreme ce pun accentul pe supracalificarea sau subcalificarea faptelor desemnate prin acest termen. Pentru prima critică, termenul permite acoperirea unor categorii care n-au nimic de-a face cu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
incivilitatea, se ridică, de exemplu, Prairat (2001) și credem că în privința asta are dreptate, dar că greșește, în schimb, când "aruncă pruncul o dată cu apa din copaie", lipsindu-se de descrierea experienței victimare pe care o permite teoria incivilității. Noțiunea de incivilitate primește două critici de fond, total opuse, de altfel, de vreme ce pun accentul pe supracalificarea sau subcalificarea faptelor desemnate prin acest termen. Pentru prima critică, termenul permite acoperirea unor categorii care n-au nimic de-a face cu delincvența sau cu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
comportamente obișnuite (Wacquant, 1999; Prairat, 2001). Pentru a doua critică, dimpotrivă, el banalizează infracțiuni serioase și împiedică tratarea lor ca atare (Haut și Quéré, 2001, p. 15): Ceea ce, fără teamă de ridicol și preocupați să găsim scuze, numim în Franța "incivilități", este considerat în Statele Unite drept ceva reprehensibil și, de altfel, sever reprimat". Desigur, dezbaterea nu este doar teoretică: criminalizăm în exces sau, dimpotrivă, suntem de un asemenea laxism încât ar trebui să ne inspirăm din "toleranța zero" pentru a trata
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
exces sau, dimpotrivă, suntem de un asemenea laxism încât ar trebui să ne inspirăm din "toleranța zero" pentru a trata delincvența cu oarece șanse de succes? Prima critică ține de o necunoaștere aproape totală a literaturii franceze asupra acestui subiect. Incivilitatea nu servește niciodată la minimalizarea violenței și delincvenței sau la judecarea greșită a importanței insecurității resimțite, dimpotrivă. Ea ne-a permis să scăpăm de aporiile ținând de "fantasma insecurității", care blocau cercetarea centrându-se exclusiv pe infracțiunile sângeroase și astfel
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
că ea ne perminte să înțelegem retragerea treptată în sine a victimelor repetate: victimele abandonează un corp social de care se simt abandonate, părăsesc spațiile colective 23, care, nemaifiind decât locurile nimănui, sunt locuri lăsate violențelor mai dure. Nu "o" incivilitate este gravă, ci repetarea lor, abandonul temător pe care-l provoacă victimelor și sentimentul de impunitate care se dezvoltă la agresori. Nu există aici o ruptură între "incivilități" și delictele mai grave, ele le însoțesc, le pregătesc și putem lesne
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
nemaifiind decât locurile nimănui, sunt locuri lăsate violențelor mai dure. Nu "o" incivilitate este gravă, ci repetarea lor, abandonul temător pe care-l provoacă victimelor și sentimentul de impunitate care se dezvoltă la agresori. Nu există aici o ruptură între "incivilități" și delictele mai grave, ele le însoțesc, le pregătesc și putem lesne vedea un ansamblu corent, fără să ajungem totuși până la facilitatea reducționistă adusă de faimoasa "metaforă a geamului spart". Noțiunea de incivilitate nu slujește la "scuzarea" delincvenței, ci la
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
agresori. Nu există aici o ruptură între "incivilități" și delictele mai grave, ele le însoțesc, le pregătesc și putem lesne vedea un ansamblu corent, fără să ajungem totuși până la facilitatea reducționistă adusă de faimoasa "metaforă a geamului spart". Noțiunea de incivilitate nu slujește la "scuzarea" delincvenței, ci la mai buna ei descriere. În privința școlii și e o observație pe care am făcut-o frecvent -, sentimentul de neputință crește odată cu repetarea incidentelor netratate. Se produce atunci părăsirea spațiilor publice de către majoritatea profesorilor
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
administrației (director, consilier principal pentru educație) sau de vreun deux ex machina, un psiholog, o asistentă socială, chiar un polițist sau un judecător. Violența crește ca urmare a acestei retrageri de înțeles, dar sinucigașă. A doua obiecție adusă noțiunii de incivilitate se inversează ideologic. Ea este foarte bine formulată de Wacquant (1999) sau, mai specializat, de Prairat (2001), în ce privește utilizarea ei în analiza violenței școlare. N-ar trebui oare să bănuim în spatele utilizării acestui termen un soi de populism nesănătos care
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de Prairat (2001), în ce privește utilizarea ei în analiza violenței școlare. N-ar trebui oare să bănuim în spatele utilizării acestui termen un soi de populism nesănătos care ar avea drept consecință desemnarea oricărei atingeri aduse persoanei drept un pericol grav, orice "incivilitate" drept o deschidere spre crimă? Locul central dobândit de noțiunea de incivilitate poate părea suspect, justificând politici represive de încadrare excesivă. La rândul său, Prairat (2000, p. 7) vede "un adevărat risc" în folosirea acestei noțiuni, căci "n-ar trebui
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
trebui oare să bănuim în spatele utilizării acestui termen un soi de populism nesănătos care ar avea drept consecință desemnarea oricărei atingeri aduse persoanei drept un pericol grav, orice "incivilitate" drept o deschidere spre crimă? Locul central dobândit de noțiunea de incivilitate poate părea suspect, justificând politici represive de încadrare excesivă. La rândul său, Prairat (2000, p. 7) vede "un adevărat risc" în folosirea acestei noțiuni, căci "n-ar trebui să uităm că, în societățile noastre occidentale, adolescența se caracterizează tocmai printr-
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cel puțin dificil să considerăm scuipatul pe jos sau aruncatul unor hârtii drept acte de violență". Politic, pe de o parte, și psihologic, pe de alta, noțiunea pare abuzivă și periculoasă. Sunt perfect de acord: uzul comun al termenului de "incivilitate", deschis de ambiguitățile uzului științific, poate fi foarte periculos. Dacă refuzăm comoditățile conformiste din modelul "fantasmei insecurității" nu înseamnă că trebuie să considerăm orice reprezentare a violenței străină de o posibilă exagerare; am ilustrat abundent acest lucru în primul capitol
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
foarte periculos. Dacă refuzăm comoditățile conformiste din modelul "fantasmei insecurității" nu înseamnă că trebuie să considerăm orice reprezentare a violenței străină de o posibilă exagerare; am ilustrat abundent acest lucru în primul capitol al cărții. Utilizarea excesivă a noțiunii de incivilitate antrenează o supracalificare a dezordinilor sau indisciplinelor, accentuându-se totodată în direcția unui culturalism xenofob. Incivilitatea este într-adevăr gândită sub forma unei înfruntări între "barbari" și "civilizați", în care "necivilizații" s-ar împotrivi luminilor rațiunii și l-ar reprezenta
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
orice reprezentare a violenței străină de o posibilă exagerare; am ilustrat abundent acest lucru în primul capitol al cărții. Utilizarea excesivă a noțiunii de incivilitate antrenează o supracalificare a dezordinilor sau indisciplinelor, accentuându-se totodată în direcția unui culturalism xenofob. Incivilitatea este într-adevăr gândită sub forma unei înfruntări între "barbari" și "civilizați", în care "necivilizații" s-ar împotrivi luminilor rațiunii și l-ar reprezenta pe "celălalt", adesea provenit din imigrație. Utilizările unui termen criminologic au glisat spre o calificare antropologică
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
imigrație. Utilizările unui termen criminologic au glisat spre o calificare antropologică și totodată naturalizantă și stigmatizantă. Un alt pericol rezidă în folosirea excesivă a faimoasei "metafore a geamului spart": tentația de a descrie ca un mecanism ineluctabil trecerea de la o incivilitate la delincvență și la infracțiune, încărcând până la saturație cu un determinism fatal orice comportament divergent. "Un geam spart pe o stradă și apoi, treptat, toate geamurile de pe stradă o să fie sparte", iată rezumatul simplist al unei teorii mult mai complexe
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dintre cele mai frumoase "relatări" experte care s-au dat în sfera publică. Se adresează înțelepciunii populare și poate alimenta discursul politic prin înțelegerea nemijlocită pe care o degajă. O dată în plus, se maschează ceea ce spun cu adevărat cercetările despre incivilitate. Ideea nu-i că unei singure dezordini îi corespunde numaidecât o derivă spre infracțiune și că totul trebuie reprimat (de altfel, textul original pune metafora la plural, e vorba de geamuri sparte: broken windows). Ideea este că acumularea unor dezordini
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de către comunitate. Metafora inițială pleda pentru o poliție de proximitate care să cunoască bine cartierul și locuitorii, în locul unei poliții cu girofar, spectaculoasă și inutilă. Ne putem întreba dacă e bine să păstrăm pluralul cu uz criminologic al termenului de "incivilitate". N-ar trebui să păstrăm din noțiune doar ideea unei stări a legăturii sociale caracterizate prin ocuparea spațiului public de către grupuri delincvente sau flirtând cu delincvența și prin retragerea în sine a victimelor lor obișnuite? Într-o cercetare asupra traficului
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
public de către grupuri delincvente sau flirtând cu delincvența și prin retragerea în sine a victimelor lor obișnuite? Într-o cercetare asupra traficului de stupefiante (Debarbieux, 2002), am demonstrat, pe baza unor îndelungi observații etnografice în două cartiere pariziene, că anumite "incivilități" pot fi elemente necesare pentru preluarea puterii, mica delincvență fiind, în parte, ceea ce numim "câștigarea puterii urbane de proximitate". Determinând retragerea locuitorilor, privați de libera circulație în propriul cartier, dominat de dealeri, ele fac vizibil câștigul teritorial. Scriam atunci: "Ocuparea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
colțului de stradă unde se organizează vânzarea: locul minorilor în această ocupare a spațiului nu are nevoie să fie legat direct de trafic, ci este important în sine, de vreme ce ei participă la însușirea ilegitimă a spațiului public. Asta arată că "incivilitățile" trebuie împărțite după scopuri și că lupta împotriva lor trebuie fracționată: e stupid să pui laolaltă aceste incivilități "geostrategice", care necesită acțiunea poliției, și ocuparea de către persoanele fără adăpost a băncilor publice, care nu au nimic în comun, decât în
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fie legat direct de trafic, ci este important în sine, de vreme ce ei participă la însușirea ilegitimă a spațiului public. Asta arată că "incivilitățile" trebuie împărțite după scopuri și că lupta împotriva lor trebuie fracționată: e stupid să pui laolaltă aceste incivilități "geostrategice", care necesită acțiunea poliției, și ocuparea de către persoanele fără adăpost a băncilor publice, care nu au nimic în comun, decât în retorica demagogică a unor municipalități. Cea din urmă necesită o creștere a capacităților de primire în cămine și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
domeniu (Smith, Cowie, Olafsson și Liefooghe, 2002) a arătat cum, folosit în paisprezece țări diferite, termenul, după accepția sau traducerea sa, a afectat răspunsurile elevilor. Microviolențele Am insistat pe faptul că repetarea violențelor minore este deosebit de importantă. În acest sens, "incivilitatea" corespunde descrierii efectelor sociale ale unei mici delincvențe repetitive: retragerea în sine, de frică sau din dezamăgirea față de puterile publice, distruge orice asumare colectivă și comunitară a ordinii comune, civilitatea, dacă vrem. Incivilitatea, hărțuirea, repetarea victimară sunt expresia unui posibil
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
minore este deosebit de importantă. În acest sens, "incivilitatea" corespunde descrierii efectelor sociale ale unei mici delincvențe repetitive: retragerea în sine, de frică sau din dezamăgirea față de puterile publice, distruge orice asumare colectivă și comunitară a ordinii comune, civilitatea, dacă vrem. Incivilitatea, hărțuirea, repetarea victimară sunt expresia unui posibil haos, a pierderii sensului și a încrederii în sine și în ceilalți, a opacității lumii. Sentimentul de părăsire augmentează resentimentul și retragerea în sine. Asta se traduce printr-o criză puternică de identitate
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
se combină cu efectele puternice ale insuccesului școlar și cu abandonul. Cele două noțiuni sunt complementare: stresului individual cumulat îi corespunde o retragere în sine și o abandonare a spațiului public care sunt deopotrivă rezultatul și cauza acestui climat de incivilitate din care se alimentează delincvența. Chiar dacă nu orice "incivilitate", dacă vrem să păstrăm un statut factual al termenului, trebuie confundată cu pre-delincvența, mecanismul care se desfășoară are mult de-a face cu dezvoltarea unei puteri: putere asupra celor slabi și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]